1,414 matches
-
de ce tinde să se ridice în Spec,IP. Categoriile cazuale vizibile, al căror centru e K, sunt de două tipuri, corespunzătoare categoriilor tradiționale Caz inerent și Caz structural marcat (Chomsky 19868), care trebuie legitimate: Cazurile inerente sunt Cazuri (K) pline subiacent și sunt legitimate de un centru care le selectează, condiția de legitimare fiind Principiul Proiecției; atribuirea Cazului inerent are loc sub guvernare și este imposibilă în configurația ECM; Cazurile structurale marcate sunt Cazuri (K) vide subiacent, care trebuie să satisfacă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sunt Cazuri (K) pline subiacent și sunt legitimate de un centru care le selectează, condiția de legitimare fiind Principiul Proiecției; atribuirea Cazului inerent are loc sub guvernare și este imposibilă în configurația ECM; Cazurile structurale marcate sunt Cazuri (K) vide subiacent, care trebuie să satisfacă ECP. Pentru fiecare K vid, antecedentul guvernor (care atribuie Caz) determină realizarea sa ca acuzativ, ca ergativ sau ca oblic. Un centru vid cum este K poate satisface ECP numai fiind guvernat de un antecedent, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tall 'a fi înalt', iar subiectul tranzitiv și subiectul unui verb inergativ cu sensul cry 'a plânge' sunt marcate morfologic la fel. Autoarea nu menționează nimic despre faptul că această limbă are caracteristici de tip ergativ, prin urmare, probabil că, subiacent, optează pentru analiza "inacuzativă" a limbilor ergative (vezi supra, 2.1.). Și Nash (1995) adoptă ideea că verbele sunt inacuzative atât în limbile ergative, cât și în limbile acuzative. 3. PROBLEME PENTRU TEORIA CAZULUI Analiza limbilor ergative a ridicat mai
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sens filozofic, ca și religios, libertatea de alegere poate conduce dincolo de domeniul multiplicității atunci cînd se decide în favoarea totalității, iar nu a fragmentului ; atunci cînd concepe virtutea nu atît ca opusă viciului, cît în Principiul ei, spre care îndreaptă dinamica subiacentă oricărei virtuți ; atunci cînd optează pentru dimensiunea transcendentă a persoanei, dar înțeleasă nu în opoziție cu dimensiunea ei orizontală, ci comandînd-o și înglobînd-o pe aceasta din urmă. E de ales între situația de opoziție a contrariilor și situația coincidenței lor
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
definește cogniția depresivă ca fiind o conceptualizare inadecvată a conținutului depresiv. El descrie o „triadă cognitivă responsabilă pentru simptomele depresiei” alcătuită dintr-o imagine negativă despre sine, despre lume și în ceea ce privește viitorul. Aceste cogniții pot fi clasate în funcție de erorile sistematice subiacente logicii. Li se recunosc, însă, și unele caracteristici formale: ele sunt resimțite de către subiect ca involuntare, automate și plauzibile și fac dovada unei perseverări stereotipe. Puțin mai târziu, Beck formulează definiția cogniției: „Orice activitate mentală care are un conținut verbal
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
la rang de epifenomene, de factori predispozanți sau precipitanți. Tratamentele (farmacologice și/sau cele psihosociale) sunt, în această situație, considerate ca „medicamente” a căror administrare standardizată este suficientă pentru a demonstra valorile lor curative intrinseci asupra simptomelor sau stării psihopatologice subiacente. Evaluarea critică înseamnă, adesea, compararea efectelor unuia sau a mai multor tratamente diferite (farmacologice/psihosociale) la subiecți regrupați sub o etichetă generică. Confruntate cu problemele unui subiect anume, clasificările nosologice și comparațiile statistice nu ajută deloc clinicianul în analizarea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
