12,164 matches
-
le lipseau, căci, e de la sine Înțeles, Își păstrau pentru ei cele mai ațâțătoare femele. Într-un timp, ducându-se vestea târgului foarte departe, au apărut unii tocmai dinspre malul mării și au adus cu ei minunea minunilor: zeama de struguri. A fost tămbălău grozav, căci marfa era puțină, iar doritorii o grămadă: nefiind obișnuiți, după numai două-trei guri din licoarea fermecată pășeau Într-o lume a veseliei și a fericirii. Mintoșii era cât pe-aci să scape din mână echilibrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
școala atotcuprinzătoare, Hrănind lumea cu lacrimi, cu lapte și sudoare. De zestre a primit o sapă, o furcă, o coasă și se lupta cu viața și soarta‐i nemiloasă Tot răscolind pământul să‐i afle taina lui, Storcând mereu din struguri licoarea vinului. A lustruit pământul umblând pe el desculți, Făcându‐ l drept și darnic prin anii ei cărunți. Așa e școala vieții; e‐o luptă, un război Care adună anii și fapte de eroi. și țintirimul nostru cu bocete și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
până-n seară Și mâine vom veni iară, De vară ne vom bucura, De soare și căldura sa. Toamna Se usucă iarba pe câmpii, Din copaci cad frunze ruginii, Vara pleacă de unde a venit, Toamna se așează liniștit. S-au copt strugurii din vii, Albi și roșii, purpurii, Toate roadele sunt coapte Vom mânca pe săturate, Căci de-acum suntem școlari, Mâncând fructe creștem mari. Creștem mari și sănătoși La școală mergând voioși!
Anotimpurile by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83642_a_84967]
-
fost adus la cunoștința lui Abimelec. 26. Gaal, fiul lui Ebed, a venit cu frații săi și au trecut la Sihem. Locuitorii Sihemului au avut încredere în el! 27. Au ieșit la cîmp, le-au cules viile, le-au călcat strugurii, și au început să se veselească, au intrat în casa dumnezeului lor, au mîncat și au băut, și au blestemat pe Abimelec. 28. Și Gaal, fiul lui Ebed, zicea: Cine este Abimelec și cine este Sihem, ca să slujim lui Abimelec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
voiai să spui, amice? --Ar fi și n-ar fi... <Fiind bătrân>... o fi având multe metehne: n-o fi văzând, i-o fi tremurând mâna... Așa că... --Așa că să lăsăm morții cu morții și viii cu viile... --Viile cu struguri sau viile vii? - a vrut să știe gândul de veghe. --Dacă tot ai întrebat, eu aș vrea să rămân cu viile vii... --Una vorbim și alta ne înțelegem. --Nu prea te duce mintea, prietene. Nu știi cum îi limba pe
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mormânt) în fața Sfintei Cruci, care are de-o parte și de alta sulița, trestia și buretele. Trupul Său este înfățișat ca în momentul răstignirii, având numai un acoperământ în jurul coapselor, o coardă de viță de vie, încărcată de frunze și struguri, odrăslește din coasta străpunsă de suliță și urcă deasupra, se răsucește în jurul Crucii și coboară cu vârful în jos. Iisus ține în mână un ciorchine mare pe care îl stoarce într-un potir. Această icoană este realizată după o rugăciune
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
rușine și dezamăgire.Voiam să dispar de pe fața pământului, să mor și să mă dizolv. M-am culcat recunoscătoare că puteam să scap din iadul care devenise viața mea. Când m-am trezit, Helen și Anna stăteau lângă pat, mâncând strugurii pe care mi-i adusese mie cineva. — Semințe nenorocite, s-a lamentat Helen, scuipând câteva în palmă. N-au auzit că există și struguri fără semințe? Bine ați venit în secolul douăzeci! A, te-ai trezit! Eu am clătinat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
iadul care devenise viața mea. Când m-am trezit, Helen și Anna stăteau lângă pat, mâncând strugurii pe care mi-i adusese mie cineva. — Semințe nenorocite, s-a lamentat Helen, scuipând câteva în palmă. N-au auzit că există și struguri fără semințe? Bine ați venit în secolul douăzeci! A, te-ai trezit! Eu am clătinat din cap. Eram mult prea deprimată ca să vorbesc. Doamne, ești rău de tot, a comentat Helen veselă. Ai ajuns din nou în spital pentru consum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Desigur că glumesc. Dar mâncarea echipajului e chiar bună. Și din belșug. Orice de la înghețată, iaurt, sandviciuri și cârnăciori de bere la bomboane de ciocolată, samosa cu legume, brioșe și diverse mâncăruri calde, inclusiv