1,751 matches
-
pământ întărit cu nuiele pentru a drena mai întâi uscatul, dându-l astfel născător la iveală dintr-o confuzie amniotică și punând elementul lichid la respect îndărătul întăriturilor. Pe vremea când Ian abia învățase să meargă de-a lungul digurilor străjuite de plopi, locuia cu-ai săi în Ouderkerk; numai maică-sa, dusă cu treburi pe la o soră din Rotterdam pentru câteva zile, lipsise de-acasă în fatidica noapte de 31 ianuarie. Îl trezise din somn un muget greu, rostogolindu-se
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
trunchiurile scăldate în sonuri decât delicate învelișuri transparente, în care vidul atinge înalte grade de puritate. Lui Rică, procurarea mijloacelor de producție pentru lansarea în comerțul ambulant nu-i ridică probleme majore: tava din tablă de sub ghiveciul unui palmier ce străjuia parcarea fu reciclată ca tigaie, uleiul, făina și drojdia fură scoase dintr-o autoservire în contul (și onoarea) următoarei revoluții franceze, iar aromele artificiale eludară și ele mecanismul magnetic de detecție prin punerea problemei avutului la un nivel mult mai
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Puzzle-ul bine ordonat al "zidului" se completează la întâmplare: desele întreruperi și salturi haotice fac măiestria arhitecturală a lucrării de nerecunoscut. Între momentul ciocnirii și cel precedent există o infinitate de posibile evitări; numai că "zidul" diamantin de neatenție străjuiește strașnic, de-o parte și de cealaltă, avansul inexorabilului, stabilizând-l pe traiectorie. Labirintul clasic, în spirală, reprezintă proiecția în plan a vortex-ului devenirii - poate nu ultimul motiv pentru care continuă să exercite o fascinație aparte asupra minții. Interesant e
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mei fuseseră mutați „disciplinar” din satul natal, unde erau ajutați și consiliați de familie, Într-un alt sat la comunei, un cătun periferic, suit pe niște dealuri lutoase, unde se ajungea pe un drumeag veșnic Înnămolit, un fel de râpă străjuită de gard de cătină. Urcau cu greutate căruțele, dar și oamenii. Școala era plasată În fostele atenanse ale unui conac boieresc, acum dispensar. Erau trei camere ce dădeau Într-un cerdac lung. Într-una, mai Încăpătoare, era sala de clasă
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
garnituri pe oră. Nisipul falezei satului, amenajată de primărie, la dispoziția localnicilor și a eventualilor turiști (puțini, În septembrie nu am auzit alte limbi decât spaniola) este netezit zilnic. Mai sus, o alee pavată, lungă de un kilometru, lată și străjuită de pomi și bănci, invită la plimbări prelungite. Oamenii „satului” socializează, au loc colocvii Între familii, tinerii și mai puțin tinerii fac jogging, doamne plinuțe, În mers alert, vor să slăbească. N-am văzut nici o hârtie sau pungă de plastic
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
cumanilor, veniți după ei, până la 1241, și din acest an și cu cele ale tătarilor. * Ungurii și-au avut leagănul primitiv în Ungaria Mare sau Baskiria, situată între munții Urali și Volga, vecină cu regatul Morduanilor, având limita de nord străjuită de râurile Cama și Bielaia, iar cea de sud de Samaria. Arabii le cunoșteau țara sub denumirea de Maggarije, bizantinii îi ziceau Lebedia, după numele voievodului predecesor lui Arpad, iar ungurii Dentia. Strâmtorați de lipsuri și presați de pecenegi, o
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
apoi, pe calea acestui râușor, satul Havârna (Havâr, alt cuvânt turco-tătar) așezat pe marginea lacului Tătărășani, pe „drumul furilor” sau al „tâlharilor” din hotarnica satului Ștubeiul (Stubeieni) din ținutul Dorohoi, a coborât în jos pe dreapta Prutului, pe „drumul furilor” străjuit și astăzi de „Movila Tătarului”, din podișul Turia pe la Roșcani, Găureni, Hrițcani, Băloșeni, Vădeni și Borșa, îndreptându-se spre principala așezare a alanilor, nu demult stabiliți aici, târgul Iași. O a doua coloană a înaintat pe stânga Prutului, prin Badragi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
făcut în acest sens îl desprindem din enunțul privilegiului comercial acordat liovenilor de către Vladislav Iagello, care primesc dreptul de a merge cu mărfurile lor în Moldova și de aici în Țara tătarilor, pe drumul moldovenesc și pe cel tătărăsc, ambele străjuite până la Tighina și Cetatea Albă de oastea moldovenească. La rândul său, Alexandru cel Bun a confirmat buna sa intenție prin actul de supunere dat, în 12 martie 1402, la Suceava și omagiul personal depus regelui polon, în 1 august 1404
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
