2,655 matches
-
l vicepreședinte - un fel de băiat de alergătură. Dar era succesorul lui Jack. Și Bobby avea nevoie de arme ca să preia din nou Casa Albă. Colcăia de ură. Erau bărbați arătoși, amândoi frații. Dar Bob nu avea nici pe jumătate statura lui Jack, era un luptător de bâlci. Cele mai amuzante sunt descrierile tale despre drumurile dintre biroul de la Senat și Capitoliu. Îți punea niște Întrebări extraordinare. „Vorbește‑mi despre Henry Adams”, „Informează‑mă pe scurt despre H.L. Mencken.” Își spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fără Îndoială, Însă nimic nu trebuia să sugereze o atmosferă de boală. Simțea nevoia - dorea cu aprindere - să vorbească. Am ieșit din cameră, lăsându‑i pe cei doi prieteni În dormitorul pe care Ravelstein Îl mobilase pentru un om de statura lui. Aproape imediat i‑am auzit râzând În gura mare - Își povesteau unul celuilalt cele mai bune (cele mai deocheate, mai murdare) anecdote pe care le auziseră În ultima vreme. Atmosfera solemnă de „ultimele zile ale lui Socrate” nu intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
șold. Privea un detașament de muncă format din prizoniere poloneze și rusoaice. Femeile scoteau din casă cufere și piese de mobilier, târându-le până la trei furgoane cu cai aflate în așteptare. Căruțașii erau un fel de mongoli aurii, mici de statură, trofee de la începutul campaniei rusești. Supraveghetorul femeilor era un olandez gras, între două vârste, cu un costum ponosit. Paza femeilor era asigurată de un bătrân înalt, împovărat de ani, care avea o carabină cu un foc de pe vremea războiului franco-prusac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cauză pantalonilor. Nici nu se compară cu țigările Sobraine. Poză. Pilea neagră, care părea la fel de moale ca și catifeaua, îmbrăca cu eleganță membrele lui subțiri. Observasem deja cam cum are fundul, iar acum speram că are și picioare bune. La statura lui, ar fi putut fi slabe, lucru pe care-l urăsc. Și nici nu prea poți să faci mare lucru în cazul acela. Una dintre cele mai mari provocări în sala de gimnastică e un tip fără pulpe, care încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu picioare diforme să-l aducă înăuntru pe străin. Se așeză pe vine în fața lor, alături de Kano, și îi lăsă să-l studieze cu atenție, cu aceeași atenție cu care și el îi studia la rândul lui. Erau mici de statură, dar de o constituție robustă; cu pielea deschisă la culoare, dar cu trăsături orientale, aproape mongolice; cu privirea crudă, dar cu zâmbetul deschis și râsul spontan. Să tot fi fost strânși vreo douăzeci, majoritatea bătrâni, dar erau și mulți războinici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
E inadmisibil! Nu protestați, părinte. Nu protestați - îl întrerupse o voce necunoscută. Vă faceți sânge rău. Resemnați-vă! Preotul se întoarse iute și chipul i se lumină de un zâmbet larg. — Inti...! Era un bărbat tânăr, aproape un băiat, de statură mijlocie, vânjos, foarte brunet, cu o enormă mustață pe oală și sprâncene stufoase. Purta niște blugi uzați și un maiou de culoare portocalie, iar aspectul lui era cel al unui „hippy“ care o apucase pe căi greșite. Îl bătu afectuos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a părut că scoate un urlet, dar apoi a continuat cu o muzică stridentă până când apele s-au închis peste el. Vilegiaturistul și-a ridicat descumpănit fața, a făcut gestul de a protesta cu tărie, a măsurat într-o clipă statura dușmanului său, i-a studiat expresia rece și a ales să se trântească din nou cu gura în jos, considerând incidentul închis. S-a întors lângă Lola care privise indiferentă scena: — Așa nu rezolvi nimic, a spus ea. Lumea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
buzunar. — Locuiesc aici, spuse ea. Apoi păru că dă o luptă cu sine însăși, ezită, dar sfârși prin a se hotărî. Vreți să urcați? îl ivită ea. Poate că mi-a mai rămas ceva whisky. Era un bărbat tânăr, de statură mijlocie, elegant fără să exagereze, nervos și vioi, care asculta cu atenție, luând note sau desenând cercuri concentrice pe un caiet mare pe care îl avea în față. Din când în când, se întorcea să ia o carte din bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de afaceri cu treburi prin zonă? Ambrogiani clătină din cap. — Și pe lângă lacul Barcis, se pare. — Da, așa pare, nu? — Crezi c-ai putea afla ceva despre el? — Păi, cred că pot Încerca. — Adică? — Adică, dacă-i un pește de statură medie, voi putea afla ceva despre el. Dar dacă-i un pește mare, nu voi avea prea mult de aflat. Sau ce voi afla Îmi va spune că nu-i decât un afacerist local respectabil, cu legături politice puternice. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