înnăscute sau dobândite se referă la datele privind istoria biologică, developmentală, familială și socială capabile să explice geneza comportamentului problemă și natura determinanților actuali. Studiul lor semnifică, de exemplu, luarea în considerație a unor factori cum ar fi schemele cognitive subiacente sau personalitatea, aceasta fiind definită ca ansamblul repertoriilor comportamentale, cognitive, emoționale și fiziologice de care dispune subiectul într-un anumit moment al vieții sale. Acest studiu recunoaște importanța determinismelor biologice și psihologice fără a li se atribui cu ușurință statutul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
eficiente pe deplin, pe termen scurt și mai ales pe termen mediu și lung. Sunt necesare studii suplimentare pentru a înțelege mai bine originea tulburărilor, factorii care intervin în dezvoltarea acestora și în menținerea lor și mecanismele psihologice și fiziologice subiacente, și pentru a identifica tehnicile psihoterapeutice sau/și medicamentoase mai performante pentru a le trata. In prezent, alegerea între TCC și farmacoterapie se stabilește, cel mai adesea, pe considerente cum ar fi: preferința și motivația pacientului, efectele secundare, costul relativ
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
al tulburării de anxietate generalizată cu componente multiple, care include strategii comportamentale și strategii cognitive, se dovedește mai eficient decât un tratament cu strategii exclusiv comportamentale sau exclusiv cognitive. Formele terapiei Protocoalele care urmăresc neliniștile excesive cât și mecanismele psihologice subiacente, cum ar fi intoleranța la incertitudine și evitarea cognitivă, antrenează ameliorări clinice importante. Ele permit rezolvarea tulburării de anxietate generalizată, eliminarea neliniștilor cronice cât și simptomele unor alte tulburări concomitente. Studiile demonstrează că terapia este mai eficientă decât simpla așteptare
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care trebuie adoptat. Faza preventivă sau travaliul terapeutic pentru modificarea schemelor După stabilizare, travaliul terapeutic centrat pe modificarea schemelor poate începe. Această fază constă, conform teoriei clasice a lui Beck, pornind de la travaliul terapeutic al gândurilor automate, în inferarea schemelor subiacente. Din momentul în care a/au fost identificat(e) ca obiectiv terapeutic, schema (schemele) este atacată cu ajutorul tehnicilor specifice. 3. Studiu de caz (modelul lui Beck) Prezentarea cazului Martine suferă de o stare depresivă recurentă de zece ani. Bilanț diagnostic
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
timp și face obiectul unor evaluări regulate. Obiectivele terapiei bulimiei - Stoparea crizelor de bulimie și a comportamentelor de purgație. - Normalizarea alimentației (în ceea ce privește regularitatea, cantitatea și diversitatea). - Modificarea atitudinilor negative față de greutate și de siluetă. - Tratamentul tulburărilor co-morbide (depresie...). - Ameliorarea problemelor subiacente sau asociate (slabă stimă de sine, anxietate socială, perfecționism clinic, anxietate de performanță...). - Prevenirea recăderilor. Evaluare clinică Primele convorbiri individuale urmăresc mai multe obiective: - stabilirea unei alianțe terapeutice, - evaluarea motivației pentru schimbare, - obținerea de informații utile pentru înțelegerea problemelor, - formularea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
decât un laxativ pe zi. Ea respectă cu dificultate consemnul de a nu se cântări decât o dată la două zile. Restructurare cognitivă Consultarea carnetului alimentar permite identificarea gândurilor automate negative, evidențierea distorsiunilor cognitive și desfășurarea travaliului terapeutic pentru modificarea schemelor subiacente, în special a cognițiilor sale referitoare la alimentație („Ceilalți pot mânca normal fără să se îngrașe. Eu trebuie să mă supraveghez”, „Dacă mă simt grea după ce am mâncat, înseamnă că m-am îngrășat”...), la frumusețe („Valoare mea personală depinde de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fără îndoială, primul care a creat un Institut de sexologie (echipă pluridisciplinară de psihiatri, medici și non-medici, la facultatea de Medicină de la Praga). Este greu să neglijăm contribuția lui Freud (1856-1939) în tentativa unei clarificări mai globale a problematicii sexuale subiacente, unde conștient și inconștient sunt întotdeauna prezente în cadrul tratamentului. Au apărut apoi lucrările lui Kinsey (1894-1956) și Masters și Johnson (1971), care au propus o veritabilă mediatizare a problemei, deschizând calea spre un real studiu al sexualității umane bazat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