la un atac din partea lui Mengli-Ghirai, ori nu a mai putut interveni în stepa Bugeacului, fără a se fi expus unei lovituri din flanc și spate, dată de către Baiazid al II-lea. Asediate de pe mare și de pe uscat de turcii străjuiți de tătari, cetățile au căzut repede. Informațiile izvoarelor, cu privire la numărul tătarilor, care au încălcat Moldova, în vara anului 1484, contribuind la smulgerea orașelor-porturi din mâinile moldovenilor, diferă. Unele dau cifra de 15.000 de tătari, altele 30.000, iar altele
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
săi. Lucru care duce, în mod inevitabil, la o masă dată de familia primarului, la care suntem, la rîndul nostru, invitați. Familia Ch. este cît se poate de originală. Monsieur Ch. este, de fapt, patronul unui foarte modern Autoservice care străjuiește șoseaua pe care se scurg, în flux neîntrerupt, toate mașinile ce vin din Sud spre Grenoble, Annecy, Chambery sau chiar Paris. Primăria se deschide rar, în general numai pentru unirea a doi tineri în fața legii. Restul nașterile și decesele neavînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
cînd mi-ar veni greu să iert naturii și deșertului farsa aceea afurisită de la capătul zării. Plecasem în zori de la Har-Horin (Karakorum), lăsînd în urmă turlele aurite ale templelor, bizarele statui de broaște țestoase și uriașul falus de piatră care străjuia cîndva ceea ce fusese domeniul sfînt al mănăstirilor budiste din imperiul lui Ogodai, în care cele lumești nu-și aveau locul. Ne pornisem pe o vreme geroasă, uscată și însorită, iar Sandan se angajase în lunga cale spre Ulan Bator. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
DEȘERT Un drum în deșert este singurul lucru pentru care merită să trăiești. Mergi călare, mergi pe jos, mergi oricum, legănat prin nisip, nisipul e mereu același, mereu la fel... Miron Radu PARASCHIVESCU Jeep-ul frînează brusc între palmierii ce străjuiesc decorativ intrarea hotelului și mă arunc în el cu entuziasmul copilului căruia i se oferă în sfîrșit jucăria mult visată. Pornim la drum pe șoseaua asfaltată, tăiată vîrtos printre cactuși, nisip și chiparoși. Lunecăm în tăcere, ore întregi, în amiaza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
locul era mai mult decât pot exprima cuvintele cu sau fără zei. Lăură găsea această țară extraordinar de frumoasă. Nu putuse însă să nu remarce frumusețea apolinica a bărbaților greci, în antiteza directă cu urâțenia femeilor. Toate bordurile străzilor erau străjuite de tufișuri stufoase de oleandru frumos colorat. Și în plus, marea era în permanență îmbrăcată în culoarea cerului senin de vară, iar nisipul plajelor era auriu că soarele.... De jur împrejur, în depărtare, se zăreau vârfurile semețe ale munților. Lăură
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
urmă își impuse totul, gândindu-se bine ce are de făcut. Ar fi fost un lucru foarte riscant, măi mult pentru ea de data aceasta, decât pentru el. Nu rezista totuși tentației de a mai vedea apartamentul, pe care acum străjuia trist anunțul : De vânzare. Deci, isi zicea ea, n-are pe nimeni...nu ar mai putea desigur...Se simțea că un cercetător care și-a adunat suficient material pe teren și trebuie să se întoarcă în laborator pentru concluzii.Apoi
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Revoluției”: Într-un fel, Malin poate fi considerat o jertfă a revoluției care avea să vină. El a fost Vestitorul. Din prea marea plăcere de-a Îngenunchea/ sărut toate viorile lumii/ În melodia acestui câmp cu flori” acest hai ku străjuiește unul din cele mai frumoase monumente funerare situate În bucolicul cimitir din capătul Grădinii Botanice. Pe piatră funerară, vizitatorul curios poate desluși chipul unui adolescent cu trăsături Încă nedefinite, trecut mult prea devreme În eternitate. Indiferent dacă e primăvară, vara
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
proaspete și un mănunchi de lumânări pe jumătate arse, pe care familia sau prietenii, veniți Într-o scurtă plimbare prin parc, i le aprind la căpătai. O liniște profundă, punctata din timp În timp de țipatul nostalgic al unei păsări, străjuiește colțul acesta de lume, unde uitarea se Înfrățește cu dureroasă aducere aminte. Mormântul și epitaful pe care l-am citat aparțin unui foarte tânăr poet, Alexandru Malin Tăcu, decedat În condiții suspecte pe 22 decembrie 1986, la vârsta de 17
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
vremi. În secolul al XV-lea, avem dovezi clare ale parcurgerii Drumului Carului de către numeroase armate, astfel: În 1421,turcii pătrund pentru prima oară în depresiunea Branului, venind din Valahia, străbat pe drumul de car depresiunea, trec de Castelul, ce străjuia intrarea în Țara Bârsei și supun localitățile pe care le atacă tratamentului tipic incursiunilor turcești; În 1427, Sigismund trece cu oastea să-l ajute pe Dan împotriva turcilor, care îl aduceau pe Radu Vodă Pleșuvul, În anii 1431, 1433 și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
