2,683 matches
-
pe pasarelă. În schimb. Parker și Brett o să aibă nevoie de ajutor la conductele alea... În sala mașinilor căldura era infernală, în ciuda sârguinței aparatelor de condiționară a aerului. Numeroasele suduri pe care cei doi trebuiau să le efectueze și spațiul strâmt în care erau nevoiți să lucreze se adăugau la oboseala intensă. În preajma termostatelor aerul se păstra mult mai răcoros pe când cel din jurul sudurii putea oricând să se supraîncălzească în mod periculos. De fapt nu era de vină sudura cu laser
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de tăcere, apoi reluă). În spate e o sală mare! ― Și lumina? Lambert acționă lanterna electrică și luă în mână pistolul-laser. ― Destulă, deocamdată. Economisiți energia pentru cazul în care vom avea nevoie. Haide! Kane și Lambert îl urmară în coridorul strâmt și ușor înclinat. Dădură într-o sală de dimensiuni foarte mari. Dacă erau controale, aparate de măsură, sau instrumente în această secțiune, erau cu siguranță ascunse îndărătul pereților cenușii. Inele de metal încingeau solul, pereții, tavanul dând senzația aflării în interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ar fi, atinsese capătul drumului. Profită de ocazie pentru a-și trage sufletul după efertul depus și căldura suportată. Era ciudat că negura sepulcrală de jos părea să-l învăluie, să-l apese mai tare decât în timpul strecurării prin canalul strâmt. Se-ntreba ce-o fi sub picioarele lui, la ce distanță și ce-ar fi dacă s-ar rupe cablul. Calm, Kane, își zise. Gândește-te la diamante. Sclipicioase, enorme diamante cu fațete multiple, limpezi și fără cusur și doldora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu mijloacele proprii. Aceste circuite nu puteau fi separate decât în cală, în condiții de imponderabilitate. Nimeni nu găsi vreo propunere în privința modalități! de oprire a ravagiilor acidului. La etajul inferior, Parker și Ripley se deplasau încet prin coridorul C, strâmt și întunecat, cu ochii țintă în tavan. ― Ai grijă să nu te prindă dedesubt, o avertiză Parker. Dacă lichidul ăsta trece prin aliajele asta, nici nu vreau să mă gândesc ce-ar putea să cauzeze fețișoare; dumitale. ― Nu-ți face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
arma sa electrică, comparându-i micimea cu imensitatea masei care fugise înspre plafon.) A crescu rapid! Noi căutam o creatură cât Jones de mare și ea a ajuns atâta! Deodată, o teamă irațională puse stăpânire pe ea. Teamă de spațiu strâmt, de întunericul amenințător, de lăzile îngrămădite și grinzile metalice care puteau tăinui dumnezeu știe câte alte primejdii. ― Ce facem proțăpiți aici? Aia poate să se întoarcă? Își luă arma cu amândouă mâinile și făcu cale-ntoarsă, întrebându-se prin ce minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
irevocabilă. Îi întoarse spatele, se ridică până la conductă, apoi își luă arma. ― Așa n-o să meargă, mormăi scrutând în umbră. Nu e loc destul. Trebuie să mergi opri aplecat, ori să te târăști. Se aplecă și intră. Țeava era mai strâmtă decât nădăjduise. Cum reușise monstrul pe care-l descriseseră Parker și Ripley să se fofileze înăuntru, nu-și putea închipui. Deh, viitorul va lămuri acest lucru! Tare ar fi vrut ca țeava să fie din ce în ce mai îngustă. Poate că în graba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sunt? Nu mai aștept să-mi spună a doua oară și-l iau pe fratele mai mic de după mine, care avea vreo opt ani și eu vreo zece, luăm repede o oală de lut de vreo cinci chile, cu gura strâmtă, în care umplea mama borș și mâncați-nemâncați, doar în pantalonașii scurți făcuți de bunica dinspre mama, o tulim la gârlă să găsim un loc bun printre păpuriș. Ne dezbrăcăm de pantolanași, lăsându-i în capătul ogorului nostru cu popușoi care
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de in, bluze lejere cu mânecă lungă și fustepantaloni evazate, compleuri în culori pastelate: bleu, roz, verde etc. Pentru călătorie și concediu, mi-am confecționat pantaloni din in, cânepă, doc, catifea raiată. Pantalonii sunt potriviți: nici pre largi nici prea strâmți. O îmbrăcăminte este bine aleasă, atunci când nu o simți că o ai. Nu stânjenește pe nicăieri, nu pare prea ușoară sau prea grea. Totdeauna îmbrăcămintea trebuie să fie lejeră. În corelație cu îmbrăcămintea trebuie să fie aranjată și coafura. Prima
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
