6,333 matches
-
propice exercitării unei influențe benefice în domeniul erotic (al iubirii și al sexualității); practic, „de Dragobete” se deschidea în mod unic în cadrul ciclului anual posibilitatea săvârșirii unor acțiuni, a unor rituri, care să producă efecte concrete în planul erotic. Altfel spus, Dragobetele oferea această posibilitate, astfel că ne putem întreba dacă nu cumva prin acest nume, „Dragobete”, nu era desemnat ceea ce am putea numi „regentul” domeniului erotic (sexualitate, fecunditate, iubire), așa cum întâlnim în tradițiile de formă mitologică ale antichității, în care
TOTUL DESPRE DRAGOBETE, ÎN ANALIZA LUI DENIS MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383242_a_384571]
-
naivitatea mea interesată, mă așteptam. Doar câte o cifră, ca la camerele de hotel. Inutil să adaug că nici una nu era luminată. Cu o singură excepție: Înăuntrul Încăperii cu numărul 3 plutea o lumină vagă, albăstruie. Sau, poate, mai corect spus, un semiîntuneric irizat În albastru, asemănător cu acela care Învăluia coridoarele, Însă mult mai puțin dens, mult mai spre semi decît spre Întuneric. Suficient, totuși, pentru ca luminatorul de deasupra ușii respective să difere sensibil de negrul compact al celorlalte. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
conjugarea naturală a unor premise, cauze, condiții, factori adiacenți, elemente aleatorii etc. Un fenomen, odată declanșat, se Înscrie Într-o dinamică definibilă, cuantificabilă și, până la un punct, predictibilă În limitele unei marje de eroare, mai mare sau mai mică. Altfel spus, fenomenul evoluează, se mișcă Într-o direcție imanentă sieși, are o curgere normală, să-i spunem, care se prelungește până la epuizarea rezervelor interne sau a surselor exterioare de alimentare, după care, tot pe cale naturală, intră pe o curbă descendentă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu planeta noastră și cu noi. De fapt, Terra și noi semănăm cu ei până la identificare. Cu o singură diferență. Mai exact, două: Ceilalți sunt mult mai evoluați tehnic decât noi și trăiesc Într-o altă dimensiune temporală. Foarte simplist spus, timpul lor existențial are o durată incomparabil mai mare decât timpul nostru. De exemplu, un pământean veritabil are un ciclu de viață care se măsoară cu secolele terestre. Adaug că durata naturală a timpului În Univers este a lor, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vom afla În același punct al evoluției istorice. Vă dați seama ce eveniment teribil se va consuma fără să avem habar? Despre noi vorbesc; Ei vor ști, fiindcă ne monitorizează permanent. Pe Ei, tocmai acest moment Îi interesează. Mai bine spus, ceea ce urmează acestui moment febril și dramatic, Începând cu care vor putea avea În fața ochilor filmul propriului viitor. Sunt momente când, gândindu-mă la asta cu fireasca aviditate curioasă a fizicianului, mă bucur, totuși, că nu trăiesc situația ca om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu trebuia permisă cu nici un preț. Și știi de ce? Pentru că e adevărată! Adevărul ei constituie Însă un secret păzit cu strășnicie de mii de ani, pentru că divulgarea lui ar fi atras și poate atrage asupra lumii consecințe ireparabile. Mai direct spus, ar fi echivalat cu un act suicidar la scară planetară. În Centru se purtaseră până În ultima clipă discuții contradictorii: a intuit sau nu profesorul Adam Adam mecanismul pseudoaccidentelor care tulbură periodic cursul istoriei? Deși majoritatea membrilor Consiliului Înclina spre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ne spune nimic În privința asta... A doua: de ce oare mi se pare mie că favoritul dintre Însuflețite al lui Dumnezeu, cum l-ați numit dumneavoastră, omul, adică, este, de la bun Început, croit ca o ființă imperfectă sau, și mai rău spus, ca una de mâna a doua? El nu e, asemenea celor născute În primele cinci zile ale facerii - cer, pământ, ape, stele, viețuitoare -, emanația directă a voinței și a faptei Atotputernicului. Animalele, de exemplu, apar pe lume nemijlocit din golul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a existenței lui Hristos, de pildă. Teologii creștini consideră că lumea a fost creată en Christo, ceea ce conduce la o dilemă ireconciliabilă: a vedea În Hristos un eveniment al istoriei sau, dimpotrivă, În istorie un eveniment en Christo. Foarte simplu spus, aici se afla și problema, și soluția ei: științele cognitive și revelația creștină nici nu se află În dispută, nici nu tind spre unificare sau, măcar, spre conciliere. Ele Își sunt reciproc exterioare, nu au nici un fel de tangență, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că omul abia așteaptă să cadă În păcat. În toiul exercițiilor mele de actorie sui generis, tulburate când și când de gânduri de felul celor pe care tocmai ți le-am Împărtășit, am primit o vizită neașteptată: Zoran. Mai bine spus, domnul Charles Redford, absolvent de chimie la Princenton, specialist În tehnologie militară de grad Înalt, fost ofițer superior În Legiunea Străină, autor de cărți și expert ONU În probleme de armament nuclear. Ți-am spus că fusesem foarte intrigat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
