3,144 matches
-
cu false mieunături, ei Îl determină să autorizeze masacrul pisicilor, de care profită pentru a-l judeca simbolic pentru administrarea incorectă a atelierului. Masacrul urmărea să fie și o vânătoare de vrăjitoare, o scuză pentru a ucide animalul preferat al stăpânei și pentru a insinua că ea Însăși este o vrăjitoare. În final, totul se transformă Într-un proces burlesc În care ea este insultată sexual, iar el batjocorit ca Încornorat (R. Darnton, 2000, pp. 88, 90). Riturile politicetc "Riturile politice
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
-lea, așadar cu patru veacuri înainte de constituirea statelor medievale. Prin urmare, a existat o clasă feudală (nobilime-boierime) anterioară întemeierii statului medieval și domniei românești independente, aceasta nu s-a născut după întemeiere. În general, în Europa apuseană și răsăriteană, nobilimea, stăpână pe pământul și pe munca țăranilor, se bazează în evul mediu pe privilegiul de stăpânire acordat de domnul țării, care o garantează cu oastea și autoritatea sa, recunoscută (sprijinită) de biserică. În consecință, trebuie să admitem că, în vremea veche
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Ighiu și Cricău, cu referire la țăranii liberi din această zonă. Apoi, în Hațeg și Maramureș, obștile sătești românești erau libere, în secolele XII-XIV, și la fel stăteau lucrurile în Zărand și Banat, unde țărănimea din obște era liberă și stăpână pe pământul ei. Câtă vreme obștile țărănești și-au păstrat libertatea, ele nu sunt amintite în acte juridice. Alte obști sătești românești nu erau aservite complet, în secolul al XII-lea, iobăgirea lor nu era desăvârșită, dar tendința acesteia era
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cobâle", "câmpuri", precum "Câmpul lui Dragoș", în Neamț, ca și acele "republici țărănești", (amintite de Cantemir), Vrancea, Câmpulung Moldovenesc și Tigheci, de fapt, asociații de sate-confederații de obști.26 Întemeierea Moldovei s-a înfăptuit pe același substrat al unei boierimi, stăpâne pe pământul ei și al confederațiilor de obști. O primă asemănare cu întemeierea Țării Românești: și la est de Carpați, au fost la început voievodate locale (ținuturi), prin unificarea cărora s-a născut, la un moment dat, un nou stat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
publicată de C. Va fi urmată de Străbătând Italia. Reflecții (1939), de romanele Lacul blestemat (1942) și Poiana Sângerului (1943), de un eseu ambițios, în care schițează o delimitare a domeniului artei în relație cu știința, filosofia și religia, Iluzia, stăpâna omenirii (1945), și de placheta Poemele destinului (1947). În manuscris au rămas dramele Simfonia destinului, depusă spre reprezentare la Teatrul Național din Iași, Vedeniile și Răzvrătiții. În Teoria fenomenului comic, încercare temerară de estetică generală, nu ferită de diletantism, C.
CONSTANTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286368_a_287697]
-
tragedii, după aceea a războiului de abia terminat, „blestemul” ce amenință deopotrivă omul și natura sunt motive demne de reținut. SCRIERI: Teoria fenomenului comic, București, 1938; Străbătând Italia. Reflecții, București, 1939; Lacul blestemat, București, 1942; Poiana Sângerului, București, 1943; Iluzia, stăpâna omenirii, București, 1945; Poemele destinului, București, 1947. Repere bibliografice: Stelian Segarcea, Clitus Constantinescu, „Străbătând Italia”, „Progresul”, 1939, 80; Olga I. Comănescu, „Lacul blestemat”, CGM, 1943, 3-4; I. Radu, „Poiana Sângerului”, VAA, 1943, 957; Al. Piru, „Poiana Sângerului”, RFR, 1944, 4
CONSTANTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286368_a_287697]
-
înțelepciunea necesară să fac acest lucru, însă nu am fost în stare să o dobândesc[...]. Temperamentul meu este un dușman mortal pentru acest jug, pe care nu am să îl accept, nici dacă drept răsplată pentru acest lucru aș ajunge stăpâna lumii. Ce crimă au comis femeile pentru a fi condamnate la această aspră obligație, care constă fie în a fi întemnițate întreaga lor viața fie că prizoniere, fie că sclave? Pentru mine măicuțele sunt prizoniere iar femeile căsătorite sunt sclave
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
mea de copil. În cursul verii următoare, sora mea și cu mine am văzut-o într-o zi pe bunica plângând... Pentru prima oară în viața noastră. Ea era în ochii noștri un fel de divinitate dreaptă și binevoitoare, mereu stăpână pe sine și extraordinar de senină. Povestea ei, devenită de mult o legendă, o punea mai presus de grijile muritorilor de rând. Nu, nu i-am văzut nici o lacrimă. Doar o crispare dureroasă a buzelor, mici zvâcnituri care i-au