Ercedex, Catgut) permit ușurarea tracțiunii exercitate pe piele. Pentru suturile cutanate se utilizează fire 5/0-7/0 (mătase, fire sintetice, monofilament). Punctele de sutură sunt regulat repartizate, pentru a echilibra tensiunile la nivelul tegumentului; ele nu trebuie să fie prea strâmte, având rolul de a apropia țesuturile, fără a le ștrangula. Orice sutură se termină printr-un nod. Înnodarea firului superficial se face după potrivirea corectă a planurilor de afrontare. Nodul se va face lateral, pe una din marginile de afrontare
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
arată totuși cât se poate de șarmant... Acum venea momentul adevărului. Cu ce să se îmbrace. Nu avea prea multe variante. Trebuia să elimine de la început blugii și raiații, care nu mergeau cu ideea de feminitate maximă și cu șoldurile strâmte și ciolănoase. Avea nevoie de ceva romanțios, vaporos, trebuia să semene cu tipa visurilor tuturor, ceva gen blonda visătoare din reclamele de la tv. Încercă mai mult o bluziță de cașmir stacojiu, cu mânecile bufante și încheiată la spate cu doi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dar pentru mine important era doar s-o văd. Mi-era foarte rușine, dar o rușine dulce, inocentă. Când, după câteva ore de mers cu trenul, am ajuns acasă, Bucurestiul mi s-a părut pustiu, iar casa noastră posacă și strâmtă. La masă, de față cu părinții mei ,am început să plâng. Anii următori, în clasa a [...] am devenit un copil timid [...]. Nu eram în stare să schimb nici două cuvinte cu o fată. Priveam cu disperare către băieții și fetele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înaintea mea, o vedeam ca la lumina de zi. Fiecare fir de păr al ei răspândea un luciu auriu. Ea își întinsese o mână spre spate, ca eu s-o pot apuca de degetul arătător, și înaintam astfel în spațiul strâmt. Nu m-am întrebat nici un moment unde duce culoarul, mă lăsam purtat de o ciudată fascinație. Din când în când coboram câteva trepte tăiate grosolan în aceeași stânca umedă. Frigul de pivniță începea să se simtă ca un curent care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
privind atent fiecare avorton în parte. Așa cum făcuse cu șarpele, Gina își lipi palmele de pereții curbi ai unui borcan și privi adânc în ochi, cu o concentrare dureroasă, unul dintre acei gnomi palizi. Am intrat apoi, printr-o ușă strâmtă, pe care n-o remarcasem, într-o cămăruță ca de mansardă, un "dulap" ca acela în care locuia Raskolnikov, cu afișe jupuite pe pereți, cu o sofa veche care ocupa mai mult de jumătate din spațiu, cu un mic raft
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în pământ pentru cine știe ce întîlnire scatologică, în fumuri de sulf, cu Marele Țap. Scara avea trepte solide de piatră și dădea într-un culoar care înainta în pantă abia simțită, coborând tot mai mult. Ciudat că, pe măsură ce înaintam prin coridorul strâmt, lumina, în loc să scadă, sporea, albăstruie, nefirească, venind de nicăieri. După mai multe cotituri am ajuns într-o sală gigantică. În aura aceea ultramarină, revărsată de pretutindeni, cât era sala de lungă, odihnea în fața noastră, pe spate, cu tălpile spre noi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și acid clorhidric. Aproape că nici nu observ când îți reiei firul istorisirii. Povestea ta are temperatura corpului meu, mă cufund în ea izolîndu-mi simțurile, lăsîndu-le pradă iluziei. Mă îndrept spre gura peșterii din insula de smarald, în jurul deschiderii aceleia strâmte crește un mărăciniș osos, tare ca sârma, cu scânteierile mov ale florilor pitite după ghimpi. Intru în coridorul de piatră care duce-n adâncul său. Larve translucide fug pe pereți. Mii de ochi privesc din tavanul jos. În pârâiaș trăiește
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din urmă sosi și Garoafa. Purta pe ea vesta portocalie. Pe frunte își pusese o bentiță școlărească, de care prinsese ditamai floarea de gura-leului, care-i stătea țeapănă în sus ca o pană de voievod. Avea pe ea o rochie strâmtă, înflorată, cum se purta prin anii aceia, dar vulgar tăiată și nepotrivită cu talia fetei, iar în picioare - papucii tradiționali: roșii, lăcuiți și cu pompon de iepure. Pleteje lucios de negre și le împletise în două cozi groase; în penumbră
