1,772 matches
-
întorși se uită la lună. Suveici de aur, mici zei de apă, luând sfatul lunii învată să tacă. [1937] * CÎNTECUL BRADULUI Subt Ursa Mare, surpat de bureți, neatins de om, neajuns de ereți, bătrân, bătrân, în imperiul meu bradul bărbos străjuiește mereu. Lichene și buhe și viespi îl cuprind. Păianjenii sfinți prin cetini se-ntind. La un veac, tot la un veac, din înalt mi-1 lovește în creștet fulgerul alb. Stă între zodii și țară un brad. Sărutate de fulger
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Sărutate de fulger - crengile ard. Dar, iată, se scutură numai de scrum, și flamura-i nouă și fără de-ajun! Mistrețul poveștilor iară și iar încearcă de scoarță prăsele de var. Și făr' de-asfințit în imperiul meu tânărul brad străjuiește mereu. [1937] * 1917 Focul tăcu. E zi de odihnă. Privim din tranșee rețeaua, livada cu flori, și zdrențele-n sârmă. Simți Paștile-n liniști. Încă o dată cei zece tovarăși stăm într-o groapă, asemenea bărcii fără de cârmă. Scumpe făpturi, fluturi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
trebuie să-l ținem minte: Cu bune și cu rele, viața merge înainte. Teii de la fereastră Privesc pe geamul de la dormitor și văd un petic de cer mohorât, de culoare bacoviană, spre care își îndreaptă ramurile dezgolite teii ce-mi străjuiesc fereastra. Îmi sunt dragi acești copaci, sădiți imediat după ce mi-am ocupat părticica mea din blocul turn în care viețuiesc de aproape 40 de ani. Am început să-i iubesc încă din copilăria lor, i-am urmărit cum s-au
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
pe Ștefan În urcușul lui pe munte.Domnitorul moldovenilor mergea să-l vadă pe Brad, căci nu mai știa nimic de el.Urcară și urcară.Spre seară, un fecior cu ochiul ager, zări printre stânci o siluetă dreaptă nemișcată, care străjuia Împrejurimile. Voinicii chiuiră, domnitorul râse și porniră repejor mai departe. Când au ajuns sus, arzând de dorința de a sta de vorbă cu Brad lângă un foc strașnic, mare le-a fost mirarea văzând că acea siluetă nu era tovarășul
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
jos o sabie, un arc și o tolbă cu săgeți. Vitejilor! Vorbi Ștefan cu ochii În lacrimi.Acesta este Brad al nostru! De atunci, din vremea lui Ștefan cel Mare, bradul stă În vârf de munte și vara și iarna, străjuind și păzind hotarul. CUM A APĂRUT SOARELE PE CER Decebal avea o fată tare frumoasă și veselă.Și era atât de frumoasă și de veselă Încât toți curtenii o iubeau și erau atenți cu ea, ca nu cumva s-o
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
târziu, intelectualul sfârșește strivit de politică. Lângă zidul mănăstirii se mai afla un crucioi lăcuit și înzorzonat cu tot felul de semne cabalistice, având în centru - kitsch dezgustător până la vomă - masca mortuară a lui Eminescu din gablonz auriu. Bazaconia e străjuită de bisnismanul măgurean Marian Munteanu, cu brasardă tricoloră și uitătură de puci. În curtea interioară a Putnei, nimeni din adunătura politico-gazetăreasco-folclorică selecționată cu ecusoane nu pare a avea vreo treabă nici cu măreția, nici cu sfințenia lui Ștefan. Influența spirituală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cu mult În Înălțime, făcând loc dedesubt unui șir Întreg de prăvălioare unde se vindeau jucării, chitare și mărunțișuri, și alcătuind deasupra o vastă esplanadă sub cerul liber pardosită cu dale mari de piatră, ca un fel de promenadă Înaltă străjuită de balustrade. Din balconul sau loja aceea puteai privi oamenii și vehicolele de sub tine, ori te puteai plimba În voie de la un grup de palavragii la altul. San Felipe era prin urmare locul cel mai Însuflețit, mai zgomotos și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
inexistența unei diplome de bacalaureat, cât din discursurile lui - fapt care, se pare, îi crea domniei sale un soi de complex mascat sub acea stare de nerăbdare în ale rezolvării de-a valma a problemelor care presupun o semnătură -, stâlpii ce străjuiesc aleea aveau deja două întrebuințări, dacă nu esențiale, măcar de dorit: împrăștie lumină chiar de când se înserează și au agățate pe ele coșuri de gunoi. Roșii. Culoare aleasă inexplicabil, dar deloc supărătoare. Și-apoi, independentă de voința, preferințele și starea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
