2,985 matches
-
sau caricatura), în postmodernitate se transformă într-o categorie, într-un concept manipulat și manipulând, la rându-i, politic. În prezent, parodia este discutată ca o exagerare ce acționează prin anumiți "indici informaționali": presupune o "duplicitate funciară" întrucât "legitimează și subminează, în același timp, ceea ce parodiază", prefigurând, totodată, noua realitate (politice, morale sau artistice) pe care o anunță. Și, indiferent dacă ne referim la Isprăvile hazlii ale lui Francion sau la Levantul cărtărescian, parodia unește trecutul și prezentul prin intertextualitate, idei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
să plutească", după expresia teoreticianului citat, "liber". Cititorul reface, chiar dacă pe căi mai puțin ortodoxe, dictate de posibilitățile proprii, codul care transformă o operă literară într-o parodie. Textul parodic nu funcționează în virtutea unui scop singular, acela de a-și submina modelul. El își revendică un caracter de "sinteză dialectică", suficient de bine motivată pentru a face să răsară din procedee/ forme vechi, fără ca acestea să dispară complet, un procedeu/ o formă nouă. Contribuțiile lui Boris Eihenbaum, Boris Tomașevski, Mihail Bahtin
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
trasarea precisă a unui teritoriu exact, ceea ce-l apropie, conceptual, de modelul mimetic al Antichității. "O parodie sau un travesti pot să se servească de discrepanțele dintre "superior" și "inferior", atât pe plan formal, cât și conținutistic, pentru a-și submina obiectul îndeobște un text de autoritate (s.n.) prin imitație implicit critică, sau pentru a-l supralicita prin "imitația ridicată la rang artistic superior de versiune proprie". Ea poate viza astfel norma individuală a unui autor 63, cea a autorității unui
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
99. Mai târziu, bipartiția caracterelor va cunoaște în operele parodice o evoluție surprinzătoare, mergând până la transformarea așa-zisului "erou" într-o simplă fantoșă a ideii de personaj, care reține schematismul de ansamblu al caracterelor cândva eroice doar pentru a le submina, cu ironie sau nostalgie, transformându-le în simple ori complexe mecanisme textuale. De la Hegemon Thasianul, singurul la care Aristotel se raportează explicit ca la un parodist "de profesie", nu s-a păstrat vreun text până în zilele noastre, deși se crede
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
eroismului este, în Satyricon, accederea la un status superior, produsă prin trecerea de la condiția de sclav la cea de om liber și, grație unei curioase sforțări a destinului, neapărat îmbogățit peste noapte, precum Trimalchio). Tendinței de "supraviețuire" a eposului eroic, subminat de parodist atât prin ironie ca marcă stilistică, cât și prin disocierea completă de conținutul său i se opun noile universuri, noile figuri, noile limbaje, contraponderi ale registrului grav, serios, definibile prin comicul de orice natură. Cu alte cuvinte, se
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
precum cea de față de textul în sine nu-și lasă însă cititorii indiferenți în fața modului inventiv de eliberare, prin parodie, din constrângerile formulelor epice/ retorice/ istoriografice anterioare pe care l-au promovat scriitorii latini, obiectivându-și la maxim, adeseori chiar subminându-și, prin grotesc și autoironie, limbajul. Privind lucrurile la adevărata lor amploare, ne vedem nevoiți să concluzionăm că descoperirea acelei contre-partie comico-parodice a fiecărui tip de discurs în parte și, la un macronivel, a înseși formulei epice în al cărei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Marelui Gargantua, tatăl lui Pantagruel, așa cum a fost alcătuiră mai demult de Domnul Alcofribas, abstrăgător de chintesență. Scriere plină de pantagruelism, dacă ne referim numai la parodierea extremă a actului educativ în sine, din capitolele XIII-XV. Cu autoritatea paternă evident subminată de ridiculizare, Grandgousier, ne înfățișează, prin silogisme luând în derâdere scolastica, maniera în care trebuie deprins tânărul învățăcel Gargantua cu "toaleta" zilnică: "Mai întâi de toate, n-ai nevoie să te ștergi dacă nu ești murdar. Iar murdar nu poți
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
La Rabelais, singurele atribute "eroice" sunt pofta de mâncare și setea nepotolită decât cu ajutorul unor cantități (cum altfel?) uriașe de vin. Îmbinarea celor două serii cea eroică și cea gastronomică reprezintă, pe parcursul romanului, o modalitate parodică prin care autorul își subminează, continuu, personajele, deși acestea nu devin, la limită, caricaturi, ci se apropie, mai în glumă, mai în serios, de figurile lipsite de densitate mitologică ale contemporanilor scriitorului. Grandgousier devine un altfel de Charlemagne, care, ironizat de autor, își deplânge soarta
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
