2,860 matches
-
era discriminată la modul absolut, împrumutată, vândută, ucisă și, cel al culturii pelasgo-traco-daco-române, unde FEMEIA se situa pe locul condiției sale firești, în care moralitatea era suverană, iar sceptrul frumuseții ei emana în juru-i mireasma unei suave fascinații pline de splendoare, de feminitate, strălucind în lungul șir al chipurilor divine pe care le va naște omenirii. „Femeia mii de ani a fost roabă, spune marele duhovnic prigonit, persecutat și mărturisitor, Arhim. Arsenie Papacioc, până a venit Hristos și a pus-o
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
seninul tău în zâmbetele mele. Te-aștept, iubitul meu, de-o primăvară sau de un veac întreg de primăveri în care-au argintat la tâmple meri. și-au înflorit caișii-a mia oară. De vei veni, mă vei găsi-n splendoarea din însorite, albe dimineți, în care-au poposit, mai ieri, poeți să-și cânte-un dor, iubirea sau uitarea. Pe nesfârșitul câmp de vis și rouă îmbrățișarea Soarelui să-mi dai, și-n raiul sfânt al florilor de mai să-ncondeiem
RAIUL FLORILOR DE MAI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381153_a_382482]
-
Ioanichie Bălan, Rafail Noica, Mihail Diaconescu etc., prin marii eseiști creștini: Dan Botta, Artur Silvestri, Alexandru Mironescu, Teofil Părăianu, Aspasia Oțel-Petrescu, Danion Vasile, Dan Ciachir, Dan Puric și prin mulți alți mari creatori-artiști s-a încrustat de-a pururi în splendoarea eticității noastre dacice frumusețea divină a nobilului suflet românesc. Dacă creștinul autentic trebuie să fie un diacon al Cuvântului, atunci poetul creștin este un sacerdot mistic, un profet al Logosului, iar preotul trebuie să devină un poet al slujirii hristice
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
SUNT... Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Sculptatu-mi-s-a huma pe-a mea față, Brăzdatu-mi-s-a gura cu înverșunare, Și scriu pământului un cer ce se înalță În ochii cufundați- n a lor splendoare. Deschid aureola - mi - vântului, sa intre În frageda țărână, unde mi- e răstignit Cuvântul, să muțească - n necuvinte, Și cerul să se înalțe până la pământ. Rezum, cât de aproape îmi sunt acele fire- Una de humă aspră, și alta- de
SCULPTATĂ SUNT... de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381434_a_382763]
-
De când există ceva s-a risipit nimicul muțenie vorbitoare apoi am rupt cuvântul, revelația se născuse în mine. O, da...! De cărbune și rubine apoi ce noroc ți-aduce nenorocul când se sparge jocul? Amintrea tristeții, starea ce ucide între splendori de rouă doar soarele ne râde, și tot prin tot și nouă, când dorul se aprinde afară iar ne plouă, în noi lacrimi de sânge. Am mers într-o pădure, apoi am mers, am mers, și m-am găsit pe
CEVA ȘI NIMICUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381451_a_382780]
-
mic Atunci când din cenușă încerc să mă ridic, În ochii mei, până la pura lor culoare, Albastră, sinceră, fragil nemuritoare. Nu știu să pot să-nvăț ușor a abandona Speranța cum că viața înseamnă altceva, Mă ține universul în a lui splendoare Și certitudinea că viața e visare, Visarea întru idealul perpetuării, Vânt împletit în cozi din capetele zării, Visare de rotund încolăcit în spire De infailibilă și pură fericire. Silvana Andrada Tcacenco- 12.04.2016 Referință Bibliografică: FERICIRE / Silvana Andrada : Confluențe
FERICIRE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381484_a_382813]
-
într-o agitație continuă, viața de zi cu zi e o cursă, ne împinge de la spate, ne obligă să fim mereu în alertă, si ne dă prea puțin răgaz să observăm, să simțim cu întreaga noastră ființă lumea în toată splendoarea ei... clipele trec și înțelegem, poate prea târziu, ca țintă e cuprinsă în drum! Te grăbești, alergi și în goană nebună, te împiedici de-o pietricica... ce vezi? Piatră? Fisură de pe trotuar? Macul ce zvâcnește la viață între două plăci
