1,841 matches
-
la soare în cămăși. Nu lipseau vinerea seara de la slujbă, de duminici ce să mai vorbim?! Ascultau de la opt și până la pilda popii, mai moțăind, mai dând din cap în semn că înțeleg. Nepoții îi țineau curați pe lângă casă, în straiele lor de moarte. Pe câte unul îl uitase Dumnezeu pe pământ, trecea de o sută de ani. Se spovedeau ca muierile și țineau posturile ca să intre în rai, împăcați cu lumea. La sâmbăta morților, așteptau rânduiți în prispa bisericii, să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
punea în punga lui veche... Apoi stătu mult în tăcere, părea a socoti ceva. Apoi sări de pe scaun și luă sacul pe care Ruben l-adusese, îl dezlegă la gură, scoase și distinse * pe masă ce era în el... erau straie purtate de Domn, cari odată de mare preț or fi fost. Levy murmură în barba pe care și-o ridica[se] cu mâna la buze. Pe uliță nu era nimeni. Luna apusese, părea că inima nopții își scursese sângele luminos
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
părea mai întîi că i se îmflă capul din ce în ce și el devine un bătrân ghebos, gras și glumeț... or că acuși se usucă ca țârul și devine un om lung, cu ochii clipitori și mici, îmbrăcat în straie lungi negre... or că i se îmflă corpul și i se subțiază picioarele, de pare un sac de făină pus pe două fuse subțiri... Apoi simți că se contrage repede, repede și devine un grăunte mic în mijlocul unui gălbenuș de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fi o barieră de netrecut, dincolo de capacitatea noastră de percepere mișună unde, câmpuri, radiații, pretutindeni numai taine...” 1. Pentru deslușirea acestor taine ale istoriei, de această dată, Andrew Louth face apel la resursele tradiției ecleziale. Adevărul mărturisit de creștini poartă straiele umilinței, deși ele descoperă rațiunea (logos) de a fi a întregii creații. Imunizarea inteligenței în fața virusului mortal al vanității este condiția recuperării practicilor spirituale ale tradiției, între care exegeza alegorică și hermeneutica liturgică a Scripturii. După o cuprinzătoare propedeutică intelectuală
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
retrage În „odaia Încălzită” și drumurile fanteziei se desfundă pe măsură ce drumurile reale sînt acoperite de zăpadă. La adăpost de frig, de vînt, de ploaia nesuferită, de o natură, altfel zis, ostilă, poetul poate să se gîndească la o natură În straie de sărbătoare. Scrisul se prefigurează, astfel, ca o libertate Într-un spațiu de recluziune, o plăcere Într-un refugiu silit. Corespondența și versurile nu mai contenesc În elogiile aduse căminului primitor și liniștit. Spiritul voiajor, care este Alecsandri, caută mereu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ei de seducție. Pus la piept, Între rîvniții sîni, trandafirul devine un simbol ornamental și un simbol, evident, erotic. Mirosul bagă foc În sîmțîri, participă cu alte cuvinte la procesul de erotizare: „Nu știu floare este asta, ori amori În strai schimbat, Căci cu mirosul o dată În simțiri foc mi-a băgat.” Ioan Cantacuzinó Însărcina trandafirul, „crai dă flori”, să ducă veste bună („dă mult dor”) Bicăi. Mesager și paznic În același timp: prins În părul numitei Bica, trandafirul să apere
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În aer plutea un miros subțire de tămâie și busuioc. Șirul de la moaște înainta greu, oamenii moțăiau în hainele lor groase, pășind unii după alții, ca-n somn. Doi tineri cu părul lung, strâns la spate, cu bărbi nepieptănate și straie călugărești, cereau bani pentru repararea mănăstirii. — Uită-te la pungașii ăia, spuse Ologu. Îndemn inutil pentru Fane Chioru. — Unii care fac pe călugării... îl lămuri Costică. — Și lumea îi crede ? întrebă orbul, fără să-și mute privirea. — Așa s-ar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
suna încurajator pentru alde Pârnaie, sugerându-i că oamenii sunt mai blânzi decât par a fi, atâta doar că, neștiind exact de la ce vine alintarea aceea, nu aveau niciun motiv de liniște. Cu atât mai nepotrivit era Isaia, care purta straie ponosite de călugăr. Avea părul vâlvoi, o barbă lungă și ascuțită, și-și ținea mâna dreaptă astfel încât să întruchipeze brațul arhanghelului Mihail. Dacă stăruiai însă cu privirea, observai că binecuvântarea pe care o strângeau degetele lui era un chiștoc de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