odinioară. Totul capătă dimensiuni grotești, de la giuvaierurile cu care sunt împodobiți locuitorii acestei lumi și până la festinurile gastronomice încărcate cu slănină peste care curg "pâraie de vin"; hiperbolizate atât ca prezență, cât și ca semnificație, tablourile enumerative de sorginte populară subminează, ca pretutindeni în cele cinci cărți, livrescul modelelor, anticipându-l pe acel "Fay ce que vouldras!" ce tronează pe frontispiciul abației. Nici vorbă aici de egalitarismul rezultat, în mijlocul oceanului unde Morus proiectase insula Utopia, prin abolirea dreptului de proprietate. E
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Declarația sa de "independență" în fața convențiilor epice și a structurilor narative uzate ni se pare interesantă cel puțin pentru caracterul ei dublu, care își arborează trăsăturile parodiei: dorința de evadare dintr-un spațiu fix, al modelor și al modelelor, este subminată de o dependență (imposibil de negat, cel puțin în fața cititorului avizat, care a fost întotdeauna un pilon solid de ancorare a operei în universalitate) evidentă. Altfel de ce, în plin realism, s-ar fi gândit oponentul cel mai de temut al
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Criza limbajului și criza subiectelor. Drumul spre postmodernism Secolul XX debutează și el sub imperiul unui paradox: numărul deosebit de mare de adepți pe care i-a adjudecat romanul atât din partida scriitorilor înșiși, cât și din cea a cititorilor este subminat de numărul redus al subiectelor propriu-zise, cele care constituie "materia primă" a operelor respective. Criza limbajului, făcută publică o dată cu apariția scrierilor urmuziene în literatura română sau denunțată în mișcările avangardiste din celelalte literaturi europene, se explică și prin acuta criză
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
literară și, implicit, statutul auctorial Urmuz. Declarația sa de "independență" în fața convențiilor epice și a structurilor narative ultrauzitate ni se pare interesantă cel puțin pentru duplicitatea sa: dorința de evadare dintr-un spațiu fix, al modelor și al modelelor, este subminată chiar prin dependența de acestea. Căci, vrând să parodieze modelul de descriere realist-occidental, Urmuz își pune naratorul în situația de a se "conforma" fantasticului oriental, vizibil în a doua încăpere, cea care "formează un interior turc, este decorată cu mult
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
textului se completează tot într-o notă tragi-comică. Primul "triunghi amoros" (Stamate-soție-pâlnie) este înlocuit de un al doilea (Stamate- fiu-pâlnie), de unde rezultă un absurd la pătrat, dar și un efect de comic la pătrat, pentru că aerul de tragedie antică este subminat printr-un umor de calitate: Într-una din nopți, Stamate, venind spre a-și face obișnuita-i datorie sentimentală, constată cu uimire și dezamăgire că, din cauze încă nepătrunse, orificiul de ieșire al pâlniei se strâmtase într-atîta, încât orice comunicație
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
anale ca un veritabil MIT CULTURAL de sfârșit de mileniu"315. Apropiindu-ne de actualitate, ajungem la o înțelegere a parodiei literare în calitatea ei de text care, fie că simpatizează originalul (în spiritul omagierii modelului)316, fie că-l subminează cu înverșunare, uzând de propria autoritate, transformă și ironizează în același timp. Parodia, "formă de spirit compusă din bufonerie și subversiune"317, își atrage de partea sa multe din trăsăturile pe care Vladimir Jankélévitch i le atribuia ironiei. Textul parodic
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Raymond Queneau. De aici și-a însușit Michel Tournier ideea textului ca joc, astfel încât multe din romanele sale vor fi de fapt variațiuni pe aceeași temă livrescă dată, metatexte care se apropie de scrierile de origine pe care nu le subminează, ci caută să le revalorizeze. Încă de la debutul cu Vineri sau limburile Pacificului (apărut în 1967), care parodiază Viața și nemaipomenitele aventuri ale lui Robinson Crusoe, publicată, în 1719, de Defoe (roman care a generat numeroase alte preluări, nu toate
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
inferioare în raport cu cele care îl au ca protagonist pe Robinson. Deși sub acest aspect Tournier pare să rămână fidel originalului, focalizând, în cea mai mare parte a romanului, asupra personajului Robinson, în alte privințe se desparte de model, chiar îl subminează. Astfel, modifică esențial perspectiva narativă, care din autodiegetică devine heterodiegetică. Trecerea de la persoana întâi (la Defoe) la persoana a treia (la Tournier) presupune, în plus, o conștiință auctorială care își asumă, prin distanțare, actul parodierii. O altă transformare substanțială, de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sociolog, care anchetează impactul evenimentelor asupra omului. Literatura concentraționară este încă insuficient studiată, din două motive. Pe de o parte, s-a crezut că, prin sublinierea calităților literare ale unei opere se pune la îndoială autenticitatea, suferința și sinceritatea autorului, subminând astfel valoarea documentară. Al doilea motiv care explică, în acest caz, reticența critică în abordarea chestiunii literarității rezidă în caracteristicile derutante ale acestor scrieri menite să transmită experiența detenției. De aceea, fără a defini precis operele, critica le încadrează în
