2,394 matches
-
destinse, aproape amuzat, oarecum ironic. Ea spuse: - Se vede. Atât. Nu e ceva la care să te gândești. Acesta era deci genul de răspunsuri pe care se mulțumeau să le dea. Ei erau diferiți. Erau speciali. Răspuns stupid, pentru oameni stupizi. În realitate, complexitatea acestei chestiuni atingea un nivel fără precedent. Procesul previziunii se desfășura pe plan nonverbal. Întregul sistem non-A viza, metodic, coordonarea realităților non-verbale cu protecțiile lor verbale. Chiar și pe Venus non-A, prăpastia între interpretare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
putea răspunde, fata adăugă: ― Ai venit pentru jocuri? ― Întocmai, răspunse Gosseyn. Ezită o clipă. El ar fi trebuit să fie cel care pune întrebări. ― Și tu? Tot pentru jocuri, aici? Nu-i trebui mult ca să realizeze că pusese o întrebare stupidă căci răspunsul pe un ton amar nu întârzie: ― Nu fi rău. Eu nici măcar nu știu ce înseamnă A-ul acela cu o linie deasupra. Gosseyn rămase tăcut. În vocea ei ghicise o umilința jenantă. Brusc, personalitatea fetei i se contura: un psihic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
acum îmi dădeam bine seama, cu zâmbetul și cu șoaptele ei. 15. Câteva zile mai târziu, rătăceam singur pe un ostrov, un șarpe se târa pe lângă mine, când am găsit, lângă o tufă, printre alte cioburi (cultura Boian, în mod stupid socotită pe atunci aniconică), un falus de lut ars. M am așezat pe un trunchi de salcie căzut în apă, mă gândeam să spăl de pământ falusul și cioburile ridicate odată cu el, stuful mă acoperea din toate părțile, nimeni n-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se duce. Gosseyn calculă că patru din cele zece minute se scurseseră, își șterse fruntea umedă și insistă. - Ce crezi despre acuzațiile lui Jurig împotriva prezicătorilor? Ea ridică din umeri, indiferentă. - Cred că sunt exacte. Îmi amintesc că un servitor stupid mi-a răspuns obraznic și l-am biciuit. Îl măsură cu ochii ei mari și inocenți. - Ce altceva să faci oamenilor care nu stau în banca lor? Gosseyn aproape că uitase de bărbat, dar trebuia să-și aducă aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Yanar parcă se destinse, aproape amuzat, oarecum ironic. Ea spuse: - Se vede. Atât. Nu e ceva la care să te gândești. Acesta era deci genul de răspunsuri pe care se mulțumeau să le dea. Ei erau diferiți. Erau speciali. Răspuns stupid, pentru oameni stupizi. În realitate, complexitatea acestei chestiuni atingea un nivel fără precedent. Procesul previziunii se desfășura pe plan nonverbal. Întregul sistem non-A viza, metodic, coordonarea realităților non-verbale cu protecțiile lor verbale. Chiar și pe Venus non-A, prăpastia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
destinse, aproape amuzat, oarecum ironic. Ea spuse: - Se vede. Atât. Nu e ceva la care să te gândești. Acesta era deci genul de răspunsuri pe care se mulțumeau să le dea. Ei erau diferiți. Erau speciali. Răspuns stupid, pentru oameni stupizi. În realitate, complexitatea acestei chestiuni atingea un nivel fără precedent. Procesul previziunii se desfășura pe plan nonverbal. Întregul sistem non-A viza, metodic, coordonarea realităților non-verbale cu protecțiile lor verbale. Chiar și pe Venus non-A, prăpastia între interpretare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
putea răspunde, fata adăugă: ― Ai venit pentru jocuri? ― Întocmai, răspunse Gosseyn. Ezită o clipă. El ar fi trebuit să fie cel care pune întrebări. ― Și tu? Tot pentru jocuri, aici? Nu-i trebui mult ca să realizeze că pusese o întrebare stupidă căci răspunsul pe un ton amar nu întârzie: ― Nu fi rău. Eu nici măcar nu știu ce înseamnă A-ul acela cu o linie deasupra. Gosseyn rămase tăcut. În vocea ei ghicise o umilința jenantă. Brusc, personalitatea fetei i se contura: un psihic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
urechi îi vibrară în ritmul ei. Auzi atunci un zăngănit metalic. Atingând ușor ușa cu unul din tentaculele sale, Corl o deschise și ieși pe coridor. O clipă se simți năpădit de un imens dispreț, gândindu-se la ființele acelea stupide care cutezaseră să-și pună mintea cu un corl Dar în clipa următoare își aminti că nu era singurul corl de pe această planetă. Era un gând pe cât de neașteptat, pe atât de straniu. Căci îi urâse pe ceilalți corli și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vechilor dailamiți, precum clanul lui Seyed Hamed Miri sau Ali Parvin, care erau școliți și cu stare. Ei îi aduseseră și pe alții, ca și breslele de pietrari care împodobiseră împrejurul cioplind în versantul de rocă. Nu era nimic mai stupid decât să sfârșească acolo unde își doriseră cândva să se bucure: și ea, și Omar plănuiau la începuturi, pe când ea abia absolvise, să aibă o casă pe colinele înverzite și în ea să își primească nepoții. De câte ori ceața de plumb
