3,177 matches
-
nocturne beții triumfătoare și insolență. Își aprinse o țigară și, după ce-și potrivi pălăria În hol, se Îndreptă spre cafenea. Imediat după picador plecară și preoții, care-și dădură repede seama că sunt singurii care au mai rămas În sufragerie, așa că Paco și cu chelnerul mai În vârstă rămaseră singuri.Strânseră mesele și duseră sticlele-n bucătărie. Băiatul care spăla vasele Îi aștepta acolo. Era cu trei ani mai mare decât Paco și era cinic și acrit. — Ia și bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aia o să fiu eu taurul și o să te atac, ținând scaunul În dreptul capului. Cuțitele sunt coarnele. Dacă mai faci mișcările alea și așa, păi asta chiar că-nseamnă ceva. — Dă-mi șorțul tău, zise Paco. Hai s-o facem În sufragerie. Nu, spuse Enrique, căruia dintr-odată-i dispăruse acreala din glas. Las-o baltă, n-are rost. — Ba da, nu mi-e frică. — O să-ți fie, când o să vezi cuțitele venind spre tine. — Hai să vedem. Dă-mi șorțul. În timp ce Enrique prindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
treabă, foarte credincioasă și nu Încetase o clipă să se roage pentru soțul ei mort de douăzeci de ani. Singur În camera sa, matadorul bolnav zăcea În pat, cu fața-n jos, și-și ținea o batistă la gură. În sufrageria pustie, Enrique făcu ultimul nod la șervetul cu care prinsese al doilea cuțit de piciorul scaunului și ridică scaunul În aer. Îndreptă picioarele de care erau legate cuțitele În exterior și-și puse scaunul În dreptul capului, cu cele două cuțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Oho. — Și-o să mă iubești mereu? — Sigur. — Vii să mă vezi la baseball? Poate, nu știu. — Of, Hare, nu mă iubești. Dacă m-ai iubi, ai vrea să vii să mă vezi cum joc baseball. Mama lui Krebs intră-n sufragerie. Venea din bucătărie cu o farfurie cu două ochiuri cu șuncă și niște prăjituri cu hrișcă. — Du-te tu Înainte, Helen, spuse ea. Vreau să vorbesc puțin cu fratele tău. Îi puse ouăle cu șuncă-n față și-i aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se făcu rău și-l năpădi o senzație vagă de greață. — Știu, mămico, spuse el. Pentru tine, am să-ncerc să fiu un băiat mai bun. — Vrei, te rog, să-ngenunchem și să ne rugăm Împreună? Îngenuncheară lângă masa din sufragerie și maică-sa Începu să se roage. Hai, roagă-te și tu, Harold, spuse ea. — Nu pot, zise Krebs. Încearcă. — Nu pot. Vrei să mă rog eu pentru tine? — Da. Așa că maică-sa se rugă pentru el, apoi se ridicară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
satului. Nick se uita-n farfurie. Ar fi cazul să te duci la culcare, Nick, Îi spuse taică-su. — Bine. Nick se duse-n camera lui, se dezbrăcă și se băgă-n pat. Îl auzi pe taică-su umblând prin sufragerie. Stătea Întins În pat, cu fața Înfundată-n pernă. „Mi-a frânt inima. Dacă mă simt așa, Înseamnă că mi-a frânt inima“, se gândi. După un timp, auzi cum taică-su stinge lampa și se duce-n camera lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la spectacol. — Mai ai bere? — Doamne, sigur că am. Vino să mănânci cu noi diseară. — Bine. Ce s-aduc? — N-aduce nimic. Chiar nimic. Poate o să scoată Fontan ceva vin. În seara aceea am mâncat la Fontan. Am mâncat În sufragerie, pe o față de masă curată. Am Încercat vinul nou. Era foarte ușor, limpede și bun, și mai păstra Încă gustul de struguri. La masă mai erau Fontan și madam și băiatul mic, André. — Ce-ai făcut azi? mă-ntrebă Fontan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Voiam să bem ceva rece și să stăm la umbră. Eram arși de soare și aveam bășici pe buze din cauza soarelui și a prafului alcalin. Am Întors pe strada care ducea la Fontan, am oprit mașina și am intrat. În sufragerie era răcoare. Madam Fontan era singură: — N-am decât două sticle de bere, spuse. S-a dus toată. Aia nouă nu e bună Încă. I-am dat niște păsări. — Astea-s bune. Bine. Mulțumesc. Sunt bune. Ieși ca să bage păsările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dar un fir din mustăcioara stângă este rupt. Sau cățelușul cel maroniu! Din păcate, i s-a stricat piuitoarea. Sau rățușca... Ia, stai! Un cadou înseamnă ceva ce n-a mai fost folosit de altcineva, ceva nou-nouț. Se duce în sufragerie, acolo unde este și biblioteca ei, scotocește printre cărțile de colorat și cele cu povești și, în sfârșit a găsit portofelul. Îl ia și, tiptil, iese din casă îndreptându-se către magazinul cu jucării de peste drum. Se-ntoarce de acolo