vă cheamă într-adevăr Dr. Watson, nu? Hugo a măsurat-o din cap până-n picioare cu o expresie seducătoare, observându-i părul negru, strălucitor și ochii mari și întunecați. Plin de încredere, a așteptat ca frumusețea propriului său chip și statura lui impunătoare să-și facă efectul, ca de obicei în cazul femeilor. Spre surpriza lui, a așteptat în van. —Căutați ceva în mod deosebit? l-a întrebat doctorița. Abordarea ei era politicoasă, însă strict profesională. Sunt aici pentru un curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
atrași ca un magnet înapoi, către Jake. —Jake, s-a animat ea. De ce nu ne spui câte ceva despre tine? Jake, care stătuse jos, s-a ridicat încet în picioare. În clipa în care a ajuns la completa și impresionanta lui statură, printre femeile din sală s-a stârnit rumoare. Hugo a observat cu iritare cât de plin de încredere părea Jake, deși era îmbrăcat într-o cămașă jerpelită de pădurar și o pereche de blugi ponosiți. Cu capul lui frumos dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
plin de purici. Hugo și-a dat seama cu amărăciune că era nevoie de un adevărat romantic sau de un om de la deratizare ca să realizeze care era potențialul unei astfel de proprietăți. Clientul a venit. Era un bărbat mic de statură, cu aspect de nevăstuică, în jur de patruzeci de ani, care nu dădea semne să aibă un caracter prea romantic. Cincisprezece minute mai târziu, tehnica de vânzare a lui Hugo - detalii originale, atmosferă, interes istoric - se împotmolise. Potențialul cumpărător nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o să ai nevoie de asta. A ridicat portofelul - rugându-se din tot sufletul să fie al lui Alice - pe deasupra capului persoanei din spatele ei. — Vreți să nu mai țipați, s-a răstit persoana respectivă la Hugo. Era o femeie mică de statură, cu o față supărată și cu un coș cu mâncare pentru pisici. Să știți că e periculos în spațiile restrânse. Înainte ca Hugo să poată răspunde, a simțit cum cineva îl trage ușor de mâna întinsă. Alice își luase portofelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Abia atunci Hugo a văzut câinele care pândea în întunericul din colțul cu șemineul. Blana de un alb-cenușiu se pierdea în culoarea deschisă a pereților. De asta nu-l observase mai devreme. Hugo a văzut că animalul era mic de statură, dar arăta teribil de feroce; bărbatul s-a gândit neliniștit că era unul din acei câini care, din când în când, ajungeau pe prima pagină a ziarelor pentru că atacaseră vreun copil sau uciseseră vreun alt câine mai slab. Hugo a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe ale altora." Dostoievski Dedic această carte nepoatei mele, Alexia, cu dragoste... Se cunoșteau de când erau de-o șchioapă, amândoi în ultima clasă de școală generală, clasa a VIII-a. Stăteau în banca a doua de la fereastră. Frusina, cu o statură potrivită la vârsta ei și un chip de înger; fața rotundă, ochi albaștri, strălucitori, un nas în vânt, o gură ca o fragă, cu zâmbetul pe buze aproape tot timpul, dezvelind o dantură perfectă și sănătoasă, cu părul lung, șaten
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
teama că tatăl ei o să afle cât mai curând despre sarcină. Își vedea mai departe de serviciu. Vremea se răcise, se îmbrăca mai gros și chiar dacă împlinise 3 luni de sarcină, nu se vedea acest lucru, ea fiind și de statură înaltă. Din când în când avea hemoragii ușoare, cu pete de sânge pe chilot. Nu a spus la nimeni, nici chiar lui George când acesta îi scria și o întreba de fiecare dată: “ce mai face bebelușul nostru”? Zilele începuseră
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
erou al României și al cărții sale. Regretăm că nu putem să reproducem, din constrângeri spațiale publicistice, decât o mică parte a unui portret literar, care-i pe cât de amplu pe-atât și de bine scris. „Era mai mic de statură decât mine, Însă la fel de bine legat, vânjos și cu o musculaură a centurii scapulare care Îi atesta mânuirea coasei și a celorlalte unelte pentru muncile agricole. Umbla În orice anotimp cu capul descoperit. Avea păr blond spre șaten, ușor cârlionțat