șanse înaintea tragerii loto, dar într-un loc ca acela, unde ațele de păianjen curgeau ca borangicul, îndemnul avea ceva de sfârșit de lume, menit, mai degrabă, să te pună pe fugă. Iar dacă adăugăm ochii întredeschiși, resemnat vizionari, și straiele cenușii ale acestui Sfânt Ioan căruia prietenii îi spuneau Jenică, avem o privire de ansamblu asupra acestei dughene pe firma căreia, la stradă, dacă aveai destulă răbdare s-o deslușești, scria „Loto Prono“ și, mai într-o parte, „Avem loz
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
da porunci slugilor sau a saluta pe vrun cunoscut. Când locuia încă în micul său palat de la Kiahat-Hodne, ținea un soi de popă de casă, pe care-l trata ca pe un caraghioz, îl îmbraca cu fel de fel de straie pestrițe și-i făcea barba de râs și de batjocură, făcând cu dânsul o mulțime de comedii și de năzbutii. Tot astfel, vorbea în termeni foarte nerespectuoși de șeik - ul Islam, și când acesta a ajuns să cadă, el se
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
treabă de strângeau acești bani, și cu banii aceștii plătea podelele și făcea poduri pe toate ulițele. Văzând Domnul aice în Iași o mândrie la pământeni, purtând fiștecare cumașuri scumpe și blane, care nu era fiștecare harnic de agonisire după straiele ce purta, și sta Domnul de gândea ce agonisită poate ca să le deie ca să cuprindă cheltuiala lor, și nu putea găsi cu gândul Măriei Sale, ci cunoștea că se sting cu straiele lor și a femeilor, și sta de se mira
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
blane, care nu era fiștecare harnic de agonisire după straiele ce purta, și sta Domnul de gândea ce agonisită poate ca să le deie ca să cuprindă cheltuiala lor, și nu putea găsi cu gândul Măriei Sale, ci cunoștea că se sting cu straiele lor și a femeilor, și sta de se mira ce va face. Socotea ca să deie poroncă, să nu poarte fiștecare straie; iară apoi se lăsa, căci mulți puteau ca să nu ție acea poroncă în samă, și apoi trebuia să-i
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
le deie ca să cuprindă cheltuiala lor, și nu putea găsi cu gândul Măriei Sale, ci cunoștea că se sting cu straiele lor și a femeilor, și sta de se mira ce va face. Socotea ca să deie poroncă, să nu poarte fiștecare straie; iară apoi se lăsa, căci mulți puteau ca să nu ție acea poroncă în samă, și apoi trebuia să-i pedepsească și să se arăte Domnul rău către norod. Dară socoti Domnul mai pe urmă și și-au făcut singur Măria Sa
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
lăsa, căci mulți puteau ca să nu ție acea poroncă în samă, și apoi trebuia să-i pedepsească și să se arăte Domnul rău către norod. Dară socoti Domnul mai pe urmă și și-au făcut singur Măria Sa un rând de straie de postav, libadea și giubea, și într-o zi fără de veste au ieșit îmbrăcat cu ele la Divan; care într - aceeași zi văzând oamenii Măriei Sale s-au rușinat cu toți; căci luase și ei oarecare învățătură de la pământeni, și așa
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
așa peste două - trei zile au început și ei fiștecare a pune libadele de postav și giubele. Aceste văzând boierii pământeni, au început și ei a-și face; și așa în scurtă vreme s-au rădicat acea cheltuială nebunească a straielor, nezicând Domnul nimărui nimică; încă mulțămea Domnului că au făcut una ca aceasta, căci mulți rămăsese săraci, ales din cei ce erau însurați. Întreg era acest Domn la toate, plin la minte, învățat, știa toate trebile cum le va purta
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
este modificarea răpede a portului și lepădarea în pripă a tuturor costumelor vechi, încît clasa veche de croitori n-au putut să urmeze această răpede schimbare. Drept dovadă aducem tablele vechi ale croitorilor jidovi, pe care stă scris: croitor de straie "nemțești", un semn că moldovenii lucrau numai straie moldovenești, pe când clasele superioare se lepădaseră deja de portul bătrânesc, iar, pentru a le îmbrăca, trebuiau croitori străini, familiarizați cu croială nouă. O a doua cauză e concurența fabricatului gata, adus din
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pripă a tuturor costumelor vechi, încît clasa veche de croitori n-au putut să urmeze această răpede schimbare. Drept dovadă aducem tablele vechi ale croitorilor jidovi, pe care stă scris: croitor de straie "nemțești", un semn că moldovenii lucrau numai straie moldovenești, pe când clasele superioare se lepădaseră deja de portul bătrânesc, iar, pentru a le îmbrăca, trebuiau croitori străini, familiarizați cu croială nouă. O a doua cauză e concurența fabricatului gata, adus din străinătate. Iașul însuși geme de straie și încălțăminte