făcuse de cînd ajunsese în orașul ăsta. Cînd cerul se întunecă pe deplin, se opri, se odihni închizînd gura pentru a-și trage respirația, apoi se tîrî înapoi la stația de tramvai de la intersecție. Următorul tramvai îl duse pe străzi străjuite de case aidoma. Stația la care coborî avea case pe o parte și un calcan de fabrică pe partea cealaltă. Intră printr-o gură de gang într-o curte, urcă niște trepte prost luminate spre un podest, apoi pătrunse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
i-a invitat pe copii să petreacă vacanța de vară în nord. într-o dimineață, s-au urcat la Broomielaw într-un autobuz care i-a dus de la umbra depozitelor și caselor de raport spre Great Western Road, largă și străjuită de copaci. Au trecut în goană de casele victoriene înșiruite, de grădini, hoteluri, de vilele comercianților și de locuințele construite de municipalitate, ajungînd într-o regiune care îdeși avea cerul liber deasupra), nu putea fi numită „la țară“. Fabrici noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
efortul de a-l scoate pe următorul. Afară era o grădină acoperită cu mușchi, prost întreținută, ascunsă de o aripă a clădirii de aceea bine întreținută din față. Era tivită de pini și chiparoși verde-închis. Alei mici și garduri vii străjuiau un iaz pătrat cu apă pe jumătate stătută, care avea un cadran solar spart în mijloc. Locul îl fascina prin aerul său de viață malignă, puturoasă. Gardurile vii erau pe jumătate uscate din cauza buruienilor care se cățărau șerpuitor printre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
precis situat la marginea orașului, că pe trei laturi era înconjurat de cîmpii. La poartă au trebuit să aștepte. Mașinile au oprit în spatele mașinilor altei înmormîntări. După o vreme, mașinile din față dispărură și ei o luară pe aleea curbă străjuită de rododendroni din care picura ploaia și se opriră lîngă o biserică miniaturală în stil gotic Victorian, cu un coș de fum în spate. în pronaos așteptau mai mulți vecini și rude, care îl urmară pe Thaw și pe tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Vreau să i le arăt directorului. Thaw închise ușa în urma lui. Intrase în clădire într-o stare de epuizare și, pe parcursul interviului, își menținuse o atitudine vlăguită, aproape apatică. Acum fixa coridorul de afară cu un interes speculativ înfierbîntat. Era străjuit de statui albe, ca de sare, înfățișînd nobili renascentiști și de nuduri ciobite de zei și zeițe. O ușă aflată printre toate acestea se deschise și un mic grup dezodonat de fete păși și-l înconjură o clipă, cu fuste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
le ridica poalele hainelor mișca movile de nori cenușii spre răsărit, de-a lungul văii. Petice călătoare de soare se mutau din coamă în coamă, făcînd aglomerarea de case să pară o cocoașă arzîndă pe fundalul întunecat al turnurilor ce străjuiau clădirile instituționale, trasînd conturul cupolelor de la Infirmeria Regală pe fundalul mormintelor sclipitoare ale necropolei. — Glasgow este un oraș magnific, spuse McAlpin. Oare de ce nu băgăm de seamă? — Pentru că nimeni nu-și imaginează că trăiește aici, zise Thaw. McAlpin aprinse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fuioare de un roz delicat. Orizontul era marcat de o linie argintie. Acoperișurile întunecate căpătau soliditate în lumina crescîndă. Erau mai puține clădiri prăbușite decît crezuse. Dincolo de ele, o masă ușoară de nori se transforma în dealuri deslușite, care nu străjuiau orașul, ci se depărtau, margini dincolo de marginile cenușii perlate, cu cîmpuri și păduri ridicîndu-se spre capătul depărtat al unei mlaștini. întunericul de deasupra lunecă și se frînse în vînt, preschimbîndu-se în nori și aer albastru. Privi într-o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de la casele negustorești din jur se făcu lumină. Prin aerul fără culoare, înspicat cu gheața umedă a fulgilor, m-am îndreptat către blocul care părea acum un mare sloi negru ridicat în cerul cețos. Am intrat pe o portiță laterală, străjuită de două contoare de gaz ca de două animale himerice. Am coborât câteva trepte care duceau spre demisol. Pe tot culoarul vopsit în verde lumina un singur bec galben, nu mai puternic ca o luminare. De-a lungul culoarului, care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