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
dermatograf sprân- cenele și Începu să Învârtă bastonul și să-și dea ochii peste cap la fel ca monstrul sacru al pantomimei. Cred că nimeni nu l-a imitat niciodată mai bine ca ea, mai ales că semănau perfect la statură și la ochi. Catinca știa să exprime aceeași rugăminte mută din privirea lui Chaplin, aerul acela de vagabond - gentle- man - poet Însingurat, care putea aparține la fel de bine unui savant, unui compozitor sau unui jucător de golf. Nu s-a dat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
aventurii polare distribuit de organizatori. mă Îndreptam agale spre hotel, În grup, gândindu-mă la aceste lucruri, mai dezorientată ca oricând, când ivan mă prinse deodată de braț : — Hai să stăm de vorbă. rusul avea aspectul unui mic șobolan, din cauza staturii mici și a ochilor curioși și scormonitori, palpitând de un foc rece, albastru. Semăna mai degrabă cu un spiriduș sau cu un elf, poate și din cauza urechilor clăpĂuge. mă așteptam din clipă În clipă să scoată o butelcuță de vodcă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
creionul dermatograf sprâncenele și începu să învârtă bastonul și să-și dea ochii peste cap la fel ca monstrul sacru al pantomimei. Cred că nimeni nu l-a imitat niciodată mai bine ca ea, mai ales că semănau perfect la statură și la ochi. Catinca știa să exprime aceeași rugăminte mută din privirea lui Chaplin, aerul acela de vagabond - gentle man - poet însingurat, care putea aparține la fel de bine unui savant, unui compozitor sau unui jucător de golf. Nu s-a dat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
aventurii polare distribuit de organizatori. mă îndreptam agale spre hotel, în grup, gândindu-mă la aceste lucruri, mai dezorientată ca oricând, când Ivan mă prinse deodată de braț : — Hai să stăm de vorbă. Rusul avea aspectul unui mic șobolan, din cauza staturii mici și a ochilor curioși și scormonitori, palpitând de un foc rece, albastru. Semăna mai degrabă cu un spiriduș sau cu un elf, poate și din cauza urechilor clăpăuge. mă așteptam din clipă în clipă să scoată o butelcuță de vodcă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Încovoie, Îi luă cu delicatețe mâna și i-o sărută, apoi, o mângâie, pe părul, lovit, prin culoare și desime, de patina vremii și a vieții, Îi mângâie și umerii, o Îmbrățișă de-a binelea, după care, reveni la verticalitatea staturii sale atletice. Ea, la rându-i, clipi, des, emoționată, și-n fața ochilor i se ivi, decupată din istorie, parcă, imaginea de Început a aducerii, copilului, de mânuță, de către mamă, la grădiniță. Îi reveniră În amintire dialogul, dintre mamă și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de ce tată? - nu știa, pentru a-i evita, dacă s-ar fi nimerit să se ivească, tocmai atunci, vreunul dintre ei. Nici să dea prea mult tîrcoale locului nu era bine, ar fi bătut la ochi. Sigur. Un bărbat cu statura și Înfățișarea lui Thomas era privit, oriunde, cu un plus de atenție. Un client al hotelului din preajmă, desigur, și-ar fi zis mulți, dar, În loc să-și vadă de afaceri ori să viziteze orașul, se tot Învîrtește În jurul unui bloc
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
american, dacă Thomas Îl avusese vreodată - poate pe la douăzeci de ani și numai datorită motocicletei Harley Davidson -, ridica, dintr odată, totul la altă scară, orice era parcă sub semnul mega, clădiri, șosele, poduri, chiar și oamenii aveau o medie a staturii evident ridicată, asta și datorită amestecului de neamuri, metisările aduceau, de regulă, un plus de Înălțime, de vigoare; și sîngele lui Thomas, tot un amestec, avea să se scurgă, prin Bert, În alte trupuri amalgamate - dacă se vroia globalizare, atunci
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Nu era loc de Îndoială! Peste doi-trei ani s-ar fi putut bate pentru el toate echipele de fotbal american. Poate și unele de baschet, dar mai puțin probabil; chiar Înalt, cum deja era, Bert nu ar fi atins o statură potrivită unui joc al giganților, Thomas știa să aprecieze. Au pornit spre Santa Monica; Bert a spus că nu e voie cu mașini acolo. Thomas a Întors, s-au Îndreptat spre partea opusă a orașului. Au oprit la un motel
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]