variante vegetariene, mere, portocale, prune și struguri. După cum vă puteți închipui, e foarte, foarte greu să ții regim când lucrezi pe zboruri transatlantice, dar niciodată nu pot să mă plâng de mâncarea echipajului. E la fel sau poate chiar mai bună decât cea pe care o servesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Crezi că o să facă raport? — Mă îndoiesc, râd eu. Un bărbat de la clasa întâi a spus că o să scrie un comentariu favorabil la adresa mea, așa că, dacă ea o să scrie ceva de rău, o să pară ca vulpea care nu ajunge la struguri. —Era drăguț? —Cine? Tipul de la clasa întâi. Păi, era cam bătrâior... probabil însurat și toate cele, dar foarte amuzant. Cred că îl cheamă Norman nu știu cum. Devins sau... —Levins? — Da, așa. Păi, atunci tipa o să-și piardă timpul scriind ceva nefavorabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
bilanț de carieră, deși autorul e cu vreo zece-cinșpe ani mai bătrân ca mine. Două volume format „bloc de desen“, greu digerabil pentru bătrâna mea geantă, adună praful în vitrină (dar formatul incomod pare un motiv pueril - cam ca acrimea strugurilor dintr-o fabulă celebră -, ca să nu spun că nu dispuneam de două sute de mii de lei). Aglaja Vet. era o fată destul de complicată chiar și pentru mine - din cât am feuilletat romanul ei, în câteva după-amiezi la Cărturești - cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
trăiesc câțiva soldați Împreună cu familiile lor, câțiva meșteșugari, câțiva agricultori și un guvernator desemnat de Nizam al-Mulk, un brav castelan pe nume Mahdi Alauitul, care nu se Îngrijește de altceva decât de apa sa de stropit, de recolta de nuci, struguri și rodii. Tulburările din imperiu nu-i stânjenesc somnul. Hasan a Început prin a trimite câțiva tovarăși, fii ai locului, care se strecoară În garnizoană, predică și convertesc. Câteva luni mai târziu, aceștia sunt În măsură să-l anunțe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
său, apoi aud zgomotul unor pași grăbiți, oprindu-se la fiecare salon în parte, pe cine cauți, fetițo, întreabă cineva, iar ea strigă, pe tatăl meu, și iată-i căpșorul în cadrul ușii, cu fața luminoasă, cu ochii ei asemenea unor struguri verzi strălucind de emoție, tati, ce s-a întâmplat cu tine, strigă ea, agățându-se de trupul lui inert, ignorând toate tuburile acelea atârnate de corpul său, ignorându-mă și pe mine, iar el încearcă să o îmbrățișeze, însă își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pentru a o mulțumi, spunea chipul său, nu există nici un om pe lume care ar putea face mai mult. La amiază deschideam și închideam disperată frigiderul gol, mă duceam în livadă, culegeam portocale iarna, le decojeam și plângeam, iar toamna struguri roșii și albi, cu sucul gros curgându-mi printre degete, și vara prune, și când Udi se apropia de pădure, făcându-mi cu mâna plin de entuziasm, mă dezlipeam de pinul care îmi lăsa întotdeauna o sărutare cleioasă pe bluză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
strălucea primăvara precum soarele, aurind visele noastre. Iată și terasa murdară, cu vedere spre munții albaștri, înlănțuiți asemenea unui colier de pietre de safir, aici ședea tata după-amiaza în pantalonii săi kaki scurți, picior peste picior, aplecat de spate, mestecând struguri negri și făcând predicții despre starea vremii, lentilele ochelarilor săi strălucesc de fericire, iar eu ședeam la baza treptelor acelora, cu brațele încărcate de pui de pisică. Tot timpul se nășteau pisoi în pustiul acestei câmpii, se jucau printre ierburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de podea, nu îmi mai văd decât teama, alune rotunde uriașe lovindu-se una de cealaltă. De ce îi pasă dacă îl aud sau nu, să își țină discursul în fața altcuiva, să plece pe strada goală și să profețească pomilor și strugurilor, dar el spune, ascultă-mă, Naama, trebuie să fac o schimbare, îmi ridică bărbia cu blândețe, capul îmi este plin de ace grele de oțel, cum de mâinile lui fine reușesc să îl ridice, știu că boala aceasta este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu scrisoarea, mă sperii eu, nu am reușit să o distrug, mă uit la chipul ei cu atenție, ce știe, oare, pare îngrijorată, dar așa este tot timpul în ultima vreme, ochii ei se îndepărtează unul de celălalt, ca doi