7,897 matches
-
universală și adevăr incisiv atât de importantă, încât se numără printre cărțile cele mai populare, atractive și traduse în cele mai multe țări din lumea de astăzi. Ideograma chineză originală pentru Tao este constituită din simbolurile pentru „cap” și „a umbla”. Ca substantiv, înseamnă, de obicei, „drum” sau „cale”, iar ca verb - „a spune” sau „a ști”. Acest lucru implică faptul că Tao este o cale în viață pe care o adoptăm urmând impulsul minții, și nu pe cel al corpului; de asemenea
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
adăuga rus. boiazni („frică”), boiazlivîi („fricos”), v. isl. ballr („înfricoșător”) etc. Rădăcina indo-europeană *bhai- a devenit în daco-română *ba- (i.-e. ai > d. rom. a ; cf. 65, p. 316) și a primit probabil un sufix i.-e. -la, care creează substantive sau adjective de tipul ba-la („înfricoșător, care provoacă frică”), de unde apoi bală („fiară înfricoșătoare”) și, ca derivat, balaur(e), cu sufixul autohton -ure, frecvent în numele de plante și animale (66). Revenind la colinda tip Furarea astrelor, constat un fapt semnificativ
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
solomon, soloman, șolomăț etc.) (3, p. 48 ; 33, p. 124 ; 39, p. 29 ; 65, p. 203). în nordul Transilvaniei și al Moldovei, pe lângă apelativul solomonar sunt semnalate ca uzuale și cele de grindinar, pietrar, ghețar. Primul termen este derivat din substantivul grindină, iar celelalte două, din sinonimele populare ale acestuia : piatră și, respectiv, gheață (3, p. 48 ; 33, pp. 124-125). Alte denumiri care ridică probleme pe cât de spinoase, pe atât de interesante sunt acelea de zgrăbunțaș (sgrăbunțaș), mai rar (z)grimințieș
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
jude- țelor Sălaj, Cluj, Alba, Bihor etc.), unde sunt folosite cu sau fără fonemul incipient „z” („s”) (3, p. 48 ; 18, pp. 157-171 ; 39, p. 29 ; 65, p. 135 ; 95, p. 329 ; 104, p. 162). Cuvântul zgrăbunțaș este compus din substantivul zgrăbunță + sufixul profesional -aș (cf. căruțaș = căruță + aș), unde zgrăbunță este un regionalism pentru grăunță de unt, brânză, gheață sau pen- tru bubă mică, coș pe piele, spuzeală. Doar înțelesul zgrăbunțe = grăunțe de gheață, de grindină (178) ar da un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
onoare trebuie să se cheme. Și ce-i mai impune această... onoare? ... Aș comite o trădare cătră mine și... cătră țară a părăsi postul pe care-l am. Nu postul, prințe... să ne-nțelegem... posturile. Plural! Pluralul fatal al unui substantiv eterogen numit "post". Și sunt multe, multe sunt cele salariate cu diurne mari, încît produc o sumă de câteva mii de galbeni pe an. Dar naivul cititor va 'ntreba cum un om care "n-are vreo mare învățătură", precum singur
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pentru a depărta aceste triste idei: "Ce mai nou prin țară? " fără a adăuga cel puțin epitetul "romînească", ca și când el ar fi fost din aceeași țară cu mine, el austro - ungur! Sancta simplicitas! Țară în gura acelui austro-ungar nu e substantiv comun, ci nume propriu. Spre deosebire de Moldova, de Ardeal, de Banat, de Maramureș, ardelenii numesc Valahia și ținutul Făgărașului Țară. Cine trece în ținutul Făgărașului se zice c-a trecut în Țară. Cine vine din acel ținut se zice până azi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
care a copilărit: "În primă analiză, pronumele eu de aici se referă la autorul implicit sau la narator. Este un pronume pur instrumental, care poate din acest motiv să funcționeze ca un inițiator al narațiunii. Totuși, prin articolul hotărît al substantivului "ușa", implicarea acelui "eu" în poveste are loc dintr-o dată: acum vorbește despre o ușă care îi este familiară. Reacția sa față de ușă [...] nu este aceea a unui narator, ci a unui personaj, a unei ființe umane care a cunoscut
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
împărțit, deoarece clerul și seniorul, intelectualul și conducătorul au amîndoi o nevoie funcțională. Intrarea de la stînga: actul de a face publică o convingere particulară este actul intelectual în esență. Nici o intervenție în afacerile publice nu există fără posibilitatea de publicare (substantivul intelectual, s-o mai spunem o dată, s-a născut în 1898, din chiar acest act). Toată lumea poate avea convingeri, dar nu toată lumea are posibilitatea de a face stat (adică de a contribui la alcătuirea sau la destrămarea statului existent în