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să-i schimbe atitudinea, ajunse la acest punct crucial: ― Ceea ce nu înțeleg în mod limpede forțele guvernamentale este că, prin realizările lor științifice, Arsenalele sînt mai puternice decît guvernul în sine. Ele înțeleg că, bineînțeles, dacă ar fi atît de stupide încît s-o răstoarne pe Împărăteasă, nu s-ar bucura în mod necesar de sprijinul populației, și că de fapt ar dezechilibra stabilitatea devenită posibilă datorită prezenței lor. Și totuși superioritatea este o realitate. Dacă ar fi să luăm doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
OFIȚER ORI SOLDAT NU MAI ERA DECÎT O SINECURĂ CĂUTATĂ DE TOȚI NEPRICOPSIȚII CARE AVEAU INFLUENȚĂ SAU BANI PENTRU A DA MITĂ. IATĂ-I, STÎND ÎN PICIOARE SAU PE JOS, FĂRĂ SĂ GÎNDEASCĂ NIMIC, AȘTEPTÎND SĂ TERMINE O DATĂ TREABA ASTA STUPIDĂ PENTRU A SE ÎNTOARCE LA AMANTELE SAU JOCURILE LOR, LA EXISTENȚA LOR MONOTONĂ. ERA UN NEFERICIT PRODUS SECUNDAR AL PLANULUI SĂU DE A PUNE CAPĂT RĂZBOAIELOR, DAR ORICUM ERA MULT MAI BINE DECÎT SĂ MOARĂ OAMENII CU MILIOANELE ÎN LUPTĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Stefani și G. Levasseur, 1968). Astfel hiperemotivii au apărut destul de numeroși, temperamentul lor corespund unei forme atenuate de nevroză a fricii (nevroze d'angoisse) și care invadând tot individul până la obnubilarea înțelegerii îl poate conduce la acte din cele mai stupide (ca, de pildă, fuga automobilistului de la locul accidentului, legitima apărare imaginară etc.). Printre psihastenici indolenți și inactivi se găsesc mulți vagabonzi, prostituate, homosexuali utilitari etc. Aceștia furnizează un important contingent de delicvenți, fără o personalitate solidă, pe care unele doctrine
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
de a pătrunde la Belle Arte mi se părea un eșec; datorită lui ratasem șansa de a mă apuca de o meserie pentru care aș fi avut înclinații. Apoi felul cum mă însurasem. Sau bețiile. Totul era singurătate, minciună, tiflă stupidă. Singurul înșelat eram eu. Simțeam că viața mă trăgea la fund, vroiam să mă smulg și încheiam rugîndu-1 să mă ajute. Dacă tata m-ar fi crezut atunci, cine știe?, viața mea ar fi luat, poate, alt curs. Dar, influențat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din acest caiet de matematică, uzat, cu foile asprite de umezeala care s-a uscat, cât de simplist îl judecasem pe acest om în care nu reușisem să văd decât o parte de adevăr, cea care îmi convenise, fiindcă încurajase stupida convingere că eu eram făcut din alt lut, mai tare, că aveam dreptul să-mi impun părerile și umorile, datoria lui fiind, în relația noastră, să joace rol de ecran... Mi-l amintesc cum trecea pe coridoare: cu halatul pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ar fi destul să mă sinucid oricum pentru a deveni un erou, redând lumii armonia pe care eu am tulburat-o, o clipă, prin apariția mea. Cum bănuiesc însă că și după moartea mea vor mai exista erori, o sinucidere stupidă n-ar rezolva nimic; trebuie să dau puțină ordine dezordinei din viața mea. Măcar în felul acesta să contribui la armonia universală. Dacă fiecare ar face ceva pentru sine, micșorând absurdul și zăpăceala din destinul propriu, s-ar micșora probabil
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care contrasta cu buzele groase, senzuale. Era, cum o văzusem pe fereastră, înaltă, subțire, ca un șarpe care dansează în aer și-și fascinează victima. Aștepta să zic ceva, să-i explic de ce mă proptisem dinaintea ei cu zâmbetul meu stupid, dar nu știam ce să spun. "Nu te simți bine, domnule sculptor?" m-a chestionat ea cu o îngrijorare ironică. Zăpăcit, i-am dat un răspuns de o stupiditate care o întrecea pe cea a zâmbetului de care nu mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tot diavolul, mi-a șoptit că poate și cu Laura... M-am crispat, m-am scârbit de propria mea dorință, m-am revoltat împotriva femeii care mi se oferea și mi-am zis că trebuia să ies din situația aceea stupidă. Acum puteam să judec cu o anumită