3,156 matches
-
O noapte în Sulina, Pădurea Ulmilor, Soare și grâu, Moară pe Dunăre, veritabile proze simboliste, sunt reluări amplificate ale unor poeme. Notația luminii în schimbare aduce în descriere tușe fluide, impresioniste. Chiar lucrurile, în excelente naturi moarte, primesc un puternic suflu de viață: obiectele vorbesc, prin ele însele, despre timp, oameni și obiceiuri (Casa cu no. 10). M. este între primii noștri prozatori citadini, peisagist urban, evocator al Bucureștilor. Preferințele sale se îndreaptă spre colțurile cu o viață tihnită, copleșite de
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
Pliniu cel Tânăr până la Symmachus, conținutul acestor scrisori este destul de variat: sunt scrisori de recomandare, de afaceri, de felicitare; așadar suntem departe de consistentele epistolare creștine datorate lui Ciprian, lui Ambrozie sau lui Ieronim. Ultimele par mai animate de un suflu creștin: cele douăsprezece scrisori din cartea a șasea sunt toate adresate unor episcopi și în ele sunt dezbătute sporadic chestiuni cu caracter spiritual; în schimb, lipsesc cu desăvârșire temele de ordin teologic. În ultima sa epistolă, Sidonius ne prezintă un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
americani de mare succes, printre care Bret Harte, Upton Sinclair, John Galsworthy, A.J. Cronin, Joseph Conrad, W.S. Maugham, Rudyard Kipling, Aldous Huxley, Lloyd C. Douglas, Mazo de la Roche, James Hilton, Peter Neagoe ș.a. Fără experiență și fără larg suflu epic, G. alipește în „romanul” Oameni din Ardeal câteva nuvele, ele însele nerotunjite. Povestea de iubire dintre doi tineri de etnii diferite este abandonată pe parcurs, iar aceea a intelectualului ardelean ce-și asumă o datorie față de conaționalii asupriți este
GIURGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287286_a_288615]
-
susține și doctoratul cu teza Fenomenul povestitului astăzi (1996). Coordonează, de la volumul al optulea (1998), împreună cu Ioan Viorel Boldureanu, publicația academică „Folclor literar”, devenită, din anul 2001, „Revista de etnologie”. În cărțile pe care H. le-a publicat se simte suflul înnoitor adus de formația și lecturile noului val de etnologi români. Deloc intimidată de perspectiva senzaționalistă, care a exploatat în Occident mitul vampirului și al strigoiului, în Șapte eseuri despre strigoi (1998) autoarea procedează metodic, lucid, la alcătuirea unui dosar
HEDESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
romanului, FLC, 1988, 16; Marian Papahagi, Vocile romanului, TR, 1988, 17; Nicolae Manolescu, Un bărbat și o femeie sau Întoarcerea lui Ulise, RL, 1989, 23; Mircea Mihăieș, Chestiuni de fapt, AFT, 1989, 10; Simion, Scriitori, IV, 671-685; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 153-161; Dan C. Mihăilescu, „Bărbat singur la țărmul mării”, T, 1990, 1; Eugen Simion, Proza scurtă, RL, 1990, 15; Mircea Iorgulescu, „În larg”, RL, 1990, 20; Vlad Sorianu, „Umilința” prozei scurte, ATN, 1990, 5; Monica Spiridon, O promoție „pusă la
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
din Golf). Comitetul Își propunea de asemenea să sărbătorească În fiecare an aniversarea nașterii lui Karl Marx (pe 5 mai), să reunească În expoziții și cluburi de dezbateri la Karl Liebknecht Haus, sediul PDS, artiști și intelectuali pentru a „da suflu” partidului. De altfel cuvîntul folosit nu mai era nici el același, de la politische Ausbildung trecîndu-se la politische Bildung. Cele două cuvinte pot fi traduse În română prin „pregătire politică”, diferența stabilindu-se Între o pregătire de tip școlar (Ausbildung) și
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Veneției, și cu inscripția de la Războieni, din 8 noiembrie 1496. Textul acesta a stat în cea mai mare parte, alături de celelalte versiuni interne, la baza capitolelor dedicate domniei lui Ștefan cel Mare în letopisețul scris de Grigore Ureche. Străbătut de suflul eroic și evlavios al epocii, Letopisețul de când s-a început, cu voia lui Dumnezeu, Țara Moldovei este cea mai însemnată operă istoriografică și literară românească în limba slavonă din a doua jumătate a secolului al XV-lea și de la începutul
