12,131 matches
-
un cerșetor așa, mai prezentabil și Îmbrăcat mai curat. Însfârșit, l-am găsit...Să ne dăm puțin la o parte pentru a nu-i Împiedica pe cei care coboară În metrou sau pe cei care ies. -Dragă Plăcințica... -Nu vă supărați, dar mă numesc Genoveva. Nu-mi place numele, dar nu mi l-am ales eu. -Cum, nu ești tu Plăcințica? n-ai locuit o vreme În ghetoul de dincolo de calea ferată, la cerșetorul Antoniu, adică la mine, n-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că mă duci cu zăhărelul? -Era un om bătrân și bolnav care avea nevoie de mine și cântărea cât un copil de zece ani, Încearcă Antoniu, cu un ultim argument disperat, să-l convingă. -Bagă-ți mințile În cap, altfel mă supăr și când mă supăr nu mai știu de mine. Scoate sticla din geanta de voiaj, Îi desface dopul de plută pe jumătate vârât pe gâtul sticlei și o duce la gură. Bea și tot bea sub privirea Îngrozită a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
zăhărelul? -Era un om bătrân și bolnav care avea nevoie de mine și cântărea cât un copil de zece ani, Încearcă Antoniu, cu un ultim argument disperat, să-l convingă. -Bagă-ți mințile În cap, altfel mă supăr și când mă supăr nu mai știu de mine. Scoate sticla din geanta de voiaj, Îi desface dopul de plută pe jumătate vârât pe gâtul sticlei și o duce la gură. Bea și tot bea sub privirea Îngrozită a lui Antoniu. Se oprește din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că i-ai pus fetiței numele pe care mi l-ai dat și mie. -Ce mai fac Îngerii, Kawabata? -Ce să facă? Se zbenguie, dau din aripi, dorm, visează, zâmbesc, culeg flori, se joacă cu norișorii, dansează, și nu se supără niciodată. -Cam asta faci și tu, Kawabata. -Da, dar eu mai fac ceva: te mân la scris, așa cum e mânat măgărușul să urce o pantă. -O să vedem, sunt aproape de final. Știi că era să fiu omorât? -Mare scofală! Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aspect important, continuă Palmer, este că tu și eu am dat naștere acestei situații. De la noi a început totul, nu-i așa, când am construit o prietenie trainică. Asemenea legături sunt puține în viața mea. Ești sigur că nu ești supărat pe mine? — Cher maître! am răspuns, uitându-mă scrutător la chipul curat și deschis al lui Palmer, cu tinerețea lui inexplicabilă. Am impresia că nici nu prea știu cum să mă supăr pe tine, am rostit rar, deși cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în viața mea. Ești sigur că nu ești supărat pe mine? — Cher maître! am răspuns, uitându-mă scrutător la chipul curat și deschis al lui Palmer, cu tinerețea lui inexplicabilă. Am impresia că nici nu prea știu cum să mă supăr pe tine, am rostit rar, deși cred că aș vrea să o fac. Am băut prea mult în seara asta și nu înțeleg prea bine ce mi se întâmplă. Sunt amărât, profund îndurerat, mă simt singur și părăsit, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
tine, am rostit rar, deși cred că aș vrea să o fac. Am băut prea mult în seara asta și nu înțeleg prea bine ce mi se întâmplă. Sunt amărât, profund îndurerat, mă simt singur și părăsit, dar nu sunt supărat. Abia atunci mi-am dat seama, ca de un lucru foarte important, că în seara asta am venit eu la Palmer în loc să-l chem pe el la mine. Nici măcar nu-mi trecuse prin minte să fac așa ceva. Venisem eu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ea și am văzut-o limpede, pentru prima dată de la ruptura dintre noi, ca pe o persoană separată, care nu mai făcea parte din mine. — Nu-i așa că-ți pare bine că am găsit apartamentul? — Da, foarte bine. Nu fi supărat pe mine. Mă îndurerezi profund, zise Antonia. — Nu sunt supărat pe tine. — Anderson s-a străduit foarte mult să-l găsească. — A fost deosebit de amabil mai ales acum când îl preocupă atât de multe alte lucruri. — Ce ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ruptura dintre noi, ca pe o persoană separată, care nu mai făcea parte din mine. — Nu-i așa că-ți pare bine că am găsit apartamentul? — Da, foarte bine. Nu fi supărat pe mine. Mă îndurerezi profund, zise Antonia. — Nu sunt supărat pe tine. — Anderson s-a străduit foarte mult să-l găsească. — A fost