1,465 matches
-
velă pentru a ieși de pe Insula Hood, dar nu putea nici măcar să viseze la așa ceva, habar neavînd că propriul său călău, Iguana Oberlus, ascunsese barca de rezervă recuperată de pe María Alejandra Într-un golf mic și adăpostit de vînt. Sălbatică, stîncoasă și săracă În vegetație, insula nu oferea prea multe ascunzători pe lîngă mare, pricină pentru care Oberlus optase pentru simplul procedeu de a scufunda ambarcațiunea, burdușind-o cu pietre, Într-un loc adînc și bine protejat, la numai cinci metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dinspre coastele peruviene. Același curent Îi devie cu cîteva grade spre sud, Îndepărtîndu-i de direcția prevăzută, dar, la jumătatea celei de-a doua săptămîni, străjerul zări pămînt și În fața lor Începu să se profileze tot mai clar o insulă aridă, stîncoasă și solitară, refugiu al iguanelor, pelicanilor și albatroșilor uriași, care se Înălța suav, de la plajele liniștite și ansa de la nord, pînă la abruptele țărmuri din partea de sud, ce păreau tăiate cu cuțitul. În timp ce mergeau de-a lungul coastei, foarte aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
gest amabil sau a unui semn cît de mic de dreptate din partea celor care refuzau să accepte că nu era vinovat că se născuse diform. Și ani de zile Își Împărțise singurătatea cu fiarele sălbatice de pe o insulă ascuțită și stîncoasă. Iar acum, dintr-odată, descoperea că totul era simplu și că fusese de-ajuns să schimbe rolul de victimă cu acela de călău. Cruzimii trebuia să-i răspundă cu sadism, nedreptății, cu tiranie, iar biciului cu asasinate. Rezultatul era evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pescăresc ciudățel numit Corossol. Stâncile care Înconjurau golful erau acoperite cu copaci deși, plini cu păsări colibri, iar apa părea să strălucească precum un neon albastru - era un loc perfect. În partea mai Îndepărtată a golfului se afla o plajă stâncoasă complet goală. După masa de prânz, m-am Întins Într-un șezlong moale de pe punte și am Închis ochii, În timp ce Hunter citea o carte. Era liniște, cu excepția zgomotului produs de valuri atunci când se loveau de barcă și a cântecului păsărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
își simulase moartea la vârsta de cincizeci și unu de ani, omorând un vagabond care trăia pe străzile New Yorkului și substituindu-i cadavrul cu al său într-un accident urmat de incendiu cu derapaj într-o prăpastie din Munții Stâncoși. Maureen, cea de a treia soție, în vârstă de douăzeci și opt de ani, încasase polița de asigurare în valoare de 1,6 milioane de dolari și pe urmă, la doar o lună distanță, își vânduse casa din Manahattan și dispăruse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nevastă. Zorii sosiră precedați de vânt. întotdeauna vântul anunța dimineața în pustiu și vaietul său în noapte părea că se transformă în plânset amar cu o oră înainte ca prima rază a soarelui să se ivească pe cer, dincolo de povârnișurile stâncoase ale munților Huaila. Asculta cu ochii deschiși, privind tavanul jaimei sale cu dungi, pe care îl cunoștea atât de bine, și i se părea că vede ghemurile de scaieți alergând slobode peste nisipuri și stânci, mereu grăbite, mereu dorind să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și încotro se îndreaptă, de parcă o veche, foarte veche glandă, atrofiată la restul ființelor umane, s-ar fi menținut activă și eficace doar la acest popor. Nord, sud, est, vest; puțuri, oaze, drumuri, munți, „pământuri pustii“, râuri de dune, întinderi stâncoase... Tot universul imensităților sahariene părea că se reflectă ca un ecou în adâncul creierului lui Gacel, fără ca el s-o știe, fără să fie pe deplin conștient de asta. Soarele îl surprinse călare pe mehari și se înălță deasupra capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din văile și strungile masivului muntos, unde, dacă săpai mult, puteai găsi uneori un pic de lichid mocirlos și sălciu, nu ajungeau ca să supraviețuiești și erau doar un ajutor pentru călătorul care îndrăznea să pătrundă în labirintul nenumăratelor sale contraforturi stâncoase. Controlul puțului însemna deci să-l oblige pe targuí să se predea sau să-l condamne la moarte. în mod inconștient, grăbi pasul și se surprinse aproape alergând în nerăbdarea de a ajunge cât mai repede la jeep. Luna se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
