4,031 matches
-
singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; și toți am fost adăpați dintr-un singur Duh...” (1 Cor 12:12,13) Despre complexitatea trupului uman s-au scris biblioteci și procesul cunoașterii acestuia a ridicat spre mirare sprâncenele multor oameni de știință. Corelarea funcționalității unui mădular cu tot restul mădularelor este o absolută minune. De fapt, complexitatea fiecărui mădular în parte este cu mult dincolo de ceea ce mințile noastre pot concepe. Chiar un simplu DNA, această cărămidă de bază
KELOWNA, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 2 din 02 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345011_a_346340]
-
salute - cum făcea odinioară; nici măcar n-o privește deși ea îl îmbrățișează cu drag: ”Bine te-ai întors, Lisandre!” Grăbit, își aranjează ranița pe spate, își încheie cu grijă haina, ridică gulerul, îndeasă basca pe ochi - cumva mai pe-o sprânceană, cum se purta la vânătorii de munte - și-o ia la pas. Burnița toacă mărunt, mărunt - vestea sosirii. Vântul se prăvălește peste călător, îl cuprinde ca pe-o jucărie și șăgalnic îl împinge pe la spate purtându-l spre locurile natale
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
salute - cum făcea odinioară; nici măcar n-o privește deși ea îl îmbrățișează cu drag: ”Bine te-ai întors, Lisandre!” Grăbit, își aranjează ranița pe spate, își încheie cu grijă haina, ridică gulerul, îndeasă basca pe ochi - cumva mai pe-o sprânceană, cum se purta ... Citește mai mult Barajul orizontului cu greu mai face față presiunii; dincolo de el, noaptea borborosește furioasă: ”Vine, dă-mi drumul!” Preaplinul înserării deversează peste țarini, răcorindu-le. Revărsarea umedă stinge și clocotul locomotivei ce se apropie șuierând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
salute - cum făcea odinioară; nici măcar n-o privește deși ea îl îmbrățișează cu drag: ”Bine te-ai întors, Lisandre!” Grăbit, își aranjează ranița pe spate, își încheie cu grijă haina, ridică gulerul, îndeasă basca pe ochi - cumva mai pe-o sprânceană, cum se purta ... IV. HAINA, de Mihaela Suciu, publicat în Ediția nr. 672 din 02 noiembrie 2012. - Fa Leano, m-a sunat Jicu, frate-miu, că mâine e musai să fim la ora șepte la livadă. Începe culesul prunelor! Fă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
acolo între ei, luîndu-l prin surprindere, fără apărare. Și, în situații din astea, nimeni nu-și pune pielea pe băț! Se uită înspre oamenii lui, din sat. Toți cu capul în pământ... priveau parcă vinovați de neputință sau reavoință, pe sub sprâncene. Natura umană, te vinde și te cumpără într-un soi de complicitate cu forțele răului numaidecât ! Tatăl ei simțind pericolul, încercă să-i domolească, să câștige timp „Stați , măi oameni , cu Dumnezeu, nu vă pierdeți cu firea!„ Acum, când soarele
OGLINDA VENEȚIANĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376789_a_378118]
-
ani, era scund de statură, cu părul mare alb, de asemenea avea o barbă mare, albă, impunea respect prin însuși prezența lui în acel loc. Uneori îl priveam cu atenție în timp ce el slujea în timpul slujbei de duminică, atunci vedeam cum sprâncenele lui albe stufoase împreună cu fruntea sa se încruntau într-un semn de respect, de asemenea în acele momente ochii săi albaștri exprimau extaz spiritual. El slujea cu venerație în acea biserică mică, pe pereții căreia erau pictați diferiți sfinți și
PĂȘIND PE UN DRUM NOU de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376796_a_378125]
-
Cetățuia Vadului mișcarea-ți surprinde , să știi . Și Măgura Vadului e aproape , iar Zgleamănul , mâna-ți întinde cu turma să urci și iarba să-i vezi , cum turma o paște . Pașii-ți aleargă , și ochii-ți spre Măgură fug , până-n sprânceana dealului . Mi-aduc aminte cum am pus pe firul apei ce vine printre Zgleamăn și Ogrădeasa un halău din floarea soarelui , făcând apa prin el să se scurgă ,și apoi să cadă de la înălțime în locul pe unde trecea . Pe la Ogrădeasa
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376864_a_378193]
-
în glas se simțea nesiguranță și teamă, vocea-i tremura ușor. Andrei a privit intrigat la femeia din fața lui, avea cel mult 40 de ani, sveltă, cu părul blond prins în coc la spate cu o agrafă mare, ochii albaștri, sprâncenele șatene frumos conturate, fără a fi pensate, gene lungi, nas drept, gura cu buze cărnoase și bărbia semirotundă, îmbrăcată cu o bluză încheiată la baza gâtului și fustă lungă peste genunchi. -Ești timorată, sau mi se pare mie? -Vi se
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376969_a_378298]
-
