11,293 matches
-
opinii. După asta ce ne mai așteaptă? Câtă vreme există «delictul de opinie», eu unul nu prea văd ce se poate spera. În loc „să se arate deschisă, dispusă să discute, Puterea se consideră atacată și reacționează jignind. Ea s-a străduit sistematic să piardă orice șansă de dialog și chiar să elimine dialogul real din viața noastră politică, înlocuindu-l cu monologuri despre dialog. Au fost provocate, artificial, rupturi adânci între muncitori și intelectuali, între vârstnici și tineri, între mineri și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a se afișa la intrare în toate instituțiile publice a unui anunț asemănător celui existent la Consulatul german din București: „Stimați cetățeni, Angajații acestei instituții sunt plătiți din contribuțiile dumneavoastră către stat. Pentru acest fapt, ei vă mulțumesc și se străduiesc să vă slujească cât mai bine interesele dumneavoastră. Prin urmare ei nu au nevoie de o plată suplimentară ilegală prin cadouri sau bani din partea dumneavoastră. Pe de o parte, ar fi dezonorant pentru ei și pentru instituția în care lucrează
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
era arhitect, tatăl Ancăi, doctor. Nu murea nimeni de foame. Nici la petrecere, de fapt. Mese lungi și bogate, haleală, băuturi, peste o sută de invitați. Am petrecut cu cei din gașca lui Yves, pe care îi știam destul de bine, străduindu-mă totodată să mă aflu cât mai departe de mireasă. Și totuși nu mă simțeam în largul meu. Pe seară, când s-au încins diverse dansuri, am stat deoparte, chibițând cu un ochelarist răpciugos, coleg cu Yves la facultate. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cu o voce care încearcă să fie rece și profesională - sunteți la curent? — Sigur. Am primit câteva rapoarte în privința aceasta. O bucată de vreme ne-am făcut iluzia că putem ține totul sub control. Serviciile secrete ale marilor puteri se străduiau să pună stăpânire pe această organizație, care părea să aibă ramificații pretutindeni... dar creierul conjurației, Cagliostro al falsificărilor, ne scapă mereu... nu ne era necunoscut: aveam toate datele sale în fișierele noastre, fusese complet identificat de o bucată de vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
adevărate. — Ca de exemplu logica? — Logica? Da. Da, se studiază așa ceva pentru o diplomă în filosofie. La Duke se predă logica, firește. Sau, cel puțin, se preda când am fost eu acolo. Se aștepta s-o impresioneze, iar ea se strădui să-l răsplătească cu o privire admirativă. Acesta, îl etichetă ea, e un bărbat care are nevoie să i se spună întruna ce grozav - de aici istoria cu fetele. — Exact asta îți trebuie ca să fii un bun detectiv. Logică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ajungă barca din urmă, hai, mai cu energie, îi admiri dinții, îl încurajezi când a-nceput să mestece o bucată de cârmă, așa, tu lasă picioarele în jos, mai aproape, mai trebuie cam jumătate de metru... Cât de mult se străduiește rechinul să ia o îmbucătură din cărnița de mulatră, phui! Ce chin pe capul lui, câte geamuri de protecție trebuie să spargă biata jivină! Cum trebuie s-asiste și la un număr rapid pe colacul de salvare, între cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
niciodată pe nimeni și nimeni nu Îl iubise, iar cînd mușii Îi povesteau despre logodnicele lor sau cînd marinarii vorbeau despre nevestele și copiii lor, și pînă și cei mai violenți și mai repeziți dintre ei, el asculta În tăcere, străduindu-se să-și ascută la maximum inteligența ascuțită oricum Își schimbau tonul din naștere, Încercînd cu disperare, mereu zadarnic, să priceapă motivele pentru care un om ar putea simți afecțiune sau tandrețe pentru altcineva. De el fugeau pînă și javrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
loc sau să ridice vîslele așteptînd ca fiara cea mare să țîșnească din adîncuri și era mîndru că nu-și pierduse puterea odată cu trecerea anilor. În fiecare zi, după plimbarea matinală pe coastele dinspre răsărit, cobora pe plajă și se străduia, exersînd mai bine de două ore, să-și mențină brațul În formă prin aruncarea harponului la vreo treizeci de metri, spre a-l Îngropa pînă la mîner Într-o moviliță de nisip. Alteori, prefera să-i pîndească printre stînci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ființă invizibilă, și nu doar Într-o noapte Sebastián Mendoza se trezi tresărind, Încredințat că dușmanul lui de moarte stătea cu ochii pe el cît dormea, ca și cum ar fi avut capacitatea de a vedea, ca o pisică, prin Întuneric. Se străduia să nu plîngă, fără să reușească, și odată cu primele umbre ale nopții, cînd trebuia să se Întindă unde se nimerea, indiferent dacă era vreme bună sau dacă ploua cu găleata, dacă era cald sau frig, nu izbutea să evite ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
