6,757 matches
-
nr. 2168 din 07 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Te miră cum dansează fulgii... Și cât de scurtă le e viața, Furtunii albe căzut-au jertfă primii... Pierdură privilegiul să-și vadă dimineață. Sortit le e un trai în iarnă... Strălucirea doar gerul le-o va face, Nicicând nu vor uri a soarelui lumină... Se vor lăsa topiți iubirii, altarului de raze. Ascunsă-i taină fulgului, frumusețea-și arată Când îmbracă cu inocentă lui pământul... Copilul sufletului tău vrea să-nvie
DANSUL FULGILOR DE NEA de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382835_a_384164]
-
cu multe carate a unui cadou de suflet în proximitatea sărbătorilor iernii, destinat a rămâne în patrimoniul cultural muzical românesc. Protagonist al unui eveniment de lansare la magazinul „Muzica” de pe Calea Victoriei din București, muzicianul Mihai Vanica s-a bucurat de strălucirea propriului act artistic și datorită promovării eficiente din partea organizatoarei de evenimente Oana Georgescu, precum și printr-o prezentare cu însemnătatea eleganței, conținutului de informație, cursivității, acurateței, inteligenței cuvântului, rigurozității desfășurătorului ca și satisfacerii momentelor spontane, creativității, armoniei, comuniunii, foarte bunei dispoziții
MIHAI VANICA. ODISEEA VIEŢII, ODISEEA MUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382842_a_384171]
-
DIN CAND IN CAND..., de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 2062 din 23 august 2016. DIN CÂND ÎN CÂND... Mamei mele Din când în când, discretă, Picătura eu Stă pe obrazul tău Sub ochiul stâng, încercănat de vreme, dând strălucire soarelui din sufletul tău,Mamă ! CEL MAI POTRIVIT MÂINE Spre miezul nopții luna urcă scântind Prin geamul meu albastru se vede cerul tivit cu stele M-aș pierde în coaja unui copac, aș hoinării prin fiecare frunză, Dar pe genele
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
Ajută-mă lună! Dă la o parte fiecare strat al acestui târziu În curând va fi mâine! Citește mai mult DIN CÂND ÎN CÂND...Mamei meleDin când în când,discretă,Picătura euStă pe obrazul tăuSub ochiul stâng, încercănatde vreme,dând strălucire soareluidin sufletul tău,Mamă !CEL MAI POTRIVIT MÂINESpre miezul nopțiiluna urcă scântindPrin geamul meu albastruse vede cerul tivit cu steleM-aș pierde în coaja unui copac,aș hoinării prin fiecare frunză,Dar pe genele melese așază târziul.Ajută-mă lună
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
Mircea , publicat în Ediția nr. 1759 din 25 octombrie 2015. DE-O VREME..... Mi-am așezat sub pleoape De-o vreme amintirea... O vreau nepieritoare și aproape Cât mai e vreme să-i veghez ivirea Și s-o respir din străluciri de ape. Ea în adâncu-mi prinse rădăcini Prin care noi în taină ne-am legat O recunosc,azi, îngerii marini Și prima stea care a lăcrimat Pe zorii,de rubine,plini ! Citește mai mult DE-O VREME..... Mi-am așezat
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
prima stea care a lăcrimat Pe zorii,de rubine,plini ! Citește mai mult DE-O VREME..... Mi-am așezat sub pleoapeDe-o vreme amintirea...O vreau nepieritoare și aproapeCât mai e vreme să-i veghez ivireași s-o respir din străluciri de ape.Ea în adâncu-mi prinse rădăciniPrin care noi în taină ne-am legatO recunosc,azi, îngerii mariniși prima stea care a lăcrimatPe zorii,de rubine,plini !... XXII. GANDURI SUB ZAPEZI, de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 1752 din
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
un drumeag ce duce către sine. Cât doi am fost, a fost ferice luna, Iar soarele uita să se încrunte ... Sărutul lor lângă al meu, pe frunte, Era rubinul întregind cununa. Și era largă calea către stele ... Furam din ele străluciri și'n lume Le răspândeam, ori dăruiam, anume, Celor ce dor și drag vedeau în ele ... S-a poticnit cărarea, totu-i nins ... Opacii nori, obloane's către stele. Arar, un vis, mă poartă către ele, Nu prinț iubit, ci
AM ÎNŢELES DE ACUM … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382912_a_384241]
-
Poezie > Credinta > PSALMUL 104 Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2335 din 23 mai 2017 Toate Articolele Autorului Slava cerului și Domnul Nu au margini nici hotare Doamne, Dumnezeul nostru Ești ne-nchipuit de mare. Tu Te-mbraci în strălucire Cu atâta măreție Și lumina Te-nvelește Cu o mantie argintie. Tu-ntinzi cerul ca pe-un cort Și pe ape-Ți stă ființa Căci în toate și din toate Îți tocmești Tu locuința. Din nori albi Tu îți faci
PSALMUL 104 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382906_a_384235]
-
