1,487 matches
-
pe parapetul lat, rezemată de o coloană. Stingeam felinarul și Înaintam bâjbâind spre ea. Întotdeauna dorești să vorbești mai elocvent despre asemenea lucruri, despre multe altele care speri Întotdeauna că ar putea supraviețui captivității În grădina zoologică a cuvintelor - dar străvezii tei Îngrămădiți lângă casă Înăbușă monologul Mnemosinei cu trosnetele și gemetele lor În noaptea agitată. Suspinul lor va dăinui. Burlanul dintr-o parte a terasei se aude bolborosind constant, ca o persoană pisăloagă. Uneori, un foșnet tulbură ritmul ploii printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pe două niveluri, înalte, dulapuri spațioase. Un grilaj de lemn, cu coloane sculptate, înconjoară rafturile. Liniște, câțiva studenți, majoritatea fete. Plăpânde, cu ochelari. Tipuri de tocilare suave, cu chipuri pale. În lumina încețoșată a dimineții par un fel de gladiole străvezii, aplecate duios peste pagini de carte. Mă plimb printre rânduri, cu pas târșit. Mă doare piciorul drept. Mi se umflă, se dezumflă, într-o joacă de semne. Probabil îmi vestește necazuri. Îmi plac acești tineri cuminți, tăcuți. Trec pe lângă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Fuga... Noaptea o petrecea într-o grotă răcoroasă. Lucia purta bluze subțiri în care sânii i se zbăteau ca niște iezi. Mirosea a iarbă și a sudoare curată. De pe mindirul lor se vedea luna, un imineu delicat spânzurat pe cerul străveziu. Dascălu izbi cu sete. Pământul uscat avea o culoare gălbuie cu dâre cenușii. ― Știi, am impresia că ne antrenăm. Scarlat își ridică ochii. Clipi mărunt. ― Nu înțeleg... ― La ocnă tot chestii din astea faci... Umerii i se zguduiau de râs
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se scurgea treptat în mădulare." Dacă nu se întorc într-o jumătate de oră am pierdut partida..." Florence Miga fricționa mâinile Melaniei. Bătrâna, mai șubredă ca niciodată, stătea inertă. Semăna cu o flacără care abia mai pâlpâie. Obrajii uzi păreau străvezii. Lacrimile cădeau pe blana motanului care se scutura ciulindu-și urechile. Ioniță Dragii, galben la față, își dădu drumul pe un scaun. Șopti trecîndu-și dosul palmei peste față: ― Florence, n-ai puțină valeriană? Nu știu... Femeia se întoarse fulgerător. ― A
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
arcurile stricate, un bec simplu fără abajur care atârna sinistru din mijlocul tavanului. Ibricul de cafea se răcise pe reșou, alături de mașina de scris. ― Aha! bombăni Grigore Popa. Uite cine consuma electricitatea! Melania Lupu se îndreptă. Gâfâia. Își trecu degetele străvezii peste fruntea asudată. ― Încă puțin și înțepenea. Norocul nostru că s-a îmbrăcat înainte. Surîse: Sinucigașii sânt cocheți, țin la toaleta lor. O prietenă de-a mea s-a aruncat de la etaj. Vă rog să mă credeți, s-a sculat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dulceață, nu tu un ciorap cârpit. Alimentara, Nufărul și Expresul din colț! Maiorul își ascunse zâmbetul. Recunoștea în tonul Valericăi Scurtu indignarea virulentă a fetelor bătrâne față de păcatele unei femei căsătorite. Nimeni nu le condamnă mai aspru, iar subtextul e străveziu: " Astea au noroc! Ce folos că eu..." Observă plat: ― E neplăcut să locuiești în comun. Din orice fleac se poate isca un incident. În locul dumneavoastră aș căuta un schimb, sau, în sfârșit, altă variantă... ― O să încerc mai încolo, spre primăvară
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-s snopii Cei de flori strălucitoare, Picurați, își scutur stropii Ce lucesc mărgăritare. Pe cărarea - abia îmblată Pintre iarba înfoiată, Trece-un mândru chip de zână Cu - arătare fermecată Și privire blândă, lină. Și pe ea o haină fină, Țesătură străvezie, Ca o brumă diamantină, Ce în crețuri se-mprăștie. Se lipește sclipitoare De duioasa-i arătare Ce-n mișcările-i o tradă, Se strevăd a ei picioare Sâni și umeri de zăpadă. 76 {EminescuOpVI 77} {EminescuOpVI 78} {EminescuOpVI 79} Inocentă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Teiul vechiu i se deschide. Es trei zâne ca pe-o poartă, Cîte-o stea în frunte poartă, Ele-s ursitorile Luminând ca zorile, Mâini ușoare, glasuri slabe, Pietre scumpe-n mii de boabe Le încarcă cu podoabe, Și prin frunze străvezie A lor glesne argintie Mai nu calcă pe pământ Când se leagănă de vânt, Când ușor de mâni se prind, Trag un danț și mi-l întind, Leagănul încungiurînd Și din gură - ncet cântând. Una-i zice: Drag băiat, Să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Teiul mândru se deschide, Es trei zâne ca pe poartă, Cîte-o stea în frunte poartă: Ele-s ursitorile, Rumene ca zorile, Și ușoare calcă, slabe, Pietre scumpe-n mii de boabe Pe-a lor văluri sunt podoabe. Și prin pânze străvezie, A lor glesne argintie Nu s-ating nici de pământ, Ci se leagănă de vânt, Căci ușor de mâni se prind, Trag un danț și mi-l întind, Leagănul încunjurînd Și din gură cuvântând, Cuvântând cuvinte rare Ca niște mărgăritare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