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
în casă și au început, tustrele, să facă ordine și să pregătească masa de seară. Dar, nu știu cum, păpușica asta mai mult încurcă decât ajută. Fetița are o idee: Mămico, ce-ar fi să o așez pe Cireșica în fotoliu, în sufragerie, la televizor? Mama surâde. Bine, așeaz-o. Și, dacă vrei, poți să stai și tu la televizor. Nu, eu vin aici, în bucătărie, vreau să te ajut. Nu, nu mai ai la ce să mă ajuți. Uite, masa e aproape gata
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
a uitat ce-a făcut azi... Însă băiatul nu apucă să-și sfârșească gândul. Glasul cristalin al soneriei începe să cânte. Iar cântecul lui reușește, nu știu cum, să alunge toată mâhnirea din sufletele copiilor. Cine o fi? Părinții, care sunt în sufragerie, la televizor și care nici nu observaseră venirea acasă a celor doi, deschid, crezând că, la ușă, se află Sorin și Sorina. Dar nu. E nenea Victor Trifan, tatăl Anei. Spuneți-mi, vă rog, fetița și băiețelul dumneavoastră sunt acasă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
are pe el doi cai năzdrăvani, ci doi ursuleți leneși și somnoroși. Însă Sorina are acum în mână un ghiozdan mult mai mare și mai frumos, cu o toartă de piele și două curele care atârnă pe brațul fotoliului din sufragerie. Băiatul se uită, rând pe rând, și la mama, și la tata, și la Sorina. Înțelegându-i, parcă, mirarea, fetița spune: E noul meu ghiozdan. Îți place? Da, e foarte frumos. Dar ce-ai făcut, l-ai stricat pe celălalt
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și ai să fii de vârsta mea. Sorin privește încruntat. Ca să-l îmbuneze, tata spune: Azi, pentru că e prima zi, iar în toate școlile din țară e sărbătoare, cred că ai putea să mergi și tu. Băiatul a dispărut din sufragerie. Însă, peste câteva minute, a apărut iarăși, gata și el de plecare. Acum, toată lumea la masă! Unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte. Pendula a tăcut. Hai, nu mergem? întreabă Sorina. Să nu întârziem! Fii liniștită, vom ajunge la vreme
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
concertul, unii au vrut să meargă Într-un bar. Ea a preferat să meargă acasă. Ajunsă acasă, a găsit ușa descuiată, iar asta a enervat-o pentru că se găsea mereu cineva care să o uite descuiată. Când a pășit În sufragerie, a lovit-o un miros groaznic. Nu era sânge, ci sudoare, izul fricii și al durerii animalice. Nu-și amintea să fi văzut corpul sau să fi chemat poliția, nu-și amintea nici când au sosit, investigația sau cum au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a sfârșitul celei de-a doua săptămâni În Locul Fără Nume, prietenii mei bolnavi de malarie Își mai reveniseră, cât să se poată plânge de mâncare și țânțari. Stăteau pe doi bușteni despărțiți de o poieniță, loc pe care Îl numiseră ,,sufrageria“. Se dăduseră pe fețe, brațe și picioare cu pudră de termite, pe care Pată Neagră le-o oferise pentru a-i feri de Înțepăturile de țânțari. Pudra era făcută din scoarță de copac sau rocă, eficientă și Împotriva termitelor, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un sărut și făcu cu mâna. Ce jalnic, spuse Wendy acum suficient de sigură cât să se Înfurie pe Wyatt. La ce se pretează unii doar ca să atragă atenția. În continuare, fu rândul fostei soții a lui Moff, filmată În sufrageria casei ei, un loc pe care Moff nu-l văzuse niciodată. Îl lua și-l lăsa pe Rupert Întotdeauna la curba din fața casei Lanei. Fosta lui soție părea aceeași femeie stăpână pe cum arată, pe viața și gândurile ei. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
externez după cel puțin cincisprezece. Și după ce m-am întors acasă, la fel. De câte ori mă atingeam cu piciorul de tatami sau atingeam lucruri reci, acea teamă reapărea. Când rămâneam singur, tremuram de frică. Toți se retrăgeau în camerele lor din sufragerie și teama mă cuprindea din nou. Stăteam singur în baie și eram speriat. O chemam pe soția mea să mă spele pe spate și îi spuneam: «Stai cu mine până termin. Să ies eu primul din baie.» (râde) Acest sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