luna să vestească Vremea rea și vremea bună Soarele ce știe, însuși, Să răsară și s-apună. Tu aduci întunecimea Și când noapte grea se face Se pornesc să-și cate prada Junglele de dobitoace. Dar când soarele-și arată Strălucirea din lumine Ele se întorc să-și doarmă Somnul lor în vizuine. Și de-atunci muncește omul Până soarele apune Cât de mare ești Tu, toate Le-ai făcut cu-nțelepciune. Cât de sfânt îți este planul Și ce-ntins
PSALMUL 104 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382906_a_384235]
-
se strecura din Cer, cu pașii lini,mergând agale, cu iz himeric,efemer. Mergea spășit aproape tainic, și-n urma lui cădea grăbit, un dor năprasnic de năvalnic, și-atunci am plâns și m-am căit. O,cât de multă strălucire! umbrea acum sub ochi de vânt, eu îl priveam mut de uimire, cum și-așternea mersu-n pământ. Dar el s-a luminat deodată, pe sub mătănii s-a ascuns, și-un foc ce n-a ars niciodată, din cerul lui azi
VÂNTUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382935_a_384264]
-
-te mai sus... Prin luceferi cugeți la durerea nostră, Să ne dai un semn numai la apus Când e lună plină dă-ne ,,floare-albastră'', Lor să l-i te-arăți când se-adună-n haită Să-și împartă prada hămesiți de vers, Strălucirea ta... ochii să le scoată, Să revină arta iar spre bunul mers, Muți și surzi să fie...sufletele goale, Să-i îngropi în Geea sub stejari bătrâni Care să-i sufoce-n rădăcini, în vale... Temnița durerii... Mama lor de
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]
-
tava cu plăcinte din cuptorul aragazului, Maria zâmbi, mulțumită că îi reușise. Galbene, rumeioare, aburinde, parcă-i zâmbeau vesele: nu-i așa că suntem frumoase și gustoase? Cui le dai să ne mănânce? Zâmbetul luminos de pe fața Mariei se topi, iar strălucirea ochilor dispăru în ceața privirii goale, undeva...dincolo de ușa balconului, peste vârfurile desfrunzite ale teiului de vis-a-vis... S-a dus și anul acesta!..fără Sorinel...fără mama...fără tata...și noaptea asta, mai vine un an...fără ei...fără altceva
CAPITOLUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383075_a_384404]
-
alese îi spunea. Iar iubirea ei, ca floarea de trandafir cu boabe de rouă, alintată de un răsărit magic de soare. Și-a desfăcut toate petalele să-i fie încălzite de acele raze mângâietoare. Cei din jur erau uimiți de strălucirea feței și de lumina din ochii ei...La petrecerea de sfârșitul anilor de liceu, Dan a purtat-o pe acele piscuri ale fericirii, unde plutești în extaz total. Atunci...în noaptea aceea...pe o bancă, în parc...când și-au
TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383057_a_384386]
-
pe pragul zorilor lași câteva rânduri. Mângâiată de frumusețea gestului făcut, te cuprind în brațele gândului nenăscut și-nfășurată de curcubeul rândurilor tale, mă porți prin cele patru puncte cardinale. În păr mi-ai presărat Caru-Mare cu stele și pe pleoape strălucirea aurorii boreale, dar dincolo de orice, tandrețe nestavilită, mă simt ocrotită ca o floare abia, înflorită. Zorii se scurg ca un râu, la poarta nopții, când, din nou, împânzesc albia dimineții; te-aștept să răscolim cearceafurile-n doi, chiar dacă ''la tine
ÎN DOI de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383121_a_384450]
-
totuși excepțiile de la regulă.... IV. PSALMUL 104, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2335 din 23 mai 2017. Slava cerului și Domnul Nu au margini nici hotare Doamne, Dumnezeul nostru Ești ne-nchipuit de mare. Tu Te-mbraci în strălucire Cu atâta măreție Și lumina Te-nvelește Cu o mantie argintie. Tu-ntinzi cerul ca pe-un cort Și pe ape-Ți stă ființa Căci în toate și din toate Îți tocmești Tu locuința. Din nori albi Tu îți faci
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
Chișinăul. De un an încoace, Principele Nicolae s-a alăturat familiei, începând să cunoască țara și oamenii ei și să ajute la consolidarea noastră în domeniile economiei, educației, ecologiei și patrimoniului. Castelul Peleș este din nou un loc viu, dând strălucire prezentului și consolidând viitorul. Sinaia este Scaunul Casei Regale a României, garanție a identității noastre și simbol al statului român modern. Fiecare clipă petrecută de Familia noastră acolo întărește și inspiră Țara. Toată lumea care ne trece pragul, la Peleș sau
MESAJUL Regelui Mihai I de Crăciun: Tuturor, copii, părinţi şi bunici, le doresc sărbători fericite şi motive de mândrie [Corola-blog/BlogPost/92337_a_93629]
-
victoria, știindu-l de acum ca pe un om de nimic. Îngenunchiase bărbatul mândru și plin de el, bărbatul fatal căruia femeile trebuie să i se închine, nu știe să piardă, e prins în propria haină a îngâmfării, a propriei străluciri. Eugen a plecat de la ședință cu un gust amar, simțise în plin lovitura Olgăi, nu se așteptase să se împotrivească, credea că o are la degetul mic. O iubea pe Olga, dar nu putea suferi faptul că tocmai ea a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
