5,627 matches
-
astfel: La un semnal al lui prin Morse începea în celula sa rugăciunile respective, iar noi eram atenți și fiecare ne mărturiseam în gând păcatele, multe, puține, câte erau. După aceea, fiecare din noi, care participasem la acest serviciu divin sui generis, ne semnalam numele, iar părintele Balica confirma recepția și ne dădea dezlegarea păcatelor în conformitate cu ritualul creștin (...) Spoveditul, făcut chiar în atare condiții, ne-a produs mare bucurie.”( Ioan Diaconescu, Temnița - destinul generației noastre, Ed. Nemira, 1998, pp. 296-197). În
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341670_a_342999]
-
pământești. Pe buzele Sf. Ioan Botezătorul, pe buzele Prințului Mâșkin sau pe buzele Luceafărului, e același zâmbet în care fulgeră distanța dintre cer și pământ; ironic sau îngăduitor pentru noi, dar revelator al unei ordini superioare de existență, către care suie nostalgia ridicată din tragica noastră experiență omenească”. S-ar putea spune că Eminescu nu predică. Dar ce este predica, cât efortul de lămurire a Logos-ului, de purificare a Logos-ului, numit oameni și lume? Hristos care predică oferă corectivul
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
verbală (Zdrobiți... sfărmați... zvârliți în foc...”) c) în simultaneitate magică-mitică, se realizează apocatastaza ca act efectiv, ritualic: “Parisul (asimilat, cel puțin aici, Nordului esoteric) arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă” (Foc și Vehemență - furtună demiurgică); “bulgării de granit” suiți (inițiere prin Munte) se vor transfigura plebeul proletar în Cavaler-Rege (cu “arme lucitoare” - fulgerul lui Thor), cușma frigiană în coroană esoterică-clopot; prin furor sacer, femeia chtoniană (vândută) devine Prostituata Sacră: Femeia (pluralizată) cu “ură și turbare în ochii ... negri, adânci
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
gârbovă de fel, Icoană-n amintirea-mi dragă, Striga la mama ziua-ntreagă: -,,Nu bate Vică, pe Ionel!”. Și foamea, când ea te obligă Și ce mânca nu prea aveam, Cu un dărăb de mămăligă, Sus în cireș, noi ne suiam!. Și dude - de la Ștefania, Și mere - de Sfântu-Ilii, Ne întregeau mult bucuria, Ne întreceam și în prostii, În jocuri și multe scornite, Uli și hulubi urmăriți, ,,Cuiburi”, pe băligi de vacă Și mulți copii păcăliți!. . . . . .Toate acestea gravează, Gândul și
CASA COPILĂRIEI MELE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341941_a_343270]
-
prin ce momente trec. - Ți-e teamă? Să nu-ți fie! Dacă tu nu vrei, nu se va întâmpla nimic. Dar acum sunt foarte obosit, nu aș mai pleca de acasă. Hai, dormi la mine. Nu mă ating de tine. Suie la perete și culcă-te. Gândurile mi se învălmășesc în cap. Când am acceptat invitația i-am spus că vin doar pentru o cafea! Dar el, ca bărbat, a considerat acceptul meu ca pe un răspuns pozitiv indirect. Să am
SĂGEATA LUI CUPIDON IV (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342333_a_343662]
-
față de o femeie care a acceptat singură să vină la el acasă în toiul nopții? Însă și eu mă simt obosită și nu aș mai face deplasarea, chiar dacă locuiesc aproape! - Bine, rămân. Dar sper că te ții de cuvânt! Mă sui în pat, îmbrăcată. - Hai că ești bine! Doar n-o să dormi cu hainele de stradă! Uite, îți dau o cămașă de-a mea! Mă simt caraghioasă. Mă schimb în timp ce el, discret, se întoarce cu spatele și mă sui din nou
SĂGEATA LUI CUPIDON IV (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342333_a_343662]
-
