6,959 matches
-
În plus, pentru exilați există o dimensiune aparte, greu de definit: e dimensiunea norocului. Așa cum nu poți fi negustor bun dacă nu ai un pic de noroc, tot astfel nu poți fi un exilat fericit fără noroc. Norocul e ceva subtil: întîlnirea cu un om care te ajută, sau o iluminare interioară, sau o informație care îți cade sub ochi la momentul potrivit. Eu am avut noroc, fiindcă primele 3-4 zile ale exilului sunt decisive și, deși aveam o bursă de
prezențe la Festivalul „Zile și nopți de literatură“, Neptun, 2011 Matei Vișniec: „La 55 de ani trebuie să furi cît mai mult timp pentru tine însuți“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5456_a_6781]
-
literare (chiar și atunci când subiectul îl reprezintă un film al lui Lars von Trier) sunt, fără excepție, extraordinare. Demonii lui Dostoievski, de pildă, sau mai exact o pagină din Demonii lui Dostoievski beneficiază de o lectură, aș zice, infinit de subtilă. E vorba despre momentul în care Varvara Pavlovna Stavroghina îi aruncă, parcă din senin, lui Stepan Trofimovici câteva vorbe de neuitat. „N-am să ți-o iert niciodată”, îi spune ea nefericitului, după lungi și nevinovate plimbări. Ce anume nu
Schiță de portret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5164_a_6489]
-
Sorin Lavric Că Bertrand Russell, un matematician cu subtile preocupări de logică, a primit în 1950 Premiul Nobel pentru Literatură e un detaliu ce ține de degringolada Europei postbelice. În genere, prăpastia care desparte matematica de literatură e atît de mare, încît, sub unghiul expresiei spre care tind, cele
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
Sorin Lavric Că Bertrand Russell, un matematician cu subtile preocupări de logică, a primit în 1950 Premiul Nobel pentru Literatură e un detaliu ce ține de degringolada Europei postbelice. În genere, prăpastia care desparte matematica de literatură e atît de mare, încît, sub unghiul expresiei spre care tind, cele
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
atunci cum s-a ajuns la starea actuală. Girard propune o interpretare antropologică: secularizarea Apusului este consecința creștinismului, pentru simplul fapt că în religia lui Hristos sacrificiile au fost interzise. Departe de a fi o invectivă, logica lui Girard e subtilă și plină de sagacitate. Potrivit ei, orice comunitate are tendința de a se autoregla grație unor mecanisme ritualice de tip sacrificial. E ca și cum energia negativă care se acumulează periodic în istoria unui grup are nevoie de o supapă prin care
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
vedere plastic). Cele două lucrări, care exploatează / explorează aceeași sursă (criză umană „coapta” în lăuntrul Imperiului din Europa Centrală, la cumpăna dintre secolele XIX și XX), sunt diferite sub raport stilistic, dar complementare tematic. Și, mai departe, mergând către interpretarea subtilă a lumii prin „nodul alchimic”, după ce vom parcurge anumite pasaje din același Abaddón... („Un lant nesfârșit de inițiați, începând din antichitate până la dezintegrarea atomului. Newton aparține acestui lanț [...] De aici limbajul ambiguu al alchimiștilor. Simboluri pentru inițiați.” - v. mai multe
El Señor K și Monsieur K - filiații între Ernesto Sábato și Victor Brauner - by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/5390_a_6715]
-
și ea tânără decât de cititori, încă reticenți față de scrisul contemporan după un deceniu de absență a cultului valorii. Avânt, așadar, Vechiul în clătinare: idei, deprinderi, forme, ierarhii, atitudini, termeni, terminologie”. Cordiale, cu două excepții (Marian Popa și Mirela Roznoveanu), subtile, adecvate, pertinente, comentariile lui Mircea Iorgulescu din Prezent, ca și acelea din cărțile anterioare, se circumscriu câtorva idei esențiale: radicalitate estetică, atitudine, specificitate și, nu în ultimul rând, dimensiune morală. Cel care descoperă și cel care inventează, criticul și cronicarul
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
cel de-Al Doilea Război Rece. Dmitri Medvedev, prim-ministrul Rusiei: "Încet, dar sigur, ne apropiem de al doilea război rece, de care nimeni nu are nevoie. De ce spun asta? Pentru că un politician competent știe cum să ia decizii reținute, subtile, înțelepte și inteligente. Cred că președintele Obama a reușit acest lucru pentru o vreme. Însă ceea ce se face acum dovedește că, din nefericire, administrația americană și Statele Unite vor avea de suferit". În interviul pentru Bloomberg, premierul Dmitri Medvedev a declarat
Ce spune Dmitri Medvedev despre Al Doilea Război Rece by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/54211_a_55536]
-
o asigurare că oamenii din Est nu-și vor pierde dreptul de a vorbi limba rusă. "Ne apropiem încet, dar ferm, de un nou Război Rece, de care nimeni nu are nevoie. Un politician competent știe cum să ia decizii subtile, înțelepte și inteligente, iar Barack Obama a reușit să facă acest lucru, pentru o perioadă. Ceea ce se întâmplă acum demonstrează că administrația americană a renunțat la acest lucru și va fi una dintre părțile care vor avea de suferit", a