numărul patologic de hematii eliminate, hematuria poate fi:microscopică (peste 3 hematii/câmp sau peste 3000 hematii/min) - macroscopică (peste 300.000 hematii/min) determină modificarea de culoare a urinii. Notă! Nu există relație între gradul hematuriei și severitatea leziunii subiacente. Hematuria trebuie diferențiată de prezența hematiilor prin contaminarea urinii cu sânge de origine genitală sau digestivă. În funcție de momentul eliminării de hematii în cursul micțiunii, hematuria poate fi inițială (prin leziuni de obicei inflamatorii ale prostatei, uretrei), terminală (leziuni vezicale) sau
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
recurentă). Diagnosticul necesită urocultură. Medicația preferată este chinolonele și Biseptol timp de 4-6 săptămâni urmată de urocultura de control. NEFROPATII TUBULO-INTERSTIȚIALE Definiție, date generale Nefropatiile tubulo-interstițiale (NTI) reprezintă afecțiunile caracterizate prin afectarea predominantă a țesutului interstițial și a tubilor renali subiacenți. Sunt clasificate în acute și cronice, fiecare dintre entități putând fi primară sau secundară unei afecțiuni sistemice. Anatomopatologic se caracterizează prin inflamație în interstițiu sau atrofie tubulară sau dilatație sau fibroză extinsă, însoțită de un grad de glomeruloscleroză. Etiopatogenie Este
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
cm la bărbați și ≥ 80 cm la femei. 4. indicele abdomino-fesier (IAF) reprezintă raportul dintre circumferința abdominală și circumferința măsurată la nivelul feselor, a cărui valoare normală este de 0.85. 5. grosimea pliului cutanat apreciază grosimea epidermului, a fasciei subiacente și al țesutului adipos subcutanat, într-o anumită zonă a corpului, standardizat la nivel bicipital, tricipital, subscapular și suprailiac. Clasificarea obezității 1. Clasificarea antropometrică realizată în funcție de valorile indicelui de masă corporală - IMC, este redată în Tabelul 21 și, în funcție de acest
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
sunt constituite de integritatea tegumentului, aspectul clinic și evolutiv al leziunilor, cât și de prezența infecțiilor. Această împărțire, deși discutabilă, este posibilă din considerente didactice. 12.2. CONTUZIILE Contuziile sunt reprezentate de leziuni ale țesutului celular subcutanat și ale structurilor subiacente, la niveluri și pe întinderi variabile, produse de un agent vulnerant, cu păstrarea integrității tegumentelor. 12.2.1. CLASIFICAREA CONTUZIILOR Criteriile de clasificare ale acestor leziuni sunt multiple și dependente de: natura și forța cu care acționează traumatismul, importanța leziunilor
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
sunt variabile și strâns legate de violența și de durata de acțiune a agentului vulnerant. Leziunile produse prin strivire, compromit cel mai frecvent vitalitatea pielii determinând o mortificare cu formare de escară, care prin eliminare transformă contuzia în plagă. Țesuturile subiacente pot suferi multiple decolări, rupturi vasculare, cu formare de hematoame localizate sau difuze, colecții seroase, situate în zone cu aponevroze puternice (coapsă, abdomen, regiunea lombară). Pot apare fracturi, rupturi musculare sau tendinoase, compresiune sau rupturi nervoase. La nivelul cavității abdominale
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
12.3 ), consecutiv ruperii vaselor limfatice la nivelul orificiilor care străbat fascia. Seromul este determinat de traumatisme tangențiale față de planul tegumentului, în acele regiuni unde exista aponevroze puternice. În aceste situații, apare o mișcare de forfecare a tegumentului pe plan subiacent. Violența cu care are loc forfecarea tegumentului explică lipsa hemoragiei, ca urmare a hemostazei spontane ce urmează ruperii prin smulgere a vaselor de calibru mic. În acest mod se adună o serozitate formată din limfă și lichid interstițial, niciodată hemoragică