membrilor ei, Întrebările privitoare la escapada din acea noapte, cu accent pe pătrunderea În cabinetul doctorului Wagner - care picase excelent În context, fie vorba Între noi -, toate țineau de o regie prestabilită, având drept scop destabilizarea dumneavoastră psihică. Mai bine spus, labilizarea psihicului dumneavoastră. Probabil, n-ați observat că, din când În când, printre Întrebările cu tentă acuzatoare ale membrilor comisiei, se strecura și câte una străină de moartea doctorului, dar legată strâns de teoria fracturării istoriei. Ați răspuns spontan, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
impacientat cine știe ce, a dotat celălalt ceas cu o baterie nouă și a lăsat Citizenul de izbeliște, să meargă și să se oprească de capul lui. Ceea ce acesta și făcea, manifestând o predilecție deosebită spre a doua variantă. Mai pe șleau spus, odată lăsat de la mână, afișajul său mecanic și-a dat fără remușcări obștescul sfârșit. Câteva zile, Fujimori s-a mai uitat din când În când la capricioasele trei limbi, fără nici un rezultat Însă. Într-o după-amiază, când a ieșit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ca indispensabilă cunoașterii. Mai mult chiar: ca aproape unică modalitate de validare a rezultatelor cunoașterii. Pentru a răspunde acestui imperativ funcțional, creierul uman a devenit din ce În ce mai profund și mai rafinat, mai subtil. Într-un cuvânt, mai complex. Sau, foarte exact spus, mai complicat. Oamenii ajung la cunoașterea realității, a proceselor, a mecanismelor și a legilor ce o guvernează prin intermediul unor inferențe, silogisme și raționamente tot mai complicate, mai Întortocheate. Efectul de pronunțată cerebralizare a lui homo sapiens a aglutinat Însă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
deloc teamă să te prezinți la bancă? Mărturisesc că eu am o stare neobișnuită, o teribilă senzație de ilicit, de imoral, de... nu știu dacă poți să Înțelegi - de fapt, nici pentru mine nu e foarte limpede... disconfort este puțin spus... și frivol În raport cu... În afară de asta, mai am o problemă, m-am gândit de multe ori la ea: poți să-mi spui și mie ce destinație vor avea banii dacă... Adică, ce intenționezi să faci cu ei, cum vrei să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
La intervale de timp neregulate, În pofida aparențelor de normalitate comportamentală și a coerenței formale a actului vorbirii, În creierul afectat al pacientului se produce un scurtcircuit violent, care se soldează cu discontinuități de percepție a realității, compensate sau, mai bine spus, deviate În manifestări atipice de delir verbal. Atipice, pentru că durează foarte mult, uneori câte o zi Întreagă, după care bolnavul cade Într-o stare de prostrație, de muțenie și imobilism din care nu poate fi scos. Pe parcursul unor astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
din acea categorie de tineri la care nevoia firească de afirmare era bine cumpănită de necesitatea de a interioriza, de a judeca fiece fapt, întâmplare, ființă, lucru, fenomen al naturii sau stare sufletească ivite în calea vieții lui. Mai lămurit spus, ca să dăm un exemplu, înainte de a se adresa sau răspunde unei femei, Iovănuț încerca să țină seama nu numai de felul cum reverberau în el privirea limpede a respectivei, gropițele ei buclucașe din obrăjori, glezna lucitoare, fină, balansându-se într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spuse turcul către Metodiu, care rămăsese tăcut la proră. — Cu mine vorbiți? - păru că se trezește călugărul nostru. — Da, cu matale. — Nu eram atent la ce-ați rostit - zise Metodiu. — Să trăiască Imperiul Otoman, asta-am zis! - făcu turcul. — Frumos spus - zise Metodiu. Iat-o vorbă simțită. Turcul se uită chiorâș la călugăr, apoi trase o dușcă și dădu plosca unuia din ieniceri. Acesta bău, o trecu celui de-al doilea care făcu la fel și întinse plosca ultimului, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
