7,229 matches
-
din nou dreptate: "Cumplit meșteșug de tâmpenie" a devenit Învățământul nostru. Și când te gândești ce frumoasă este "limba simplă" și totuși atât de bogată a lui Creangă, din care am Învățat toți să facem o adevărată analiză gramaticală sau stilistică și pe care se pare că toți autorii de manuale au uitat-o. Și pentru că am ajuns la autori de manuale și la editorii lor, să ne oprim puțin și la ei: Și pornesc cu o Întrebare: De la cine și
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
domnilor: limba română s-a Îmbogățit și se Îmbogățește mereu și nu va stagna În evoluția ei din cauza istericalelor domniilor voastre, dar lăsați evoluției mersul ei normal. Voi forțați și produceți anormalitate, nu legea Pruteanu, care Îndeamnă la echilibru lingvistic și stilistic, echilibru care trebuie menținut În toate domeniile, pentru că se vede ce s-a realizat În România cu forța de 13 ani Încoace: un total haos care i-a dezechilibrat pe toți și toate În țara asta. Și asta nu e
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
momentul în care viețile noastre s-au intersectat. Cine este Mihu, dincolo de bărbatul înalt, ușor grizonat, cu ochii de un albastru ucigător? Dincolo de gesturile fine, de vocea caldă, de poeziile minunate pe care le scrie? Cine se află, dincolo de toate?” Stilistic, apar „noduri”, același cuvânt întrerupând și eliberând apoi discursul: „în inimă. În inima mea.” Sau: „Sunt momente în viață când oamenii dăruiesc. Dăruiesc altora, dar în același timp, și lor. Dăruiesc, simțind că așa trebuie.” Prin intensitate, prin insistență, prin
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
timpul care le scapă printre degete. Ca apa mării. Timpul subiectiv, interior se confundă cu timpul mecanic. Petru Comarnescu explica acest fenomen cu ajutorul perspectivei inverse, extrapolând o categorie a artelor plastice în analiza poeziei 14. Am putea considera acest procedeu stilistic unul de pervertire a temporalității, generată de sentimentul absurdului. În Aventura (I), de pildă, poetul încearcă să se sustragă timpului. Dar, tocmai prin experiențe ratate, îl densifică. Și reușește acest fapt într-o măsură neverosimilă. Timpul devine spațiu: Ceasuri agonice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
dragă"), structura geometrică a poemului, decantarea expresiei până la obținerea unei sublimități bacoviene duc la o cerebralizare a sentimentelor, la o și mai puternică "abstractizare" a lor (în sensul că devin idei, tipare emoționale, evitându-se trăirea telurică, primară). Adevărată bijuterie stilistică, textul se videază la un moment dat, ilustrând înfricoșătorul "teatru gol" (scenă goală). Reiterarea unor versuri întregi ne îndreptățește să credem că Emil Botta practică un lirism circular care centripetează, în zonele de suprafață, forța poemului. În adâncime, însă, îndărătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
son double, Paris, Ed. Gallimard, 1964, p. 91. 9 Alex. ȘTEFĂNESCU, La o nouă lectură: Emil Botta, România literară, nr.29, anul XXXVI, 23+29 iulie 2003, p.10. 10 Karl VOSSLER, Limbile naționale ca stiluri, din vol. Poetică și stilistică. București, Ed. Univers, 1972, p.7. 11 Gordon CRAIG, Actorul și supramarioneta, din vol. Arta teatrului, Studii teoretice și antologie de texte de Mihaela Tonitza-Iordache și George Banu, București, Ed. Enciclopedică, 1975, p. 241 12 W. WORRINGER, Abstracție și intropatie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
catalogarea operei artistei, ci doar un colegial comentariu pe care il considerăm bine venit în cazul unor cercetări în viitor din partea unor muzeografi și istorici de artă. Opera Doamnei Lucreția Dumitrașcu-Filioreanu este în întregul ei unitară din punct de vedere stilistic și al concepției, diversă prin subiectele abordate și bogată prin generozitatea tematica la care este conectată viziunea să. Este modernă prin modul de interpretare a formei plastice și a expresivității, mai ales când aria desfășurării este cea a decorativului. Interesul
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
catalogarea operei artistei, ci doar un colegial comentariu pe care il considerăm bine venit în cazul unor cercetări în viitor din partea unor muzeografi și istorici de artă. Opera Doamnei Lucreția Dumitrașcu-Filioreanu este în întregul ei unitară din punct de vedere stilistic și al concepției, diversă prin subiectele abordate și bogată prin generozitatea tematica la care este conectată viziunea să. Este modernă prin modul de interpretare a formei plastice și a expresivității, mai ales când aria desfășurării este cea a decorativului. Interesul
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
merg însă mai curând spre luminarea adâncurilor inconștiente decât spre aproximarea lor prin mijloacele metaforei. Figurația e pusă în slujba demersului investigativ, introspectiv și mult mai puțin în slujba efectelor estetice. Dacă totuși textul produce impresia de estetism și artizanat stilistic, ea se datorește într-o măsură decisivă rafinamentului senzorial și analitic al viziunii artistice. Apartenența scriitoarei la ceea ce Tudor Vianu numea „curentul intelectualist și estet” este evidentă, cel puțin pentru opera de început, deși nici aceea de mai târziu nu