victoria, știindu-l de acum ca pe un om de nimic. Îngenunchiase bărbatul mândru și plin de el, bărbatul fatal căruia femeile trebuie să i se închine, nu știe să piardă, e prins în propria haină a îngâmfării, a propriei străluciri.Eugen a plecat de la ședință cu un gust amar, simțise în plin lovitura Olgăi, nu se așteptase să se împotrivească, credea că o are la degetul mic. O iubea pe Olga, dar nu putea suferi faptul că tocmai ea a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
și vecinătatea lor le oferă șansa de a împrumuta diferite lumini creând infinite posibilități de interpretare. În zilele de azi trăim aroganța diminuării valorilor noastre naționale, inclusiv literatura. Azi banul și puterea țin loc de credință, sunt atotputernice, au căpătat strălucire mai mare decât talentul, caracterul și trăirile interioare. In momentele noastre de răgaz, revenirea la registrul superior al trăirii spiritualității moștenite sau răsărite proaspăt în câmpul literaturii noastre contemporane este o mare binefacere. Vorbind despre scriitori și cărțile lor, vorbim
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92502_a_93794]
-
putem doar intui, însă, ceea ce este sigur, băcăuanul poet și-a dorit a plăsmui propria lui legendă, precum urbea sufletului său din Moldova de Mijloc. „Ca și legenda Bacăului, am și eu legenda mea”, rostea c dva, doar pentru sine. Strălucirea sa este total interiorizată. Privea mereu înspre trecut, dar sondând prezentul, conștient, se pare, de trecerea sa (existențială), precum „mânjii din povești”. Și-ntr-această trecere, tronează simbioza unor sonante care s-au numit ne glasnice - la origine, dar care
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92512_a_93804]
-
în volumele „Îndrumătorul bisericesc” din anul 1985, de la Alba Iulia, precum și în volumul „Drum spre inima țării”, de Nicolae Docsănescu, iar Valentin Hossu Longin o omagiază în cartea „Soarele din poartă”. Munca acestei artiste luminează arta covorului maramureșean, dându-i strălucire și autenticitate. Dar imaginea ei ar fi incompletă dacă nu am pomeni și un episod din perioada Revoluției din anul 1989, când preoteasa din Botiza, împreună cu doi credincioși din sat, a dus pe 28 decembrie 1989 militarilor de la Otopeni sute
O icoană vie a spiritualităţii autentice, strămoşeşti şi româneşti… [Corola-blog/BlogPost/92490_a_93782]
-
Hristos, desfăcând sufletele din tumultul pasiunilor și separându-le din amestecul tuturor viciilor, le statornicește într-o credință vie și le face să urce pe cea mai înaltă culme a virtuților unde El își arată mai apoi, neacoperită, slava... și strălucirea chipului Său celor care au ochii inimii destul de puri pentru a le contempla...” Mintea, unită cu inima, accede la o formă înnoită de înțelegere, la o gândire plină de pace și de dragoste, purtată de rugăciune, căci de acum înainte
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
o apă își duce la vale plinătatea, ademenind viețuitoare și plante să se adape din izvorul ce curge și dă viață la tot și la toate cele pe care le întâlnește în cale. El a dat contur unui licăr de strălucire interioară, pe care nu și-a explicat-o, doar a etalat-o. La modul pur și sufletesc. Iar licărul acela a fost izvorul din care curge și se alcătuiește viețuirea unui talent, dăruind, cu asupra de măsură, prea plinul său
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
cei mai importanți artiști, șefi de state, capete încoronate, diplomați, parlamentari din toată lumea. Cu mult mai puține și mai rezervate asemenea mesaje îi vin... de unde credeți? Din țara pe care o poartă în suflet și-i imprimă un plus de strălucire; la fel cum a făcut-o și atunci când a pictat papi și sfinți, sau când a făcut portretele a peste 200 de șefi de state, regi și comandanți militari, oameni de afaceri, politicieni de cel mai înalt rang. Simte nedreptatea
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
respectul unii față de alții Omul este mărginit, posibilitățile lui fiind limitate. Dumnezeu este Ființă nemărginită, iar puterea Sa creatoare este infinită. Dumnezeu creează în mod unic, nu repetă; fiecare ființă este o creatură nouă, oglindind în ființa ei ceva din strălucirea și infinitatea dumnezeiască. De aceea Sfinții Părinți spuneau: „Ai văzut omul, ai văzut pe Dumnezeu!”. Tocmai de aceea în cinstirea sfintelor icoane nu cinstim lemnul și culoarea, ci pe cel reprezentat. Tot așa, întâlnind omul, care este chipul lui Dumnezeu
Părintele Petroniu Tănase – Stareţul Schitului Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, Grecia – Duhovnicul şi mărturisitorul autentic… [Corola-blog/BlogPost/93015_a_94307]