unui cățeluș de salon, se aplecă să o mîngîie pe cap cu multă naturalețe, de parcă s-ar fi jucat cu un iepuraș din grădina ei. Se lăsa Întunericul, iar bărcile Își continuau cărăușia și curînd fu evident că marinarii se străduiau din răsputeri să ridice un adăpost pentru noapte, În timp ce alte grupuri de pasageri - doi preoți, un militar și patru-cinci cavaleri care păreau la fel de Înstăriți - debarcau pe rînd, Împrăștiindu-se pe insulă, unii dintre ei făcînd rugăciuni, alții cercetînd fauna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
repeta cu voce tare, ca un școlar concentrat asupra explicațiilor lui Dominique Lassa. Acesta, convins că răpitorul său era cu adevărat În stare să-și țină făgăduiala și să-i taie o mînă dacă nu-l Învăța să citească, se străduia În meseria lui improvizată de Învățător, mai ales că, În felul acesta, scăpa de muncile zilnice mai aspre de pe insulă. Aleseseră de comun acord spaniola pentru a comunica, de vreme ce era limba pe care o stăpîneau amîndoi cel mai bine, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-i cadă arma din mînă, cu un gest neputincios. La dangătul clopotului sosiră tovarășii lui de captivitate, care nu trebuiră să pună nici o Întrebare ca să Înțeleagă, dintr-o singură privire, ce se Întîmplase. Iguana Încă mai sîngera, fără să se străduiască deloc să oprească șuvoiul care țîșnea din rană, iar dezolarea bucătarului lămurea, fără să mai fie nevoie de cuvinte, succesiunea faptelor. Sentința veni aproape imediat. Oberlus luă maceta lungă și ascuțită pe care o purta mereu la brîu și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mă va implora să-l omor - Îi oferi din nou maceta francezului. Fă ce-ți poruncesc. - Nu. Îl privi fix. Fără mînie, fără ranchiună, aproape cu dispreț. Mai tîrziu, se Întoarse spre norvegian și metis, care asistau muți la scenă, străduindu-se să pară absenți, și spre inculpatul care plîngea cu sughițuri și cu coatele pe genunchi, ascunzîndu-și fața În mîini. - De acord, admise el cu naturalețe. E prietenul tău, ai navigat mulți ani cu el pe mare și mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
jos, se Îndepărtă cîțiva metri și se așeză pe o piatră, unde Începu să mănînce ca și cum nimic nu s-ar fi Întîmplat. Biblia nu-i deșteptă deloc curiozitatea. Începu s-o citească așezat, ca Întotdeauna, pe stînca de pe culme, se strădui să dovedească interes, cunoscînd de mult importanța pe care acea carte părea s-o aibă pentru majoritatea oamenilor, mai ales pentru cei care-și riscau zilnic viața pe mare, dar o abandonă curînd, Înțelegînd că, probabil, nu avea să găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
uneori dacă Într-o zi avea să Întîlnească și el o asemenea femeie, cineva În stare să vadă dincolo de chipul lui diform și să-l descopere pe adevăratul bărbat pe care-l ascundea acel trup strîmb și respingător. Dar se străduia Întotdeauna să alunge imediat asemenea gînduri care-i făceau rău pentru că, În acele momente, mintea lui zbura către ochii Întunecați ai frumoasei fete ce cîntase Într-o noapte, pentru el, pe mica plajă din ansa dinspre miazănoapte. Ea putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu el cum te joci cu o păpușă de cîlți destrămată, iar cînd o aducea pe vreuna pe vas, Îmbarcînd-o Într-una din acele nesfîrșite călătorii, petrecea mai multă vreme Închis În cabina lui tăvălindu-se cu țiitoarea decît se străduia să stabilească direcția În care trebuiau să meargă pentru a da peste marile familii de balene. El, Oberlus, nu avea să cadă niciodată Într-o capcană asemănătoare, iar pe femei, care-l respinseseră de cînd se ținea el minte, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cufere din lemn și o laviță grosolană. Din stalactite picura o apă foarte curată, care era strînsă Într-un recipient ingenios, făcut din carapace mari de broască-țestoasă, legate pe principiul vaselor comunicante, din care bău, spălîndu-se apoi din belșug și străduindu-se să-și stăpînească