16,256 matches
-
cu privirea chibriturile. Cristina bagă țigara la loc și se ridică din fotoliu: N-am venit aici să mă mulțumesc cu resturile lăsate de altă femeie! Vrea să se întoarcă spre ușă, dar Mihai îi prinde cu dreapta umărul, în timp ce stînga așază pe masă ceașca în care tremură spuma groasă a nesului. Cristina, te rog! Zău, Mihai, întoarce fata spre el doi ochi plini de rugă coborîm ștacheta prea mult. Mă lași să plec? Dacă ții neapărat... Da, murmură ea vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a surîs doamna, apărută ca din senin pe culoar. A înțeles prezența femeii, ori poate că băutura l-a îndemnat să înțeleagă astfel. Cert e că i-a luat mîna, să i o sărute, dar s-a trezit cuprinzînd-o cu stîngă pe după mijloc. Vino mîine la zece i-a șoptit femeia, lipindu-și obrazul de al său -, ba nu, că la zece vine meditatorul Sorinei. Pe la unșpe jumate, tot pe intrarea dinspre biserică. Întors la masa de joc, înflăcărat de promisiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ia pachetul de cărți, îl bate, Lazăr taie, profesorul aruncă cinci și cinci. Țigara lui Lazăr pare să fi încremenit agățată de colțul buzei de jos. Vă deranjează dacă deschid cu o gheată? întreabă Lazăr. Și aș deschide chiar cu stînga, tot mă strînge. Doar dacă n-aveți o preferință anume. În regulă aprobă profesorul. Particip. Cred că un pantof de lac face cît chestia propusă. Cam cîte cărți vrei? Două răspunde Lazăr. Două, dar bune. Oricum, o gheată, fie ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în care el o cuprinde pe fată în brațe, apropiind-o. Stai! tresare Paula, tocmai cînd începuse să-și atingă buzele de-ale lui Vlad, într-un joc lung, de reală plăcere. Uite arată ea cu privirea prin geamul din stînga, spre colina din depărtare, unde un schior coboară în viteză către oraș. Vlad se retrage brusc din îmbrățișare și începe să claxoneze prelung, dar schiorul dispare după malul înalt al șoselei. Ce piesă? întreabă Paula, retrasă cuminte pe locul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mamelonul, iar acum îl simte întărindu-se. Ochii îi stau ațintiți doar în ai femeii, ca ai cobrei care vrea să hipnotizeze prada. Vede mîna dreaptă a Mariei pregătită să lovească din nou, dar se grăbește s-o apuce cu stînga, ridicînd-o pînă ce poate să-și lipească buzele de ea. Profită de gest ca să ridice și mîna dreaptă a lui, numai bine să poată să-și umezească buricele degetelor cu salivă, pe care le întoarce pe mamelon, prinzîndu-l între primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
strigă Nina spre actor, apropiindu-se de el cîțiva pași, oprindu-se apoi, ca să vină el spre ea. Cred c-ai uitat ceva spune ea, punîndu-i bancnota în palmă. Gulerul! Nina... rîde încet actorul, umplîndu-se de zîmbet, înapoindu-i cu stînga bancnota, în vreme ce cu dreapta deschide geanta agățată în umăr. Te rog, spune-mi tovarășă! zice femeia scurt, ca un ordin. Ține-ți banii, ți-i datorez. Hm! surîde actorul, privind-o lung, fluturînd bancnota. Vă înșelați, tovarășă; aici, acum, gulerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-și tumefieze organele genitale de atâta frecat; cu toate acestea, era abia 16:30. Urcase treptele până la dormitorul lor zugrăvit în culori pastel și intrase în debaraua unde le erau atârnate hainele: ale lui Dan pe dreapta, ale ei pe stânga - sinistru, nu-i așa? Carol se schimbase din nou, dar de data aceasta își luase hainele altcuiva, apoi deschisese sertarul unde își ținea Dan actele: pașaportul, certificatul de naștere și celelalte. Cam pe la cinci, în aceeași după-amiază, Cealaltă Carol îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
În epoca în care s-a inventat forma "Xiaozhuan", liniile fiecărui caracter au început să fie clar fixate. După "Lishu", caracterele trebuie scrise în formă dreptunghiulară turtită. Există șapte componente principale ale caracterelor chinezești linia orizontală, linia verticală, trăsătura spre stânga, cea spre dreapta, punctul, trăsătura oblică de sus în jos, cea oblică de jos în sus. Mai mult, liniile fiecărui caracter, la fel ca și ordinea scrierii, au fost în cele din urmă fixate. Forma "Kaishu" a devenit standardul caracterelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Pangu, cel care a despărțit cerul și pământul Se spune că, la început, universul era gol, cerul și pământul nu erau despărțite. Întregul cosmos semăna cu un ou mare, în care domnea un întuneric imens. Sus și jos, dreapta și stânga, est, vest, nord și sud nu erau diferențiate. Dar în interiorul acestui ou, s-a născut un mare erou pe nume Pangu, care a despărțit cerul de pământ. După ce a crescut și trăit timp de 18000 de ani înăuntrul oului, Pangu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
