2,072 matches
-
a mirosului Îi provoca o stare de vomă, de pierdere a echilibrului mintal. Dar, În ciuda acestei paradoxale situații umilitoare, Tony Pavone Își păstră calmul, să nu azvârle În stradă hoitul de alături...!! Câteva bătăi violente În ușă, mai ales vocea stridentă a Șefului de Șantier răsturnă situația. Țiganca bucuroasă sări de gâtul amorezului care intrase În cameră cu pantalonii deja desfăcuți, azvârlindu-se În așa zisul pat, Îmbrățișați Într’o zvârcolire furibundă...!! Nu apucă să Îmbrace hainele și Șeful Șantierului complect
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
șofer În afara biroului. Se Întoarse relativ repede fluturând În mână unele hârtii pe care le așeză Într’un anume fel În văzul tinerilor milițieni, rostind cu o voce violentă, deosebit de gravă. “Domnule inginer, În numele Poporului ești arestat...!” Ultimul cuvânt răsună strident În Încăpere, multiplicat la scară fantomatică Înțelegând greu despre ce-i vorba. În momentul imediat următor se apropie temnicerul cu cătușele gata pregătite iar comisia formată din tinerii ofițeri, bulbucară ochii trezindu-i din amorțeala În care hibernau! Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
care pune pentru prima oară piciorul pe Jupiter. Am pășit pe un deșert tare și negru. Lumina felinarului stradal de deasupra noastră părea un soare agățat pe un cer ca smoala. De undeva, poate chiar dinspre felinar, venea un țipăt strident dar slab, care-ți provoca dureri de urechi și de cap prin persistență. De ambele părți ale străzii, clădirile dărăpănate cu patru etaje se Înălțau amenințătoare, precum pereții de stîncă ai unui vast canion. Chiar și În această etapă timpurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
păzitorii bunelor moravuri erau deja În pat și polițiștii Își puteau Întoarce liniștiți privirea În altă parte, o dădeau pe filme porno. CÎnd bătea ora douăsprezece noaptea, imaginea cu Charlie Chan sau Gene Autry Îngheța brusc, se auzea un hîrșîit strident, filmul mai pîlpîia scurt cîteva fracțiuni de secundă, apoi se oprea păcănind la mijlocul bobinei. Urmau Întunericul total, cîteva scurte momente de tușit și foșnit, după care proiectorul se Însuflețea iar cu un zumzet, și pînă și sonorul părea să Întinerească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și mă legănam În ritmul muzicii, arătam exact ca Fred Astaire, și chiar și cîntam ca el. Sigur, știu că asta era adevărat doar dintr-un anume punct de vedere, și că tot ce ajungea la Jerry era un chițăit strident, de șobolan. Însă lui Îi plăcea, chiar și așa. Prima dată cînd am cîntat pentru el, la pian și cu vocea, a rîs pînă i-au dat lacrimile și au Început să i se prelingă pe obraji. Parcă aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În mijloc, cu linii pentru nume și subiect. Numele celui la care a scris tot timpul cît am stat cu el a fost Ultima mare afacere. Subiectul nu era menționat. În timp ce scria, Jerry murmura și fredona. Fredonatul era monoton și strident, iar murmurul era doar un murmur sau poate un simplu tărăgănat. Suna ca și cum cineva ar fi rostit rugăciuni Într-o odaie Îndepărtată - emana o aură de Înțelesuri și totuși era imposibil să deslușești fie și un singur cuvînt. Murmura chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ierburi ar fi fost o carne vie și senzuală. Aseară m-am întors de la sala de mese cu ea. Părea mai hotărâtă de data asta. A 83 mers liniștită cu mine până la vilă. Purta un fel de sarafan mai puțin strident, nu mai arăta chiar a femeie de stradă, iar pe față avea acel aer indefinit al celei care, din plictiseală, acceptă să meargă la un bărbat. Când am trecut puntea am luat-o de mână și m-am simțit deodată
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din carne a lume-infern-purgatoriu-paradisului sau a spațiu-timp-creier-sexului, și a trebuit să presimt sfârșitul creșterii. Atunci am fost în vârf, atunci m-am poticnit, în infinita 106 107 mea transgresiune, de un idol barbar și mizer, de o icoană blasfematorie și stridentă, de un strigoi scălâmb numit Lulu. L-am văzut deodată în fața mea, pe vremea aceea, când nu distingeam între mocirlă și lumină, în locul acela numit Budila, budă împuțită și plină de viermi, dar și fantastic Buddha plutind pe un lotus
