1,760 matches
-
Mark. Cumva devenise mai puțin important, dar îmi doream să reintroduc imperativul moral în prietenia dintre noi două. Părea singura zonă din viața mea în care puteam reintroduce imperativul moral fără să fie nevoie de o inserție extremă. Mark era stânjenit de tachinările din biserică așa că își dorea să mă consoleze. Îmi pare rău pentru râsete. Nu a fost corect din partea lor. Am ridicat din umeri. —Aveau dreptate. A fost o glumă pe cinste, dar asta nu anulează darul primit de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
vei supăra prea tare. — Știam eu! exclamă Mark trântind ceașca de masă. Știam eu că e ceva în neregulă. E vorba de inimă, așa e? — Nu e nimic în neregulă cu mine. Sunt perfect sănătos. Mark se așeză la loc, stânjenit de ieșirea sa. Inmormântarea ne sensibilizase un pic pe amândoi. Îmi pare rău, a mormăit el. —Așa, eu și Lynn ne-am tot gândit ce-o să facem în Spania. V-am urmărit pe voi doi încercând să... știți voi, în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fusese invitat la cină de către prinț și trebuia să-și revizuiască ținuta. Cum păși în odaia de primire - cea mare - a casei, Del Chiaro își dădu seama după încordarea celor doi oaspeți care veniseră înaintea lui că fusese chemat ca să stânjenească eventualele discuții. După liniștea cu care se așezase Ștefan pe divanul, ornat după moda orientală cu perne acoperite cu brocard, înțelesese că cina se va desfășura între ei patru: fostul mare stolnic Cantacuzino, fostul mare spătar Cantacuzino, el și gazda
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
promoroacă în mustățile și bărbile preoților și monahilor, lăsând aerul transparent ca un cleștar. De atunci, de când a murit Theodora lui, ades își punea întrebarea dacă nu greșise punând prea multă patimă în politică și chiar acum când se simțea stânjenit de faptul că sfinția sa nu voise să-l primească, peste aceasta venea sentimentul de vinovăție față de soția-i moartă. Abia acum, când ea nu mai era, învăța fostul mare spătar să-i prețuiască dragostea, să aprecieze căldura căminului pe care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
te dai așa rotund cu noi - un bășinos de vânzător de automobile Kaiser-Fraser. Pe unde-oi mai fi acum, băi, cutră pusă pe intimidări? Nu, fără anvelope dungate, mormăie taică-meu umilit, iar eu pur și simplu ridic din umeri, stânjenit de neputința lui de a ne oferi, mie și familiei, lucrurile frumoase ale vieții. În fine, în fine - o întinde la lucru în Kaiser-ul fără aparat de radio și fără anvelope cu dungi albe, iar acolo femeia de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bleu, roz, verde etc. Pentru călătorie și concediu, mi-am confecționat pantaloni din in, cânepă, doc, catifea raiată. Pantalonii sunt potriviți: nici pre largi nici prea strâmți. O îmbrăcăminte este bine aleasă, atunci când nu o simți că o ai. Nu stânjenește pe nicăieri, nu pare prea ușoară sau prea grea. Totdeauna îmbrăcămintea trebuie să fie lejeră. În corelație cu îmbrăcămintea trebuie să fie aranjată și coafura. Prima cerință este curățenia, părul să fie proaspăt spălat, ca și întregul corp. Mirosul de
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
să se bazeze pe respectul partenerului și pe întrajutorare reciprocă. Se impune o cunoaștere cât mai completă, a partenerului, în vederea căsătoriei, pentru a ști dacă poți sau nu, să-i suporți eventualele defecte. Să vezi dacă defectele lui nu te stânjenesc insuportabil. Și arborele genealogic și familia partenerului trebuie cunoscute, pentru a analiza influența viitoare, asupra familiei, pe care dorești să o înființezi, prin căsătorie. Prin căsătorie, cei doi parteneri își unesc corpurile și personalitățile. Trăiesc în comun o parte din
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
Și brusc, iată-le! În formație de luptă, avioanele strălucesc în lumina soarelui asemeni unor uriași fluturi metalici, gingași și nevinovați. Bateriile de la marginea orașului încep să bubuie, gros și grav. Antiaeriana română trage cu furie, dar nu pare să stânjenească prea mult manevrele de atac ale Liberatoarelor. Se aude șuieratul unei bombe căzând, o explozie puternică, și clădirea cu două nivele pe lângă care aleargă o tânără în doliu, cu chipul livid, ce strânge la piept un bebeluș, se prăbușește ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vei pleca la miezul nopții. Crezi că trei ore îți sunt suficiente pentru îndeplinirea misiunii? Da, domnule căpitan. Foarte bine. Între timp, mergeți la subunitățile voastre. Verificați muniția și echipamentul fiecărui soldat. Să se debaraseze de tot ceea ce le poate stânjeni mișcările. Privește spre sublocotenentul Popa, cel cu aprovizionarea. Mâncarea a fost servită? Cu foarte mare întârziere domnule căpitan. Azi, rușii erau cât pe ce să sechestreze caii trenului regimentar. Pentru care motiv? Pur și simplu...pentru că așa au vrut ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
