12,195 matches
-
de-a lungul, până la brâu, un motiv popular din lână neagră, poartă pe umăr o desagă într-un băț și în mâna dreaptă o armă, un baltag de lovit, trasă și împuns, nu are nici brâu, nici chimir; haina este strânsă pe corp, iar mâinile sunt strâmte și răsfirate la încheietura mâinii. Despre portul femeilor, Balthazar Hacquet spune astfel: „Femeia își poartă părul împletit în cozi, acoperit cu o (năframă - n.a.) pânză albă lungă sau văl, pusă în așa fel, încât
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
au mersă la arie ca să le citească presa celor care nu aveau timp să asculte, erau chemați la ședințe de tot felul ca să scrie proceseleverbale, puși să facă „ornarea” școlilor, să „întrețină” cu materiale „colțurile”, să meargă cu elevii la strânsă spicele în urma secerătorilor, să strângă plante medicinale, să crească viermi de mătase etc. Desigur, se pune întrebarea: cum de s-a putut rezista și trece peste toate? Rememorând faptele și întâmplările, se poate spune că regimul comunist nu s-a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe strada unde locuiește omul care a scris scrisoarea, e clădirea aceea, etajul, trei. Parcară mașina puțin mai înainte, agentul deschise portiera ca să coboare comisarul, inspectorul coborî pe cealaltă parte, comandoul era complet, în linie de tragere și cu pumnii strânși, înainte. Acum îi vedem opriți pe palier. Comisarul face semn agentului, acesta apasă pe butonul soneriei. Liniște totală de cealaltă parte. Agentul se gândește, Vreți să vedeți că chiar s-a dus să petreacă ziua la țară, vreți să vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vă întreb ceva, albatros, Întrebați, dar nu vă întindeți mult, Fotografia are vreo legătură cu ajutorul pe care mi l-ați promis, Felicitări pentru perspicacitate, papagal-de-mare, realmente nu vi se poate ascunde nimic, Prin urmare, are legătură, Da, are o legătură strânsă, dar nu vă așteptați să vă spun în ce fel, dacă v-aș spune-o, s-ar pierde efectul de surpriză, Chiar dacă sunt responsabilul direct al investigațiilor, Exact, Atunci asta înseamnă că nu aveți încredere în mine, albatros, Desenați un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
acel moment al narațiunii ne-a întrerupt apariția dnei Coutras care fusese în niște vizite. Intră, ca o corabie cu pânzele umflate de vânt, o ființă impozantă, înaltă și bine făcută, cu un bust amplu și un început de obezitate, strânsă alarmant în chingi de corsetul rigid. Avea un nas îndrăzneț și coroiat și vreo trei rânduri bărbii. Se ținea foarte dreaptă. Nu cedase nici măcar o clipă farmecului moleșitor al tropicelor, dimpotrivă, era mai activă, mai mondenă, mai hotărâtă decât ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dar asta am auzit. Eu sunt astronom, dumneata ești omul intelectului, Încheie el cu o undă de ironie În glas. După-amiaza și seara Dante se despărți de francez dominat de un simțământ de nemulțumire. Ideea că delictul putea fi În strânsă legătură cu oamenii care, În aparență din motive diferite, trăseseră la hanul Îngerului devenea din ce În ce mai puternică. Această idee se năștea din senzația că, Într-un fel Încă inexplicabil, toți aceștia erau legați prin ceva. Și totuși, firile lor, veșmintele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mușcătura hulpavă a luxurii. La treizeci și șase vei avea parte de disperare și de surghiun. Vei muri În pribegie, departe de țară, de o moarte lipsită de mângâierea speranței. Asta Îți prezic eu. Dante ascultase ultimele cuvinte cu buzele strânse, În timp ce perplexitatea și furia Îi năvăleau În suflet. - Dar dumneata, Marcello? Unde e scrisă moartea dumitale? replică el batjocoritor. Sau poate că nu ai știință decât despre viitorul altora? - Sfârșitul meu e scris, la fel ca toate. La ora și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
papei și apoi din ale lui Manfred, ambițiosul său frate vitreg. Dante reflecta supra celor ascultate. - Moștenitorul indicat În Cronica lui Mainardino, dovezile a căror existență a venit Bernardo să o cerceteze la Florența? Celălalt Îl fixa impasibil, cu buzele strânse. - Pe el vreți să Îl urcați pe tron? De aceea ucideți? Francezul rămăsese mut, În timp ce dădea Înapoi. - Vino cu noi, zise el Încă o dată. Încă mai e vreme! După ce omul se făcu nevăzut după colțul Baptisteriului, Dante se așeză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