deosebit de amabil mai ales acum când îl preocupă atât de multe alte lucruri. — Ce ar putea să-l preocupe, ce ar putea să ne preocupe pe fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că fac într-adevăr un lucru bun pentru viața lor. Am simțit că a discuta viața Antoniei cu această femeie era o faptă dezgustător de urâtă. Și totuși mi-am dat seama brusc că îmi doresc să o fac. — Vă supărați dacă închid ușa? întrebă ea. Se sprijini cu spatele de ușă și mă privi insistent, iar chipul ei trăda o concentrare calculată. Purta un costum verde închis care cândva, probabil, fusese considerat elegant și, îmbrăcată astfel, parcă arăta mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am încurcat-o, am răspuns, dar nu-i așa că tu o să fii bună cu mine? Și ai să mă cruți? — Eu te iubesc, Martin, spuse Georgie. Capul tău ăla sec n-o să priceapă niciodată acest lucru simplu. — Și nu te superi dacă mai păstrăm încă o vreme secretul nostru? Deocamdată nu pot face altfel, iubito. Nu prea văd de ce, răspunse Georgie. Dar dacă asta vrei tu... Dacă ar fi după mine aș scrie în ziarul Times despre relația noastră. — Antonia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
acolo la fel de bine ca și aici. I-am telefonat din nou lui Georgie, fără nici un rezultat. M-am hotărât să trec pe la Antonia, să-i las lista, să trec pe la Georgie și să revin la Antonia mai târziu. Eram încă supărat și jignit, mai degrabă decât îngrijorat, de felul în care se purta Georgie. După ce m-am spălat și m-am bărbierit am telefonat din nou la Georgie acasă și la școală, tot fără a afla nimic. Când eram gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mulțumesc, spuse Georgie. — Nu fi caraghioasă, am spus. Nici unul dintre noi nu se așeză. Antonia se opri și ridică spre Georgie o privire plină de tristețe în care se citea clar o rugăminte. Apoi rosti cu glas tensionat: Nu fi supărată pe mine. Georgie dădu din cap și făcu un gest cu mâinile, vrând parcă să înlăture cuvintele Antoniei ca fiind total nepotrivite. Atunci am spus: — Pune-mi mie ceva de băut, Antonia. Mai puternică decât spaima mea de o posibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
zâmbind și legănându-și piciorul gol. — Nu, categoric nu, am răspuns. Sigur că sunt. Îmi pare grozav de rău pentru covor. Ar fi bine să plec. Am lăsat lada în hol. E vreo problemă dacă rămâne acolo? Dacă nu te superi, poți s-o duci în pivniță? spuse Palmer. Las-o acolo jos, dar nu-ți pierde timpul și cu aranjatul sticlelor. Menajera noastră vine la o oră imposibilă, mai e și lăptarul, și băiatul cu ziarele și tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
n-o să ne vedem prea curând. Cred cu toată sinceritatea că lucrul ăsta ar putea să ne facă bine căci, dacă ne-am întâlni acum, s-ar putea să ne certăm. Așa cum ți-am spus ieri, nu sunt cu adevărat supărat pentru povestea cu Alexander. Am trecut deja peste lucrul ăsta și chiar te cred când spui că mă iubești. Dar acum sunt prea amărât și derutat, cred că n-aș putea să te revăd fără să încep să mă frământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
totul cu multă eleganță. — Mă bucur, mă bucur foarte mult, spuse Rosemary. Antonia alergă spre ea și începură să se sărute. Eu mi-am terminat paharul cu whisky. 22 Draga mea Georgie, Fără îndoială ai fost nerăbdătoare, îngrijorată, poate chiar supărată din cauza tăcerii mele. Îmi pare rău. Am trecut prin chinurile iadului în ultimul timp. Și nu știam că suferința poate lua atât de multe forme. De curând am făcut cunoștință cu unele „varietăți” noi. Oricum, presupun că ai aflat despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