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ochi: Cînd o să ieșiți de aici, poate mă luați într-o seară la cinematograf...") îl ajută să se îmbrace, deși n-ar fi avut nevoie de ajutor. Ghicea, din privirile ei dezamăgite, că vestonul nu cădea prea bine "e prea strâmt în umeri", spuse, și cravata, albastră cu mici triunghiuri cenușii, nu se asorta cu cămașa în dungi. Curând intră internul de serviciu. Începu să-l examineze, încruntat, cu atenție. - Se vede de la distanță că nu sunt hainele dumitale. Ai putea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
putea distinge crăpătura scorburii. Cățărîndu-se cu greutate, o văzu și-i strigă numele, făcîndu-i semn cu mâna. Fata îl privea speriată și fericită în același timp, apoi încercă să se ridice în picioare. Nu era rănită, dar locul era prea strâmt și nu se putea ridica decât îndoindu-și spatele. - Va veni curând poliția, îi spusese în franțuzește. Apoi, pentru că fata îl privea ca și cum nu l-ar fi înțeles, repetă propoziția în germană și italiană. Veronica își trecu de mai multe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
strigăte de agonie, de zgomotul carelor prăvălindu-se cu un înspăimântător uruit în valuri, de mugetul bietelor animale (și tunurile, și chesoanele erau trase de perechi de boi, ajungând până la opt perechi), de bubuitul armelor de foc. Pereții înalți și strâmți de stâncă ai defileului făceau ca sunetele să se audă bubuitor și întreit, în această noapte de iad din care micul locotenent a fost convins că nu va mai ieși. Nedormit de trei nopți decât pe fugă, i s-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a pățit domnu Niki ceva ? E, las’, stai liniștită ! Las’, dacă e la spital, po’ să zici c-a scăpat ! Mai grav ca ăla de conducea ? E, piază rea, cine-o fi fost ! Bărbat ! Femeie ! Piază rea !... Epilog Gelu Ce strâmtă e curtea ! Atât de strâmtă încât, dacă întind brațele în lături, cu dreapta ating gardul dinspre Reli, unsuros de parcă ar fi dat cu motorină, cu stânga - zidul de pe care curge tencuiala coșcovită. Totuși, pe alunecuș lor le-a prins bine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
E, las’, stai liniștită ! Las’, dacă e la spital, po’ să zici c-a scăpat ! Mai grav ca ăla de conducea ? E, piază rea, cine-o fi fost ! Bărbat ! Femeie ! Piază rea !... Epilog Gelu Ce strâmtă e curtea ! Atât de strâmtă încât, dacă întind brațele în lături, cu dreapta ating gardul dinspre Reli, unsuros de parcă ar fi dat cu motorină, cu stânga - zidul de pe care curge tencuiala coșcovită. Totuși, pe alunecuș lor le-a prins bine că e așa de strâmtă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
strâmtă încât, dacă întind brațele în lături, cu dreapta ating gardul dinspre Reli, unsuros de parcă ar fi dat cu motorină, cu stânga - zidul de pe care curge tencuiala coșcovită. Totuși, pe alunecuș lor le-a prins bine că e așa de strâmtă : se țineau de gard, se țineau de zid, și așa reușeau să ajungă până la closetul din fundul curții. Iar alunecuș tot e, de prin noiembrie până prin martie. E de-ajuns să plouă, e de-ajuns să se topească zăpada rămasă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-mi vezi și zmeura... P-ormă, mergem să stai în curte, pe bancă, sub pom... Io merg seara, m-așed pe bancă, și stau... Doamne, ce bine e ! Ce minune ! Acolo parcă-i raiu pe pământ, nu alta ! — Bine, haide... E strâmtă curtea, dar uite, Vica a găsit loc unde să pună flori ! Printre cărămizile strâmbe, cu colțurile tocite, ale curții, ies tulpinile, ca niște vrejuri alburii, ale florilor de piatră. Flori mov roz, galbene - frunze înspicate. Florile colorate se întind ca
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
turmă de oameni ai muncii - În linii mari, cam asta e tot ceea ce ne dădea voie Regimul să fim; dacă Îți doreai mai mult, meritele te recomandau mai puțin decît capacitatea de a urma supus indicațiile, regulile jocului, În țarcul strîmt pe care Partidul-Stat Îl construise În jurul nostru. Așa că, dacă Îți brodai visările Într-o fantezie firească, ea cădea repede din văzduh la capătul unui șir de oameni care Înaintau Încet spre... ceva, spre nimic, spre un ghișeu prin care o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
psihic. — Pleacă veteranu’ s-o cunoască pe mă-ta, zice clientul meu, acru, și Îmi face semn să ieșim la o țigară În timp ce tipul care a venit să caște gura se dă mătăhălos la o parte să trecem pe culoarul strîmt dintre paturi. E un Întuneric umed și rece, stăm și fumăm și vorbim la locul de fumat. Veteranul din Craiova se numește Vali. Îmi dau seama că e un tip de treabă, dar mediul Îi cere să se poarte Într-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]