tărgi prăfuite -, adevărul ne-a lovit din plin. Deodată, s-a lăsat o mare tăcere, și am venit cu toții să vedem bietele umbre de oameni, când brancardierii i-au scos din camioane pentru a-i arunca în clinică. Două rânduri, strânse și compacte, șiruri de onoare, șiruri de oroare, cu femeile care-și mușcau buzele și plângeau în continuu, și noi ceilalți, proști și rușinați, și, în plus, e oribil, dar trebuie s-o spun, mulțumiți, plini de o bucurie violentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
stors povestea asta!, stinge țigara de pielea păsării, împinge printre pene, pielea sfârâie, miroase urât. Acum, doar Tara latră fericită, o caută, aleargă mârâind pe lângă gardul care desparte casa de livadă... Își îndreaptă spatele pe cât poate, privește pasărea printre pleoapele strânse - aurul care se revarsă ar putea transforma pe oricine într-o mumie aurită - se uită lung de-a lungul drumului pe care nu trece nimeni. E liniște. Rămasă în grădină, sub măr, pe fotoliul de nuiele împletite, Frumoasa Neli, obosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
răsuflare domoală. Brusc, și-a dat seama că pașii nu erau În spate, nu fuseseră niciodată În spate, ci erau În față, iar el nu fugea de ei, ci Îi urma... Îi urma. A Început să alerge orbește, cu pumnii strânși, cu inima bătându-i În piept ca un ciocan. Departe În față a apărut un punct negru care s-a lățit Încet, alcătuind o formă omenească. Dar Amory depășise deja locul acela. A cotit pe o stradă lăturalnică Îngustă, Întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
crescută cu hrana spirituală a anilor nouăzeci. Amory, de curând l-am citit pe Eschil și acolo, În ironia divină din Agamemnon, am găsit unicul răspuns adecvat pentru epoca noastră amară: lumea ni se rostogolește pe lângă cap și cea mai strânsă paralelă cu trecutul se găsește În deznădăjduita noastră resemnare. Sunt momente când mi-i Înfățișez pe bărbații de pe front ca pe niște legionari romani, aflați la mulți kilometri depărtare de metropola coruptă, respingând atacul hoardelor... la urma urmei, hoarde ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
prindă din zbor un glonț de mitralieră... Tom Își pierdea răbdarea sub acest tir neprietenos Împotriva conexiunii dintre el și The New Democracy. - Dar ce legătură au toate astea cu plictiseala ta? Amory a decis că aveau o legătură destul de strânsă. - Eu unde mă potrivesc? a Întrebat el. Ce rol am? Să perpetuez specia? Romanele americane ne fac să credem că „băiatul american sănătos“, Între nouăsprezece și douăzeci și cinci de ani, e un animal complet asexuat. În realitate, cu cât e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fi dorit să se simtă „William Dayfield, 1864“. Se mira că mormintele Îi făceau pe oameni să considere viața ceva trăit În van. Cumva, el nu găsea nimic deznădăjduit În faptul de a fi trăit. Toate coloanele frânte și mâinile strânse și porumbițele și Îngerii Însemnau tot atâtea povești romantice. Și-a spus că peste o sută de ani i-ar plăcea ca tinerii să speculeze dacă el avusese ochi căprui ori albaștri și a sperat cu pasiune că mormântul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
suspecți sau mai puțin suspecți. Câțiva oameni muriseră în incendii. Câțiva oameni muriseră în bătaie. Visul american devenise un coșmar - și totul era din vina lui Mișu. Sala era plină ochi cu tineri blonzi, forțoși, care se antrenau cu dinții strânși și fibrele plesnind. Nici urmă de fotomodelele pe care le visase Mișu, nici urmă de actrițe și de tineri emoționați. Toți bărbații ăștia erau mai puternici și mai motivați decât el. * Maica Tereza apărea cu regularitate, la orele 18.00
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Când am fost noi la festivalul de film din Italia... și când spun noi, mă refer la mine, la el, la Reiko și la neisprăvitul ăla de Gan... În mintea mea se amestecau imagini disparate: sfârcuri Întărite și țuguiate, gambe strânse Într-o pereche de ciorapi de damă, un spate acoperit de un puf de un auriu palid, degetele picioarelor vopsite cu ojă de culoare metalizată. Dintre toate acestea se degaja imaginea fotografiei primite de la Gan. Privisem Îndelung acea fotografie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
care se numește Urania. — Fițuică? — O revistă. Despre astrologie sau o prostie de genul ăsta. Nu a făcut decât să meargă în pierdere din ziua când a cumpărat-o. Își aprinse o altă țigară și trase din ea cu buzele strânse de parcă ar fi avut de gând să fluiere un cântecel. — Și știe că dacă vreodată ar rămâne cu adevărat fără bani, nu trebuie decât să vină să-mi ceară mie. I-am zâmbit, chipurile îndurerat: — Știu că nu sunt ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
