2,110 matches
-
știe că decizia lor nu era, de fapt, implacabilă. Cine le-a fost prin preajmă gata să le dea un sfat, iar nu o lecție de purism ireproșabil? Cei bulversați de depresii sau tulburări emoționale, dar care n-au curajul spovedaniei, nu știu unde pot să găsească, nemijlocit sau chiar telefonic, un sprijin concret, de la oameni care le împărtășesc neliniștile și dramele tinereții 1. Pentru studenții din facultăți, ASCOR este o entitate aproape invizibilă. Din păcate, un manifest creștin despre valorile familiei, redactat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Securitate tolerează cu egală bucurie amestecul de ipocrizie avocățească, minciună comunistă și regresie levantină. Așa se face că studierea detaliilor pare indezirabilă, vocea presei libere le repugnă, iar culpa colectivă impune rapid sentimentul fraternității. Împăcarea cu satrapii este proclamată înaintea spovedaniei durerii. Pentru că liderii morali ai suflării creștinești refuză mărturisirea, rănile de pe memoria noastră națională încă sângerează. Oricât de abuziv, agravant și iresponsabil, comportamentul guvernanților poate fi explicat prin apelul la năravurile tranziției. Mult mai greu poți pricepe refuzul dialogului public
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
turnător supus, incapabil de revoltă ori zvâcniri de luciditate, cere totuși timp. La fel, despovărarea unei conștiințe maculate de amintirea duplicității nu se produce automat, așa cum împăcarea și ușurarea care îi urmează nu survin în chip magic. În România, anotimpul spovedaniilor publice a venit printr-un decalaj specific, care ne reamintește toate diferențele dintre școala de iarnă a comunismului ceaușist și școala de vară a socialismului glasnost. Pentru societatea civilă, sarcina supremă a anilor ’90 fusese lupta împotriva regimului de restaurație
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la rugăciune și post” în mănăstire. După modelul politicienilor compromiși, ierarhii depun contestații, refuză confruntarea deschisă, se bâlbâie lamentabil și amestecă sistematic planurile. Unul dintre artificiile silogistice cel mai frecvent invocate de acuzați este apelul la efectele vindecătoare ale sacramentului „spovedaniei”. Se uită desigur faptul că Biserica timpurie a cunoscut mărturisirea publică („în adunare”, Didahia 4, 14) și că, dintotdeauna, „pricinile de sminteală” au fost mai aspru cântărite decât păcatele comise în sfera strict privată. Datorită dimensiunii publice de care se
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
supraviețuirea aparatului bisericesc, cu toate cele bune și cele rele. Fără de cuget, am greșit și cer iertare prietenilor și dușmanilor, deopotrivă. Mai știu, în plus, că lunga tăcere așternută după Revoluție n-a fost de bun augur. În absența acestei spovedanii publice, cerută de Didahia apostolilor (4, 14), am acceptat șantajul politic. O dosariadă subterană a întârziat curățirea Bisericii noastre. Corupția morală și financiară au înflorit. Minciuna a persistat. În ceasul al unsprezecelea suntem, poate, datori cu un munte de tăcere
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Crezului Bisericii nu reprezintă altceva decât moștenirea unei modernități atee care subzistă neproblematic în noi. Cu doar câteva excepții, am subscris cu toții la comandamentul privatizării credinței, al cosmetizării limbajului confesiunii și al domesticirii adevărului. Botezul este o slujbă de familie, spovedania pare înțeleasă de tot mai mulți (preoți și laici) ca o ședință de psihoterapie, Euharistia se primește sporadic; cât despre predică, aceasta poate vorbi despre orice, dar nu despre complexele audienței... Preoții își vor binele, iar noi ne cerem dezlegarea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