chișiță nervoasă de cal, un cojocel cu înflorituri de amici, o față lată cu ochi obosiți, o ploscă în hamuri de piele scorojită și, la câțiva pași depărtare de tabără, blana zbârlită de pe gâtul vreunui lup. După un somn bine .străjuit, se-nhămau iarăși caii în zori, sub bila roșie, topită, a soarelui, și fuga reîncepea. Nopțile, nici un bărbat nu se atingea de muierea lui, și n-aveau s-o facă până când nu aveau să se-așeze undeva, cu vetre și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai copilăros galben, și azur ceresc și oranj, așa încît din chipul clăpăug al lui Jean, lăbărțat pe o cută-a halatului, se ivea o rădașcă de fildeș și aur, și din mandibulele rădastei se formau două statuare femei goale, străjuind, cu cornuri ale abundenței în mâini, o intrare de iad, și fiecare corn al abundenței, la o nouă mișcare-a mătăsii, devenea o aglomerare de cranii de viperă. Luci devenise o herghelie de cai cu șeile de cașmir înflorat, iar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de piatră cu desene geometrice roșii și Joe, sub o boltă extrem de îndepărtată, susținută de pilaștri printre care se vede un cer de furtună. Bolta e oliv-întunecată, sub mă simt rătăcit în templul unui zeu necunoscut. Pătrund într-un culoar străjuit de coloane, înaintez de-a lungul lui, pe pereți sânt făclii... cerurile, prin ogivele dintre coloane, sânt învolburate ca o apă turbulentă... Știu că am fost acolo, nu doar în vis, deși acumi văd totul printr-un ochean de vise
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ce temple în dărâmare, ce sori crepusculari, ce ruine... Am fi stat întreaga viață acolo, lângă mormântul de cuarț, privind, cu capetele mult date pe spate, desenele din înalt sau silindu-ne să zărim statuile colosale, tragice și diforme, ce străjuiau, învîr-tejite în ceața depărtărilor, circumferința sălii. Din această navă, pe care o dată avea s-o umple-n întregime trupul catifelat al marelui fluture - capul împins în altar, toracele umplând, cu cele șase piciorușe, spațiul de sub boltă, abdomenul lățindu-se moale
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
începuse pe un ton mai potolit învățătoarea, dar Mircea n-o mai asculta. Se gândea că va merge spre casă în acea zi cu cravata la gât, va ieși din curtea școlii, o va lua printre blocurile de pe Aleea Circului, străjuite de tei, și toți oamenii așezați pe bănci se vor uita la el cu drag. Acasă, mama și tata îl vor săruta și vor ieși toți trei la o cofetărie, el încă îmbrăcat în pionier, ca să sărbătorească evenimentul. Și nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
îl așteptase la piciorul pilastrului. Lunile erau acum de lumină pură. Le zărea uneori sub câte o boltă sau printre stâlpii suciți ai unei galerii. Golul înserat era mai mult decât putea inima să îndure. Ieșind dintr-un lung coridor străjuit de busturi identice ale cine știe cărui bărbat ilustru, copilul se trezi din nou afară, sub cerul liber. Era acum pe platoul de lespezi din vârful muntelui, platou circular, megalitic, înconjurat de foarte ciudate statui. Primitive, strâmbe, cu granitul înnegrit de trăznete
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Bărbați singuri sau în grupuri, cei mai mulți cu cîte-o sticlă de bere-n mână, se scurgeau în sus și-n jos, vorbind tare și râzând, sau doar privind cu aviditate-n vitrine. Chiar la colțul străzii se afla un magazin ce străjuia intrarea-n acele locuri stranii. Vitrina era peste zi acoperită de o cortină de catifea roșie, dar seara strălucea, tivită de zeci de beculețe, ca un acvariu cu sumbri pești abisali, revelând două corpuri umane îmbrăcate-dezbrăcate în fâșii de piele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se doreau o oglindă în care să-ți i privești chipul înaintea luptei. Iar dacă pe lângă fața ta vei vedea și măreția credinței, atunci nu pot fi decât bucuros. Înainte de a pătrunde în ceea ce părea a fi o curte interioară, străjuită de pereți înalți de piatră din care răsăreau neregulat balcoane de diferite mărimi și stiluri, Vassur încercă să se liniștească. Nu se temea de confruntarea fizică, ci de urmările ei. Îndelungata și apriga sa experiență militară îl învățase că, de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să fie pe Pământ un fruct de care se leagă multe legende, părea să fie iubit în pofida gustului său mai degrabă acru și a cojii adesea zbârcite. Cu numai câteva ore în urmă privise asfințitul alături de Maria de pe dealul care străjuia Satul de Clone. Femeia ținuse neapărat să-i povestească despre vechea credință creștină a păcatului originar, împărtășită cu fervoare de altfel și de Sfântul Augustin cel Nou. ― Damnarea, îi spusese ea, a venit din partea șarpelui și a lovit acolo unde
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]