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
căror rezultat este mult mai bun. Amputația extremității ca metodă de suprimare a tuturor modificărilor anatomice și funcționale este astăzi părăsită. 12.3. TRAUMATISMELE DESCHISE PLĂGILE Plaga este o soluție de continuitate a tegumentelor și mucoaselor care interesează și țesuturile subiacente produsă sub acțiunea unui agent traumatic. 12.3.1. ETIOLOGIE SI CLASIFICARE Diversitatea factorilor etiologici, a condițiilor în care ei acționează, ca și particularitățile biologice ale țesuturilor, imprimă plăgilor aspecte variate pe care nici o clasificare nu poate să le cuprindă
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
fără a dezvălui și o componentă nostalgică și sentimentală, ținută sub control de preeminența intelectului și a viziunii estete. Ilustrând pregnant fenomenul de amestec și destrămare a genurilor și speciilor literare, înlocuind gravitatea convențională cu farsa (farsă cu o gravitate subiacentă, neconvențională), literatura lui S. subminează deliberat iluzia reprezentării, demontând sau utilizând ironic convențiile tradițional puse în slujba acreditării iluziei, cultivă relativizarea viziunii, abandonează scrupulul privind adecvarea realistă la real în favoarea preocupării pentru autoreferențialitate și poate fi catalogată drept „pre-postmodernistă”. Cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
nivele și se utilizează un receptor Doppler distal, măsurându-se astfel presiunea sistolică la nivelul arterelor mari. Localizarea leziunii este determinată în funcție de apariția gradientului de presiune. Un gradient mai mare de 20 mmHg între două segmente adiacente indică o stenoză subiacentă. Gradientul între coapsă inferior și gambă superior indică leziune de arteră femurală superficială distal sau arteră poplitee. Gradientul între gambă superior și inferior indică leziune infrapoplitee. Limitele metodei sunt reprezentate de nedetectarea stenozei moderate izolate- mai ales la nivel iliac
EUR-Lex () [Corola-website/Law/230371_a_231700]
-
micromonolit, din probe pe cât posibil cu agregate structurale întregi, având notate datele de identificare atât pe capac, cât și pe cutia propriu-zisă, precum și denumirea și grosimea orizonturilor. După ultimul suborizont se adaugă un eșantion de material parental și/sau rocă subiacentă. Probele în cilindri se recoltează numai din profilul proaspăt deschis (1-3 ore) și nu se admit cele din profile reîmprospătate. Se recoltează 4 cilindri de 100 cmc sau 2-3 cilindri de 200 cmc din fiecare orizont sau suborizont, până la 1
EUR-Lex () [Corola-website/Law/237771_a_239100]
-
învață din copilărie prin intermediul agenților socializanți să perceapă, să interpreteze, să judece și să răspundă la evenimente într-un anumit mediu fizic și social. De-a lungul timpului, ei achiziționează diferite cogniții care să le permită îndeplinirea acestor sarcini. Structurile subiacente se bazează pe observația zilnică și interacțiunea cu ceilalți indivizi reali sau fictivi. Fiecare episod de violență reprezintă o nouă achiziție. Pe măsură ce individul retrăiește actul de violență, cognițiile lui devin mai complexe și mai greu de schimbat. Schimbările pe termen
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
important în învățarea scenariilor și a schemelor comportamentale la fel precum primele competențe contribuie în mod decisiv la achiziționarea cunoștințelor procedurale și declarative necesare vieții intelectuale. Puterea evoluției și variațiile aleatorii creează diferențe culturale și individuale la nivelul mecanismelor biologice subiacente cognițiilor și comportamentelor. Diferențele biologice acționează în interacțiune cu diferențele individuale și de mediu, modelând partea flexibilă și structura cognițiilor ce controlează în mod direct procesarea cognitivă și comportamentele sociale ale copilului. Învățarea prin observare și prin acțiune contribuie la
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]