14,769 matches
-
Ioana Revnic - Am citit undeva despre pasiunea dvs. pentru hărți. Să ne imaginăm că existența vi se aseamănă cu o hartă în continuă expansiune, cuprinzând teritorii deja cucerite, continente pe care urmează să le anexați imperiului dvs. sufletesc, locuri în care vă simțiți acasă, lumi ce par imposibil de explorat, dar pe care ați dori să le cunoașteți cu orice preț (mă refer, desigur, la reperele subiective ce vă configurează destinul). Cu alte cuvinte: cum arată - în acest
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
transforma în acțiuni concrete, cu termene de execuție și cu responsabilități instituționale și individuale clar definite. - Cum a evoluat imaginea despre români și despre România în comunitatea basarabeană, din 1991 până azi? - A fost un drum de la iluzie și "icoană" sufletească, cultivate în perioada URSS, când nu existau nici un fel de contacte, ci doar proiecții imaginare, la realitatea unei țări pline de contraste. România nu este ceea ce credeți doar voi, românii din țară, sau ceea ce credem doar noi, românii din afara granițelor
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
parte din inexprimabilul nostru suflet, cu irizările lui între moft și dramă, între tragic și miticism, între patetism și nepăsare. Cadrul istoric, altul, oferă doar perspective noi, în care nebulosul proiecțiunilor se amestecă, învârtejit, cu realitatea clipei dure. Un tărâm sufletesc și uman nespus de generos cu creatorul atent la cele din preajma sa, îmbietor și, în același timp, dezarmant se dezvăluie. Realitatea pare a depăși orice imaginație. Personaje greu de închipuit, altfel decât în pagini științifico-fantastice, se plimbă prin imediata noastră
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
cei doi frați: "Parcă eu am aceeași structură cu Ar. și cu H. și totuși ne înțelegem și ne iubim, oricât ne-am ciondăni pe varii planuri." Aș înclina să pun absența lui Jeni din însemnările lui Arșavir pe seama pudorii sufletești a acestuia. După parcurgerea întregului său jurnal, e limpede că nu agrea să-și devoaleze teritoriile mai delicate, mai profunde ale propriei intimități. Excepție fac primele pagini ale anului 1958, abrupte, dramatice, de un sincer patetism: "Am trăit patru ani
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
observațiilor descriptive. Folosind un termen descins din limbajul fizic, m-aș afla în plină entropie interioară, în plină dezordine amoroasă, incapabil de-a mă face înțeles în vreun fel. Straniu este că neputința de a-mi pune în lumină tonurile sufletești nu ține de o lacună informațională, din cauza căreia mi-ar lipsi bunăoară cunoștințele privitoare la femeia iubită, ci ea ține de o optică deformată: informații am cu duiumul, dar ele sunt prea fierbinți. Cu alte cuvinte, nu-ți poți descrie
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
tot mai mulți/ unul într-altul în marș (spre moarte)// parfumurile frumoasei tinereți/ ale frumoaselor adolescențe/ cu sexe înmugurite abia/ miros urît acum/ vă asigur/ deschideți-vă nările/ ochii, gura, sexul/ și veți înțelege" (băltoace festive). Identitatea somatică și cea sufletească a omului se contopesc într-o metamorfoză onirică: "cum se topește carnea în suflet/ și oasele și pielea și materia ochiului// cum se face totul privire/ pe urmă strigăt/ pe urmă tăcere/ mi-e greu să spun// cam la fel
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
nu te încarci cu starea ei de spirit. Îi împrumuți clar-obscurul serilor și penumbra dimineților friguroase, îi împărtășești solemnitatea înfiorată a vecerniei sau gustul de taină al euharistiei. Ceva din atmosfera ei trece în tine și, printr-o subtilă asimilare sufletească, îi devii intim. Iar dacă în plus ai o sensibilitate de tip scriitoricesc, adică o acuitate a percepției grație căreia amănunte pe care alții nu le văd ție îți sar în ochi, dacă așadar poți pune pe hîrtie căldura afectivă
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
chipul și să-i surprindă nuanța, Halter își molipsește cititorul, introducîndu-l într-un univers în care penumbrele sunt sursa ispitei și semiîntunericul e stimulul imaginației. E lumea crepusculară a unui sfîrșit care cere, drept prelungire afectivă, un ton de sfîrșeală sufletească. Și tocmai în asta stă talentul lui Halter: în felul cum îți transmite sfîrșeala, în modul cum, molipsindu-te cu cîmpul ei de atracție, te încărcă cu presimțirea unui sfîrșit apropiat. De aici încolo se petrece un lucru la care
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