simbioză cu știuta religie a pulsiunii de moarte și o constituie. Patrologia stigmatizează până la exces epicurismul ca fiind o filosofie a plăcerii grosiere, bestiale, triviale, fără să țină seama de viața filosofului și de învățăturile lui, între care există o strânsă relație. Iată „faptele”: Epicur este autorul unor scrisori licențioase - în realitate, redactate de Diotim stoicul; se culcă cu toate femeile din școala sa; își prostituează propriul frate; colecționează cocotele și nu rezistă tentației libidinale; își însușește filosofia altora - atomismul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mi-i împiciorogească. Ce mai cârd de iezme goale. Ea le dă să bea din oale Și mi-i vindeca de boale. Hee... miul biul gee Miul biurè doldù - Hananîma mù! La Zornur pe Ikdar Enghe Te căzniră pezevenghe! Cobză strânsă, cot la cot Și căluș de păr la bot... - Prea erai și tu de tot Că nu te mai stâmpărai Și umblai și la serai Și la toate te băgai... Cu trei alte mai bătrâne Duceai vorbe la cadâne Vorbe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
drept posibil subiect de teză. El o acceptă și intervine în redactarea ei de câteva ori. În 1928 încep tipărirea tezei pe care o susțin în iarna anului următor. Între 1927 și 1932 legăturile științifice cu G. Țițeica sunt destul de strânse și îndur în tot acest timp ascendentul netăgăduitei sale personalități. Astfel îmi însușesc idealul său matematic, care, ignorând preocupările structurale - marea întreprindere de comparare și asimilare a sistemelor, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, inițiată de Sophus Lie și Klein
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dă-mi drumul că trebuie să ud degetul că nu iese altfel zise Miruna care arăta de parcă își pierduse toată îngâmfarea și în ochii căreia jucau acum lacrimi. Nicu lasă capul în jos și luă degetul în gură umezindu-l strânsă dinții pe deget și trăgând ușor scoasă inelul rămânând în final cu el în dinți. Îi dete drumul la mână privind-o cu scârbă. - Să nu-mi mai ieși în cale! Nu voi uita niciodată ce-ai făcut! S-a
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364313_a_365642]
-
inimile tuturor. Realizat în mod profesionist, cu idei bune la nivelul intervenției regizorale și cu multă energie și inventivitate când vine vorba despre mișcarea scenica și coregrafie. Laudele se cuvin desigur, actorilor amatori care au făcut cu bine față ritmului strâns al momentelor coregrafice și au încearcat să-și depășească limitele. Un alt merit care se atribuie acestora este însușirea personajelor și patosul cu care și-au interpretat rolurile. Distribuția al fost următoarea: Claudiu Belonț, Irina Pegler, Constantin Pucu-Roșu, Delia Giurgiu
O PIESA DE TEATRU ROMANEASCA FACE VALURI IN NOUA ZEELANDA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364300_a_365629]
-
dar nu se mai poate face nimic! Trebuie să încercăm împreună să trcem peste acestă durere și te rog iartă-mă că te-am adus în locul acesta blestemat! Iartă-mă! A început și el să plângă și îi săruta pumnii strânși. Sofia simțea lacrimile care curgeau din ochii lui plini de durere și l-a privit în tăcere. O cuprinsese o mare slăbiciune care parcă îi omora încetul cu încetul puterea. Acum știa că băiatul ei plecase cu un tren, care
DREPTUL LA VIAŢĂ de SILVIA KATZ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364429_a_365758]
-
AL FLORILOR Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Credeam în primăveri neprihănite În roua clară a luminii plânse Și-n turmele gonind pe munte nestrunite Credeam zăpezilor de vifor în troiene strânse. Tăceam în zborul lin peste coloane de bazalt Cântam izvoarelor sub brazii nemișcați Și recitam poeme cu arome vechi de psalt Pe-a timpului cărare ne simțeam legați Și străbăteam pădurea sub ramurile grele Sub cerul alb de stele umeri
SURÂSUL DIAMANTIN AL FLORILOR de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364513_a_365842]
-
puținii bani care i-au mai rămas, un sac de făină și unul de mălai. Îi ținea ascunși în dulapul din sufragerie, să nu-i vadă puținii musafiri care îi treceau pragul și pe care îi primea mereu cu inima strânsă că nu are ce să le ofere, în bucătărie. De ceva timp era îngrijorat pentru că mama lui nu mai sunase, se temea să nu fi pățit ceva pe acolo. Niciodată nu e ușor printre străini. Dejal, avea în minte discursul
UN PUMN DE FĂINĂ de RALUCA PAVEL în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364524_a_365853]