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381300_a_382629]
-
într-o agitație continuă, viața de zi cu zi e o cursă, ne împinge de la spate, ne obligă să fim mereu în alertă, si ne dă prea puțin răgaz să observăm, să simțim cu întreaga noastră ființă lumea în toată splendoarea ei... clipele trec și înțelegem, poate prea târziu, ca țintă e cuprinsă în drum! Te grăbești, alergi și în goană nebună, te împiedici de-o pietricica... ce vezi? Piatră? Fisură de pe trotuar? Macul ce zvâcnește la viață între două plăci
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381300_a_382629]
-
2016 Toate Articolele Autorului Si... după anii aprinși ai tinereții, continuăm să trăim și să visăm și să realizăm. Forța cu puteri supranaturale, dată de ceea ce aduc anii cu tumultul de flăcări înaripate și cîntece de Ingeri, stă în întrega splendoare în amintire. Dar iubirea rămâne. Ceea ce se schimbă e doar strigătul. După anii aceia, locul lui e luat adesea de șoaptă și rațiune. O bună parte, e completată de ceea ce este supremația omului Gândul. El sedimentează tot ceea ce e mai
VIATA IN PUTEREA TA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380818_a_382147]
-
ai prea multe de ales, tocmai pentru că el apare ca unul dintre acele locuri ale Pământului, care îți metamorfozează sufletul, trecându-ți-l prin toate sitele incomode ale vieții. Aici poți vedea, aidoma unui călugăr ortodox din vechime, în toată splendoarea ei nebănuită, ca prim și ultim act divin, lumea, simțind, în același timp, pe propria-ți piele cum mii de draci ispititori și negri îți înfig cu strășnicie în suflet colții, taman atunci când urletul durerii lăuntrice dă să-ți plesnească
ULTIMA IARNĂ ÎN BĂRĂGAN… de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380925_a_382254]
-
făgăduințe, fie crezuri, fie jurăminte, trebuie să devină cuvinte-doruri după chipul și asemănarea frumuseții omului iubitor. Literele artist-meșteșugite par niște păpădii aprinse în candelabrul cuvântului, care dau inimii și sufletului sensibilitatea duioșiei. Fiecare cuvânt al Limbii dacoromâne este tors din splendoarea Fecioarelor dace, din profeția Sibilelor trace, din iureșul Codrilor milenari, din smerenia Ierbii, din freamătul Apelor, din cremenea Carpaților, din semeția Brazilor, din doina Cucului, din ciripitul zglobiu al Rândunelelor, din cinul monarhic al Albinelor, din spicul de Grâu pecetluit
LIMBA NOASTRA IN GRAI DULCE SI SFANT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380940_a_382269]
-
Antoaneta Olteanu-Calendarele Poporului Român. Ed. Paideia, București, 2001) Dragobetele- Sărbătoarea care pregătește începutul Primăverii, al vieții naturii, respectiv al oamenilor, vine din adâncul milenar al istoriei semnificând Logodna vieții, însoțirea, trăirea, comuniunea a tot ce e frumos, armonios, plin de splendoare și strălucire. Făcând anagrama termenului Dragobete obținem cuvântul Dobrogea. Dobrogea/ Dragobeo=ținut drag și frumos. Deci Dobrogea este Țara Soarelui, a Dragobetelui, Casa primului Adam. Adamclisi =omul din pământ roșu, din argilă. Adamclisi este Edenul Creației-Grădina bucuriei, a frumosului în
MITOLOGIA DACULUI DRAGOBETE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380964_a_382293]
-
nepoți năbădăioși sub cerul vinețiu, Așa e Bucureștiul de april de când îl știu. E- atâta frumusețe vie, țipătoare în culoare, Adulmecând arome de rotund în floare, De violet și roz ori mov și verde crud; Mă doare risipă de sublim, splendoarea din covorul ierbii, ud. Și liliacul irizând avid și blând candoare, Cu stupefacții candide și speculații solitare Ale poetului prea- plin de versul ireal, fecund, Mustind de lacrimi și fervoare, îmbobocind timid, lăsând Și farmec și iubire la un loc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