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de conversația aceea despre cartele. Se întorsese după ce luminile Victoriei se stinseseră de mult. Viața își relua cursul ei cotidian. Se întorcea prea târziu. Ca un om distrat care, invitat la prânz, se prezintă la ora cinei, surprinzând-o pe stăpâna casei pe când își ia rămas bun de la ultimii musafiri întârziați. „Probabil că îi par foarte bătrână”, s-a gândit brusc Charlotte, dar nici măcar ideea aceasta nu a putut să curme ciudata lipsă de emoție din inima ei, indiferența aceea care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cade ca oamenii altuia... Deci totuși e mai bine să mergi tu numai singur. (El își ia coroana din cap, o pune deasupra capului fiului său și face semnul binecuvântării ) (încet) Tu ce ne-ai dat ființă din apele spumii *, Stăpâne fără mărgini al marginelor lumii, Noi laude ți-aducem Ție, Părinte Unic: Umbrește dar cu milă asupra acestuia, Ascultă-mi a mea rugă, ascultă-mi, Doamne, plânsul Și apără-l, păzește-l și-l mântuie pre dânsul. {EminescuOpVIII 80} BOGDAN
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
MIHNEA (se uită lung la dînsul) Mă duc ca să-l mai văd. SC[ENA] IV ROMAN (singur) Te du! te du dar, șarpe... Voi priveghea de-aproape, Voi arăta eu lumei că sânt un lup tăcut*... Mesteacăn! [MESTEACĂN] Ce-i stăpîne? [ROMAN] Să te pui astă noapte Să stai de strajă bine, l-acea portiță mică Ce numai tu o știi... lui Cătălin din Galu să-i spui [să] vie-aicea Și straja să o ție în curțile domnești... M-auzi?... Nimic
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Domn) MIHNEA Un cititor de stele Mi-a spus că bine-ncepe vremea Domniei mele. Ciudat, hatmane Roman, dar tu îmi pari uitit. Cată-te - nu-ți lipsește ceva? - iat-un cuțit Ce l-ai uitat aicea... [ROMAN] Vă înțeleg stăpâne. [MIHNEA] Vezi, toată Direptatea să vie-aici pe mîne! 2254 ROMAN Și tu, cuțit! plăseaua de lemn ea gură n-are Să strige-n lume strașnic: "L-ai omorât pe Iuga"? Să fii o cioarsă veche, netrebnică? Nu intră-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
un moștenitor Fără știrea lui... - Decât greci în țara asta..... Zău mai bine Lăpușneanu. - Cum să nu fi fost vremi bune? Doamne, îmi aduc aminte Ce mai vremi, vremi mari, avurăm * noi și țara mai-nainte! Mohamed stârnise moartea cea stăpână peste stepe Ș-au dat gând de biruință mulgătorilor de iepe. Peste mări de mulți plutite, peste țări înfloritoare Aruncase lacom, mândru, ochii Asiei tartare. Împăcând cu gând de pradă ale triburilor certuri Răsărit-au dintre ele, soare roșu din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fără drept și judecată, Ei, erau mai bune vremuri în Moldova altădată. JURJ HRÎBOR Cum să nu fi fost mai bune! Îh! Cind îmi aduc aminte Cum i-am fost luat odată pe păgâni de dinainte... Muhamet stârnise moartea cea stăpână peste stepe, Dădu gând de biruință mulgătorilor de iepe... Pe[ste] mări de mulți plutite, peste țări înfloritoare Aruncase lacom, mândru, ochii Asiei tartare Împăcând cu gând de pradă ale stolurilor certuri Răsărit-au dintre ele, soare roșu din deșerturi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mării... Moarte, ce-n pustiul mării și-n deșerturi te arăți, Tu ce neagra vecinicie vrei a rumpe în bucăți, Tu ce ești măsura vremii, ce pe pași-ți se măsoară, Pietre de mormânt sânt toate-ale-istoriei hotară. Tu, a munților stăpână, [tu], stăpână pe pustiuri, Ce măsori a tale pasuri după curgerea de râuri, După curgerea eternă. Tu în codrii cei de cetini Din pustiu fără de margini îți alegi ai tăi prietini. 2282 În pustiuri fără margini, străbătute de nisipuri Se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce-n pustiul mării și-n deșerturi te arăți, Tu ce neagra vecinicie vrei a rumpe în bucăți, Tu ce ești măsura vremii, ce pe pași-ți se măsoară, Pietre de mormânt sânt toate-ale-istoriei hotară. Tu, a munților stăpână, [tu], stăpână pe pustiuri, Ce măsori a tale pasuri după curgerea de râuri, După curgerea eternă. Tu în codrii cei de cetini Din pustiu fără de margini îți alegi ai tăi prietini. 