KorAP: Find »[drukola/base=spionaj & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...110 >

2,733 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

aproape de a fi încadrați ca cetățeni români, „lucrează în ascuns la refacerea Ungariei în hotarele ei milenare” și nu recunoșteau autoritatea organelor administrative române. A doua categorie reprezenta elementul „cel mai periculos”, deoarece aici se regăseau cei cu misiuni subversive, spionajul în spatele trupelor române, respectiv promovarea de panică și anarhie printre locuitori. Mijloacele utilizate de aceștia au fost: corupția, lansarea de știri false și tendențioase pentru producerea de nemulțumiri, inițierea de greve, compararea regimului românesc cu cel austro-ungar etc. Problemele sociale

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Iuliu Maniu, în calitate de șef al Resortului Internelor din Consiliul Dirigent, un memoriu privind organizarea acestei structuri. În subordinea Subinspectoratului se aflau deja înființate 17 servicii speciale de siguranță care aveau, printre altele, următoarele misiuni: controlul străinilor, „chestiuni cu caracter subversiv, spionaj și uneltiri contra organizației de stat”, „cercetarea tuturor ziarelor române și străine” și propuneri pentru expulzări, cercetarea și urmărirea indivizilor suspecți prin atitudinea și faptele lor față de siguranța statului. La 5 martie 1920, Subinspectoratul a trimis eșalonului superior, D.P.S.G., un

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
atragere a maselor n-a avut succesul scontat. Prin acțiunile eficiente întreprinse de Inspectoratul General de Siguranță Iași, în aprilie 1926 au fost arestați patru studenți, dovediți că au spionat în favoarea U.R.S.S. Mai mult, aceștia au dezvoltat centre de spionaj în Turnu-Severin și București, care se aflau în legătură cu o organizație sovietică de informații cu sediul la Praga. Curierii comuniști au reprezentat o altă pistă supravegheată de organele de siguranță, aceștia fiind obligați să treacă prin gara Bălți. Prin acțiuni specifice

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
comuniști au reprezentat o altă pistă supravegheată de organele de siguranță, aceștia fiind obligați să treacă prin gara Bălți. Prin acțiuni specifice a fost identificată și anihilată organizația condusă de Isac Cornic, refugiat rus de origine evreu, șeful subraionului de spionaj Bălți, care a fost trimis în judecata Curții Marțiale a Corpului 4 Armată. Prozelitismul sectelor religioase, în special în Basarabia, a găsit un teren „foarte prielnic”, bazat pe două motive principale: primul, natura religioasă a „rasei slave”, iar al doilea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Statului) fără a-și modifica principiile sau metodele de acțiune. Începând din 1926, G.P.U., reorganizat în 12 secții, a acționat în străinătate cu următoarele misiuni: - extinderea razei de acțiune împotriva emigranților albi (monarhiști), în vederea anihilării acestora; - organizarea centrelor de spionaj și a rețelelor informative în cât mai multe state; - pregătirea, în colaborare cu Kominternul, declanșării unei revoluții sovietice mondiale; - supravegherea și pedepsirea agenților bolșevici din țară și din străinătate care au trădat sau asupra cărora existau suspiciuni că nu sunt

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
telegrama nr. 5090 în care s-a comunicat rezultatul unor cercetări asupra mișcărilor subversive: descoperirea de către organele D.P.S.G. a unor „cuiburi bolșevice și comuniste”, dispunând de tipografii secrete și având ca membri „în special studenți evrei basarabeni”. În legătură cu birourile de spionaj, ancheta a dovedit și implicarea unui român basarabean, Timotei Marin, președintele Centrului Studențesc al basarabenilor. Colonelul Florescu, cel care a semnat telegrama, a mai anunțat că, prin descinderi în diverse imobile s-a constatat că „foarte mulți studenți și studente

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Nistrul și care sunt fie posibili spioni, fie refugiați, dar pot da relații interesante. Astfel, asemenea date au fost aflate de la Martin Suhov și Minai Danilov, veniți din Odessa, care au confirmat că acolo s-a organizat „un birou de spionaj, pentru localitățile din apropierea Nistrului și în care intră Tuzla și Vîlcov, sub conducerea comuniștilor evrei”, fapt care a confirmat informațiile obținute anterior. Nu mai puțin interesantă a fost și arestarea lui Iaslicey Cogan la Chișinău de către agentul de siguranță Micea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
capturare, asupra lui s-au descoperit două revolvere, două grenade și suma de 45.000 lei. La interogatoriu a mărturisit că este curier special între comuniștii arestați la București și comuniștii din Ucraina, ceea ce a atestat un interes sporit al spionajului sovietic față de România. Romulus P. Voinescu, directorul D.P.S.G., a semnat, la 5 noiembrie 1921, un material privind pregătirea unor acțiuni contra României, inițiate de Rusia Sovietică, unde, printre altele, s-a precizat: „Se confirmă însă informația privitoare la activitatea lui