în fața bărbatului. Cufundat în studiul documentelor, nu a observat, că femeia îl privea cu un fel de admirație amestecată cu curiozitate. Andrei avea ceva plăcut în înfățișare, era șaten cu părul alb cu un început de chelie, ochii mari căprui-verzi, sprâncene faraonice, nas drept, fața ovală cu buze subțiri și bărbie pătrată. -Îmi dați voie, să stau lângă dumneavoastră, Camelia a tras un scaun aproape de birou. Un timp nu a scos nicio vorbă, doar privea bărbatul din fața ei, cum conspectează din
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376969_a_378298]
-
când am cunoscut-o eu, în perioada în care îmi satisfăceam stagiul militar. Fiind cu cinci ani mai mică decât mine, un copil în plină dezvoltare, mă fermecase cu niște ochi de o frumusețe răpitoare, negri și umbriți de niște sprâncene la fel de negre, ca și părul, frumos ondulat. Ca înălțime, era puțin mai măruntă, însă avea o talie de viespe. Tânăra și bruneta adolescentă, deosebit de frumoasă, era o fată cuminte, care, până la mine, avusese doar prieteni de școală sau scurte amiciții
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377033_a_378362]
-
gură din cana imensă în care aburea o porție dublă de cafea. - Spune că mergi pe mâna mea! Te mărit, să fiu babă de nu! Scotoci în geantă și scoase două fotografii. I le împinse în față și ridică din sprâncenele pensate elegant și vopsite o tentă cam prea puternic în contrast cu culoarea tenului său. Mona privi grupul de bărbați din imagine și îl recunoscu pe soțul Lianei în brunetul cu mustață din mijloc. - Mi-l dăruiești pe soțul tău? - Ha! Nu
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
Atentă față de ea. Începuse să tremure și să își simtă pulsul în vârfurile degetelor pe care el le ținea încă în mână. - Ți-e teamă de mine? Avea ochii de un albastru-verzui misterios, a căror expresie nu o putu descifra. Sprâncenele blonde, stufoase, îi dădeau un aer sălbatic. Mona nu reuși să îi susțină privirea. Își aplecă capul, dar el îi ridică bărbia cu blândețe, cercetându-i trăsăturile. Poate că încerca să o citească așa cum încercase și ea să îl citească
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
sosise, îl consideră un intrus și se îndreptă arțăgos spre acesta: -Dumneavoastră? Aici e o reuniune... Dar Solitarul nu-l păsui: -Și eu tot la... -Al cui ești? Te-a trimis taică-tău să-l suplinești?! plusă ușor temperat, ridicând sprâncenele a râs concesiv, după care, hohoti răgușit, căci o voce îi silabisise în clar numele interpelatului său. Izbucniseră toți în râs. Apoi, reperând mișcările Americanului, se ridicară în picioare ca mânați de niște resorturi strașnice, încât nimeni n-ar fi
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
În retragerea lor aripată, porumbeii nu făcuseră nici un rău, doar unul îl norocise pe bietul Papa, care, culmea, nu se-nfuriase cum ar fi bănuit oricare, ba, din contră, zâmbise fericit. Figura-i modelată în linii distincte, armonioase, ochii vivanți, sprâncenele bine arcuite, nasul perfect proporționat în economia facială, gura încă tânără, ușor drapată de mustața haiducească, pereche a țăcăliei de linie pașoptistă, toate, dar toate făceau privitorul să nu-l amendeze pentru calviția disimulată sub tunsoarea cazonă și să-l
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
anchiloza timpul curbându-l neputincios,de el agățând mâinile-ncleștate,scrâșnind în dinți și cu ochii închișiașteptam o dimineață-n libertate,sperând la zorii ... XXXIII. JAZZ, de Cristian Pop, publicat în Ediția nr. 1252 din 05 iunie 2014. Ochii mari sub sprâncene înalte scăpau lacrimi curbate. Preaplinul amestecându-se, în fumul țigării destinului... doar o mână-i dansa rar pe clapele plânse ale pianului, într-un vis temporar. Tresăritul ritmic al pleoapei sub bretonul rotund și copilăros, sugera viziunea inorogului luminos. Bărbatul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
sub bretonul rotund și copilăros, sugera viziunea inorogului luminos. Bărbatul... se-apropie abătut, mângâindu-i apatic buclele, în gânduri străine o sărută sub bărbie, șoptindu-i c-o privire inertă: O să-ți treacă! Clapele... Citește mai mult Ochii mari sub sprâncene înaltescăpau lacrimi curbate.Preaplinul amestecându-se,în fumul țigării destinului...doar o mână-i dansa rarpe clapele plânse ale pianului,într-un vis temporar.Tresăritul ritmic al pleoapeisub bretonul rotund și copilăros,sugera viziunea inorogului luminos.Bărbatul...se-apropie abătut
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
Păi cum așa? eu nu cred...” Mă lămuri apăsând cuvintele, cu mândrie : „El a fost fotbalist !” Și, văzând că nu m-a convins, adăugă , țuguindu-și buzele : „Și ju-de-că-tor !” „A avut ciocănel pe masă , la Apel , eeeeh !” Și iar ridică sprânceana , în starea pură a contemplației : „Să vedem și să pipăim ... cerul!” Era o seară diamantină. O seară misterioasă... Apoi prinse în pumn o stea și o băgă in buzunar ! Florica Pățan, ȘI...IUBIREA? Alba Iulia, 2015. Referință Bibliografică: ȘI...IUBIREA