i se da prea multă importanță, iar tranzacția se încheie aproape pe nesimțite, într-atât de puțin par a fi fost abordate aspectele comerciale vulgare. Totuși, asemenea metode cer timp, iar Mytten nu se grăbea niciodată. Absența lui nu mă supăra. Din când în când domnișoara Seelhaft ridica ochii și se asigura că sunt bine. Atât ea cât și domnișoara Hernshaw, care și de data asta erau la curent cu situația mea înainte de a le informa eu, îmbinaseră cu mult tact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dat câteva telefoane, între care și la poliție ca să mă interesez de accidentele care avuseseră loc, dar totul a fost în zadar. După ora unsprezece a sunat telefonul dar era Mytten care vrea să mă întrebe despre vinul nemțesc. Eram supărat și îngrijorat peste măsură, la un pas de nebunie. Antonia nu era genul de femeie care să dispară din senin și, fără voia mea, îmi treceau prin minte imagini în care o vedeam zăcând pe un pat de spital sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
două femei se întrerupse brusc și amândouă m-au privit cu neliniște, așteptând să vadă ce voi spune, ce voi face. Am pus paharele pe masă și m-am apucat să deschid sticla de șampanie. — Nu-i așa că nu ești supărat, Martin? întrebă Rosemary. Îmi vorbea ca unui copil bosumflat. Sigur că nu sunt supărat. Ce motiv aș avea? Femeile schimbară între ele o privire scurtă. Abia atunci m-am gândit că Rosemary era, cu siguranță, de mult timp la curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
vadă ce voi spune, ce voi face. Am pus paharele pe masă și m-am apucat să deschid sticla de șampanie. — Nu-i așa că nu ești supărat, Martin? întrebă Rosemary. Îmi vorbea ca unui copil bosumflat. Sigur că nu sunt supărat. Ce motiv aș avea? Femeile schimbară între ele o privire scurtă. Abia atunci m-am gândit că Rosemary era, cu siguranță, de mult timp la curent cu relația dintre Antonia și Alexander, întrucât, foarte probabil, întâlnirile lor aveau loc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nici măcar cu mine. Și de ce nu voia să mai aibă de-a face cu mine. Și dacă totuși aș suna-o, de data aceasta fără să mai pretind că sunt altcineva, decât persoana asta complicată? N-avea cum să se supere, nu? Când ridică receptorul, Într-o după-masă Însorită, dar fragilă de Început de aprilie, Dora păru distantă. Răgușită și ezitantă, vocea ei sugera clar că nu se simte În largul ei - și asta din cauza mea, am presupus. M-am Înjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de speculații. — Cu siguranță că acesta este urmașul acestui loc, m-am aventurat - și, văzând că Dora nu catadicsește să răspundă, am adăugat: Pare pus pe năzbâtii. Uită-te numai la coșurile alea, la spatele ăla, la pumnii ăia. E supărat pe toată lumea! Cu doi tați, am continuat, se prea poate să ajungă așa. — Savurându-și momentul de glorie, Froehlich pare să fi uitat de obligații paternale. Și deși Gielke e cel care Își odihnește mâna pe umărul băiatului, nu pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Unde dispăruse? Să traversez strada sau să rămân pe partea asta? Doar nu s-a strecurat Înapoi, nu? Am făcut stânga-mprejur. Nimeni, În afară de domnul viguros. Dar asta era chiar absurd! Sau până la urmă mă Înșelasem? Poate că nu era supărată pe mine pentru c-am propus să devenim frați, ci doar nemulțumită de aluziile mele la avantajele goliciunii. Dacă da, foarte bine. Oamenii de genul adepților lui Kock erau cu siguranță de preferat asociațiilor de educație fizică, cele care acceptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sau mai târziu, să lovească. Ah, și mai știu, geniile astea, să iasă la pădure înarmați cu o pușcă, să răpună căprioarele nevinovate, căprioarele care noșn3 liniștite cu poame și cu iarbă, iar apoi își văd de treabă. Fără să supere pe nimeni. Voi, goimi proști ce sunteți, vă întoarceți acasă duhnind a bere, cu muniția terminată, cu un animal mort (înainte vreme viu) legat fedeleș de fiecare aripă a mașini, ca să vadă toți șoferii de pe drum ce puternici și virili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
zloată, fără pelerină sau mănuși. Ninici se gândi: M-a jefuit și Dumnezeu i-a trimis gândul cel bun - Îmi va da banii Înapoi. Se opri și-i zâmbi lui Lukici, parcă vrând să spună: Nu te teme, nu sunt supărat pe tine. — Nebunule, am crezut că n-o să mă auzi niciodată! spuse funcționarul mărunțel, Încruntat și prost dispus, gâfâind lângă el. Du-te imediat la maiorul Petkovici. E chemat la telefon. Cei de la postul de gardă nu răspund. — Telefonul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]