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Ivanovici (conspirativ Ceadar) care, după ce l-a remarcat, l-a testat și «recrutat» pentru a lupta de partea Uniunii Sovietice. «Convins» de justețea cauzei comuniste, agentul a câștigat repede încrederea lui Ceadar, care l-a numit în fruntea grupei de spionaj din Brăila, punându-l în contact cu alți agenți pe care îi avea în zonă. Informatorul a primit numele conspirativ Crot și a devenit șeful grupului comunist „Iaceica”, obiectivele sale fiind procurarea de informații militare din județele Brăila și Galați

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
pentru cheltuieli. A doua zi, 9 aprilie 1927, Ceadar și Svirepui s-au dus la Galați, după care s-au îndreptat către Tulcea, de unde au cumpărat câteva sute de cartușe. În continuare, au inspectat Sulina, unde exista o celulă de spionaj compusă din Sava, mecanic la uzina electrică a orașului, și un oarecare Filat, din Chilia-Veche. Comisarul Rădulescu a continuat colaborarea în domeniul contraspionajului cu Divizia 10 Infanterie și a oferit, în continuare, agentului acoperit acte și documente cu aspect de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
uzina electrică a orașului, și un oarecare Filat, din Chilia-Veche. Comisarul Rădulescu a continuat colaborarea în domeniul contraspionajului cu Divizia 10 Infanterie și a oferit, în continuare, agentului acoperit acte și documente cu aspect de autenticitate, în scopul aprofundării ramificațiilor spionajului sovietic în Dobrogea. Din păcate, la 25 mai 1927, datorită unui eveniment altminteri demn de laudă, acțiunea de intoxicare a comuniștilor a luat sfârșit. Compania de grăniceri Olănești, din Basarabia, a anunțat Divizia 10 că la punctul de trecere Răscăuți

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Cetatea-Albă (februarie 1920) și subinspector general și conducător al Subinspectoratului General de Siguranță al Basarabiei. În Basarabia, la conducerea Subinspectoratului, ulterior Inspectoratul General de Siguranță, a rămas, cu mici intermitențe, până în 1930. Atunci a fost implicat într-un scandal de spionaj, pentru care a fost suspendat din funcție. Cert este că alături de numele său a apărut cel al unei cetățean german, Hedwige Heisswer, care împreună cu două femei se aflau în slujba G.P.U. Ancheta desfășurată a avut loc atât la București

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
fel de vinovăție fostului inspector general de siguranță. Până la mijlocul anilor ’30 a rămas pe lângă primul ministru Gheorghe Tătărescu, asigurând paza și protecția acestuia. A fost arestat în anul 1955, împreună cu alți polițiști și agenți de siguranță, fiind acuzat de spionaj împotriva U.R.S.S. Noile schimbări din România, atât politice, cât și cele economice, au schimbat această stare de lucruri, în care apartenența la grup a fost pusă înaintea intereselor țării, fapt repercutat negativ și asupra structurilor informative/ contrainformative naționale. A

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
la România. Printre atribuțiile informative ale noii structuri, pusă sub conducerea D.P.S.G. și atașată Consiliului Dirigent, Resortul Interne, s-au numărat: 1. Controlul tuturor străinilor din Transilvania, efectuat de serviciile exterioare și centralizat la Subinspectorat. 2. „Chestiuni cu caracter subversiv”, spionaj și uneltiri contra organizației de stat. 3. Înaintarea de propuneri pentru expulzări a străinilor periculoși siguranței de stat. 4. Cercetarea și urmărirea indivizilor suspecți prin atitudinea și faptele lor. 5. Studiul ziarelor române și străine asupra chestiunilor care interesează siguranța

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
era reprezentată de „căutarea și adunarea, cu toate mijloacele posibile, a informațiilor relative la armatele străine”, mai ales la cele din statele vecine, ca potențiale adversare. În paralel cu acțiunile ofensive trebuiau luate măsuri de „împiedicarea serviciului de informații și spionaj practicat de armatele străine” pe teritoriul național. Din punct de vedere al organizării, Biroul 1 se ocupa cu studiul armatelor străine și al obținerii de informații directe, în timp ce Biroul 2 avea misiuni legate de procurarea de informații secrete din străinătate

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
următoarele idei: să existe și pe timp de pace la Marele Stat Major, la Corpuri de Armată și la Divizii un Birou Informații; Marele Stat Major să se ocupe, printre altele, cu organizarea și funcționarea unor școli de agenți pentru spionaj, contraspionaj și traducători; înființarea unui serviciu de propagandă, prin care să fie întreținut moralul soldaților în timpul campaniei, respectiv demoralizarea militarilor inamici; înzestrarea tehnică necesară pentru desfășurarea în bune condiții a activității informative și contrainformative. Alături de trupele combatante, structurile informative și