nepoți năbădăioși sub cerul vinețiu,Așa e Bucureștiul de april de cand il știu.E- atâta frumusețe vie, țipătoare în culoare,Adulmecând arome de rotund în floare,De violet și roz ori mov și verde crud;Mă doare risipă de sublim, splendoarea din covorul ierbii, ud.Si liliacul irizând avid și blând candoare,Cu stupefacții candide și speculații solitareAle poetului prea- plin de versul ireal, fecund,Mustind de lacrimi și fervoare, îmbobocind timid, lăsândSi farmec și iubire la un locDin mantia cerească
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
îi mențin tinerețea spirituală și conferă aură celor puse cu atâta sinceritate pe hârtie. Cele două apariții editoriale - Liliacul a înflorit la poarte înserării și Frumoasele vacanțe - apărute la Editura Anamarol în 2014, îi completează opera prin simbolismul resurecției în splendoarea semnelor vegetale. Metafora aleasă, a liliacului înflorit la poarta înserării, amintește de metafora lui Lucian Blaga, vară de noiembrie, prin sugestia acelorași sensuri, legate de discrepanța dintre vârsta interioară și cea biologică, exterioară. Este o metaforă care îndeamnă la reevaluarea
ELENA BUICĂ ÎN CĂUTAREA PATRIEI SPIRITUALE de ANA DOBRE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374360_a_375689]
-
nr. 1282 din 05 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Copil fiind nu credeam că voi ajunge vreodată Să mă studiez la microscopul angoaselor planetare Ori să-mi găsesc identitatea pe facebook Un simplu click și copilăria ți-apare în toată splendoarea a mic de tipar A mare de tipar Totul se întâmplă ca la carte Mă rog Ca în ABECEDAR Geneza Exodul Împărați și proletari Revoluție revoluție revoluție Bibicule bibic ai fost bibic ai să mori Moartea te-a pus deja
EREZIA PROFESORULUI DE COPILĂRIE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374426_a_375755]
-
evidențiată în cadrul temei naturii. Sensibilitatea poetei capătă contur în explozii florale, de culori vii, dătătoare de viață. Toamna o deprimă, dar se reechilibrează prin albul iernii. Construcțiile metaforice creează imagini de o frumusețe rară. Au înflorit cireșii,/ O, Doamne, ce splendoare!/ Și-au pus hlamide albe,/ Brodate-n roz de soare.// Sărută cerul floarea,/ Când vântul o răsfiră/ Și se cunună zarea,/ Iar fluturii conspiră.// -atâta frumusețe/ La nunta de petale...” (Au înflorit cireșii) Cuvântul oferit de Angelina Nădejde este sărbătoare
O NOUA CARTE DE ANGELINA NĂDEJDE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374469_a_375798]
-
că va ajunge cineva, un om mare, și iată cum : Se apropia 24 Ianuarie și domnul Georgescu i-a dat lui, fiindcă era cel mai bun la compuneri , să facă o prezentare a Unirii. A sosit ziua. Afară era o splendoare, ninsese, dar zăpada nu acoperise complet crengile copacilor, li se mai vedeau, negre, vârfurile scuturate de vânt. În clasă era cald. Aveam un godin în care băieții tot băgaseră lemne și-l închiseseră încă de dimineața. Pe la nu știu ce oră , au
MARIN PREDA ȘI NERĂBDAREA TIMPULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374482_a_375811]
-
cuceritoare, De fulgi albi și inocenți, Minusculele planoare. Fără zgomot și tam-tam, Vin și cuceresc Pământul, Au un singur vechi dușman, Și acesta este Vântul! Da, sunt Fulgii de Zăpadă, Asteptați cu nerăbdare, Pentru a Iernii Cruciadă, Sub a Albului splendoare. Moldova Veche, 19 decembrie 2005 Referință Bibliografică: Cruciada zăpezii / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 427, Anul II, 02 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CRUCIADA ZĂPEZII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374549_a_375878]