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din bucătărie și, aplecându-se peste marginea vasului de agrement, îl umplu cu apă. în cele din urmă se duse în toaletă și se machie în oglindă. Când ieși de acolo, avea gene false, buzele îi erau de un roșu strident, iar machiajul gros îi ascundea tenul palid. Purta în mână o cască de baie. Sally se duse la ușa cambuzei, își înălță un braț și-și scoase o coapsă la vedere. — Gaskell dragule! strigă ea. Gaskell deschise ochii și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se propagă ca o undă, traversând oblic coridorul. Și păru că se transmite mai departe, răspândindu-se în celelalte părți ale navei. Acum, unda dispăruse din locul unde se afla el. Chiar deasupra lui se auzi o sonerie. Apoi vocea Stridentă a unui bărbat rosti agitată: - Toată lumea la posturi. O super-navă inamică tocmai a pătruns în zona noastră de spațiu... Datorită intensității tonului, îi trebui un moment să identifice vocea ca fiind a lui Draydart Duart. În interiorul creierului său, realiză că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
până la bărbie și clipește doar dintr-un singur ochi. Pe celălalt și-l închide cu degetul când vrea să doarmă. Din colțul lăsat al gurii i se prelinge continuu un fir de salivă, în rest, e o cochetă bătrână, fardată strident, care nu vorbește cu nimeni, stă mereu în capul oaselor, cu ochii într-o oglinjoară de buzunar, și zâmbește cu jumătate de gură. Părul violet i se răsfiră, ca un păienjeniș diafan, pe pernă. Mi-au trebuit câteva zile ca să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și ele răsuflate, decolorate: ce fusese odată albastru de Prusia și verde ca smaraldul în cozile păunilor, ruginiu-vulpe în ale fazanilor, ce fusese curcubeu în penajul papagalilor și al păsării-paradisului devenise acum același maroniu pe cenușiu sau fusese atât de strident retușat încît ți se părea că privești acele poze de nuntă colorate cu creionul sau obrajii înșelător îmbujorați ai ofticoșilor. Hotărât, nu ne plăceau, așa că am intrat pe filiera glorioasă a antropogenezei, reprezentată de câteva săli înguste cu vitrine și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Totul era în ordine. Apăsă atunci, scurt, pe discul din centrul volanului, sub plexiglasul căruia se reliefa emblema UAP. Izbucni sunetul de tenor al claxonului, care însă nu se opri când Emil Popescu ridică arătătorul de pe disc. Sunetul persista, monoton, strident, despicând aerul întunecat de la șase și jumătate dimineața. Arhitectul apăsă cu disperare de mai multe ori pe discul de plexiglas, dar fără efect. Simți că înnebunește. Ieși repede din mașină, pe care-o uitase cu farurile aprinse, și se învîrti
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înainte, drept în spinarea cu caftan vătuit a birjarului. Din față, venea vertiginos strada întreagă, ace de zăpadă ne biciuiau dureros fața și ochii. Când și când, răzbătea până la noi huruitul tramvaielor care treceau, și din nou acel „heeeppp“, „heeeppp“, strident și smuncit ca un șfichi, după care, un alt strigăt, plin de o bucurie răutăcioasă - „aliint-oo“; fulgerul negru al săniilor care veneau din față și așteptarea chinuitoare ca hulubele lor să lovească botul calului nostru; și „cioc, cioc, cioc“ sunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
la tonul său baritonul disprețuitor și ridicând glasul ca un tenor plin de emoție și de neliniște. Mâinile și picioarele îmi tremurau. Stomacul mi se făcuse ghem. Tăceam. Frau să țiu țe e cu tumnavastră! strigă Kleiman, cu un șuierat strident, transformând toate vocalele în „a“. Silabele scheunătoare ricoșau de tavanul de piatră și apoi o luau în sus pe scara de marmură de la intrarea principală. Dar, dacă înainte mi-era imposibil să reacționez cum aș fi vrut la auzul vocii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
iar picioarele îți intră, fără de voie, în ritmul de marș ca într-o groapă pe care n-ai observat-o la timp; bulevarde fără bănci în preajma orchestrei, dar cu scaune cu picioare verzi de fier, cu spătare de un galben strident și cu striații care-ți lasă semne regulate pe îmbrăcăminte; bulevarde unde, seara, când tubele cântă Faust, într-o biserică învecinată încep să bată clopotele mărunt și sonor, anunțând că nu peste mult timp va răsuna tunetul catifelat al aramei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