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pe care acestea o au în islam, dar și faptului că traducerile Coranului în limba română sunt de data mai recentă și prezintă dificultăți speciale. Statutul însuși al „numelor” devenite nume proprii în limbile semite după ce erau inițial nu numai substantive, adjective, nume verbale sau participii, ci chiar verbe sau chiar propoziții întregi, îl pune la încercare pe traducător și pe cel care analizează traducerile. Problemă traducerilor în limba română este discutată pe larg pentru fiecare nume divin în parte și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dicționarele enciclopedice ale Bibliei), de semnificația lui și de istoria lui. În privința semnificației, nu tranșează între părerile contradictorii, dar afirmă: „E sigur însă că numele divin nu mai este un pronume prin care omul îl desemnează pe Dumnezeul sau, nici un substantiv care îl situează printre ființe, sau un adjectiv ce-l califica printr-o trăsătură caracteristică. Este perceput ca un verb, este, pe buzele omului, ecoul Cuvântului prin care se definește Dumnezeu. Acest Cuvânt este în același timp refuz și dar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Monde de la Bible, nr. 110 din 1998, număr dedicat monoteismului, sintetizează, după afirmațiile autorului, o întreagă carte a sa, Le Dieu de Jésus, Paris, Cerf 1987. În final, abordează termenul aramaic „Abba”, încununare a revelației neotestamentare despre Dumnezeu. Derivat de la substantivul ab („tata”), această formă este un vocativ folosit în registrul stilistic al relațiilor intime de familie. Deși e atestat o singură dată în Evanghelii (Mc 14,36), știm din scrisorile pauline (Rom 8,15 și Gal 4,6) ca si
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este inseparabil de acesta, mi se pare aproape de adevăr.”16 Acest lucru este valabil în mod deosebit în cazul numelor proprii. Și în ebraică, limba semita foarte apropiată de arabă, acestea sunt uneori, din punct de vedere gramatical, nu numai substantive, ci adjective, nume participii, verbe la mod personal, sau propoziții 17. De aceea, am căutat și în Biblie acele cuvinte și expresii care, din punct de vedere referențial, pot fi considerate nume divine. S-a constituit astfel un corpus asemănător
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
une logique du sens (1983), unde polisemia este echivalata cu „relațiile logice care leagă definițiile aceluiași cuvânt”. Clasificarea tipurilor de polisemie pe care o face acest autor ține seama de complexitatea fenomenului, mai mare la verb și adjectiv decât la substantiv, și are la bază metodă analizei componențiale. Astfel, la substantiv, el distinge următoarele tipuri: 1. „restrângere de sens” - adăugarea unor seme specifice. Ex. femme - épouse; 2. „extindere de sens” - înlăturarea unor seme specifice. Ex. minut - interval scurt; 3. „relație metonimica
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
relațiile logice care leagă definițiile aceluiași cuvânt”. Clasificarea tipurilor de polisemie pe care o face acest autor ține seama de complexitatea fenomenului, mai mare la verb și adjectiv decât la substantiv, și are la bază metodă analizei componențiale. Astfel, la substantiv, el distinge următoarele tipuri: 1. „restrângere de sens” - adăugarea unor seme specifice. Ex. femme - épouse; 2. „extindere de sens” - înlăturarea unor seme specifice. Ex. minut - interval scurt; 3. „relație metonimica” - reapariție sub formă de sem specific - numitor comun. Ex. bouquet
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
E vorba aici de o relație de explicare 35. În cazul verbului și al adjectivului, Martin vorbește de polisemie internă, la nivelul sememului, si de polisemie externă, la nivelul actanților. Tipurile de polisemie internă sunt, în mare, aceleași că la substantiv. Pe de o parte, e vorba de o polisemie de accepții, ce presupune înlăturarea sau adăugarea unuia sau mai multor seme; în acest caz, relația polisemica este fie de natură implicativă (același arhisemem), fie explicativa (arhisememe diferite), aceasta din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sau analogica (metaforica). Pe de altă parte, există polisemia de sensuri, ce presupune înlăturarea și adăugarea unor seme. Trebuie să existe cel puțin un sem comun. La verb, aceasta din urmă se poate naște din complexitatea sememului (că în cazul substantivului), dar și din „compunerea” predicatului prin construcție prepoziționala. Așadar, poate exista polisemie de sens fără modificarea construcției (ex. couler - despre un lichid și despre o ambarcațiune) și polisemie de sens cu modificarea construcției (changer qqc. - changer de qqc. - changer qqc
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