LETOPISEŢUL DE LA BISTRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287788_a_289117]
-
comunică impresii adunate de prin „sate și mănăstiri din România” sau de „pe drumuri depărtate”, fie că evocă „oameni cari au fost” sau rostește de la tribună cuvinte menite a răscoli și inflama conștiințe, el articulează frecvent propoziții pătrunse de un suflu care, cu trecerea timpului și perimarea unora dintre chestiunile abordate, nu și-a pierdut nimic din grifa stilistică, din prospețime, din puterea însuflețitoare sau flagelantă, din incandescență. Tot ceea ce conferă, constant sau intermitent, valoare artistică scrierilor de indiferent ce caracter
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
II, 232-236, III, 86-90; Cristea, Faptul, 157-161; Raicu, Printre contemporani, 136-140; Poantă, Radiografii, II, 41-47; Tuchilă, Cetățile, 149-165; Cristea, Modestie, 69-76; Raicu, Fragmente, 271-280; Simion, Scriitori, III, 366-375; Grigurcu, Existența, 447-452; Cristea, Fereastra, 228-235; Tuchilă, Privirea, 168-176; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 66-72; Dan Petrescu, Tentațiile anonimatului, București, 1990, 207-208; Negoițescu, Scriitori contemporani, 373-377; Poantă, Scriitori, 81-84; Ulici, Lit. rom., I, 151-154; Marius Robescu, PRA, II, 679-682; Dicț. analitic, II, 168-170; Milea, Sub semnul, 52-67; Manolescu, Lista, I, 289-294; Popa, Ist. lit.
ROBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
să găsească soluția extremă și absurdă de a-l omorî. Experimentând trecerile spectaculoase de la un registru la altul, autorul produce și o dramă suprarealistă, Fabia (1932). Piesele lui S. au fost jucate pe scenele Teatrelor Naționale din București și Iași. Suflul grav pe care încearcă să îl cultive în teatru este abandonat în volumul de nuvele Singurii prieteni (1940), cu subiecte din lumea necuvântătoarelor, transpuse în narațiuni încărcate de duioșie. SCRIERI: Cealaltă lege, București, 1915; Cain, București, 1920; Fabia, București, 1932
SABARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289415_a_290744]
-
putea fi reprezentată într-un fel generalizat prin imaginea liniștii sfâșiate, a tăcerilor aparente sub care mocnesc pasiuni. Satul „părea” mort în Ion, țara - liniștită în Răscoala, conștiința lui Apostol Bologa - împăcată în Pădurea spânzuraților. Scriitorul este puternic atras de suflul dramatic al vieții, știe să-l descopere chiar în pragul dezlănțuirii, când nici un semn nu pare încă a prevesti tăria cu care se va abate asupra destinelor. Tema generală o constituie precipitarea plină de dramatism a timpului, revelarea momentelor când
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
singură (1980), anunță o prozatoare înzestrată cu toate particularitățile literaturii feminine: lirism, subiectivitate, atenție la detaliu și la semnificațiile faptului aparent banal. Textele configurează o biografie în căutarea unui timp pierdut. Se remarcă însă, încă de pe acum, o inconsistență a suflului epic, o construcție saturată liric, „un artificiu stilistic, în detrimentul naturaleței” (Laurențiu Ulici). Ș. scrie și un volum de reportaje, Jur că voi spune adevărul (1983), inovator în cadrul genului, unde notația atentă, participarea afectivă și, mai ales, înregistrarea diverselor puncte de
SANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289463_a_290792]
-
pref. Eliza Botezatu, Chișinău, 1977; Scrieri alese, I-II, pref. Haralambie Corbu, Chișinău, 1981; Valencea, Chișinău, 1982; Bijuteriile bunicii, Chișinău, 1986; Vâltoarea, Chișinău, 1988; Povestiri, Chișinău, 1989. Repere bibliografice: Ion C. Ciobanu, Tăria slovei măiestrite, Chișinău, 1971, 169-184; Vladimir Beșleagă, Suflul vremii, Chișinău, 1981, 161-178; Ion Ciocanu, Nuvelistica Anei Lupan, „Nistru”, 1983, 9; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 214-215; Femei din Moldova. Enciclopedie, îngr. Iurie Colesnic, Chișinău, 2000, 177-178. N.Bl.
LUPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287928_a_289257]
-
Haralambie Corbu, Chișinău, 1973; Magistrale, Chișinău, 1976; Sat uitat, Chișinău, 1978; Versuri - Stihi, ed. bilingvă, Chișinău, 1982; Poezii, pref. Haralambie Corbu, Chișinău, 1985. Repere bibliografice: Ramil Portnoi, Andrei Lupan, Chișinău, 1958; George Meniuc, Iarba fiarelor, Chișinău, 1959, 180-187; Vladimir Beșleagă, Suflul vremii, Chișinău, 1981, 95-114; Haralambie Corbu, Letopiseț al timpului, Chișinău, 1982; Ion Druță, Scrieri, IV, Chișinău, 1987, 476-504; Eliza Botezatu, Poezia și dialectica vieții, Chișinău, 1988, 221-276; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 176; Alexandru Burlacu, Critica în labirint, Chișinău, 1997, 139-152
LUPAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287926_a_289255]
-
Dumitru Solomon, „Războiul ascuns”, LCF, 1961, 20; G. Neagu, „Războiul ascuns”, CNT, 1961, 41; Andrei A. Lillin, „Războiul ascuns”, O, 1962, 1; Georgeta Horodincă, Despre insesizabil, RL, 1981, 4; Aurel-Dragoș Munteanu, „Text și context”, LCF, 1983, 44; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 238-242; Dicț. scriit. rom., II, 790-791; Irina Marin, Revendicări, RL, 2003, 23. C.Pp.
LUPAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287927_a_289256]
-
o poezie patriotică, în volumul Vânătoare de timp (1978), se recurge la metafora materialității, a consistenței grele (România e „o țară grea de gând muntos”). Predomină acum ludicul, ritmul cântecului născocit de copii, cu rime interioare și aliterații, cât și suflul puternic al evocărilor și meditațiilor expansiv-defensive, ca în baroc („odaia-scoică- ascunde o perlă în cădere”, ca alegorie a trăirii poetei). S. cultivă și forma fixă. Cu Sfera de apă (1981) melancolia ritualică evocă facerea poeziei (Melancolii), legile invocate cândva de
STERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
de la Pliniu cel Tînăr pînă la Symmachus, conținutul acestor scrisori este foarte variat: sînt scrisori de recomandare, de afaceri, de felicitare; sîntem deci departe de marile epistolare creștine datorate lui Ciprian, Ambrozie sau Ieronim. Ultimele par mai animate de un suflu creștin: cele douăsprezece scrisori din cartea a șasea sînt adresate unor episcopi și în ele sînt dezbătute sporadic chestiuni cu caracter spiritual; în schimb, lipsesc cu desăvîrșire temele de ordin teologic. în ultima sa epistolă, Sidonius ne prezintă un fel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o grijă halucinantă pentru vibrația detaliului, pentru articularea modulilor, pentru sonoritatea formei, în ansamblul său, sub impactul unghiului de privire sau sub acela, impalpabil, al luminii. Brâncușianismul lui Jacobi stă în puritatea expresiilor sale și în fascinația, aproape magică, față de suflul adînc al materiei activate și de viața autonomă pe care aceasta o dobîndește prin armonia celestă a componentelor sale. Dar dincolo de formele individuale, de lucrările sale obiect, artistul visează lumi integrate, retroversiuni edenice sau provocări dadaiste; el imaginează construcții-receptacul pentru
O sculptură în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15005_a_16330]
-
Pasiunea ideilor, CNT, 1974, 18; Al. Călinescu, Viziuni romanești, CRC, 1974, 24; Paul Georgescu, Destin și istorie, RL, 1974, 24; Nicolae Manolescu, Polemică și cultură, RL, 1974, 39; Iorgulescu, Rondul, 153-159; Simion, Scriitori, I, 501-532; Mihai Ungheanu, Proza nu are suflul viului, LCF, 1975, 25; Ciobanu, Incursiuni, 160-165; Ardeleanu, Opinii, 67-71; Balotă, Universul, 165-192; Culcer, Citind, 41-44, 179-186, 204-207; Florin Manolescu, „Racul”, FLC, 1976, 49; Liviu Petrescu, Sub zodia racului, TR, 1976, 51; Const. Ciopraga, Romane-meditație, RL, 1977, 20; Ștefănescu, Preludiu
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