cuvânt! Mă sui în pat, îmbrăcată. - Hai că ești bine! Doar n-o să dormi cu hainele de stradă! Uite, îți dau o cămașă de-a mea! Mă simt caraghioasă. Mă schimb în timp ce el, discret, se întoarce cu spatele și mă sui din nou în pat, la perete. Stau nemișcată, inertă, de frică să nu-i vină ceva gânduri.... Se așază și el în pat, cu spatele la mine, însă îi simt căldura corpului. - Pot să te întreb ceva? - Ce? - Câți bărbați ai cunoscut
SĂGEATA LUI CUPIDON IV (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342333_a_343662]
-
lungă,/ Că mii de ani i-au trebuit/ Luminii să ne-ajungă./ Poate de mult s-a stins în drum/În depărtări albastre,/ Iar raza ei abia acum/Luci vederii noastre./ Icoana stelei ce-a murit/ Încet pe cer se suie;/ Era pe când nu s-a zărit,/ Azi o vedem și nu e./ Tot astfel când al nostru dor/ Pieri în noapte-adâncă,/ Lumina stinsului amor/ Ne urmărește încă..” Eminescu a dus o imensă activitate jurnalistică. Articolele pe care le scria constituiau
163 DE ANI DE LA NASTEREA LUI EMINESCU de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342343_a_343672]
-
ei care o iubea, deși nu-i înregistra la fel de dramatic durerea, și Penina, cealaltă soție a lui Elcana, pentru care nașterea fiecărui copil nu era un prilej de cântare, ci unul de înțepare a rivalei. În fiecare an, când se suia la Templu, Ana își purta povara blestemului de a nu avea copii, cu o intensitate crescândă. Ea se ruga Domnului cu sufletul amărât și plângea (1 Samuel 1:10). Discreția cu care se apropia de altar și vocea stinsă cu
RĂBDAREA NOASTRĂ ÎL GRĂBEŞTE PE DUMNEZEU de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342435_a_343764]
-
infinit mai larg al eternității, al unei realități care nu poate fi exprimată prin niciuna din uneltele convenționale ale cunoașterii. „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”(1 Cor 2:9) Vedem cum, atât organele noastre de percepție (ochiul, urechea), cât și cele de discernere (mintea, inima) ne sunt cu totul nefolositoare în
KELOWNA, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 4 din 04 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342485_a_343814]
-
născut în satul prevestit cu ani mulți înainte:„... Și tu, Betleeme, Efrata, măcar că ești prea mic între cetățile de căpetenie ale lui Iuda, totuși din tine Îmi va ieși Cel ce va stăpâni peste Israel, și a cărui obârșie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veșniciei.” El „la Început, era Viața; și Viața era lumina oamenilor. El era la Început cu Dumnezeu... Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de Har și de Adevăr. Și
VESTEA BUCURIEI de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 7 din 07 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342484_a_343813]
-
ale mamei din podul casei răsfoind mirosul de nuci și caietele gândesc la trecerea iute a toamnelor, timpul rămâne pe lucrurile din podul casei copil ca mine în rugăciunile mamei. (IV) Coloane de dealuri cu ferestre, Sătul că o licărire suie, Norii în pâlcuri aleargă din casă în casă Sub soare via își fierbe mustul Și apele macină în turbine lumină Mama tot mai aduce răcoarea fântânii Sora mea tot coase batiste și fete de masă Tata cioplește carul Pentru întoarcerea
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A OPTA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342546_a_343875]
-
ale gurii. De leuca din spate-dreapta a carului a legat o vacă fătată de curând, ca să aibă lapte pentru copii. Bărbatu-său, Mitu Teșcuț, plecase la război, nu mai știa nimic de el din vară când fusese concentrat. S-a suit apoi și ea în car și a început să mâne boii pe Calea Mare spre Sălătruc, uitându-se din când în când înapoi la copii. Din urmă se auzea vuietul obuzelor nemțești care se spărgeau cu un bubuit asurzitor pe
HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]
-
Hristos, alții spun că a fost Ilie, iar scepticii spun că a fost o „făcătură”, având drept scop manipularea „naivilor” și „ridicarea” unei noi biserici. Potrivit celor spuse de Sfântul Ioan Hrisostom, „în această zi, când Iisus Hristos s-a suit la Ceruri, neamul omenesc s-a împăcat, din nou, cu Dumnezeu. Acum s-a încheiat o minunată pace, care mai înainte părea imposibilă. Căci cine ar fi nădăjduit că Dumnezeu iarăși se va împăca cu oamenii? Nu pentru că Domnul era
ÎNĂLŢAREA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341568_a_342897]
-
căzute-n infinit, c-un soare viu în patimi ce arde și mă seacă, cu stupii amintirii prădați de furii răi, m-aș strecura ca șerpii în găuri de-ntuneric să-mi fie de poveste sfârșitul meu apus; gândul morții suie diafan printre lumi ce se-afundă-n uitare prin mugetul tenebrelor albe din rugul aprins ce se stinge-n mine ca un foc în cenușă; mă leagănă tristețea ca o boare, amurgul voluptății încă mai doarme-n mine, am strâns nemărginirea, strângându
RETROSPECTIVĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341648_a_342977]
-
după tradiție când a scris ceva care să rămână. Apostolul Iuda Tadeul s-a dus după răstignire, cu acest chip al lui Iisus la rege, l-a vindecat și l-a încreștinat. ,, Și erau niște elini din cei care se suiseră la praznic să se închine. Și aceștia au venit la Filip care era din Betsaida Galileii și l-au rugat zicând:,, Doamne, voim să vedem pe Iisus. Filip, a venit și i-a spus lui Andrei, apoi a mers la
MĂRTURII ÎN TIMP, DESPRE PREZENŢA MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS PE PĂMÂNT de CARMEN MARIN în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341675_a_343004]
-
110 din 20 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului „Și tu, Betleeme Efrata, măcar că ești prea mic între cetățile de căpetenie ale lui Iuda, totuși din tine Îmi va ieși Cel ce va stăpâni peste Israel, și a cărui obârșie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veșniciei”. Mica 5:2 Nu știam că Ierusalimul nu are aeroport, aveam să aflăm și asta printre multe alte lucruri importante sau mărunte despre „țara sfântă” pe care le-am descoperit cu acest prilej. O
BETLEEMUL IUDEII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341673_a_343002]
-
integrate toate în panoramicul unei existențe marcante - poetică, literară, militantă, culturală, istorică - a unei vieți ce nu curge în zadar. Vocea poetului recitându-și cele mai prețuite poeme pe un fundal muzical emoționant încheie - finis coronat opus - un monument monografic sui generis, cu totul original, care-l face pe Nicolae Dabija să fie unul dintre cei mai invidiați creatori contemporani. Pentru că această construcție impunătoare nu s-ar fi putut realiza fără sprijinul, adesea caritabil, al multor colaboratori talentați, și ei se
UN OBIECT DE ARTĂ BIBLIOFILĂ de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340618_a_341947]
-
a făcut din infinitul nădejdii, Coloană spre biruință, iar din jertfa sa curată, punte spre înălțimile serafice. Ființa lui luminată de har, cu chipul răsfrânt ca într-o Icoană de Zamfira a marelui Nicolae Grigorescu, ce risipește reflexe de topaz, suie armonios într-o adiere de smirnă împrăștiind celest manifestarea de o desăvârșită subtilitate a genialității sale. Toată chemarea lui, toată lupta, toată credința și toată dăruirea lui ne străbat ca un cutremur lăuntric de o intensitate capabilă să se prelungească