diferite, imposibil de glosat unele cu ajutorul altora. Cât despre polisemia externă, aceasta afectează actanții: ex. critique se poate spune despre un demers, o metodă, un cititor, o privire, o lucrare. Sensul nu se modifică: în acest caz, relația metonimica privește substantivul calificat și nu adjectivul. Tipologia e comparabilă cu cea a polisemiei interne. Va fi vorba deci de: a. Polisemie externă de accepții: 1. Restrângeri sau extensii privind subiectul sau unul dintre obiecte. Ex. brasser - despre bere și apoi, despre orice
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
RB, DM „digne de louange”; YA „Worthy of all praise”, Arb „the All-laudable”. Apare de șaptesprezece ori în Coran calificându-l pe Dumnezeu; de zece ori este în asociere cu ghan. Exegeza acestui calificativ pune două probleme: care este sensul substantivului ≤amd, de la care este derivat și cum trebuie înțeleasă formă ≤amd. În majoritatea lucrărilor de referință, ≤amd este înțeles că „laudă” și „aducere de mulțumire”, cea de-a doua fiind, de fapt, tot o formă de laudă. Cât despre
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
forma a II-a (1), a V-a (1), a VI-a (1) și a VIII-a (1). Acestea, când sunt derivate de la verbe de tip fă‘ăla și fă‘ila tranzitive, se folosesc adesea în limba arabă că adevărate substantive sau adjective ce arată o stare, o calitate sau o acțiune permanentă 159. Și mai frecvente sunt însă adjectivele derivate de la forma de bază a verbului, descrise de gramaticii arabi că „asemănătoare cu participiul activ sau pasiv” (œf"t
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
există sfinți (qidds, pl. qiddisón), Dumnezeu este quddós; dacă omul poate fi ra≤m, „milostiv”, numai Dumnezeu este ra≤m"n. De asemenea, forma ‘alm îi este rezervată lui Dumnezeu, omul putând fi doar ‘"lim. Puține nume sunt substantive nederivate (’asm"’ mumarrada): Rabb, Nór, Malik și, poate, Œamad, sau nume verbale (asm"’ al-fi‘l), prin natura lor substantive, dar folosite și că adjective 161 cum sunt al-′aqq162, al-′ayy, al-Sal"m. În enumerarea de nume din primul subcapitol
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ra≤m"n. De asemenea, forma ‘alm îi este rezervată lui Dumnezeu, omul putând fi doar ‘"lim. Puține nume sunt substantive nederivate (’asm"’ mumarrada): Rabb, Nór, Malik și, poate, Œamad, sau nume verbale (asm"’ al-fi‘l), prin natura lor substantive, dar folosite și că adjective 161 cum sunt al-′aqq162, al-′ayy, al-Sal"m. În enumerarea de nume din primul subcapitol, le-am evidențiat pe acelea care apar și cu articol hotărât. Acesta, în contextul dat, subliniază unicitatea, superioritatea absolută
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ordinal: al-’Awwal. În sfârșit, tot nume divine sunt considerate expresiile 9ó al-mal"l wa al-’ikr"m 9ó al-”awl și 9ó al-Quwwa, alcătuite dintr-un pronume demonstrativ ce are întotdeauna sens de posesor (:ó) în anexiune cu un substantiv ce numește calitatea posedata, ori expresia Q"bil al-Tawb, alcătuită dintr-un participiu activ și un substantiv verbal sau chiar propoziția L" il"ha ’ill" huwa. În afară de All"h, care este aproape întotdeauna subiect, toate numele se întâlnesc cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
m 9ó al-”awl și 9ó al-Quwwa, alcătuite dintr-un pronume demonstrativ ce are întotdeauna sens de posesor (:ó) în anexiune cu un substantiv ce numește calitatea posedata, ori expresia Q"bil al-Tawb, alcătuită dintr-un participiu activ și un substantiv verbal sau chiar propoziția L" il"ha ’ill" huwa. În afară de All"h, care este aproape întotdeauna subiect, toate numele se întâlnesc cel mai adesea că predicat de propoziție nominală în care subiectul este All"h, ori al-Ra≤m"n. 2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
gelos” - Ex 34,14), ’Pl k">Ä: („Dumnezeul slavei” - Ps 29/28,3), ’Pl GibbÄr, („Dumnezeu puternic” - Is 9,5), ’Pl ’ Eƒa: („Dumnezeu unic” - Mal 2,10) etc. Un tip aparte îl reprezintă combinațiile în care ’Pl apare alături de un substantiv abstract feminin plural: ’Pl de‘ÄÖ (litt. „Dumnezeul cunoașterilor” - 1Sam 2,3); ’Pl neq"mÄÖ („Dumnezeul răzbunărilor”), ’Pl gemólÄÖ („Dumnezeul răsplătirilor” - Ier 51,56). Vom trata aceste epitete/atribute în cadrul clasificării tematice (v. infra, 3.1.3 - 3.1.16
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
BVA, G-R, BS, C); ho theòs tQÎs dóxQs, ho basileùs tQÎs dóxQs (LXX); „Deus maiestatis”, „Rex gloriae” (Vg); „le Dieu de gloire” „le roi de gloire” (BJ); „the God of glory”, „the King of glory”. Aceste două nume, formate din substantive în anexiune, din care al doilea termen este k">Ä:, cu articol hotărât, constituie o mare provocare pentru traducători, tocmai din pricina acestui de-al doilea termen, care implică nu atât strălucire exterioară, cât greutate, importanța. Deja grecescul dóxa are conotații
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]