desenată de Alessandro Allori, are "luciul lumînărilor groase de ceară întunecate de fum." Cervantes apare, ca-ntr-o oglindă șugubață, în versurile lui Macedonski, "cel mai cervantesc din galeria fizionomiilor literare române": "Eram puternic împărat/ Rîdeam de orice dușmănie./ Prin sufletească poezie/ Domneam de soartă ne-ncărcat,/ Eram puternic împărat." Poezia barocă e una de cucină, agorafobă, iubitoare de bucurii simple spuse complicat. Între șarade mai înfloresc, uneori, miracole adevărate. Sub titlul incitant Un voluptuos al parfumurilor, Călinescu se oprește asupra
Ieșirea în lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9714_a_11039]
-
mulți oameni dau greș fiindcă se înconjoară de ambiguitatea fastuoasă a unui limbaj emfatic. Vor să fie profunzi și nu reușesc să fie decît plicticoși și confuzi. În fine, empatia e ceea ce știm cu toții: capacitatea de a intra în rezonanță sufletească cu omul din fața ta, punîndu-te în pielea lui și încercînd, pentru o vreme, să vezi lumea cu ochii lui. Fără empatie, dialogul dintre oameni ar fi un schimb intermitent de monologuri paralele. În fond, iadul este acea formă de conviețuire
Flatulența socială by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9729_a_11054]
-
care au supraviețuit până astăzi mental, cu copii singuri și cu nevoia lor de a fi iubiți și nu discriminați. Mulți iubitori ai cărților lui Astrid Lindgren au așteptat în zadar ca scriitoarea să-și scrie gândurile intime și trăirile sufletești. Dar numai acum, cu ocazia cercetărilor arhivelor din Smaland s-au găsit notații de jurnal, în locurile cele mai neașteptate: pe partea interioară a ușii unui garderob și sub băncile de pe balcon. Este vorba de notații spontane despre vreme, mișcarea
Corespondență din Stockholm Mătușa povestitoare by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9738_a_11063]
-
Versurile vibrează de contraste, mai bine zis de complementaritățile care alcătuiesc mediul vieții lăuntrice, simbolurile etern nemîntuite ale tensiunilor acesteia: lumina și umbra, transcendența și imanența, sufletul și materia. Și mai constatăm ceva: relația între mic și mare, între "întregul" sufletesc și "miniaturile în ființă", măruntele lucruri și viețuitoare - țigle, cărți, albine, frunze, ghimpi, "garanții tulburătoare" ale "întregului" intuit. Un lucru mic, spunea Sfîntul Grigorie de Nazianz, este un lucru mic, dar credința în lucrurile mici este un lucru mare". Iar
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
însemna o subevaluare. Cu toate că-l antipatiza pe Cornel Regman, care preluase cronica literară, deținută de ea la "Viața Românească", acesta o propune la premiu pentru romanul Caruselul. "Dar la debut", izbucnește ea parcă jignită. Eugenia Tudor Anton are o structură sufletească mai specială, o predispoziție spre negativism care o împiedică să vadă jumătatea plină a paharului. Și aceasta conține tot ce a realizat ea mai bun, fapt care i s-a recunoscut de către critici notorii, inclusiv Jurnalul de față, relevând, cu
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
de țesături a fabricii. Ba mai mult, Într-un moment fast, Najat Oufkir ceru să i se traducă faptul că În semn de apreciere a prestației sale și pentru că Între ei s-a stabilit o relație lucrativă dar și una sufletească, el ar putea să se gândească la o nouă comandă de fire de la CFS Vaslui și dacă este de acord ar putea cere prin fax aprobarea pentru semnarea unui nou contract de 60 de tone. Ștefan Girovescu se gândi imediat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ierți, fiule! Mi-a fost frică, tare frică de Securitate! Apoi, Victor Olaru Începu să spună Întreaga poveste a „Învierii pământene”, adevărată minune săvârșită de Dumnezeu dar și de oamenii săi aleși. În acest timp, cei doi treceau prin stări sufletești greu de definit, plouau și fulgerau Întrebări și priviri, dar cei doi oameni nici nu Îndrăzneau să-l Întrerupă pe olar de teamă să nu se destrame vraja și să nu se Întrerupă acel vis frumos și greu de crezut
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
prietenos Îi trezi pe la orele unsprezece, ieșiră pe terasă, erau aproape dezbrăcați și aerul de munte le dezmierda toate părțile corpurilor tinere și odihnite. Se iubiră așa cum numai ei știau s-o facă, ajunseseră la acel grad Înalt de contopire sufletească, de Înțelegere și interpretare a dorințelor celuilat. Când au venit la micul dejun era vremea prânzului, au mâncat puțin, au băut câte o cafea dublă și apoi au plecat cu profesorul și amica acestuia la o plimbare pe muntele din
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