2282 În pustiuri fără margini, străbătute de nisipuri Se nasc lupi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mișcând din țară-n țară tot imperiul lor [de] corturi, Ce, flămânzi de cucerire și-nsetați adânc de sânge, Lung întind aripa morții peste-o lume care plânge. Cu-a lor crime-nfricoșate de tartari zdrențoși și cruzi 2254 Tu, stăpână peste vânturi, nălțătoare de nisipuri, Ridici leul și hiena, [---] [cu] strâmte chipuri Ce, cu limba lor pocită, cu pestrițele lor porturi, Mișcă-a lor [î]mpărăție și de turme și de corturi. Da, flămânzi de cucerire și-nsetați adânc de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Cu urlări de biruință se amestecă în aer; Plâns și gemet ce pătrunde prin urlarea * desfrânării Și prin zgomotul mulțimii sună valurile mării. Bolțile de la biserici ș-ale zidurilor creste Stăteau negre și tăcute peste vaietele-aceste. Mohamed stîrnit-au moartea cea stăpână peste stepe, Le-au [dat] gând de biruință mulgătorilor de iepe; Peste mări călătorite și cetăți înfloritoare Mohamet aruncă lacom ochii Asiei tartare, Împăcând cu gândul pradei ale triburilor certuri, El răsare peste ele, soare roșu din deșerturi. Peste munți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ca-ntîmplîndu-se visterul ca să moară vreodată Văduvei care rămâne va lăsa averea toată... Judecata[-i] prea-ncurcată și pe cât cred că e bine Îi și dau o încheiere... Mai mult nu mi se cuvine? [BOGDANA] Dar nu voi să-l iau... stăpîne! {EminescuOpVIII 228} [LĂPUȘNEANU] Cine oare te întreabă? Mergi, vlădică, de-i cunună și fă slujba mai în grabă, Nu mai voi să port în minte astă pricină urâtă... VIST[IERUL Daca n-avem altă cale, să ne cununăm, iubită! EA
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Râzi dar, Marie. Joacă, Marie, Mai sunt băieți cu ochi de foc, Cu tine toți se prind la joc. UN SPIRIT AL MUNTELUI (împreună) De când o zână a zărit El nu mai e ademenit De-a lui mireasă. Mândra crăiasă, Stăpâna noastră, alegîndu-l E-al ei cu inima și gândul. MARIA Zărit-ai în lume pe-al meu iubit, Seninule soare? El singur în munte e rătăcit, De chinul iubirei amar muncit, De frig poate moare! Eu am un iubit, visătorilor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spui? CHALKIDIAS Eu m-am răzgândit de-atunci. Mă supun cu totul ție. Da, sunt foarte hotărât Să trăiesc tot înainte, fie cât de amărât. BOMILKAR (aparte) Ce-i trăznește-acum prin minte? (tare) Tu glumești precum se vede. CHALKIDIAS Nu stăpâne. Nu-s așa de inimos precum s-ar crede Și, spun drept, mă tem de moarte. LAIS Oare tu vorbești acum? CHALKIDIAS Ce-am făcut, ce v-am zis vouă nu-mi mai place nicidecum. Au fost fapte ușurele de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce se dezvoltă înaintea ochilor noștri pe scala-ntreagă a simțirei până la furia demonică. Cum a fost virificate de ea figurele femeiești din Hohensiaufi? Și acuma ni stă încă naintea ochilor noștri Sophia Schroder în Contele Chawanski, o icoană a stăpânei despote ce domnește brutal peste cei fără drept și din fiece trăsură a ei manifesta dispreț pentru demnitatea umană. Ce creatură gigantică ieșise aicea din aceste conture. Cum a potențat Schroder-Devrient pe Romeo al lui Bellini și ce spirit a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fost remarcată și argumentată de diverși autori, de la Dimitrie Cantemir (Descriptio Moldaviae, III, 1) până la Mircea Eliade (111, p. 245), Gh. Mușu (110, p. 49) și Ioan Petru Culianu (150, p. 344). În folclorul românesc, zânele (sfintele, frumoasele, ielele) sunt Stăpânele vântului, Doamnele pământului, Ce prin văzduh zburați, Pe iarbă lunecați, Pe valuri călcați. Ele sunt nimfe aeriene cu puteri magice (probabil din arhaicul cortegiu al divinității sincretice Bendis- Diana), fecioare ce, în nopțile cu lună, cântă și încing hore în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și 489). Rămânând în estul Europei, dar urcând în continuare spre nord, pe același meridian (după Creta, Grecia și România, în Finlanda), apar aceleași motive mitice într-o legendă finlandeză din cuprinsul Kalevalei (cântul XLVI ; cf. 32, pp. 734-755). Louhi, stăpâna ținutului mitic Pohjola, trimite un urs uriaș, Otso (numit în text și taur), să distrugă turmele, livezile și pășunile din Kalevala. Pentru a prinde fiara, Väinämöinen îi cere artizanului Ilmarinen - omologul divin al lui Dedal - să-i meșterească o armă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Azvârlea un ren sălbatic (32, p. 735). Väinämöinen rostește un descântec de îmbunare a divinităților pădurii și de legare magică a fiarei. Pentru a găsi ursul, pentru a străbate căile întortocheate ale labirintului silvestru, eroul este călăuzit de fecioara Mielikki, stăpâna pădurilor, care îl ghidează (ca Ariadna pe Tezeu) printr-un „fir” de semne : Mândra fată-a celor codri, Sluga tânără din codru Arătatu-mi-a cărarea, îmi tot puse pari în cale, Așeză-n potecă semne, Mă călăuzi pe drumuri
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]