ȘI...IUBIREA? de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375893_a_377222]
-
salba, S-o poarte fetițele, Cînd le cresc cositele Romanița, romanița, Te-am cules din poienița, Si te-am prins în cununița, Să te poarte-a mea fetiță! Păpădie, păpădie, Te-oi pune la pălărie, Si-oi purta-o pe sprânceană, Toată ziua prin poiana! Să știi, Să știi ce vrei când ești mai mic, Să nu te porți la întâmplare, Spre bine tu să simți chemare, Inseamna-a fi deja om mare! Să știi de ce-nfloreste-o floare, De ce trec
POEZII DIN VOLUMUL ,, PRIETENII COPILARIEI (`1992) PARTEA A II A de TELA MOCANU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375899_a_377228]
-
în sariuri colorate intens și diferit. Evident, nu era nici urma de vreun indian (nici macar autothon). Trei dansatoare erau tinerele, în schimb a patra era o matroana îmbrăcată în roșu intens, evident, solista. Toate dansatoarele aveau celebra pată roșie între sprâncene, ce le apară de rele (bărbați, demoni, etc). Partea două a spectacolului a cuprins dansurile, (mult așteptate), însoțite dintr-o prealabilă și inevitabilă explicație a mărunțelului, urmată de un cântec monoton al solistei, în timp ce dansatoarele tinere se onduiau în ritmul
DANSURI INDIENE LA....... BUȘTENI de RADU OLINESCU în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375955_a_377284]
-
o țesătură de labirint prin care te poți rătăci cu ușurință. La fiecare răscruce era de pază câte un căpcăun “Cap Pătrat”, niște namile păroase, cu capul cubic, cu patru fețe pătrate, iar pe fiecare față un ochi bulbucat cu sprânceană în unghi ascuțit, nas borcănat, gură mare cu dinți rari și ascuțiți ca niște colți și cu fălci ca niște foale. Erau rași în cap pentru că părul dat pe spate le-ar fi intrat pe fața opusă. - Noi suntem paznicii
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
țintaș și nemernicul ăsta își bate joc de el. Se uită cu scârbă la Mărțișor și-i aruncă: - Pe ce facem pariu? - Pe ce vrei, dar numai lauda e de tine, găunosule! Căpcăunul se înfurie, ochiul îi țâșnea din orbită, sprânceana i se ascuțea, iar foalele obrajilor i se umflau agitate. Începu să urle: - Te fac scrum, bă, te fac scrum! Dar mai întâi să-ți arăt eu cine-i șeful țintașilor. Și începu să tragă turbat cu jeturile de raze
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
o lase în liniștea reconstruită cu greu, ca un zid ridicat cărămidă cu cărămidă în fața uraganului care devenise viața ei de familie. Găsi o oarecare satisfacție în faptul că actorul nu reușea să-și găsească cuvintele. Îl privi ridicând din sprâncene, într-o invitație nerostită de a-și exprima doleanțele. - Putem intra puțin? - Aș prefera să rămânem aici, să pot observa copilul! El reuși să își întoarcă privirea spre spațiul în care Tea se bălăcea cu jucăriile ei. - E un copil
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
Nenea Duca ar vrea să îi spună că nu merită privilegiul de a participa la un astfel de concert oricine scoate astfel de răutați despre Hrușcă, dar învățase demult lecția că nu se poate pune cu tinerii cu cercei în sprâncene. Și-ar fi schimbat locul, dar piața se umpluse deja de oameni și era prea târziu pentru a mai găsi un loc bun. Răsuflă resemnat și se concentră pe scena scăldată în luminile albastre, liniștitoare, ale reflectoarelor. În sfârșit, după ce
FANUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376698_a_378027]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > HAI ODATĂ, MOȘ CRĂCIUNE! Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1441 din 11 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului HAI ODATĂ, MOȘ CRĂCIUNE! Ce cojoc are moșneagul, Mai mare decât un munte! Iar sprâncenele stufoase I se întâlnesc sub frunte. Și-a tras cizmele-mblănite Ca să aibă-n tălpi căldură; Sacul l-a zvârlit pe spate, Dar și-un colț din barba sură! Și-uite-așa, prin fulgii aspri, Urcă-un deal, coboară-o vale, Apoi
HAI ODATĂ, MOŞ CRĂCIUNE! de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376744_a_378073]
-
considerat că nu trebuie să trec ușor peste acest aspect, ci din contră, să deschid ochii și baierile minții, chiar dacă moartea este unul dintre subiectele cele mai puțin înțelese în zilele noastre, chiar dacă unii primesc aceste relatări cu ridicare de sprâncene ori le pun la îndoială, sau nu le pot da crezământ”. „Moartea nu este sfârșitul conștiinței, ci mai degrabă o existență într-un alt univers, cu alte dimensini decât cele cunoscute de noi în viața pământească. Ființa umană are o
TĂRÂMUL MIRIFIC AL ÎNTÂLNIRILOR ! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376752_a_378081]