problemele, după care masele trebuie conduse spre ce hotărăște Partidul că-i bine pentru ele. Paradoxul e că tot dl Iliescu este cel care îndeamnă PSD-ul să se reapropie de oameni, vorbește de cei mulți și necăjiți, evocă idealurile stângii democrate. Însă grija lui Iliescu față de cei mulți e de natură administrativ-alimentară, d-sa consideră că masele trebuie spălate, țesălate, hrănite la timp, ocrotite, dar nu excesiv informate. Globalistului, toffleristului, informaticistului, revoluționaristului tehnico-științific Ion Iliescu îi e târșă de comunicare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
călcați de un cauciuc Dunlop sau Michelin aparținând mașinii familiei unui senator - ca acei paria indieni care se lăsau striviți de carul festiv Juggernaut pentru a se reîncarna într-o castă superioară. La televizor, toată ștăbimea politico-afaceristă a zilei, de la stânga la dreapta, se arată adânc preocupată de soarta celor mulți și nefericiți. Toți vorbesc numai de proiecte sociale, de altruisme generale, de omul necăjit care trebuie musai ajutat. Umaniști, filantropi, făcători de bine, pomanageri, sfinți, asta sunt mai-marii noștri până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
foarte des scovergi, care erau grozave fierbinți și tari ca piatra când se răceau. După ce m-am născut, cum nu putea ține minte numele ăsta, Filip (care trebuie să i se fi părut de pe lună), se lăuda în dreapta și-n stânga că are un nepoțel pe care-l cheamă Anton. Nu știu dacă ne-a vizitat în Drumul Taberei de mai mult de două ori, în doisprezece ani. O vedeam doar când ne duceam în Ferentari, unde eu, milogindu-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că se trage dintr-un neam de italieni. Cele mai aprige partide îi aduceau în ring (în extremitatea sudică a lui D 13, sub bara unde se băteau covoarele) pe Gigi Maimuță, înalt de doi metri zero trei, slab, inter stânga la handbal, la juniorii de la Steaua, și pe Șobi, îndesat, mai mult gros decât gras, cu palmele ca niște lopeți, cu degetul arătător de la dreapta îndoit la 60 de grade, după ce, cu ani în urmă, băgase un cui în priză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Împins Înăuntru, proptindu-mi degetele de la picioare În bucățile desprinse de tencuială. Urcușul a fost destul de ușor. Sus, cam la nivelul planșeului parterului, tunelul se bifurca. O derivație a lui continua de-a lungul țevii, În vreme ce altele o coteau spre stînga și dreapta, de-a lungul bazei peretelui, Între șipcile de susținere a acestuia și zidăria exterioară. În noaptea aia, am luat-o spre stînga. Noaptea următoare am luat-o la dreapta. Și, o săptămînă mai tîrziu, aveam deja În minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se bifurca. O derivație a lui continua de-a lungul țevii, În vreme ce altele o coteau spre stînga și dreapta, de-a lungul bazei peretelui, Între șipcile de susținere a acestuia și zidăria exterioară. În noaptea aia, am luat-o spre stînga. Noaptea următoare am luat-o la dreapta. Și, o săptămînă mai tîrziu, aveam deja În minte o hartă a Întregului sistem. Clădirea era străbătută de o rețea deasă de tunele, un adevărat fagure, o crescătorie cu zeci de coridoare Întortocheate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cea mai profundă Întrebare posibilă. Apoi, actinia Își uita teama, șnurul săculețului se relaxa, gura lui se destindea În cel mai amabil surîs posibil și, ridicînd degetul arătător Întins În aer, de parcă testa vîntul, zicea : „Camera din spate, rafturile din stînga, al treilea raft de jos, mai spre capăt”, sau altceva, la fel de precis. Cu țeasta lui cheală și tufa de păr de la ceafă În formă de potcoavă, arăta ca un călugăr bine dispus. CÎteodată, Îl confundam cu părintele Tuck. SÎmbăta după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Însă cele mai adorabile momente ale lui Norman se Întîmplau În zilele ploioase, cînd nu erau clienți În magazin, iar el se plimba pe coridoare Înarmat cu un pămătuf din pene de curcan, și ștergea praful În dreapta, ștergea praful În stînga, fredonînd sau fluierînd Încetișor. Atunci, cînd Îl vedeam așa, mă gîndeam ce frumos trebuie să fie să fii om. Și mie Îmi plăceau zilele ploioase. Răpăitul adormitor al ploii mă făcea să ațipesc uneori la post. Și, uneori, aveam coșmaruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Datorită