îmbrăcăminte; bulevarde unde, seara, când tubele cântă Faust, într-o biserică învecinată încep să bată clopotele mărunt și sonor, anunțând că nu peste mult timp va răsuna tunetul catifelat al aramei în comparație cu care valsul trompetelor ți se pare insuportabil de strident. Mai există bulevarde care par plicticoase, dar nu sunt așa. Aici, nisipul prăfos e plin de atâtea coji de semințe, încât e imposibil să-l mături; tot aici e un pisoar care pare un pachet neterminat și dinspre care vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
neliniște radioasă în care eram, mi-ar fi fost imposibil nu numai să dorm, dar și să stau culcat. Din bucătărie, ajungea până la mine zgomotul apei care curgea din robinetul deschis și care, căzând pe o farfurie din chiuvetă, răpăia strident. Zgomotele pe care le percepeam mă iritau atât de mult, încât, pentru a mă descărca de bucuria care mă inunda, m-am ridicat și, mișcând acul care mi se înfipsese în inimă și scuturând din creștet durerea surdă și blestemată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
tăcuți, am trecut mai departe și am cotit pe o ulicioară. În liniștea umedă, se auzea un pian, dar, cum se întâmplă adesea, până la noi în stradă răzbăteau numai sunetele cele mai puternice, care se loveau de pietre atât de strident, încât părea că acolo, în camera unde se cânta, un ciocan lovea o sonerie. Doar când am ajuns sub ferestre, am putut auzi și sunetele care lipseau: se cânta un tango. - Vă place acest gen de cântec spaniol? mă întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dar (oricât de straniu și de ilogic ar părea) tocmai acest sentiment de plăcere pe care mi-l trezeau imaginile respective îmi era extrem de antipatic. În orice caz, am sărit voios de pe divan în seara când a răsunat, lung și strident, soneria care mă chema la telefon. În seara aceea memorabilă, în seara aceea nefastă pentru mine mă pregăteam, ca întotdeauna, să mă duc la Stein. Dar nu era Stein. Și, când, după ce am coborât în fugă scările și am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
veni un om treaz și zgomotos ca ziua, că acesta ne-ar vedea ochii și pe noi toți, în starea în care suntem. Acum simt și eu ca ei: ar fi suficient să se tragă cu pușca, să se strige strident sau să se audă un lătrat răsunător pentru ca firul gingaș pe care se ține capul meu răvășit de o furtună mută să se rupă. Acum, în liniștea moartă a nopții, mă tem tocmai pentru acest firicel. Stau în fotoliu. Capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
va vedea ochii îngrozitori. Și ore întregi târându-mă spre fereastra întunecată cu storurile ridicate prin care, cum mă întorc cu spatele, cineva mă privește, deși fereastra se află la etajul al doilea. Și stinsul lămpii care, cu lumina ei stridentă, dă alarma ca o sirenă, cheamă oamenii încoace. Și senzația că, pe coridor, cineva se strecoară spre ușa mea atât de fragilă și de subțire. Și statul pe divan încordat și cu capul care nu vrea să se culce ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și, dând cu ochii de ușa cunoscută și dragă, mă cuprinde un tremur plin de bucurie. Mă apropii încetișor, ca să nu deranjez, și sun scurt. Din stradă vine zgomot mare: un camion trece zăngănind și cutremurând geamurile. Jos sună telefonul strident, ca în fiecare dimineață. Ușa nu se deschide. Atunci mă hotărăsc să apăs încă o dată pe butonul soneriei și rămân în așteptare. În apartament e tăcere, nu mișcă nimic, de parcă nu locuiește nimeni acolo. „Doamne, dumnezeule, gândesc eu, s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
restaurante așa-zis "românești" totul era mediocru, mâncarea, serviciile, mai puțin prețurile. Intră la "Miorița" fără prea mari speranțe și pe bună dreptate: nu era nici pe departe un local cu pretenții, mobilier modest, clientela pestriță, fum și un zgomot strident de manele. Nu dorea să "consume" nimic, dar comandă o bere și niște mici, pentru a putea lua "pulsul" românilor pripășiți pe aici. Intră în vorbă cu doi comeseni. Erau niște răzvrătiți, supărați pe toată lumea, înjurându-i și pe francezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
verde siminoc Țineți Ciuleandra pe loc, Țineți-o flăcăi așa Pân-o ajunge Puica..." Își aduse aminte de film și de nebunia eroului interpretat de Pintea, cauzată și de Ciuleandra, dar și de Puica... Ritmul sacadat al melodiei îi lovea strident urechile și creierul. Rezistă până la capăt, așteptând ceva mai potolit, mai liniștitor. Ce urma era să-l dea cu mașina peste cap: Cine iubește și lasă Dumnezeu să-i dea pedeapsă Târâișul șarpelui Și pasul gândacului, Vâjâitul vântului, Pulberea pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]