bine, „sacrilegiul” meu regizoral a găsit, recent, un punct de sprijin Într-o mai veche montare a marelui director de scenă Ion Sava: pentru Scorpia Îmblînzită a marelui Will, Sava a propus o Catarină trecută, urîtă, și plină de cusururi sufletești; dar nici Petrucchio nu era mai breaz - flăcău bătrîn, chip respingător etc. Morala: nimic nu-i nou sub soare, chiar dacă unele idei Îți vin În alt context, și Înainte să afli isprăvile antemergătorilor... Aflu că un tînăr regizor a montat
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
folosită e una empatică, recunoscută la pagina 5: „bătătorind parcursul unui personaj ne identificăm cumva cu structura intimă a sa, devenind și noi, chiar dacă tardiv, similari cu excelența subiectului căutării noastre”. Și, peste o pagină, continuă: „Încercînd să conturez profilul sufletesc al lui Eugen Ionescu, sper că voi ajunge la o cunoaștere reală a sa, dincolo de măștile la care au recurs el Însuși sau unii critici ai săi și care n-au făcut altceva decît să acopere naturalul, să mistifice, să
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
din memorii reiese clar că majoritatea pieselor sale, precum și alor lui Cehov, au căzut la premieră!); „teatrul este singurul lucru care mi-a salvat viața”(p.79); „ori de cîte ori Îmi vorbește cineva despre geniu, Îmi pipăi un buzunar sufletesc, să mă asigur că portofelul e Încă acolo”(p.128); „mereu am simțit că mi s-a blocat scrisul, dar Îmi place atît de mult să scriu, Încît Întotdeauna Îmi croiesc drum prin blocaj” (p.289); „lumea fanteziilor e singura
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
compromis efectul legei. Însă În totalul ei legea din 1930 s-a dovedit superioară reglementarismului, pentru că: aă Prin dispariția caselor de prostituție, morala publică nu este insultată de viciu. Acesta nu se afișează insolent și nu atrage tineretul la ruina sufletească și trupească. bă Legea a dat posibilitatea ca să se poată controla și depista prostituția clandestină, care constituește un factor important În diseminarea boalelor venerice. Legea a avut Însă și unele puncte foarte slabe. Între altele s-a lăsat prostituatei latitudinea
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
pus gând rău? Ai grijă, dragul moșului, că cu nebunii nu-i de șagă - a intervenit moș Cocârlă. Auzind discuția din holul primăriei, Petrache a ieșit, să vadă ce se întâmplă. Dintr-o privire și-a dat seama de starea sufletească a prietenului său. Cuta dintre sprâncene, adâncită peste măsură, ușa cancelariei smucită cu putere, fulgerele din priviri aruncate spre ușa pe care ieșise Vrăbioi spuneau totul. A intrat după el. Ce-i cu tine, Costăchele? Cine te-a supărat așa
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în 1917 - a depus jurământul lângă tunul lui. Vibra din străfundul ființei strângând în pumn faldurile drapelului de luptă... Petrache rămăsese cu ochii fixați pe figura aspră a lui Costăchel. Inginerul i-a simțit și el încordarea și profunda răscolire sufletească. L-a lăsat să-și trăiască în liniște clipa de reverie... Când i-a simțit destinderea, a reluat vorba: Iată-ne din nou, dragii mei, porniți să ne luăm înapoi ce-i al nostru. Numai că acuma e o mică
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ușurare a pornit din piepturile celor din jurul mesei. Costăchel a privit pe rând la fiecare. Păreau fericiți că aventura evadării se terminase cu bine. Ei nu bănuiau că, odată cu trecerea Prutului, peste calvarul drumului a căzut ca o lespede chinul sufletesc... „Adică cum? În țara mea să rabd de foame și de sete, ascuns într-un marfar sau mărșăluind cu tălpile însângerate?”... Eu cred că ați avut un curaj nebun. Cum să pornești la drum știind bine cât amar de cale
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
spună? Că i-a venit fata cu burta la gură? Că-și simte nu numai părul lui alb, nins de ani, mânjit cu noroi, ci și sufletul? Trei zile în șir se frământă negăsind nimic care să-i redea tihna sufletească. În casă, în ogradă, bombănea mereu aceleași și aceleași cuvinte: ,,Mare rușine, mare rușine!" În cea de-a patra zi, se sculă înainte de ivirea soarelui. Astăzi tai cireșul din fața casei, îi spuse Mariei. Ce ți-a cășunat acum pe bietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
vii tu. Știu că preferi lucrurile fierbinți. Teo simți o ironie fină, dar nu răutăcioasă în spusele directorului. Așa e, pară el elegant, dar de un timp o beau mai mult rece, voind în acest fel să sublinieze starea lui sufletească din ultima vreme. Directorul apăsă pe un buton discret din spatele biroului și ușa se deschise, în cadrul ei apărând o secretară cu un zâmbet plin de bunăvoință, așteptând porunca șefului. Te rog să ne aduci două cafele. Fata dispăru precum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]