ei, cred, ideea de semn s-a asociat În mintea mea cu Frumoasele. De pildă, lîngă cuvîntul prieten, se afla o imagine a Frumoasei cu forme apetisante Îmbrăcată În pulover, unindu-și degetul arătător de la dreapta cu cel de la stînga. Degetele prietene, strîns unite. Așa că am Început să sper iar. Prostește, s-a dovedit, pentru că am descoperit că acela care inventase limbajul surdo-mut Îl imaginase doar pentru creaturi dotate cu degete. Cu ceea ce aveam eu pe post de tălpi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mori decît să protestezi. Rowe Își aminti de o femeie care, cuprinsă și ea de Îndoieli, nu protestase, ci, resemnîndu-se, tristă, băuse licoarea fatală... Aidoma unui pușcăriaș care-și ocupă locul În careu, Rowe păși Înainte și se așeză la stînga lui Cost și la dreapta domnișoarei Pantil. Doamna Bellairs se așezase Între Hilfe și doctorul Forester. Rowe n-avu răgazul să vadă cum erau așezați ceilalți, căci lumina se stinse brusc. Și-acum, să ne ținem de mînă cu toții, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
scurgă în vas, conștient de contururile calde ale coapsei tinerei femei. Un tiv al halatului ei cadrilat fusese reparat cu câteva bucle de bumbac negru. M-am holbat la ochiurile desprinse ce-i stăteau lipite de suprafața rotundă a fesei stângi. Curburile lor păreau la fel de arbitrare și de însemnate ca și rănile de pe pieptul și picioarele mele. Această obsesie față de posibilitățile sexuale a tot ceea ce mă înconjura fusese eliberată din străfundurile minții odată cu accidentul. Mi-am închipuit salonul plin de victime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o tânără gospodină o scoate cu spatele în stradă. Spoilerele din față și din spate îl aruncau într-o transă a recunoașterii, de parcă ar fi revăzut cine știe ce pasăre a paradisului. Deseori, pe când străbăteam autostrăzile, îmi făcea semn să trec pe stânga peste liniile demarcatoare și să țin Lincolnul pe poziție, așa încât lumina soarelui ce ne venea pieziș din față să se reflecte în profilul exact al liniei de acoperiș al unui coupé aflat în trecere, savurând proporțiile perfecte a unui montaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
zonele lor erogene preferate, despre autostrăzile americane și cele europene pe care parcurgeau în mintea lui, cu trupurile consolidate de sexualitățile lor fără limite, de iubirea, tandrețea și erotismul lor. Monroe masturbându-se, sau Oswald, să spunem - cu dreapta sau cu stânga, tu ce zici? Și ce fel de tablou de bord? Ajungeau mai repede la orgasm dacă mașina avea carcasa consolei proeminentă sau tăiată? Contururile de vinilin colorate, sticla parbrizului, sunt factori determinanți. Garbo și Dietrich: are rostul ei și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe autostrăzi și pe drumurile perimetrale ale aeroportului, așteptând-o uneori în fundătura umedă din apropierea drumului nostru de acces, alteori apărând ca un spectru în banda de mare viteză a pasajului superior, cu mașina lui distrusă înclinată pe arcurile din partea stângă. L-am urmărit cum o aștepta la diferite intersecții, în mod clar evaluând în minte posibilitățile diferitelor feluri de accident: coliziuni frontale, impacturi laterale, tamponări și capotări. În momentele acelea simțeam o euforie crescândă, abandonarea în brațele unei logici inevitabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
votezi cu ochii deschiși pentru viitorul tău. E adevărat că multe din aceste organizații civile au fost acuzate de politicieni și presa subordonată lor de partizanat politic și acest lucru s-a datorat criticilor aduse în mod special partidelor de stânga și centru-stânga (cazul partidelor precum PSD, PUR, PRM). Din punctul meu de vedere,era firesc să se întâmple așa,deoarece societatea românească se zbate de multă vreme să iasă din zona comunismului,oricât ar fi acesta de cosmetizat sau reformat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cu socialismul, nici cu ideologia comunismului științific... Ei doar au pângărit numele PCR. Ei au pângărid de asemenea memoria celor care și-au sacrificat viața pentru cauza socialismului în această țară». Înverșunarea lui Iliescu de a menține un monopol al stângii asupra puterii a fost demonstrată, probabil, prin hotărârea lui de a-l împiedica pe Corneliu Coposu, singurul supraviețuitor al elitei politice dinainte de 1947, să intre în clădirea Comitetului Central unde se adunaseră opozanții lui Ceaușescu. Pe 23 decembrie, Iliescu a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]