Nu garantăm că nu vom anexa Estul Ucrainei, spune Rusia by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/54217_a_55542]
-
atunci, de literatură.) Cartea evoluează, deci, în două direcții. Una, care explică monstruozitatea istoric, cealaltă care o validează artistic. Bucureștiul ucis de Ceaușescu și Bucureștiul resuscitat de Victor merg, pentru Baudoin, mână-n mână. Aceasta e una din cele mai subtile intuiții ale desenatorului. Care vorbește, implicit, despre imensa forță a literaturii. De aceasta, nu se atinge niciodată. O admiră și o lasă așa cum e. Fără să pretindă lămuriri. Dovadă caseta în care chiar Baudoin își recunoaște nedumerirea: „În carte nu
Un documentar critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5113_a_6438]
-
viitorului ginere. Mizerabilismul acestei existențe boeme are aura lui scăldată în apusuri de soare, în lumina flăcărilor unui foc aprins în noapte, în soarele verii care arde pe bărăganuri. Toate acestea concură la un efect de fictivă înnobilare, de romanțare subtilă a poveștii subliniind tăcerile lungi pentru că atât Luca cât și Veli sunt laconici, confruntarea dintre ei atât cât este se face fără vorbe multe. Ambii par să trăiască sub semnul impulsului, dorințe nelămurite fac loc apropierii sau îndepărtării, legăturile sunt
Fantele și marioneta by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5138_a_6463]
-
la adresa poemelor din pagină și a gustului artistic al autorului. (N-ar strica să fie analizată, într-un studiu de sociologie literară, strategia autorităților din anii ’80 de a impune cărților înfățișări grafice tot mai mizerabile: o modalitate de cenzură subtilă și cu efecte ce se cer cercetate.) Ediția din 2011 beneficiază de viziunea grafică a lui Mircia Dumitrescu și de execuția artistei Orbán Anna-Mária, fiind însoțită și de un CD pe care lectura autorului este acompaniată de pianul lui Mircea
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
unde descrie funcționarea discursului stalinist, Barthes vorbește despre petiția de principiu ca despre procedeul său de fond. Dă ca exemplu sintagma „putregai occidental”, care „nu e niciodată descrisă sau analizată”, dar care, repetată obsesiv, fie convinge la nivelul cel mai subtil, afectiv, fie descurajează orice revoltă, tocmai prin aparența de imobilitate pe care o capătă o astfel de expresie repetată ad nauseam. O expresie absurdă ajunge să fie „naturalizată” de Putere. Acum, sigur, să fi făcut „putregai occidental” la sfîrșitul anilor
Cu ma(ju)sc(ul)ă, fără ma(ju)sc(ul)ă by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5373_a_6698]
-
și toxinele unei violențe fondatoare pentru gen să împartă uneori aceeași scenă cu o tandrețe care-i devine substanță de contrast. Simpla contrapunere a unui film născut în epoca pop-ului, The Driver (1978) al lui Walter Hill, relevă toate subtilele măsluiri sentimentale, ludice, din filmul lui Refn. Regizorul danez îi egalează pe un Scorsese sau pe un Tarantino în creionarea unor figuri patibulare de mafioți precum Nino, rol care-și bazează întregul potențial de expresivitate pe mimica cabalină a lui
Din orice direcție by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5189_a_6514]
-
o fiară văduvită de pradă. Simțea nevoia să păcătuiască cu o făptură din aceeași plămadă cu el, să se dezlănțuie în desfătarea păcatului. Avea senzația că o prezență întunecată prinde formă din tenebre și vine irezistibil, spre el; o prezență subtilă, insidioasă, care-i pătrundea întreaga făptură. Și murmurul ei îi năpădea urechile asemena șopotului unei mulțimi cuprinse de somn; vibrații subtile îi penetrau ființa. Mâinile i se încleștau convulsiv, dinții îi scrâșneau în chinul dureroasei străpungeri. Și-a întins brațele
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
desfătarea păcatului. Avea senzația că o prezență întunecată prinde formă din tenebre și vine irezistibil, spre el; o prezență subtilă, insidioasă, care-i pătrundea întreaga făptură. Și murmurul ei îi năpădea urechile asemena șopotului unei mulțimi cuprinse de somn; vibrații subtile îi penetrau ființa. Mâinile i se încleștau convulsiv, dinții îi scrâșneau în chinul dureroasei străpungeri. Și-a întins brațele cuprinzând întunericul străzii, ca să rețină, să strângă prezența evanescentă ce dădea să-i scape ocolindu-l și ațâțându-l; și strigătul
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
și servește drept metaforă, trimitere repetată la o promisiune neonorată - tocmai ideea din epitaful lui Grillparzer. Deși simfonia nu are un «program» explicit, așa cum obișnuiau atît de mulți compozitori din secolul al XIX-lea să aplice pieselor lor, titlul slujește, subtil și seducător, drept sprijin programatic involuntar. Unde ar fi putut duce în cele din urmă toate acestea este însă pură fantezie. Și tema promisiunii neonorate fascinează, din moment ce pe Schubert moartea nu l-a redus la tăcere, ci a continuat să