așa de lin Prin perdelele de în; Și-n fereastră ca-ntr-un prag Se arată nalt și drag Cu păr lung de aur moale Și cu ochii plini de jale. Trestia l-încununează, Hainele îi scânteiază, Haine lungi și străvezii Pare - un mort cu ochii vii. Astfel ese sburătoriu Și din umbră și din nori Și din lanuri și din luncă, Și din stea ce se aruncă, Și din tainicul izvor Care sună - ncetișor, Și când luna cea bălaie Varsă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a lui Sophie Dahl. O să-l sun chiar acum, adăugă ea, scoțându-și telefonul mobil și formând numărul. Apartamentul Pucci de la St. Regis Hotel de pe East 55th Street nu este decorul ideal, din punct de vedere cromatic, pentru o tipă străvezie din cauta durerii. Locul ăla este destinat italienilor bogați, fericiți și bronzați care au până În douăzeci și cinci de ani, cum sunt și surorile alea Brandolini care apar peste tot. Pereții salonului de primire, care dădea În Fifth Avenue, erau Împodobiți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
salopetă, și m-am gândit că trebuie să fiți chiar dumneavoastră pictoriță. Și așa mi-a venit ideea să vă întreb. M.F.P. a zâmbit. N-aș fi putut spune dacă pentru că nu mă credea sau pentru că o amuza întrebarea mea străvezie, dar, în timp ce îi studiam chipul remarcând ridurile de la colțurile ochilor și ale gurii, mi-am dat seama că era un picuț mai coaptă decât crezusem inițial. Ar fi putut avea treizeci și patru sau treizeci și cinci de ani - nu că asta ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ei, poate că le-ar fi și întrecut în tandrețe: un ten roz-trandafiriu, mânuțele și piciorușele ar fi putut servi modele pentru creatorii de artă, iar ochii, precum picăturile de rouă ce reflectă strălucirea transparentă a soarelui, într-o dimineață străvezie de vară, în ochii unui copil. Deși mică și cu defectul amintit mai sus, după o întâlnire întâmplătoare cu ea, interlocutorul, indiferent de sex, vârstă sau grupă sanguină, simte cum corpul i se încarcă cu energie armonioasă ce liniștește organismul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
tuturor, senină și dornică de muncă; după ce se spăla pe ochi, pregătea, plimbând ibricul uriaș de cupru adus din Turcia prin spuza încinsă încă din timpul nopții, trei porții mari de cafea și le servea în cești chinezești de porțelan străveziu, pe o tipsie din alamă lustruită cu cenușă din vatră și celor doi colocatari: lui Nea Laie și Patriciei. Patricia constituia cea de a treia proprietate și cea mai de preț, fără de care Nea Laie, cu tot optimismul de care
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cufundă lingura Într-o supă Julienne lipsită de gust. Prefera mâncarea gustoasă, puternic asezonată, dar sățioasă. Afară, În Întuneric, nu se vedea nimic, doar scăpărările ocazionale de lumină ale unei gări mici, flacăra precipitată dintr-un tunel și, neîncetat, imaginea străvezie a propriei fețe, mâna lui plutind ca un pește prin care luciul apei și printre alge. Era puțin iritat de ubicuitatea ei și era pe cale de-a trage storul, când observă lângă propria reflecție imaginea omului ponosit, În balonzaid, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spuse străinului: — Dacă nu ești spion al poliției, atunci cine ești? Ce făceai aici? — Numele meu - și dolofanul se Înclină puțin din mijloc, În timp ce un deget răsucea nasturele de jos al vestei - este... Numele fu lăsat să cadă În Întunericul străveziu de la lumina zăpezii, Înăbușit de huruitul trenului, de zăngănitul conductelor de oțel, de ecourile unui pod. Dunărea alunecă de pe o parte pe cealaltă a liniei ferate ca un țipar de argint. Omul trebui să-și repete numele: — Josef Grünlich. Ezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
străină”... Într-un târziu, am adormit. Somn greu. Fără vise... O dimineață mofturoasă, cu un vânticel subțire, care smulgea din când în când câte una din frunzele rămase pe ramuri, purtându-le aiurea. Soarele părea obosit, nereușind să străbată borangicul străveziu al ceții de dimineață. Până să plec spre heleșteul din vale, starea firii s-a schimbat. Soarele a ieșit învingător... Ajuns pe malul iazului, mi-am căutat un locușor unde soarele să-mi rămână prieten toată vremea cât voi zăbovi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