că sunteți experți în problemele sahariene și obiceiurile tuaregilor. Repet: în ce direcție putea s-o ia? — în orice direcție, răspunse cu convingere un colonel cu înfățișare severă. A pornit spre nord, dar a făcut-o ca să caute o zonă stâncoasă unde să i se piardă urma. De aici înainte, tot deșertul e al lui. Vreți să-mi dați de înțeles, mormăi ministrul cu voce joasă, ce încerca să-i ascundă indignarea, că un beduin, un singur beduin, poate să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Dacă acest om este oaspetele lui, nu poate accepta. Legea noastră nu-i permite. — Legea voastră nu mai există! Malik-el-Haideri se așeză pe o piatră și-și aprinse o țigară, în timp ce coloana de soldați și captivi începu să coboare colina stâncoasă spre șes, unde așteptau mașinile. — Legea voastră, făcută de tuaregi pentru tuaregi și în folosul lor, nu mai are valabilitate în fața legilor naționale. îi suflă fumul în față. — Soțul tău n-a vrut să înțeleagă cu binele și acum va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
incursiuni de pradă. Nu mai era nimic de explorat printre zidurile fortului, de nerecunoscut acum, ale cărui pietre fuseseră folosite în bună parte de francezi ca să construiască clădirile publice din El-Akab, dar Anuhar-el-Mojkri descoperise că în peșterile și în pereții stâncoși ai îngustelor chei ce se deschideau în spatele ruinelor se aflau, dacă cercetai cu atenție și îndepărtai pulberea de milenii, o infinitate de picturi rupestre ce vorbeau despre trecutul cel mai îndepărtat al Saharei și al locuitorilor săi. Elefanți, girafe, antilope
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care încercase să gonească vreodată pe o șosea, deși, ca să spunem adevărul, acela nu încerca nicidecum să gonească, ci se mărginea să înainteze astmatic, cu o viteză maximă de cincizeci de kilometri pe oră pe întinderea cu tufișuri, printre coaste stâncoase și bolovănișuri nesfârșite. Cam la fiecare două ore, era nevoit să se oprească din cauza unei pene de cauciuc sau pentru că roțile se înțepeneau în câte-o capcană de nisip, și atunci șoferul și taxatorul îi obligau pe călători să coboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se potriveau era cartierul mahalalei. Următorul pătrat era mărginit pe-o parte de gară, pe cealaltă de poștă, iar pe o a treia de sediul tribunalului. În acest perimetru pătratele deveneau tot mai mici, până când cuprindeau doar Închisoarea. Un mal stâncos se ridică de ambele părți ale trenului și lumina soarelui dispăru. Scântei roșii pe cerul Întunecat se loviră de fereastră ca grindina, iar Întunericul mătură vagoanele În timp ce trenul lung intră mugind Într-un tunel. Revoluție, se gândi ea cu harta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că da. Probabil ți se pare caraghios să-mi scrie cineva mie poezii. Janet Pardoe se uită În oglindă. Myatt Întoarse fotografia și citit: Naiadă zveltă, rece, Născută-n râu, Alergând spre mare, Mai suportă un an Iazul strâmt, sărat, stâncos. — Nu rimează, așa-i? Sau rimează? Întrebă Myatt. Totuși, ce vrea să Însemne? — Cred că vrea să fie un compliment, spuse Janet Pardoe, punându-și lac pe unghii. Myatt se așeză pe marginea patului și o privi. Cum ar reacționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Aci auzea glasuri, aci foșnete și rostogoliri de pietre, lătrături ascuțite de cîine sau de pasăre. Cum să mai distingi speranța de spaimă, lipite cum sînt una de alta ca meningea de creier. Noaptea vine repede prin văioage cu pereți stîncoși mîncați de pirită. Și frigul e un Însoțitor fidel al Întunericului, meniți parcă amîndoi să-ți propună scurte repetiții de somn În vederea marelui spectacol al tăcerii. Viermi mici, albi, grăsciori ca niște prunci se cuibăresc În carnea ta, caută căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
insula. Am scos pachețelul din buzunar și m-am luptat din nou cu coconul de bandă adezivă. În cele din urmă, am reușit să rup destul din ea, să desfac plasticul și să scot vederea. Imaginea se schimbase. În locul insulei stâncoase, brun-roșcate, pe care mi-o aminteam, vederea înfățișa acum o imagine în alb-negru cu o casă mică, terasată. Casa Primului Eric Sanderson. Casa mea, locul în care mă trezisem pe podeaua dormitorului și-o sunasem pe doctorița Randle și urmărisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nostru. — Hei, făcu Scout, mângâindu-mă pe spate, ăla de acolo e Ian? M-am întors să mă uit. Bărcuța galbenă a lui Ian tresălta pe valuri mai încolo. Mult în spatele lui, în largul mării, insula se înălța măreață și stâncoasă, încețoșată în zare. — Ian! am strigat, pe jumătate spre