istorice" After such knowledge, what forgiveness? Think now, History has many cunning passages, contrived corridors And issues, deceives with whispering ambitions, Guides us by vanities. T.S. Eliot, Gerontion (1920) Timpul perfecttc "Timpul perfect" Nu este nevoie să trecem prin purgatoriul spovedaniei pentru a descoperi că uitarea este mai dificilă decât cea mai subtilă artă a memorizării. Știm totodată că docta ignorantia, în care se consumă miraculos iertarea, se obține mai greu decât darul profeției. Pentru orice ascet, lupta minții cu „ținerea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un act de umilire publică. Marii sfinți ai Patericului, de pildă, au știut să fie exemplari fără să-și sufoce ucenicii. A fi discret și iertător pare să fie regula de aur a părintelui Teofil, căruia nu-i plac deloc spovedaniile transformate în șuetă sau anchetă. Părintele Teofil ne îndeamnă la rugăciune și la o viață trăită în curăție, cinste și recunoștință. Astfel, pe lângă rugăciunea de cerere - „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul” -, creștinul trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
arhimandritului Sofronie și a cuviosului Siluan. De pildă, faimosul cuvânt „Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui” primește, sub pana părintelui Zaharia, o neașteptată profunzime; capitolul despre calea terapeutică a monahismului, ca și paginile despre transformarea rușinii la momentul spovedaniei în armă duhovnicească (marcând astfel trecerea din planul psihologic în cel ontologic al cunoașterii lui Dumnezeu), reprezintă toate contribuții foarte prețioase și mult așteptate 1. Pocăința și revelația principiului ipostatictc "Pocăința și revelația principiului ipostatic" Teologia arhimandritului Sofronie este de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și cucernice la arătare, nu poate înțelege porunca Domnului la iubirea de vrăjmași. Cu atât mai puțin va înțelege experiența interioară a îmbrățișării întregii creații în rugăciunea liturgică a Bisericii. Pocăința psihologică ignoră dimensiunea eclezială a acestui gest întemeietor, taina spovedaniei fiind percepută într-un sens individualist, ca act de pietate privată în cadrul unei religii civice. Mărginită în aceste cadre, spovedania, de pildă, se centrează în jurul problemei lichidării acelui moi haïssable despre care vorbea Pascal; această înțelegere îngustă a mărturisirii păcatelor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
interioară a îmbrățișării întregii creații în rugăciunea liturgică a Bisericii. Pocăința psihologică ignoră dimensiunea eclezială a acestui gest întemeietor, taina spovedaniei fiind percepută într-un sens individualist, ca act de pietate privată în cadrul unei religii civice. Mărginită în aceste cadre, spovedania, de pildă, se centrează în jurul problemei lichidării acelui moi haïssable despre care vorbea Pascal; această înțelegere îngustă a mărturisirii păcatelor nu depășește limitele subiectivismului modern. Credinciosul nu știe și nu pricepe cum, la botez sau mărturisire, cerurile se bucură pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
priveghind cu toată stăruința și rugăciunea pentru toți sfinții (Efeseni 6, 12-18). Metafora paulină a războiului poate să ușureze aici sesizarea dimensiunii ontologice din actul sacramental al mărturisirii; orice creștin botezat în numele Sfintei Treimi aparține unei ecclesia militans. Mărturisirea - ori spovedania - este un gest similar angajamentului de fidelitate matrimonială sau, mai mult, de loialitate ostășească. Promitem, astfel, să raportăm unei conștiințe mai bune, inspirată de „Părintele luminilor” (Iacov 1, 17), toate mișcările din front ale adversarului. A aproxima greșit linia de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ale adversarului. A aproxima greșit linia de atac a armatei adverse, a nu recunoaște costumul de camuflaj sau operațiunile de spionaj ale vrăjmașului (luându-l drept aliat, în loc de sabotor) - toate acestea sunt gafe faustice care trebuie mărturisite în scaunul de spovedanie. Mărturisirea înfrângerilor în bătăliile cu vrăjmașii fac parte din rugăciunea Bisericii, așa cum Psalmii lui David ne-o arată. Acceptând liber spovedania, vom recunoaște că izolarea atomistă sau autarhică a individului conduce spre catastrofă. Omul, atunci când se mărturisește, contestă mitul arogant