durerea. După aceea, se așeză din nou pe marginea patului și se uită În jur, În timp ce se gîndea la camera ei. Cine era „chestia” aia și unde se dusese, nu-și putea imagina, dar era limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Bău pe săturate apă dintr-o băltoacă, umplu ochi o coajă mică de bostan, singurul obiect pe care Oberlus le Îngăduia să-l aibă, intră În mare și, croindu-și drum, cu apa pînă la brîu, Împiedicîndu-se și căzînd, dar străduindu-se să nu lase nici o clipă din mînă securea sau dovleacul, Înaintă foarte Încet spre sud-vest, spre poalele falezei abrupte. Curînd avea să se crape de ziuă. O oră mai tîrziu, Iguana Oberlus deschise ochii, se ridică de pe salteaua pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
culmea falezei, veghindu-și regatul, citind ore Întregi și bucurîndu-se de frumosul trup al prizonierei sale. Se gîndi chiar la posibilitatea ca portughezul să se fi sinucis, dar ideea i se păru improbabilă, fiindcă pentru asta nu s-ar fi străduit atît de tare să-și rupă lanțurile. Nu era logic nici să se fi lăsat tîrÎt de mare legat de un lemn, căci știa, cu siguranță, ca pilot, despre curentul care traversa arhipelagul. Să aibă Încredere În acest curent ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fapt că dușmanii lui renunțaseră atît de ușor să-l captureze, de vreme ce era evident că veniseră hotărîți să-l prindă. Cui se datora acea grabă, cînd lupta abia Începuse? Avu nevoie de două ore lungi de meditație, În care se strădui să se pună În locul vînătorilor, căutînd o formulă care să-l oblige să li se Înfățișeze, pînă Își aminti de o frază pe care chiar el o rostise cînd Îi trebuiseră aproape zece zile pentru a-l localiza pe portughezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
zeii din Olimp cu nouă luni Înainte de a se naște. - Ce poate face un om pe care-l Înzestrăm numai cu tenacitate și inteligență, lipsindu-l cu desăvîrșire de toate celelalte? - Să vedem. Și iată-l, prin urmare, cum se străduia să scape Încă o dată de haita de cîini, păzind busola care-i arăta estul și supraveghindu-i În același timp și pe vîslași, ca să nu-și slăbească nici o clipă eforturile. Azvîrli apoi În apă, În spatele său, o funie groasă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
neobosit, indestructibil, de neînțeles aproape, avînd În vedere că de mai bine de trei zile nu pusese gura pe mîncare. Niña Carmen, trîntită pe pat, incapabilă să facă un singur gest, Învinsă și anihilată de foame și de oboseală, se străduia Încă, de cele mai multe ori zadarnic, să țină direcția... Spre răsărit... Mereu spre răsărit, cu toate că era deja convinsă că răsăritul de preschimbase Într-o himeră, un vis de neatins, un loc mitic și minunat, În care nimeni din istorie nu ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Schimb canalele. Schimb canalele și uite alți trei oameni: Gwen Lucrează Ca Târfă Neville A Fost Violată În Închisoare Brent S-a Culcat Cu Tatăl Lui Cât e lumea de mare, oamenii își spun povestea dramatică și cum s-au străduit toată viața să depășească întâmplarea cu pricina. Acum viețile lor țin mai mult de trecut decât de viitor. Apăs un buton și-i redau vocea lui Gwen Lucrează Ca Târfă pentru o gustărică sonoră de limbaj de prostituată. În vreme ce vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de cineva nou. Niciodată nici un funcționar deja aparținător Serviciului nu a luat locul altuia. Această stabilitate, această încremenire, asigura o perfectă "funcționare realistă" după cum spunea chiar Mihai Mihail, nimeni nefiind tentat să dea din coate, pentru a urca și toți străduindu-se să-și păstreze locul printr-o cît mai bună și eficientă activitate. Tot Mihail introdusese secretul absolut al veniturilor, nimeni din Serviciu neștiind cîți bani încasează un altul, lefurile și alte prime fiind vărsate în contul personal al fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
țeavă", trebuia să aibă grijă în primul rînd să nu "deranjeze" pe oamenii lui Călătorescu și pe alții care mai erau vîrîți în afacere. Nu era vorba ca el, Leonard Bîlbîie, să-l prindă pe Cocoș. Oricît s-ar fi străduit așa ceva nu era cu putință. În primul rînd, Serviciul n-ar fi strîns la un loc atîtea arme de la toți funcționarii săi cîte avea numai Cocoș singur. În al doilea rînd, la o înfruntare directă, Cocoș și oamenii lui i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]