când se întoarseră la masa lor. Cine mai e și Pavlov ăsta? Tot un muscal? Tot un fel de muscal, dar mai școlit. A observat că el salivează mai abundent ca de obicei atunci când o auzea pe nevastă-sa în sufragerie punând tacâmurile pentru masă și a numit chestia asta "reflex condiționat". Dacă se aude muzica găina dansează, dacă dansează primește grăunțe. E simplu, nu? Celelalte reflexe i-au fost atrofiate. Altceva nu mai știe să facă decât să danseze același
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
când se întoarseră la masa lor. Cine mai e și Pavlov ăsta? Tot un muscal? Tot un fel de muscal, dar mai școlit. A observat că el salivează mai abundent ca de obicei atunci când o auzea pe nevastă-sa în sufragerie punând tacâmurile pentru masă și a numit chestia asta "reflex condiționat". Dacă se aude muzica găina dansează, dacă dansează primește grăunțe. E simplu, nu? Celelalte reflexe i-au fost atrofiate. Altceva nu mai știe să facă decât să danseze același
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
puțin restabilit, ajunse la ușa prietenei sale. Dormitorul fetei se afla În partea laterală a camerei de zi, unde cu siguranță, Carla dormea. Fără a face cel mai mic zgomot, Tony Pavone, pe jumătate dezbrăcat, se prăvăli pe fotoliul din sufragerie, adormind imediat. III PEȘTELE RADIOACTIV...!! Ce-l mai frumos anotimp al anului „Primăvara”, Înflori În toată splendoarea! Activitatea veșnicului tânăr oraș, fu reluată cu noi speranțe, Înmănunchind Într-un tot unitar măestria creației umane! Turiști din toate colțurile lumii, Își
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ea. O refuză categoric. Avea alte obligații...Cu aceeași mașină făcu cale Întoarsă unde șoferul Îl debarcă la locuința Carlei. Intră În casă cu evidentă precauție În așa fel ca fata să nu fie trezită, lungindu-se pe recamierul din sufragerie, unde adormi imediat. X MOARTEA PÂNDEȘTE DIN UMBRĂ Adoua zi, Tony Pavone se sculă cu noaptea Încap; Îi era Încă somn dar, avea atâtea treburi de rezolvat Încât nu-și putea permite să atârne prea mult În așternut. Atunci când se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se putea ascunde, având convingerea zâmbind, uneori fata se ținea de glume. Atena Însă, nu era În casă. “Desigur s’a plictisit... A ieșit afară să se plimbe puțin, numai de nu s’ar rătăci.” Se așeză În fotoliul din sufragerie, deschizând aparatul de radio pe care-l Închise imediat. Era nervos. Conectă televizorul Însă acesta refuză să funcționeze. Uitase... Abea la ora șase după amiaza Își Începea emisia pe cele două canale, timp de trei-patru ore aducând laude borfașului șef
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
limita admisă de lege, precum și armă de foc fără autorizație. Este adevărat...?” „Mă credeți pe cuvânt, dacă pot preciza sincer: aceste informații sunt tendențioase...?” „Te credem Însă, dacă verificăm eliminăm incertitudinile...!” Fără alte comentarii Șeful invadatorilor rândui pe masa din sufragerie unele hârtii care se putea observa de fapt, erau procese verbale de percheziție. Reluă. „Pentru ca,misiunea noastră să fie legală,avem nevoie de doi martori. Îi poți aduce...?” „Doriți să mă jefuiți cu martori...? Nu vă mai osteniți, aveți libertatea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de rechinii din Înalta guvernare și, hotărând să dovedească devotamentul Încrederii acordate având dispoziții În acest sens urmau neapărat să aducă prisosul lor de recunoștiință jefuind apsolut tot ce putea fi jefuit...! Așa dar, nemernicii invadatori, Îngrămădi pe masa din sufragerie unele obiecte de fabricație occidentală. Două mici aparate radio, trei fenuri de uscat părul, câteva minicalculatoare electronice, unele sticluțe cu apă de colonie franțuzească, precum și ceva neânsemnate bijuterii ale Atenei. Șeful invadatorilor sub privirile colegilor Însoțitori, rândui obiectele În ordinea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
naturii umane, În continuu travaliu, după cum spune Aristotel). Deoarece dimineți Întregi se puteau duce În vreme ce Margotte, În bunătatea ei, specula. Învățase lecția asta Într-o dimineață când ea dorea să analizeze sintagma Hannei Arendt, „banalitatea răului“, și-l ținuse În sufragerie pe o canapea (făcută din burete de cauciuc pus pe un placaj, așezat pe secțiuni de țeavă de câte doi țoli, cu spătarul acoperit de perne trapezoidale Îmbrăcate toate În denim gri-Închis). Nu-l lăsase inima să spună ce credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]