motan și pe jumătate de bucurie că-i văd bărcuța. Am fluturat din mână în direcția lui. Cred că-l văd. Tu îl vezi? — O, da, încuviință ea, uitându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fi găsit liniștea. Făcea lungi plimbări visătoare, fără un scop precis, pe Sky Road; mergea cu cerul alături. Șerpuind printre dealuri, drumul spre vest urma o pantă când abruptă, când lină. Oceanul scânteia, reverbera o lumină schimbătoare pe ultimele insulițe stâncoase. Rostogolindu-se rapid la orizont, norii formau o masă luminoasă și confuză, cu o stranie prezență materială. El mergea Îndelung, fără efort, cu chipul Învăluit Într-o ceață acvatică vaporoasă. Știa că Își Încheiase lucrările. În camera cu vedere spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În urmă, așa că puteam să pierd două-trei zile doar ca să-l atrag pe Enkim În cursă. Tot mergând așa Însă, deodată am ajuns la poalele unor munți Înalți. Mărunțeii se speriară, dar ne urmară voinicește până ce ajunserăm pe o culme stâncoasă, despădurită. Era o zi Într-atât de senină Încât Îmbrățișarăm, dintr-o singură privire, mai mult pământ decât văzuserăm toți laolaltă În toate viețile noastre puse cap la cap. La Răsărit, hăt, peste munți și câmpii, se prevedeau câmpii, dealuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai mic sau mai mare de morți și răniți, câteva (sau câteva zeci de) familii din țară intrau a doua sau a treia zi de doliu. Acum arată ca un deal lipsit de măreție, strivit de alura semeață a piscului stâncos care În spatele lui se Înalță cu eleganță din ceață. Este cultivat cu cartofi, secară și porumb. Câteva locuri au rămas pajiști pentru fân și nu peste mult timp de pe ele va fi cosită otava. Așa vor fi fost și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
acestei „porși” prin mijlocul muntelui, încât crezi că ai intrat într-o șară fermecată. În loc să se grăbească, apa curge din ce în ce mai domol, până ce, la Colțul Acrei, socoți că se oprește în chip de lac; unda te duce domol în fața unui perete stâncos, așezat drept în cale... Îndată însă ce ocolești colții aceia de stâncă, Bistrița iuțește iarăși pasul și iese la lumină într-o vale aproape tot așa de largă, ca și cea de la Vatra Dornei, dar cu mult mai semeață. Satul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și expresiile frumoase învățate. Țara Moților Geo Bogza Țara Moților se află în Munții Apuseni. Pentru a ajunge în inima lor,de la nord, de la răsărit sau din orice alt punct cardinal, trebuie să străbați o sută de kilometri prin creste stâncoase. Așa se face că oamenii care trăiau acolo, cu toate că luptau numai cu furci și topoare împotriva unor armate organizate, n-au putut fi învinși niciodată în luptă dreaptă și, pentru înfrângerea lor, a trebuit să se recurgă la viclenie și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
năruite mantie 2.Selectați cinci adjective din text și alcătuiți cu ele propoziții. 3.Construiți un text cu titlul”Țara Dobrogei”. Folosiți descrierea și dialogul. „Între marginea prăbușită a munților vechi din nordul Dobrogei și Razelm au rămas dealuri răzlețe, stâncoase, ca niște colți de măsele înveliți în gingii, mărturiile vremurilor depărtate. Unul dintre ele e și Denistepe (dealul mării) asemenea unei jumătăți din acoperișul unei case năruite. Din șesul ca-n palmă, urci cu mâinile în buzunar, așa de domoală
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de reni, cum arată templul lui Poseidon, de la Capul Sunion, luminat din spate, la apusul soarelui, și cum a mers pe șoseaua care urmează coasta între Messina și Palermo, în timp ce, foarte aproape, marea fiind agitată, valurile se spărgeau de malul stâncos. Eu o ascultam din ce în ce mai uimit. "De ce te uiți așa la mine, Luca?", m-a întrebat. "Te invidiez", i-am mărturisit sincer. La Damasc, văzuse, scrisă pe un pergament vechi, "Cartea morților". Răsfoind-o, se întristase. "M-am gândit că sfârșitul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
zi, când lady Frances a împrumutat una dintre mașinile lui Mark ca să se ducă să-și cumpere țigări din satul cel mai apropiat. Parcursese doar câțiva metri, când mașina a luat foc, ieșind de pe șosea și lovindu-se de parapetul stâncos al muntelui. A murit pe loc. Pe Mark l-a afectat teribil pierderea. Mașina era un Morgan Plus 6 Drop Head Coupe din 1962 albastru-închis, una din cele trei sau patru rămase în lume și imposibil de înlocuit. Îl contactă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]