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Apartenența scriitoarei la ceea ce Tudor Vianu numea „curentul intelectualist și estet” este evidentă, cel puțin pentru opera de început, deși nici aceea de mai târziu nu face excepție, ci schimbă numai unele accente. Confesiunea feminină stă la baza tuturor proliferărilor stilistice din perioada lirică, într-o expresie lirică, spontană și abundent neologică, ilustrând prezența liberă a unei intelectualități ostentative. Aglomerarea de notații, acel balastru literar, sunt prezente atât în proza de început, cât și în cea de mai târziu. “Nota distinctă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
poveștile celorlalți. Și iată-mă gata să plâng la ideea acestei viitoare abnegațiuni...“ 19 februarie 1914).” Investigațiile merg de la cunoscut spre necunoscut, de la revelație la autoportret Ăpoveștile sufletului), la observații abordând destinul femeii în general. Autoarea sfidează normele compoziționale și stilistice, preferând confuzia genurilor, într-o expunere alertă, degajată, în care pasiunea și luciditatea se întrepătrund. Frenezia erotică apare pe aceeași pagină cu ironia intelectuală, senzualismul și întrebările grave se împletesc și se resping alternativ, confesiunile fiind astfel greu de încadrat
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
cu o singură mișcare... Frumusețea acestui fragment constă în renunțarea la explicații tip ”balastru literar”, care aglomerează mesajul banalizându-l. Cu cât mesajul rămâne încifrat, cu atât necunoscutul deplin fascinează lăsând frâu liber imaginarului. După acest fragment textul își reia parcursul stilistic specific, mai mult, mesajul se urâțește subit, odată cu atitudinea Manuelei, atitudine dezumanizată față de copilul care dorea povestea: Trase mâna cu milă și dezgust. Copilul tăcu. Pui de milog, zise. Nu iubea în genere copii. ” Acest copil, ”sămânță de bărbat”, asemănat
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
al întrebărilor care-și caută răspuns. Este și cazul volumului de față, „”, scris de Svetlana Iurcu - o tânără abia ieșită din adolescență, locuitoare a străvechiului sat Bravicea din Moldova istorică de peste Prut. Într-un discurs artistic, lipsit de inutile podoabe stilistice, Svetlana Iurcu exersează valoarea maximei sincerități, dând expresie unei confesiuni care, nu în puține cazuri, conține elemente dramatice. Marcată profund încă din copilărie de pierderea mamei sale, autoarea va încerca să refacă din întâmplări și gesturi rămase în amintire chipul
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
la întrebarea Sfinxului. Așa se face că abordarea filozofică a problemei fatalității e mai simplă, iar abordarea psihologică e neguroasă; singură abordarea scriitoricească, mai ales în cazul romanului, cumulează toate beneficiile reflecției în subiect, ale artei constructiviste și ale sugestiei stilistice. Întâmplările fatidice trec pe deasupra vieții omului și par să-l absolve de responsabilitate chiar atunci când omul le servește de unealtă. Ideea de destin vine cu liniștea, lipsită de fericire, de după decuplarea omului de răspundere, vine cu dulcea orchestrare a măruntelor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3120]
-
privită ca un câmp de bătălie între bine și rău, conferă o autoritate de nezdruncinat edificiului scriitoricesc. Inversarea raportului estetic/etic într-o astfel de narațiune e compensată prin frumoasa limbă românească în care autorul scrie și prin reducerea redundanței stilistice, ceea ce îi conferă o remarcabilă fluență. Deși poet, Constantin Clisu este, în proză, imun la tentația lirismului, și bine face. Eventualei necesități lirice el îi răspunde prin puneri în scenă de un romantism suav, ușor convențional, realizând o confortabilă senzație
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3120]
-
înlocuit cu punct și virgulă (acestea cer completări, variante), în fine, s-a oprit la trei puncte de suspensie, situație în care se lasă tot greul pe tăcerea ce urmează cuvintelor. Nemulțumit, s-a lansat într-o analiză așa-zis „stilistică” ce ar trebui să-i ofere răspuns la incertitudini și - de ce nu? - revelații liniștitoare. După Domnul R., „nu știu” ascunde un știu, nemărturisit tocmai pentru a masca impulsul de nestăpânit ce o determină să se confeseze. „Afirmarea prin negație trebuie
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de taine, tot ar fi destul!... Dar, în afară de asta, noi vom descoperi înăuntru lucruri interesante") și adierea erosului, cu fiorul, entuziasmul și tristețile sale: sfîrșitul aventurilor Bărzăunului, ne sugerează, subtil, autorul, înseamnă, de fapt, sfîrșitul vîrstei de aur a copilăriei. Stilistic, romanul lui Dumitru Vacariu e fără cusur. Prozatorul are, fără îndoială, harul povestirii, stăpînind arta portretului și a descrierilor fastuoase (iată Stînca sau Piatra Doamniței: "Peretele se ridica drept, fără nici o înclinare, pînă la o înălțime de peste 200 de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