răceală și m-am întrebat ce anume o îndemnase să fie atât de ofensivă? Sângele încălzit de baia fierbinte? Mă plăcea ca bărbat? Cea mai probabilă părea presupunerea că Moașa se hotărâse să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nevoie s-o spun? mi-a repugnat totdeauna, sub orice formă. Mirosurile bălții se amestecau în aer cu arome de fructe coapte. Insectele foiau prin urzici, amețite de căldură, și le auzeam zgomotele subțiri. Era o gravă nedreptate acel accident stupid! Când a venit însă Dinu și a desfăcut prosopul, m-a liniștit. Nici o grijă, mai ai până când va trebui să-ți pregătești piatra funerară, dragă Daniel", a râs el de sperietura mea. Mi-a spălat rana, care din fericire era
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-l pe funcționar cum pleca, a înțeles dintr-o dată ce voise Grand să spună: scria fără îndoială o carte sau ceva asemănător. Până la laborator, unde, în sfârșit, a ajuns, se luminase și se liniștise. Știa că această impresie a lui era stupidă, dar nu reușea să creadă totuși că ciuma s-ar putea într-adevăr instala într-un oraș unde puteau fi găsiți funcționari modești care cultivau manii demne de respect. Mai exact, nu vedea locul acestor manii în mijlocul ciumei și judeca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
când se gândea la ciumă. În cele din urmă, a recunoscut că îi era frică. De două ori a intrat în cafenelele pline de lume. Și el, ca și Cottard, simțea o mare nevoie de căldură umană. Rieux găsea asta stupid, dar cu acest prilej și-a amintit că-i promisese reprezentantului comercial o vizită. Seara, medicul l-a găsit pe Cottard în fața mesei lui din sufragerie. Când a intrat, pe masă a văzut deschis un roman polițist. Dar se înserase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
copii, soți, amanți, care crezuseră cu câteva zile mai înainte că se despart doar vremelnic, care se îmbrățișaseră pe peronul gării noastre dându-și câteva sfaturi, siguri că se vor revedea câteva zile sau câteva săptămâni mai târziu, absorbiți de stupida încredere omenească, abia distrași prin această plecare de la preocupările lor obișnuite, s-au văzut dintr-o dată despărțiți fără speranță, opriți să se regăsească sau să comunice între ei. Căci închiderea avusese loc cu câteva ore înainte ca hotărârea prefecturii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nu v-ar folosi la nimic. ― De ce? ― Pentru că sunt în acest oraș mii de oameni în situația dumneavoastră și nu pot fi totuși lăsați să plece. ― Dar dacă ei n-au ciumă ? ― Nu este un argument suficient. Povestea asta este stupidă, știu foarte bine, dar ea ne privește pe toți. Trebuie luată așa cum este. ― Dar eu nu sunt de aici! ― Începând de acum, din păcate, veți fi de aici, ca toată lumea. Celălalt se aprindea: ― E o chestiune de umanitate, v-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să moară grămadă și să putrezească pe străzi, în ciuda prefecturii, și că orașul ar fi avut parte, în piețele publice, de scene în care muribunzi s-ar fi agățat de cei vii cu un amestec de ură și de speranță stupidă. Acesta era, în orice caz, genul de evidență sau temeri care mențineau în cetățenii noștri sentimentul exilului și al despărțirii. În această privință, naratorul știe foarte bine cât de regretabil este faptul că nu poate reda aci nimic care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
primele episoade ale unei serii de violențe care, dacă ar fi lăsate în voia sorții, ar pune bețe în roate procesului de pace. Uri, mai dă-mi, te rog, telefonul mobil. Îl luă, dându-și seama că avusese o scăpare stupidă. Se uitase la mesajele scrise, care au fost, bineînțeles, șterse toate, dar nu verificase registrul de apeluri, lista de numere apelate. Apăsă tastele până când găsi lista de numere formate. Acolo, în capul listei, era un telefon dat sâmbătă după-amiază. Apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
securitatea israeliană. Exista o singură problemă. Nu era decât un proprietar de magazin din Beirut. Același nume. Persoane diferite. Crezi că securitatea israeliană l-a omorât pe Afif Aweida? — Nu asta vreau să spun. Ci doar că astfel de greșeli stupide se pot întâmpla. Oricine ar fi putut cădea în capcana asta. Mergeau pe strada Shlomzion Ha’Malka spre mașina lui. Ea voise să urce până în camera ei, să se machieze, dar Uri fusese de neclintit: nu aveau timp. Pe când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]