și Petru Cercel, un diplomat francez, Jacques Bongars, a parcurs culoarul Bran-Rucăr: "Călătorul află la Bran castelul, care oferea și un adăpost drumeților. Se arată cum era păzit hotarul: o parte din garnizoană ieșea dimineața, altă parte seara pentru a străjui linia: erau două schimburi. La o leghe dincolo de Bran e hotarul însemnat cu o cruce (deci la Giuvala)... După ce a trecut granița se face coborâtul pe la Piatra lui Craiu. Nu existau firește șosele, pe care apusul le-a întrebuințat abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
împreună cu o altă fată, m-am dus la depou unde era un șir enorm de vagoane de marfă, pline de oameni; se auzeau plânsete, țipete de copii: am vrut să-l mai văd odată pe fratele meu. Dar milițienii care străjuiau trenul ne-au alungat zicând că dacă ne apropiem, ne împușcă. Da ... acesta a fost primul val de deportări. Așa cum zice și Mihai Cimpoi în cartea sa “Basarabia sub steaua exilului” au mai urmat și alte valuri de deportări. Se
CÂND AMINTIRILE TRECUTULUI ÎNCEARCĂ SĂ MĂ CHEME. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valentina Voina () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1704]
-
nazismului (Metropolis de F. Lang, 1926). Cît despre forma expresionistă, aceasta se bazează pe folosirea clar-obscurului, a jocului agitat și plin de grimase al actorilor, a costumelor insolite și a unui decor angoasant ce reprezintă un peisaj urban cu străduțe străjuite de case șubrede. În al doilea rînd teatral, care, încă înainte de 1914, a fost puternic influențat de estetica expresionistă a operelor lui Georg Kaiser, Fritz von Unruh, Karl Sternheim, iar după război de piesele lui Ernst Toller animate de un
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
constructiv, marcat, tot în timp, de fastul aulic, decorativ și pitoresc. Ulițele urbanului capătă îmbrăcăminte de stradă, iar clădirile se înalță ca niște zidiri gândite pentru veșnicie. Din loc în loc, bisericile, protejate împotriva unor inevitabile invazii, adăposteau tezaurele religioase și străjuiau zonele ca pe niște spații luminoase. Arhitectura primelor biserici și mănăstiri amplificau umbra vie a Bizanțului și fastul decorativ, corelația dintre coloane și arcade. Când îți arunci privirile lacome de jur împrejur vezi cupolele majestuoase, semnul inconfundabil al spiritului religios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
strada Independenței, care se întinde ca o panglică lată, dreaptă, puțin cotită spre capăt, în stânga înălțându-se Universitatea de medicină și farmacie "Grigore T. Popa", în prim plan Piața Națiunilor Unite și grupul statuar cu flacăra veșnică, de la Piața Eminescu, străjuită de frumoasa și impunătoarea Bibliotecă centrală ce poartă numele poetului național, până în Tg. Cucului, îi sunt atrase la un moment dat privirile de fațada unei clădiri vechi din prima jumătate a secolului al XIX-lea, în stilul neoclasic al epocii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
timp", îmi sună interesant. Bineînțeles că această încercare epopeică aș dedica-o Iașului meu. Mă tem însă să nu rămân doar cu ideea și cu sunetul. Dacă am desena un cerc mare, mare în care să fie cuprins întreg orașul, străjuit de molcomele coline, și în care timpul ar fi oprit în loc, privirile contemplative ar surprinde neașteptate imagini și viziuni. Fascinați, atenți, lipiți de ceea ce se profilează, nu vom putea învălui inefabilul, nici vizibilitatea oferită ca din balonul lui Jules Verne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și ale multor edituri participante din afară, cu activități complexe, dinamice, convingătoare. Ca și viața cum spune poetul născându-se mereu din ea însăși, CARTEA reface drumul către un pierdut spațiu originar, acel drum pietruit din cuvinte, pe marginea lui străjuind supremul Logos ca formă de comunicare între generații. Și Saloanele de carte se derulau frumos. Iașul își dorește neatinsă aura de "oraș cultural", onorantă efigie asumată chiar și în vremuri mai puțin prielnice. A lansat mereu valori în plan național
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
simple toponimice, ci au o acută rezonanță istorică. Și râul Prut a avut o asemenea rezonanță dureroasă, fie ca hotar între frați, fie ca obiectiv militar din ordinul mareșalului Antonescu (“Soldați! Vă ordon treceți Prutul!”) sau valoare sentimentală fiind uneori străjuit de poduri de flori. Pentru refugiații din Basarabia din 1944 trecerea lui a însemnat o grea lovitură a destinului. Cea mai statornică amintire din refugiu e a unei zile friguroase de martie un drum nesfârșit, două siluete, părinții mei, fiecare
UN COPIL TRECÂND PRUTUL. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Taisia Nicolau () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1695]