Sauciuc). Repere bibliografice: Mihai Ungheanu, „Desant ’83”, LCF, 1984, 8, 9; Costin Popescu, O nouă generație de prozatori, REVR, 1984, 2-3; Marian Papahagi, Piese ușoare, exerciții epice, TR, 1988, 32; Liviu Petrescu, Deschideri postmoderniste, ST, 1988, 7; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 59-65; Simion, Scriitori, IV, 657-662; Cristian Teodorescu, Un succes la Teatrul Mic, „Zig-zag”, 1993, 24; Lovinescu, Unde scurte, V, 128-132; Simion, Fragmente, I, 128-129; Gabriela Inea, Aripi și revoluții, TMS, 1999, 11; Cărtărescu, Postmodernismul, 160; Ion Roșioru, Textum castrator, CL
STANCIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289867_a_291196]
-
începe printr-o amănunțită descriere etnografică a regiunii. Astfel de intarsii informative sunt specifice lui S.-C., apropiindu-l de proza lui Ion Ghica ori de A. I. Odobescu, cel din Pseudo-cynegeticos. Scriitorul era, totodată, un descriptiv și un liric de suflu ossianic: lui îi reușește reconstituirea elementarului în cadre ale unei naturi sălbatice sau dezlănțuite. Iar viforul, lupii, singurătățile albe ale ținuturilor basarabene, buțile de catran arzând în fața curții boierești, pentru a alunga fiarele, compun tablouri ale meleagurilor natale puternic evocatoare
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
tipului de abordare. În Personalitatea literaturii române, de pildă, se relevă „romantismul fundamental al literaturii române”, calitate din care sunt deduse două caracteristici definitorii: un „dinamism pasiv” (cu sintagma lui Edgar Papu), care o expune „efectelor unui dinamism imprimat de suflul epocilor”, și „receptivitatea la nou, la modernitate”. În Mitul biografic eminescian este urmărită „constituirea unei imagini epice a biografiei eminesciene în narațiuni ce împletesc în proporții diferite documentarul și ficțiunea”, în discuție fiind biografia scrisă de G. Călinescu, Mite și
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
Petrescu, Roman și intertextualitate, ST, 1984, 12; Manea, Contur, 53-56; Titel, Cehov, 187-190; Condurache, Portret, 23-25; Iorgulescu, Prezent, 219-221; Braga, Sensul, 173-178; Cristea, Fereastra, 251-257; Holban, Profiluri, 287-298; Rotaru, O ist., III, 843-850; Regman, De la imperfect, 71-83; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 114-121; Holban, Literatura, 163-166; Simion, Scriitori, IV, 292-326; I. Negoițescu, Mircea Horia Simionescu, F, 1992, 10; Cristea, A scrie, 92-95; Mihai Dragolea, În exercițiul ficțiunii. Eseu despre Școala de la Târgoviște, Cluj-Napoca, 1992, 5-34, 79-82, 86-92, 102-103, 112-117, 121-147; Ioana Pârvulescu
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
Doinele mele”, T, 1920, 1; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 52-54; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), II, 132; Lucian Blaga, Opere, I, București, 1982, 531-532; Predescu, Encicl., 796; Ciopraga, Lit. rom., 217; Straje, Dicț. pseud., 661; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 25-38; Ion M. Dinu, Figuri de dascăli argeșeni, Golești, 1991, 128-131; Eug. Șt. Holban, Figuri basarabene, „Basarabia”, 1992, 2; Datcu, Dicț. etnolog., II, 214-215; Micu, Ist. lit., 364; Dicț. scriit. rom., IV, 306-307. S. D.
SORICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289801_a_291130]
-
făcută cu rafinamentul sesizării unei multitudini de variații. Critica a relevat încă de la apariția primei cărți, Căderea, care ilustrează romanul realist și prezintă toate trăsăturile unei opere de maturitate, capacitatea autorului de a stăpâni mijloacele genului, și anume siguranța construcției, suflul epic, prezentarea acțiunii în planuri spațiale și temporale concurente, proprietatea limbajului și profunzimea psihologică (Dumitru Radu Popa). Personaje reprezentative sunt grupate în jurul inginerului Valeriu Petran, un personaj-conștiință, prin care S. structurează faptele și le conferă valențe simbolice. Protagonistul ilustrează exemplaritatea
SOLCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]