numai o dată! Crezi că ești în stare să ajungi până acolo? Toată distanța trebuie acoperită târâș. Păi, oi face-o și pe asta. Că altfel, stând așa, ne prinde primăvara aici. Americanul scoate de pe el tot ce poate să-i stânjenească mișcările. Își păstrează numai baioneta. Târându-se ca o șopârlă, dispare fără urmă în marea albă a zăpezii. Jetul de lumină taie din nou noaptea. Cu inima cât un purece, Marius așteaptă inevitabilul. Din fericire, liniștea rece continuă netulburată. Florea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Arm de la înălțimea lui de zece prăjini și stând întors într-o parte, ca să ascundă cârja care-l ajuta să nu se prăbușească grămadă pe pardoseala din hol. Prietena de pe forum nu arăta însă nici nesigură ca el și nici stânjenită de ceva și începu să zâmbească: Pe coș, îi făcu ea cunoscut cu un glas foarte feminin, ca Moș Crăciun. Ești mulțumit de răspuns? Știi, Arm..., articulă bărbatul uitându-se la ea mai îndrăzneț, eu credeam, nu știu de ce, că
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
tot spuneți voi acolo? îi contrazise Camelia, apucându-l în mod ceremonios de braț pe Bart. Mai bine pregătești o cazare la Waldorf Astoria, că doar n-o să mergem în voiaj de nuntă la turci ori la albanezi!... Bart tuși stânjenit de turnura discuției, apoi consideră potrivit să le atragă la toți atenția că integrarea europeană a țării însemna mai mult decât își puteau imagina oamenii care se educaseră în organizațiile de pionieri și de uteciști în vremurile minunate ale comunismului
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
sun la chinezi sau la pizzerie? m-a întrebat în șoaptă. De ce mă întrebi pe mine, i-am zis, întreabă-i pe toți, ideea e, a răspuns el, că nu pot să cheltui mai mult de un milion, și sunt stânjenit de lucrul ăsta, pe care aș vrea să nu-l mai știe nimeni. Ca mormântul, Corni, i-am zis, te înțeleg, cel mai bine e să suni la chinezi. Firește că nu i-am zis-o serios, dar trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ar fi fost alta!) Cât despre asemănare! Sunt înalt ca și Adela, încolo... Eu sunt "brun, ochii negri, nasul potrivit", întocmai ca în pașaport. Un singur lucru n-a greșit doamna Sabi-na: "dragă tare". Deducție, intuiție, observație directă?... Adela era stânjenită. Haim Duvid, imperturbabil, îndrepta ceasornicul. Dar doamna Sabina revărsa atâta suflet cald, că eu, cel puțin, nu aveam nevoia nici celei mai mici sforțări ca s-o tolerez. Când am ieșit, Adela zâmbea cu înțeles: "Am să-i pun venin
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
face, nu poți să nu te atingi de tovarășul de alături. De la o vreme, recunoscând, fără să ne-o spunem, cazul de forță majoră, ne-am resemnat și ne-am acomodat cum am putut mai bine. Intimitatea asta totuși ne stânjenea (cu atât mai mult cu cât în timpul din urmă raporturile noastre au devenit tot mai tulburi), dar făceam ca și cum n-am fi observat nimic. Făcîndu-mi o datorie de a-i devia atenția în altă parte, fără 1 Basma. ca să pot
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
noi, eram îngrijorați că ne-ar putea încurca firele de nailon. - Nici o grijă, ne-a liniștit moșul, cunoaște regulile nescrise ale pescuitului sportiv mult mai bine decât mulți alții ca noi, oamenii. Și așa a și fost, nu ne-a stânjenit cu nimic. După ce ne-am liniștit și în privința noului și neobișnuitului nostru amic, atât de blând și prietenos, m-am asigurat că peștele nu mușcă încă și am scos sticla cu vin, oferindu-i, după obicei, primul pahar celuia din stânga
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dacă mă gândesc bine, acum trei luni am picat aici ca din lună. Niciodată până acum nu am pus preț pe lumea reală. Venisem la București tocmai ca să am libertatea să-mi construiesc o bulă perfectă, fără să mă mai stânjenească nimeni. — Ai dreptate, e o mare lașitate să fii artist, încuviință Catinca, râzând cu satisfacție, îmbrățișând ideea. Dacă ești artist, trăiești în lumea ta și nimic nu te poate atinge, într-un fel. Hai să bem pentru asta, spuse ea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