DEŢINUTUL PROFET de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340565_a_341894]
-
și pielea de pe dânșii. Copiii învață să-l urască pe boier pentru zgârcenia și răutatea lui. Scorbura plutei devine ascunzișul copiilor. Scorbura nu era prea sus. Adunase cu Nicu Luții niște iarbă uscată și niște vreascuri de pe lângă plută. Colae se suise până la scorbură pe spatele lui. Avea la el cîteva fire de iască. Scăpărase doar de vreo trei ori amnarul pe cremene și gata focul. Fugiseră prin porumbi. Pluta pârâia și trosnea din toate oasele. Văzuseră focul satele de peste șapte dealuri
ETERNIZÂND SECUNDA PRIN CUVINTE. CRONICĂ LA CARTEA LUI VIOREL MARTIN MEMORIA CLIPEI , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340648_a_341977]
-
din tren nu coboară ... Pustiu e totul, parcă plânge ... Inima-n mine mi se frânge, Sufletu-i gol, lacrimi de sânge Picură-ncet, oful mă strânge ... Și-n toamna asta amăruie, Cu vagi arome de gutuie, Umbrele nopții-n mine suie, Speranță de mai bine nu e ... Referință Bibliografică: TOAMNĂ AMĂRUIE / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1372, Anul IV, 03 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
TOAMNĂ AMĂRUIE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341143_a_342472]
-
astfel: La un semnal al lui prin Morse începea în celula sa rugăciunile respective, iar noi eram atenți și fiecare ne mărturiseam în gând păcatele, multe, puține, câte erau. După aceea, fiecare din noi, care participasem la acest serviciu divin sui generis, ne semnalam numele, iar părintele Balica confirma recepția și ne dădea dezlegarea păcatelor în conformitate cu ritualul creștin (...) Spoveditul, făcut chiar în atare condiții, ne-a produs mare bucurie.”( Ioan Diaconescu, Temnița - destinul generației noastre, Ed. Nemira, 1998, pp. 296-197). În
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341058_a_342387]
-
cele de cuviință după ce termin eu treaba cu el, i-am înfășurat ața după bot, cu lățuș să îl sufoce dacă se mai trage, și am pornit la deal. Cum am ajuns în potecă, vrând să mă răzbun, m-am suit călare. Cât să mă poată duce? Doi-trei pași și, ca să-mi fie mai drag, s-a lăsat dintr-o dată jos. Asta îmi mai lipsea. După ce m-am sleit de puteri încercând să-l ridic, m-am așezat lângă el și
Povestea ca viață. Coșmarul unei zile de vară () [Corola-blog/BlogPost/337907_a_339236]
-
15-20 de metri la o săritură, sare printre stăncile masivelor din Bâlea, coboară cu snowmobilul noaptea prin prăpăstii. Face în general lucruri care ar ucide sau ar lăsa paralizat un om normal în câteva zile. Cu toate astea, când se suie în avion, are transpirații reci, gura uscată, început de atac de panică și în general o stare totală de disconfort. De ce? Lipsa controlului. Decizia și modul în care mă arunc cu snowmobilul în prăpastie îmi aparțin în totalitate și sunt
Condusul e, de fapt, o serie de greșeli corectate în ultimul moment () [Corola-blog/BlogPost/338024_a_339353]
-
Știi planurile pe noul an ale soacrei, mătușii, ale rudei colegei de birou, ale doamnei de la casa de marcat. Dacă ai sacrifica răcnetele, artificiile, pocnitorile, sticlele de șampanie desfăcute peste rochii, ceasurile de la TVR, urările, pupăturile, notificările și te-ai sui în mașină, ai afla cum vede ea noul an. Totul începe cu o lamentare lungă, cu iz de autocritică. Da, e conștientă că a consumat prea mult astă vară cu aerul pornit, dar îl dădusem eu prea tare; că orașul
Ce-ți spune mașina ta dacă știi să o asculți () [Corola-blog/BlogPost/338027_a_339356]