duce spre chilii... Zâna alerga s-o ajute pe Sevastița. Probabil că mă zărise, fiindcă se vedea bine cum fața i s-a luminat într-un zâmbet larg. Sânii îi săltau ca două mere care erau gata-gata să spargă iia străvezie... Am așteptat să ajungă la Sevastița, care între timp se depărtase destul de mult. Când, în sfârșit, a ajuns la maică-sa, s-a oprit și, discret, mi-a făcut din mână. I-am răspuns cu mare bucurie... Aș fi alergat
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
n-ai priceput-o, ți-o pot <traduce>”. “Zicala ca atare o înțeleg, da’ nu știu care-i al doilea neaz pentru tine, afară de lipsa Zânei”. “Vorbăria ta, cumetre, care a venit taman când nu am nevoie. E limpede?” “Un răspuns mai străveziu nici că se putea, dar... fiindcă e și un <dar>... Te-ai gândit tu ce-o fi pus la cale bătrânul călugăr pentru mâine seară?” “M-am gândit că vrea să-și ia rămas bun mai altfel doar și nimic
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pe care cineva nu le-a putut trimite În timpul său și acum au ajuns la mine și nu am nici măcar memoria locului lor. Ar trebui s-o iau de la Început, de la acele asociații incoerente, afective: șerbetul de trandafir și apa străvezie În lumina după-amiezii un obiect moleșit de căldură o pastă care-și schimbă forma, și senzația aceea de greață și de plăcere cînd palma descoperă În buzunar ceva umed și alunecos - miros de citron și mosc - ca un embrion de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe hârtie sunt doar povești: narațiuni istețe alcătuite din fapte selectate, din legende, basme bine redactate care ne au pe noi ca protagoniști. Am citit jurnalul de atât de multe ori, că frazele îmi par acum toate de lemn și străvezii, la fel de factice ca o telenovelă sau un celebru film hollywoodian pe care l-ai văzut de o mie de ori. Personajele seamănă cu mine și cu Clio, dar nu suntem noi; sunt doar actori care rostesc aceleași cuvinte stilizate iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu calculatorul, din cauza grabei specifice debutului și a nepriceperii mele În domeniul cibernetic, a fost ușor traumatizantă. I-am spus Cora. Priveam la cutia așezată pe masa din sufragerie, Îi dădeam ocol și nu știam de unde s-o apuc. Învelișul străveziu dezvăluia câte ceva din decolteul profund al plăcii de bază, mister susținut și alimentat de baretele cablurilor SATA. Ventilatorul sursei susura o chemare, dar, În ciuda muchiilor rotunjite și a luminii difuze pe care lumânările o revărsau asupra noastră, tot nu reușeam
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
curte doicii sale; eu Însă rămâneam credincios obsesiei mele, care din când În când Îmi oferea din depărtare străfulgerări de-o clipă. La capătul unui lung coridor, atârnat de clanța ultimei uși, am găsit un slip subțire ca o praștie, străveziu ca o perdea, enigmatic ca o integramă goală-goluță, fără să aibă măcar o literă completată. Am deschis ușa și m-am avântat, cu brațele Înainte. În locul mult-așteptatei moliciuni de stirpe slavă, m-am pomenit Însă pipăind contururile beznei, Înfășurat Într-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
acolo?“ Câte o lance de lumină dezvăluie Încă o dată situația catastrofală de pe câmpul de luptă. O rafală de săgeți lichide răpăie pe teritoriul nimănui, e clar că uscatul pierde teren, că zvârcolirile lui se vor permuta dincolo de orizont În cețuri străvezii, el Însuși, din ce În ce mai slab și mai Împuținat, În curând va simți În ceafă aburul dens venit din nările cavalcadei urmăritoare, iar atunci ultima mână de praf se va transforma În mâzgă. „Vii odată?“ Deschid geamul și ploaia mă pălmuiește violent
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
spectacol ieșeam plin de o emoție curată. Peste acoperișe cerul așternea teroarea unor nori ale căror burți violete se înfuriau ca o gușă de cocoș. Deasupra turlelor unei biserici evolua un zbor de porumbei. Părea că sub cer plutesc petale străvezii care strălucesc ireal în soare. Un joc naiv și delicat de artificii conjura furtuna să se depărteze, pierzîndu-se sub imensitatea norilor ca un țipăt sfîșietor, dezorientat și fără de proporție. În inimă, brusc, îmi zvîcnea spaima. Viața urma un curs pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]