noi, naivii, răspundeam, nu fără o anume mândrie, într-un glas: „O sută de ani de zile!” Dar nu cât va dura timpul poveștii îi interesa pe atenții noștri Cetitori, ci cât va dura timpul istorisirii, sau, mai pe șleau spus, cât credeam noi că vom mai putea povesti. Și noi, naivii, am crezut atât de tare că vom putea spune povestea la nesfârșit, că, uite, au trecut câțiva ani buni și cu iuțeala de mână și nebăgare de seamă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că-i va omorî pe cei care-l dezonoraseră și că nu-și va găsi liniștea până când Abdul-el-Kebir nu va fi din nou liber ca în ziua când îi ceruse ospitalitate. — Nu s-a făcut un film cu acest subiect? spuse dintr-odată Alain Guitay. Mie mi se pare cunoscută povestea asta. — În vremea aceea s-a vorbit mult despre tata și s-a scris chiar și o carte, dar nu știu nimic despre vreun film. — Eu îmi amintesc că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
trebuit să vorbesc deloc cu Lee, că nu a fost „cum se cuvine“ sau un rahat pompos de genul ăsta. Așa că ne-am certat. După care a auzit că nu am fost acceptată și tot ce a avut Paul de spus a fost: „Ei bine, nu contează. Se mai întâmplă“. Se aștepta să uit în cinci minute! E simplu pentru el - el a avut mereu proiecte la care să lucreze. Dar eu nu am mai lucrat pe bani de nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Ce vrei să spui, că pare strivită? —Nu, nu chiar... pare un fragment de meteorit sau ceva de genul ăsta. —Hmmm. înțelegeam ce vrea să spună, dar eram sătulă de Chestie; chiar și o simplă discuție mă deprima. Astea fiind spuse, m-am urcat pe scară spre platforma unde dormeam, luând sticla cu mine. Până să-i zăresc capul ivindu-se pe scări deja mai băusem un pahar și mă simțeam mult mai bine. —E excelent aici, a spus pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în spatele pleoapelor. Dar corpul îi era cald, ca și cum ceva mai ținea încă de viață. Mâinile se odihneau pe piept și șalul de rugăciune forma valuri și imaginea unor pene împietrite. Menora fusese așezată la capul lui Rudi. Unul dintre bărbați spuse: - Așa sfârșește scurta nemurire a omului. Cei doi bărbați părăsiră camera, închizând bine ușa după ei. După-amiază sosiră oamenii de la sinagogă ca să ridice corpul lui Rudi. Era ușor ca o pană. Corpul fusese înfășurat în șalul de rugăciune și pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
lor o întrebase ca de obicei: - Mâncăm? Tua râsese. - Oare nu ești tu cel care hotărăște mereu ce să facem? După această încercare eșuată, Natanael simțise că dorise numai să probeze iubirea Tuei pentru el și că acel „adevăr“, odată spus, ar fi născut în Tua nesiguranța și îndoiala. Tăcuse mai departe, întorcându-și fața către ea pentru a vedea cât de liniștită și frumoasă erau dragostea și prietenia în absența cuvintelor. Tua și Natanael au trăit mulți ani împreună. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mare, piesa noastră intitulată, v-a plăcut, suntem fericiți cu sprijinul atât de mulți, atât de mare, colegi, mă bucur că anunț, dar trebuie făcut mai întâi. Realizând că nu știe ce vrea să spună, Angestaitn se opri. Observând enormitățile spuse, Ionescu îl dădu la o parte. - Bună seara. Prietenul meu meu a vrut de fapt să spună că trupa Ionescu organizează în acest moment un concurs de aptitudini muzicale la care poate participa oricine, dar nu toți deodată, iar cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a acestui prea-scurt moment artistic... - Ne putem considera norocoși, domnule Euripide, pentru că am asistat la acest moment înălțător? întrebă o doamnă urlând, căci nu putea vorbi normal. - Bineînțeles, doamnă, bineînțeles! Norocoși, ați spus? Nicidecum. Mi se pare mult prea puțin spus, mult prea puțin... Aleși, doamnă, ar fi mai corect spus! Am fost aleși să asistăm la una dintre rarele apariții publice ale acestui geniu! Extraordinar... - Aleși de către cine, domnule Euripide? izbucni Maro, ridicându-se în picioare indignat. Ce tot îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în limba latină. Discursul lui îngrijit comunica urechilor noastre tot. Și, deși ne oferea momente de răgaz, deconectându-ne, Stein nu lăsa să cadă în gol nici un sunet. După toate acestea, când termina, el prezenta un rezumat strălucit al celor spuse, sugerându-ne clar că, deși ne povestește tot ce ne povestește, în realitate el, Stein, un om al veacului nostru, coboară de undeva de sus și are îngăduință față de oamenii veacurilor trecute. Mai dădea de înțeles că, dacă el, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]