alchimic al unei poezii orfice intră următoarele elemente: capacitatea de cântare, caracterul incantatoriu și caracterul inițiatic purificator (catharsis). Poezia nu este nici metrică, nici rimă, nici metaforă. Este fluid muzical, fior metafizic, transfigurare cu eliberare în inefabil indiferent de mijloacele stilistice utilizate. Cuvântul "poezie" derivă de la grecescul poiein care însemnează a face, a crea, iar la anticii elini recitarea poeziilor era acompaniată de liră. Prin urmare, poezia trebuie sine qua non să dezvolte virtuțile cântului, ale muzicii. Care sunt aceste virtuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Poezia opera de artă în general, constituie de asemenea o dezlănțuire dionisiacă de linii de forță ale sensibilității și intelectului, dar pe care simțul armoniei înnăscut creatorului, o transformă apolinic într-o împlinire având perfectă alcătuire intrinsecă, tensiunile ideatice și stilistice interne convergând către un anumit înțeles extrovert sau sugerat. Homo cosmicus. Uomo universale În definirea axiologică transfinită a unui creator, Renașterea a creat două noțiuni: homo cosmicus și uomo universale. Homo cosmicus este un creator care simte, gândește, transvaluează viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în mai multe tranșe o compunere cu tema „Patria mea“. Nu atât din cauza lipsei de antrenament la orele de educație fizică țceea ce dusese în mod cert și la o lipsă de coe rență a autorului în exprimare și registru stilistic), cât mai ales din cauza caracterului limitat al oricărei pânze țesute vreodată de om, opul se încheia în mod bizar și oare cum inadecvat cu „Nici o masă fără pește“ și „Marian + Con s tanța = LOVE“. Cuvintele cu caracter personal ce fac
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
în manevrarea dialogului, spontan, dinamic, natural. Desigur că nu vorbim despre o carte capabilă să dea piept cu critica de specialitate, matură și convingătoare in integrum. Este în schimb o carte care reprezintă un real salt, o creștere a acurateței stilistice și eliminării timpilor morți. Tonul inițial, de dramoletă desprinsă din cărțile de succes efemer ale unor autoare din zona de consum a lecturii se modifică vizibil în a doua parte, mai densă și mai articulată. Inclusiv stilistic. Nu știu cât va dura
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
creștere a acurateței stilistice și eliminării timpilor morți. Tonul inițial, de dramoletă desprinsă din cărțile de succes efemer ale unor autoare din zona de consum a lecturii se modifică vizibil în a doua parte, mai densă și mai articulată. Inclusiv stilistic. Nu știu cât va dura această luptă a autoarei cu subiectul și personajul devenit obsesie, dar sunt sigur că va urma o schimbare de paradigmă și o continuare în altă atmosferă, mai ozonată, mai convingătoare. Așa că, aștept următorul manuscris! V. TALPALARU
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și atmosfera generală a tragediei în care se percep ecouri ale străvechilor credințe sau ale unor fapte dintr-un trecut îndepărtat. Așa cum frumos spunea Liviu Rusu, „în climatul spiritual al culturii grecești din secolul al V-lea î. H., corespondențele stilistice din domenii diferite de artă sunt sensibile. Masivitatea și forța elementară a coloanei dorice evocă momentul și înfățișarea 41 tragediei eschileene”. bă Choeforele, sursă de inspirație pentru Sofocle și Euripide Sofocle și Euripide reiau subiectul din Choeforele, în care Electra
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
este copacul pentru noi. Presupunând că o specie diferită identifică alte funcții copacului, atunci alta este realitatea pentru specia respectivă. Putem spune că există mai multe realități? Unde este realitatea obiectivă? Poate că tocmai conștientizarea imposibilității obiectivității înseamnă obiectivitate. Categoriile stilistice la Blaga pot fi înțelese ca modalități de semnificare proprii fiecărei lumi. Încercăm să descoperim inteligibilitatea lumii sau să imprimăm lumii inteligibilul? Fr. Nietzsche spune că omul obiectiv este o oglindă. Omul obiectiv nu este om. Poate este judecător. A
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
aprilie 2009, a așezării și 175 de ani de când localitatea LESPEZI a fost declarată TÂRG, la 1 iunie 1825, reprezintă un prilej de reflecție și orgoliu pentru ca monografia să prindă contur. Despre Lespezi s-au scris și pagini de frumusețe stilistică, dar cu conținut documentar, însă s-au păstrat într-un număr mic, iar altele sunt risipite prin diverse publicații greu de găsit. Lucrarea își propune să devină un instrument util cunoașterii acestor locuri, evidențiind fapte și evenimente care alcătuiesc istoria
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]