miros de mochetă stătută al holului. la care ușă să bat ? Mi-am amintit atunci de Dana, românca. Știam sigur că ea nu plecase acasă. De obicei nu îi căutam compania, pentru că era prea amară și prezența ei înnegurată mă stânjenea. Dar acum nici nu se putea companie mai potrivită. Ea m-ar fi înțeles. Poate am fi reușit să plângem împreună. Am bătut la ușa Danei, dar nu mi-a răspuns nimeni. mi-am amintit că își petrecea mai toată
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dintr-o clipă În alta. Tatăl lui Îi spusese Întruna să nu aducă niciodată gogoșile la vânzare târziu, pentru că atunci trebuia să le vândă ieftin. Pe Lefty Îl mânca pielea sub costumul cel nou. Voia să Încheie odată afacerea. Era stânjenit: stânjenit pentru rasa umană, pentru goana ei după bani, pentru dragostea ei de escrocherie. Acceptă fără proteste prețul propus de bărbat. De Îndată ce tranzacția se Încheiase, se grăbi să iasă din Koza Han și să-și vadă de adevărata treabă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o clipă În alta. Tatăl lui Îi spusese Întruna să nu aducă niciodată gogoșile la vânzare târziu, pentru că atunci trebuia să le vândă ieftin. Pe Lefty Îl mânca pielea sub costumul cel nou. Voia să Încheie odată afacerea. Era stânjenit: stânjenit pentru rasa umană, pentru goana ei după bani, pentru dragostea ei de escrocherie. Acceptă fără proteste prețul propus de bărbat. De Îndată ce tranzacția se Încheiase, se grăbi să iasă din Koza Han și să-și vadă de adevărata treabă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Lefty dispăru prin fața casei. Buna dispoziție a bunicului meu Îl acompanie tot drumul până la stația de tramvai. Alți muncitori așteptau deja În stație. Stăteau lejer, fumau și făceau glume. Lefty observă cutiile de metal În care Își țineau prânzul și, stânjenit de punga lui de hârtie, o ascunse la spate. Tramvaiul se anunță mai Întâi printr-un freamăt În tălpile bocancilor. Apoi se ivi pe fundalul răsăritului de soare carul lui Apollo Însuși, doar electrificat. Înăuntru, bărbații stăteau În grupuri formate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Încercase să-și pună butonii. Îi tremurau mâinile. Exasperat, o rugase pe Tessie să-i pună. ― Ce-i cu tine? Îl Întrebase ea delicat. Dar Milton o repezise: ― Pune-mi butonii și gata, bine? Și Întinsese brațele, privind În lături, stânjenit de slăbiciunea corpului său. Tăcută, Tessie Îi pusese butonii: comedia la o mânecă, tragedia la cealaltă. În acea dimineață, când am ieșit din hotel, aceștia străluceau În soarele proaspăt și, sub influența acelor accesorii cu două fețe, tot ceea ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ce-ți lipsește cauți departe, În Europa - deși e chiar aici. Se opri și-l Îmbrățișă din nou, pentru ultima oară. E ciudat cum ne-am Întâlnit așa, la răspântie. La revedere, baby! Matthew părea teribil de emoționat, dar și stânjenit de discursul ei. — Asta e foarte Înduioșător, iubito, și eu sunt nebun după tine. Crede-mă, nu ai nevoie de o prezentare care să Încheie vânzarea, glumi el. După care ea se simți atât de jenată, Încât obrajii Îi luară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ne-am simțit minunat Împreună de fiecare dată. — Nu te-a sărutat niciodată? Doar ți-a tras-o, ca o prostituată? Kitty zâmbi. — Sărutul e foarte important. Zicea că nu-i place să se sărute cu nimeni, explică Spencer, ușor stânjenit de mărturisire. Știi, există oameni cărora pur și simplu nu le place să sărute. Dar nu era o relație bazată doar pe sex, ne-am Întâlnit timp de trei luni Înainte de-a face sex. Toată perioada asta de curtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
clădiri nu suferise rupturi de rezistență Însă, În marea lor majoritate unii pereți despărțitori erau fisurați, deviați de la verticală riscând prăbușirea. Însăși mobilierul locuinței era Împrăștiat peste tot locul fiind amestecat cu dărâmăturile În timp ce locatarii Încercănd să ajute mai mult stânjeneau lucrătorii, generând discuții inutile, uneori chiar reclamații urmate de investigații pentru a calma spiritele prea Înfierbântate! Ulterior, unele persoane fiind amânate ori refuzate la contractare, oferea sume de bani de câteva ori mai mare decât merita lucrarea respectivă, conrupând lucrătorii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]