struguri nelegați de ciorchine, care se împrăștie prin farfurie, își întoarce privirile de la mine și pleacă în camera ei, eu mă ridic greu, mă doare întreg corpul, ca și când aș fi petrecut toată noaptea luptându-mă, fața îmi este umflată, am gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lui, dacă nu chiar el, cine profita de pe urma slăbiciunii lui, dacă nu eu, cu patru mâini silitoare ne distruseserăm viața, într-o armonie surprinzătoare, în timp ce Noga aștepta pe margine asemenea unui ucenic amețit urmărindu-ne cu ochii ei ca niște struguri verzi. Cum îngăduisem fericită vreme de atâția ani să îmi facă o asemenea nedreptate, ba chiar îl încurajasem să mă rănească pentru a-și consolida puterea, mă folosisem de Noga pentru a-i amărî viața, îl judecasem, îl răsplătisem dominându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
poți sta. Dacă mai stau mult, o să sfârșesc prin a nu mai pleca de aici, am spus eu, râzând. — S-ar putea să ai dreptate. Apoi s-a întors spre Naoko. Vai de mine, ar fi trebuit să iau niște struguri de la domnul Oka. Am uitat complet. — Vrei să merg cu tine? a întrebat Naoko. Ce-ar fi să mi-l dai pe tânărul Watanabe? — De acord, spuse Naoko. — Bravo! Hai să ne facem plimbarea de noapte, spuse Reiko, luându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în casă și a ieșit cu o pungă mare de plastic. Reiko i-a mulțumit și i-a urat noapte bună, înainte de a se întoarce la mine. Ia uite! spuse ea, desfăcând punga. În pungă erau niște ciorchini mari de struguri. Îți plac strugurii? Bineînțeles că-mi plac. Mi-a dat ciorchinele de deasupra. — Poți să mănânci liniștit. Sunt spălați. Ne-am văzut de plimbare, mâncând struguri și scuipând cojile și semințele pe jos. Erau proaspeți și gustoși. — Eu îl învăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a ieșit cu o pungă mare de plastic. Reiko i-a mulțumit și i-a urat noapte bună, înainte de a se întoarce la mine. Ia uite! spuse ea, desfăcând punga. În pungă erau niște ciorchini mari de struguri. Îți plac strugurii? Bineînțeles că-mi plac. Mi-a dat ciorchinele de deasupra. — Poți să mănânci liniștit. Sunt spălați. Ne-am văzut de plimbare, mâncând struguri și scuipând cojile și semințele pe jos. Erau proaspeți și gustoși. — Eu îl învăț pe fiul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mine. Ia uite! spuse ea, desfăcând punga. În pungă erau niște ciorchini mari de struguri. Îți plac strugurii? Bineînțeles că-mi plac. Mi-a dat ciorchinele de deasupra. — Poți să mănânci liniștit. Sunt spălați. Ne-am văzut de plimbare, mâncând struguri și scuipând cojile și semințele pe jos. Erau proaspeți și gustoși. — Eu îl învăț pe fiul lor să cânte la pian și ei îmi dau câte ceva, din când în când. Vinul pe care l-am băut era de la ei. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Nu, poți să fumezi. — E singurul obicei de care nu mă pot debarasa, spuse ea, încruntată, dar aprinzându-și țigara cu evidentă plăcere. Nu cred că erau mulți cei cărora le plăcea tutunul așa cum îi plăcea lui Reiko. Am mâncat struguri, aruncând cojile și semințele într-o cutie goală de conserve, care servea drept coș de gunoi. — Deci, până unde am ajuns cu povestea aseară? a întrebat Reiko. — Era o noapte întunecată și furtunoasă și te cățărai pe o stâncă abruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mai mult. O puneam să cânte din nou, aceeași piesă și întotdeauna o interpreta mult mai bine decât prima dată. Își dădea singură seama unde greșise. Reiko oftă, privind capătul țigării care ardea. Eu mi-am văzut mai departe de struguri, fără să scot nici un cuvânt. — Simțeam muzica, recunosc, dar fata aceea o simțea mai bine decât mine. Îmi părea rău de timpul pe care îl irosise în van. Dacă ar fi început cu un profesor bun și ar fi învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pentru a-și testa propriile forțe. Bineînțeles că mi-am dat seama de lucrul acesta mult mai târziu. La vremea aceea nici nu mă gândeam la așa ceva. Reiko a dat din cap și a luat și ea câteva boabe de struguri. — Fata era bolnavă, spuse Reiko. Era ca un măr putred care le strică și pe cele bune din jurul lui. Nimeni nu o poate vindeca și va muri cu o asemenea boală. Din acest punct de vedere, este de compătimit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]