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ale vrăjmașului (luându-l drept aliat, în loc de sabotor) - toate acestea sunt gafe faustice care trebuie mărturisite în scaunul de spovedanie. Mărturisirea înfrângerilor în bătăliile cu vrăjmașii fac parte din rugăciunea Bisericii, așa cum Psalmii lui David ne-o arată. Acceptând liber spovedania, vom recunoaște că izolarea atomistă sau autarhică a individului conduce spre catastrofă. Omul, atunci când se mărturisește, contestă mitul arogant al infailibilității. Astfel practicată, pocăința încetează să fie un act de mărturisire egocentrică, preocupată de grabnica dobândire prin asceză a unor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
se adeveresc: „De ați avea zeci de mii de învățători în Hristos, totuși nu aveți mulți părinți. Căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos” (I Corinteni 4, 15). În spiritul interpretării arhimandritului Zaharia, putem spune că botezul, spovedania, euharistia sunt taine care fac dintr-un individ credincios un ipostas al Bisericii universale - un loc unde regulile politeții, atât de necesare în lume, sunt abrogate pentru a lăsa iubirii autoritatea supremă. Pe scurt, durerosul proces de trecere de la pocăința
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
îl face pe Zaheu să-și descarce conștiința. De ce oare Zaheu promite ștergerea tuturor datoriilor omise și comise față de aproapele? Pentru că, întâlnindu-L mai întâi pe Domnul, Zaheu s-a lăsat răscumpărat de cel îmbrăcat, ca Dumnezeu, în hainele smereniei. Spovedania vine apoi de la sine, în fața tuturor. Cinstea lui Zaheu este de a fi gazdă Domnului, care i-a mișcat inima spre dragoste și pocăință. În Hristos, Zaheu primește hrană fără ocară, haine de nuntă neprihănite și bucuria netrecătoare a împărtășirii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
acestor metode asupra psihicului victimelor (de reținut că acestea erau tineri în formare, cu o medie de vârstă de 22-23 de ani), trebuie să ținem cont și de solicitările ulterioare bătăilor. Deținuții erau forțați să-și facă „demascarea”, în fond spovedanii publice mincinoase, în care trebuiau, pe de o parte, să mărturisească toate datele despre activitatea politică din libertate și, pe de alta, să afurisească tot ce prețuiseră până în acel moment, cu accent deosebit pe familie și credință. După ce trecea și
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
mari clasici ai literaturii universale (Cervantes, Balzac, Dickens, Dostoievski, Thomas Mann, Al. Dumas, Jules Verne, Marc Twain ș.a.), autori de succes în epocă (J. Wassermann, Pitigrilli, Maurice Dekobra, St. Zweig, Irène Nemirosky, Alexis Carrel ș.a.), scriitori români contemporani (Panait Istrati - Spovedania unui învins, Carol Ardeleanu - Casa cu fete, Anton Holban - O moarte care nu dovedește nimic, Sergiu Dan - Dragostea și moartea în provincie, Damian Stănoiu - Fete și văduve, Cezar Petrescu - Oraș patriarhal, Gib I. Mihăescu - Zilele și nopțile unui student întârziat
BULETINUL EDITORIAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285935_a_287264]
-
Alin, N. B. Alin, N. Burlănescu, Nicol Burlănescu-Alin. A scos el însuși o revistă, „Speranța” (1902-1903), la Târgu Jiu. Figura în comitetul de redacție al revistei „Vorbe bune” (Balș, 1904-1907). Lirica lui B.-A., poet famelic și boem incorigibil, e o spovedanie amară, păstrând, în confesivitatea ei, o anume decență a suferinței. Tonalitatea versurilor, încă de la primul volum, Singurătate (1892), rămâne elegiacă. La fel, în Din vravuri (1894) și Sonete (1904). Chiar și clipele de veselie sunt umbrite de tristețe. În poezia