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]
-
niciun fel de violență, provoacă tensiunea și reflecția. Ceea ce mi se pare remarcabil la acest moment cinematografic uitat este respirația normală, firescul pe care-l vom regăsi ulterior la regizorii Noului Val. Nu cred că Laurențiu Damian, cu această concatenare subtilă a scurtmetrajelor vechilor și noilor regizori, sugera o cotinuitate, cât o virtualitate a filmului românesc din anii ’70, ’80, care s-ar fi putut materializa într-un alt context decât cel al unui stat totalitar. Redescoperirea autenticității cu regizorii Noului
Filmul românesc la Coimbra și Porto by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5231_a_6556]
-
una din ipostazele multiple ale acestei fascinante realități. Privirea cercetătorului pornește chiar de aici, de la relevanța culorii în universul picturii, adică de la ton, însă ea se deschide încetul cu încetul, se diversifică, îmbrățișează tot mai multe teritorii, intră în mecanismele subtile ale mai multor specialități, și sfîrșește prin a fi un factor de coagulare, de sinteză, care generează, la rîndul său, o adevărată saga, o amplă epopee a culorii. Observația, experiența directă și cultura, cea din urmă atingînd cotele înalte ale
Culoarea, între geometrie și incantație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6654_a_7979]
-
care tocmai le-am oferit în frazele de mai sus, Tratatul de Cromatologie al lui Liviu Lăzărescu este, în subtext, un imn închinat culorii. Adică existenței, adică vieții. Și în mod esențial, rațiunea sa pedogogică stă tocmai în această componentă subtilă, în această capacitate de a oferi aceleiași priviri și natura geometrică a culorii, și funcția sa incantatorie.
Culoarea, între geometrie și incantație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6654_a_7979]
-
să se afle reclamă o privire mai atentă la lumea din care am ieșit acum 20 de ani. Cred că aici Radu Mihăileanu are un cuvânt de spus, și dacă nu ar fi îngroșat tușa umoristică ar fi obținut acea subtilă notă particulară. Andrei Filipov cu Concertul pentru vioară în Re major al lui Ceaikovski îndeplinește un rol orfic scoțând din "infernul" mizerabilist al lumii postsovietice muzicanții redeveniți muzicieni. Punctul climactic al filmului este acest minunat concert al lui Ceaikovski, muzica
Orchestra nebună by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6675_a_8000]
-
lumină pe palierul din vârful scărilor. Există mereu undeva o lumină care rămâne aprinsă peste noapte: fără însă să se întețească vreodată pe la colțuri, aceasta n-are nimic dintr-un șomoiog de cârpe pentru praf, dimpotrivă, e o substanță mai subtilă decât aerul. Este un fundal. Întunericul este doar o aparență, adevăratul fundal este lumina. Mie îmi plăcea să cred că eu eram cea care dădea naștere la picul acela de lumină, căci chiar și în bezna cea mai deasă am
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
obiecte ce-n inimă au viață/ Și gînduri în mătase și amintiri în sticlă/ Din vizitele tale aș vrea brățări de sînge/ Colierul unui zîmbet și-inelul unei clipe." (Materializări). În lumea în care orice are o mărturie, cît de subtilă, doar corpul este sărac. Primește darurile, demne de un bazar al vechilor iubiri, dar alunecă, foiță, pe lîngă ele. Ce l-ar putea trece, ca pe o vamă? De bună seamă că nimic. În transparența lui, care nu spune și
Subțieri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6681_a_8006]
-
a potențialei trăiri de factură mistico-extatică. Iar la capătul acestui parcurs, prin lucrările din ultimul deceniu, în special prin Abside, prin Porți, prin Bolți, prin Tronuri etc., valorile expresionismului inițial, sălbatic și animat de impulsuri sangvine, se reformulează înlăuntrul unei subtile alchimii spirituale. Strigătul exterior se reprimă, se gîtuie, implo-zează și, finalmente, se sublimează în vectorii unei năzuințe interioare. Urletul inițial se resemnifică, devine contemplație și oferă rezoluția maximă a unei lumi abordate brutal și înțelese profund. Cu alte cuvinte, opera
Expresionismul și codurile spirituale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6701_a_8026]
-
de referințe nedigerabile. Ici, colo, cîte o anecdotă, sau cîte o informație (de pildă, că Aldo Manuzio, tipograf venețian al anilor 1500, a folosit primul aldinele, litere frumoase, la vremea aceea, banalizate prin abuz), un citat în a cărui poezie subtilă - traducerea e a lui Gellu Naum - îl recunoști cu îndoială pe bătrînul retor Hugo: "Sub forma tiparului, gîndirea e mai nepieritoare ca oricînd; ea e volatilă, insesizabilă, indestructibilă. Ea se amestecă cu aerul. Pe vremea arhitecturii, ea se făcea munte
Trupuri in folio by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6705_a_8030]