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
viza transformarea cetățenilor într-o masă depersonalizată, ușor manipulabilă și construirea "omului nou", care se desparte de trecutul "blestemat", de religie, de cultură, chiar și de oamenii apropiați și, în acest fel, de moralitate. Însă boala fatală, ca situație extremă, subminează forța de a controla totul a sistemului, deoarece în fața bolii și a morții nu se poate "trăi în minciună". Delațiunea în care excelase, toată viața lui, secretarul de partid Pavel Rusanov nu mai are nici o putere în aceste condiții. Siguranța
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
negative dominante, imaginea lui Kostoglotov se salvează, pe parcursul romanului, de antipatia cititorului. Cel care devine antipatic este tocmai Rusanov, deoarece caracteristica principală a percepției sale este suspiciunea și, în ultimă instanță, dușmănia față de toți. Tocmai esența negativă a percepției sale subminează imaginea favorabilă pe care încearcă să și-o construiască prin discursul direct. El acordă atenție tuturor celor care intră în raza lui vizuală (colegii de salon și medicii), iar această atenție se relevă ca un indiciu al "îndeletnicirii" sale de
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de conducere), oamenii simpli aleg un detaliu fizic banal. Mustața nu este un semn distinctiv, ci, dimpotrivă, aruncă mărețul personaj în banalitate. Capitolele dedicate lui Stalin din romanul Primul cerc sunt dominate de perspectiva acestui personaj asupra lui însuși, percepție subminată în mod sistematic de ironia naratorului. După ce s-au prezentat diferite perspective, ni se oferă perspectiva lui Stalin însuși asupra propriei persoane. El își verifică imaginea în oglindă și este mulțumit de ceea ce vede: "Ochii lui aveau severitatea aceea intransigentă
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
continentul european spre sfârșitul deceniului patru al secolului trecut. Mai mult, și pe plan militar, aceiași guvernanți români s-au dovedit a fi lamentabili, afectând prin măsurile lor de politica internă și economică întreg sistemul național de apărare. Practic, au subminat capacitatea de ripostă militară a țării, lucru demonstrat cu ocazia desfășurării evenimentelor în vara anului 1940, când România Mare a devenit victimă, iar statu-quo-ul ei teritorial a fost la cheremul celor două state totalitare ale continentului, fie că se înțelegeau
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
În evidență munca și concentrarea necesară atingerii statutului de vedetă de către starul respectiv. În general, principalele riscuri pentru Învățare pot fi sintetizate sumar prin: lipsa Încrederii În sine (indiferent cât de mult sau puțin hiperactiv este copilul, acest element poate submina eforturile educatorului și conduce invariabil la eșec În Învățare). Trebuie notat că lipsa siguranței de sine se manifestă deseori complex, prin comportamente exagerate, care Încearcă afirmarea violentă a punctelor de vedere pentru a balansa inconștient lipsa de Încredere În propriile
INTEGRAREA ŞCOLARĂ A COPIILOR CU TULBURĂRI DE COMPORTAMENT. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Angi-Grațiela ANDREI () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2182]
-
a lumii sindicale cu care păstrează legături foarte strînse. În anumite cazuri, partidele au adoptat modelul de organizare al "partidelor indirecte", adică un membru se afiliează partidului prin aderarea sa la sindicat. Chiar acolo unde mișcarea comunistă sau democrat-creștină a subminat monopolul sindical al partidelor muncitorești, acestea au ținut legături strînse cu o centrală sindicală, cum ar fi cazul Belgiei (FGTB), Spaniei (UGT), Țărilor de Jos (NVV). Acolo unde există o centrală sindicală unică, ca în Portugalia, sau o centrală comună
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
la sfera culturală. Descoperirea petrolului în largul coastelor scoțiene a servit drept pîrghie în dezvoltarea SNP în timpul Golden Sixties prin sloganul: do you wish to be rich Scotts on poor British. Criza și anii sumbri din timpul guvernării Thatcher au subminat partidul, hărțuit între aripile de dreapta și de stînga. Excesele Tories-ilor au provocat o trezire bruscă a populației britanice, care, în Scoția, beneficiază în mod egal de SNP. III. Concluzii Pe lîngă marea diversitate culturală, partidele care militează în favoarea periferiilor
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
grafice din romanul lui Mallock, Marie-Laure Ryan demonstrează că Tom Phillips înțelege opera: „ca pe o literalizare a ideii deconstrucționiste, că limbajul sau textul literar nu controlează niciodată sensul pentru că fiecare formă expresivă și fiecare text ascund un subtext care subminează ceea ce încearcă să spună”. Prin pictura care: <footnote id="147"> „acoperă romanul victorian” în A Humument, contururile cartografice: . Pe măsură ce lectorul studiază harta, cuvintele apar ca un text narativ de sine stătător iar textul de odinioară, adică vechiul roman victorian, se
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]