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
lucrau numai straie moldovenești, pe când clasele superioare se lepădaseră deja de portul bătrânesc, iar, pentru a le îmbrăca, trebuiau croitori străini, familiarizați cu croială nouă. O a doua cauză e concurența fabricatului gata, adus din străinătate. Iașul însuși geme de straie și încălțăminte gata, aduse din Viena; fabricate rele, însă ieftene, cari se vând ușor într-o societate ca a noastră, lipsită de simțul economiei. O a treia {EminescuOpIX 402} cauză e lipsa de precauțiune care-a domnit la întroducerea tuturor
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cu cinci pietre nestimate. Sub crucea coroanei urmau Duhul sfânt, apoi Dumnezeu tatăl, cu dreapta binecuvântând, cu stânga țiind globul pământului, pe cercul de margine al coroanei un rând de pietre scumpe de jur împrejur. Îmbrăcat era Vodă într-un strai mohorât cu guler de aur, iar de gât îi atârna un engolpion din pietre și mărgăritare. Câmpul portretului era albastru, în dreapta și în stânga chipului perdele roșii. Am întrebat ce s-au făcut originalul? Călugărul au răspuns ce însuși auzise. Într-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
za de poartă ferecată,/ Săgeata limbii tale-nțepătoare/ și-n piept, și n gură poate să-l străbată./ Fă-l zuliar pe soț, să-l vezi cum vine/ Ca prepelița-n ierburi tupilată.// Frumoasă dacă ești la-nfățișare/ Aratăți nurii, straiul ți-l arată;/ De ești boccie, fii risipitoare,/ Fă-ți prieteni mulți, fii neastâmpărată/ Ca frunza care-n plop abia se ține/ și lasă-l să se roadă, să se zbată...”131 Prin glasul unuia din numeroșii săi naratori, al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Ibidem, p. 347. 202 Ibidem, vol. I, p. 67. 203 Ibidem, p. 68. 204 Ibidem, p. 138. 78 trăind armonios în mijlocul naturii. Adoptată de o nobilă familie, care o va descoperi întâmplător în pustietate, va duce un trai smerit „în strai cernit de văduvă”, „mereu ascultătoare, cinstită și supusă”205. Este tot ceea ce sistemul social al epocii cerea de la o femeie. Beritola vorbește mereu frumos, ales, are purtări nobile, cumpătate, modeste. Ca și celelalte membre ale grupului, Emilia manifestă totală toleranță
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
exemple pentru clericii contemporani care au uitat de nevoia unei asceze autentice: „nici sfântul Domenico și nici sfântul Francisc n-aveau de schimb patru sutane și nu îmbrăcau ca ei veșminte făcute din mătăsuri sau alte țesături de soi, ci straie din dimie groasă și nevăpsite cu văpsele, ca să se apere de frig și nu ca să se umfle în pene.” 511 Veritabila vita apostolica, dominată de sărăcie, simplitate și credință autentică fusese părăsită pentru opulență, decadentism și dragoste de putere. Elementele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să te-nalțe, după ce cumplit/ În Roză sau Cresida te-a hulit.” Alceste este, prin apariția sa serafică, o donna angelicata, oferind protecție, călăuzind pașii condamnatului, izbăvind de orice învinuire sau pedeapsă: „Amor, ducând de mână o domniță/ În verde strai ca frunzele de viță./ Purta-n rezil de aur păru-i moale/ și o cunună dalbă de petale/ Deasupra sa; mă juruiesc curat/ Pe-o lume că părea de-adevărat/ Aidoma la chip c-o mărgărită/ Jur împrejur cu alb
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lumea asta mare/ și orice ins o îndrăgea cu foc.”687 Personajele feminine față de care autorul manifestă intenția glorificării au ceva de basm, cel puțin în surprinderea trăsăturilor fizice, de altfel ele vin din mitologie, sunt mai puțin veridice: „În strai bogat, frumoasă peste poate,/ și-atât de proaspătă, cu ochii-n floare,/ Că de șiar fi dorit Cel-bun și-mare/ Iubire caldă, bună, credincioasă,/ Plină de farmec, blândă și frumoasă,/ Pe cin’ să fi iubit decât pe ea?/ Mai potrivită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dintre legendele sale, cronicarul Ion Neculce evocă popasul făcut de Petru Rareș la Docolina, la noi la Bârlad, cu zece care cu pește, trase fiecare de câte șase boi. A doua zi dimineața, Petru Rareș a fost îmbrăcat aici în straie domnești de către trimișii sfatului țării. În documentele moldovenești, iazurile, heleșteiele și bălțile erau vândute, donate sau lăsate moștenire urmașilor. Iazurile pentru morile de apă erau folosite totodată și ca heleșteie de pește. Uneori, când apele veneau mari, iar heleșteiele se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]