-
aceeași față în creșteri și descreșteri, ne și în echilibru viața pe pământ, ne scalzi în roua lacrimilor tale de lumină și ne inunzi cu strofe-ascunse-n raze! De-aceea te-admirăm cu toți din suflet și fascinați de-a ta splendoare și mister, ne-ai fermecat pe veci să te cântăm, căci din puzderia de astre de pe boltă, ești astrul cel mai drag, cel mai iubit! MERCUR Planetă lentă, capricioasă, ciupită de vărat meteoritic precum Luna, sferă cu suflet greu și
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
Cuza din Iași, până în 2010-2011 o parte a activității mele întru apărarea ortodoxiei am coordonat publicația Adversus Haereses până după pensionare, ca profesor consultant al Facultății de Filozofie. În această sferă, am publicat: Melchisedec - Lumina ortodoxiei românești, Patriarhie și autocefalie, Splendoarea bucuriei în ontologia trinității, Sensul teantric al iubirii, Eschaton - elegia sfârșitului - înviere și judecată (Dumitru Stăniloaie și Bartolomeu Anania). Istoria patriei nu mi-a rămas străină ci, dimpotrivă i-am consacrat mi multe lucrări, o voi aminti doar pe ultima
INTERVIU CU PROF. UNIV. DR. EMERIT TUDOR GHIDEANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374525_a_375854]
-
timpuri imemoriale, iar eu asist muta la acest spectacol unic. Pare că cerul a deschis o portiță în casa această și și-a trimis alaiul de Sânziene și fecioare frumoase pentru a asista la această sărbătoare rurală, a frumuseții și splendorii rustice. Se încheie astfel o zi specială, în care Marius mă uimește din nou în cerdacul casei, recitând poezii scrise de autori populari bănățeni. Savuram împreună prăjituri delicioase, pregătite de mama sa, o gospodina desăvârșită. După o seară atât de
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
încă o dată universul broderiilor, am admirat din nou catrințele și iile deosebit de frumoase și, la finalul șederii mele acolo, întrucât era ultima seară pe care o petreceam în compania acestor oameni speciali, am îmbrăcat câteva din aceste costume unice prin splendoarea, unicitatea și migala cu care au fost lucrate. Nu pot să descriu sentimentul pe care l-am avut cînd am îmbrăcat acele costume populare. E un sentiment unic și irepetabil, o îmbrățișare cu trecutul și femeile meșterite, cum le numește
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
ghiocei și tămâioare Vestesc adâncă transformare. Amenții-și mișcă aripioare Pe crengi de-arbuști și sălcioare, Iar apa scursă prin ponoare Tresaltă-n vesele izvoare. Căldura binefăcătoare Trezește-albinele să zboare Pe viorele zâmbitoare Și pe brândușe vestitoare. În poienițe e splendoare De flori și gâze la plimbare, Iar din zăvoi, privighetoare, Trimite triluri cu-ncântare. Veniți, băieți, la-mbrățișare Să dați la fete sărutare, Când oferiți și mărțișoare, Căci e natura-n sărbătoare! Cu ghiocel... Îți dăruiesc un ghiocel Plăpând, firav
CHEMAREA PRIMĂVERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373374_a_374703]
-
cât este de grandios, Cât farmec și seducție are, De nu găsești o altă asemănare. Mă oglindesc în ochii ei căprui, Și alții mai frumoși, ca ai ei, nu-i, Privesc genele, ca razele de soare, Și sprâncenele, arcuite, o splendoare. Of, ce mai frumusețe de Prințesă, Orânduită a fi pe lume și înțeleasă, Că a fost de Dumnezeu aleasă, Să fie, cea mai, cea mai...frumoasă. Referință Bibliografică: PRINȚESA INIMII MELE / Ilie Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1882
PRINȚESA INIMII MELE de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373383_a_374712]