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de legătură se aflau la Lemberg și Kamenietz-Podolski, însă aceștia se aflau subordonați Diviziei 8 Infanterie, aflată în compunerea Grupului general Alexandru Lupescu. Maiorul Țăranu s-a aflat la conducerea Biroului de Contrainformații, care a primit următoarele componență: - Serviciul de spionaj (maior Alexandru Bursan), compus din două subbirouri, care a coordonat agenții secreți, atașații militari, ofițerii de legătură (agenți convenționali) și agenții benevoli. - Serviciul de contraspionaj (maior Gheorghe Mihail), organizat în trei subbirouri, care s-a ocupat cu măsurile preventive de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a coordonat agenții secreți, atașații militari, ofițerii de legătură (agenți convenționali) și agenții benevoli. - Serviciul de contraspionaj (maior Gheorghe Mihail), organizat în trei subbirouri, care s-a ocupat cu măsurile preventive de contraspionaj și a reprezentat instituția la procesele de spionaj, în calitate de expert. La data respectivă, factorii de decizie au constatat lipsa unui serviciu al presei, necesar pentru propagandă în țară și străinătate, atribuții executate „în măsură redusă” de către Subbiroul 2/Biroul 2 în țară și Subbiroul 2/Biroul 1 în

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
doar atunci când erau verificate și comparate cu alte surse, iar rezultatul se dovedea pozitiv. După culegere, centralizare și clasare, Biroul 2 avea sarcina de a difuza datele de interes la unitățile din subordine. Căutarea informațiilor trebuia efectuată prin următoarele mijloace: - spionajul, prin agenți; - studiul documentelor capturate; - observația terestră și aeriană; - interceptarea comunicațiilor. Planul organizării Serviciului de Informații trebuia să conțină: 1. Dispozitivul și locurile elementelor de informații: a) Centrul de informații, compus din: elementele Biroului de Informații, șeful Biroului 3 Operații

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
contrainformative, care a devenit „foarte importantă” și nu mai putea fi înglobată global în ramura informativă, simțindu-se nevoia unei delimitări între cele două activități. Tocmai de aceea, la jumătatea anului 1924, Marele Stat Major a elaborat Instrucțiuni pentru împiedicarea spionajului și a propagandei inamice, pe care le-a destinat nu numai structurilor militare, ci și celor adiacente (vămi, porturi, întreprinderi industriale), cu rolul de a coordona conlucrarea pe linie specifică între diferitele autorități. La 4 august 1924, Ministerul de Război

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
acoperiri neconvenționale. În armata română, un asemenea serviciu a fost prevăzut în Instrucțiunile asupra organizării și funcționării Serviciului de Informații emise la 20 februarie 1917, unde a fost menționat pentru prima dată Serviciul Secret, cu atribuții în „chestiunile serviciului de spionaj propriu-zis, cât și acelea ale serviciului de contraspionaj”. Șeful acestui Serviciu Secret trebuia să fie ofițer de Stat Major, personalul și fondurile aflate la dispoziția sa intrând în categoria celor „speciale”, iar ordinele primite și rapoartele înaintate aveau ca expeditor

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
pagube de război. Conform aprecierilor căpitanului Roman, Austria se afla „în mâna Germaniei”, iar unificarea celor două țări va fi întârziată până la reglementarea definitivă a regiunii Silezia Superioară. A doua linie directoare a Serviciului Secret a fost identificarea instituțiilor de spionaj și propagandă, organizarea și conducerea lor, obiectivele acestora și măsura în care puteau afecta securitatea României. Serviciul Secret german și-a continuat activitatea din timpul războiului, cu același personal, „rechemat în serviciu oferindu-li-se mari avantaje”, sub conducerea generalului

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
În paralel, și-au reluat activitatea un serviciu de propagandă și un serviciu de presă, utilizate în susținerea intereselor germane în afara granițelor. Legăturile strânse între Berlin și Budapesta au fost marcate, în domeniul colaborării informative, de înființarea unui centru de spionaj ungar în capitala Germaniei. Condus de căpitanul conte Aladar Vespremenyi și îndreptat contra Cehoslovaciei, Iugoslaviei și României, acest oficiu a trimis agenți de altă naționalitate (nu unguri) care, sub pretextul afacerilor, uneori ca reprezentanți ai unor firme germane, au efectuat

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
capitala Germaniei. Condus de căpitanul conte Aladar Vespremenyi și îndreptat contra Cehoslovaciei, Iugoslaviei și României, acest oficiu a trimis agenți de altă naționalitate (nu unguri) care, sub pretextul afacerilor, uneori ca reprezentanți ai unor firme germane, au efectuat „un intens spionaj” în zonele de interes. Printre rezultatele obținute de serviciul de informații ungar s-a numărat atragerea la colaborare a unor cetățeni englezi, americani, francezi și italieni, dintre care unii au ocupat funcții diplomatice, inclusiv în România. De asemenea, o serie

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
ungar s-a numărat atragerea la colaborare a unor cetățeni englezi, americani, francezi și italieni, dintre care unii au ocupat funcții diplomatice, inclusiv în România. De asemenea, o serie de ofițeri activi și de rezervă din armatele aliate „fac încă spionaj în favoarea ungurilor”, printre aceștia numărându-se și unii atașați militari acreditați la București. La rândul său, Serviciul Secret german a deschis un centru de spionaj la Budapesta, care a acționat contra Poloniei, Franței și Angliei, utilizând relațiile de rudenie ale

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]