BURLANESCU-ALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285960_a_287289]
-
egală și surdă cu care disciplinarii, șușotind, sondau trecutul vieților lor, care păreau, de la o zi de răgaz la alta, tot mai străine, trăite parcă de altcineva. În toiul povestirii, temându-se desigur de tonul ce aducea prea mult a spovedanie, avea să se oprească, pentru a anunța cu o ironie categorică: „De fapt, am hotărât să nu mor. Deci, tot ce povestesc nu e definitiv. Viața continuă, după cum zicea cel atârnat în ștreang, văzând că vin primii corbi. Nu, ai
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
M. Berza, ed. N. Iorga, Pagini alese, pp. 310-319). Ce înseamnă luteranism, calvinism, anglicanism? Reîntoarcerea la textele sacre; mântuirea prin har (spre deosebire de catolici unde aceasta constă în credință și tradiții), reducerea numărului de taine de la șapte la trei (botezul, împărtășania, spovedania), consubstanțiere, în loc de transsubstanțiere, adică prezența lui Isus Hristos în euharistie, în care ar dăinui substanța pâinii și a vinului; traducerea Bibliei într-o limbă apropiată de aceea populară, ceea ce a dus la renunțarea la cultul religios în latină. Biserica este un
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
și-a iubit realmente „trezorierul”. În 20,17, Matei scrie că Isus i-a luat deoparte pe „cei doisprezece”, ca să le destăinuie, În secret, ce I se va Întâmpla În Ierusalim. Iuda se afla deci printre ei, martor al acestei „spovedanii” premonitorii. La fel În cazul scenei provocate de mama fiilor lui Zebedeu: Iuda face parte din grupul celor „zece apostoli revoltați” de pretențiile femeii. Prin urmare, o lungă perioadă, Iuda n-a fost nici hoț, nici laș, nici trădător. Ce
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
școala de ieri și de azi, 1957), el ocărăște trecutul, față de care „lumea nouă”, cercetată „cu gura căscată de mirare”, i se pare un „tărâm de basm”. Cu excepția lui G. Călinescu, toți criticii importanți din epocă au întâmpinat cu elogii spovedaniile, și acide și tânguitoare, ale lui B., din Însemnările unui belfer. Rememorarea avatarurilor unei cariere hărțuite de neșansă îi declanșează cusurgiului, care este poate un idealist înfrânt, reacții depresive și înverșunări propulsate în sarcasmul congestionat până la vorba crudă. Dascălul persecutat
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
idilă în timpul asediului, București, 1920, O tinerețe întreagă, București, 1929; Eusebio Blasco, O femeie compromisă, București, 1918; Alphonse Daudet, Sapho, București, 1918; F. M. Dostoievski, Netoșka, București, 1919, Frații Karamazov, București, 1921, O femeie blândă, București, 1921, Iubire tragică, București, 1929, Spovedania lui Stavroghin. Gelozie pedepsită. Hoțul cinstit, București, f.a., Suflet de copil, București, 1933; Paul Heyse, Dragostea în Italia, București, 1919; Prosper Mérimée, Noaptea de urgie și măcel, cu ilustrații de I. Anestin, București, 1920; Guy de Maupassant, Mont-Oriol, București, 1920
BOTEZ-RARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285835_a_287164]
-
1926; Paul Bourget, Discipolul, cu ilustrații de I. Anestin, București, 1927 (în colaborare cu Lucia Subotici); Victor Hugo, Mizerabilii, I-II, București, 1927, Cocoșatul de la Catedrala Notre-Dame de Paris, București, 1935; Jókay Mór, Martirii inimii, București, 1929; Alfred de Musset, Spovedania unui îndrăgostit, București, 1929; Hector Malot, Fără familie, I-II, ed. 2, București, 1931, În familie, I-II, București, 1934; Eduard George Bulwer-Lytton, Sfârșitul cetății Pompei, cu ilustrații de I. Anestin, București, f.a.; Ernest Renan, Viața lui Iisus; ed. 2
BOTEZ-RARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285835_a_287164]