2,627 matches
-
voia cu orice preț. Nu am avut de ales... Luni m-am gândit să mă duc la spital după muncă. Trebuia să și trimit ceva. Din cauza atacului nu m-am putut duce și se pare că soția mea era foarte supărată. Se gândea că m-am oprit să beau pe undeva (râde). În camera de la spital nu avea televizor. Nu aflase nimic despre atac. Nici n-am putut să iau legătura cu ea în ziua respectivă. Dimineață am luat metroul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
toată viața. Kawai: Exact așa este. Murakami: Dacă cineva îți deschide capacul răului cu o anumită regularitate, trebuie să privești ca într-o oglindă acel rău din interior. Tocmai din această cauză am impresia că oamenii au fost atât de supărați. De exemplu, fotografia tânărului a fost publicată într-o revistă. S-a iscat un scandal monstruos pe marginea acestui subiect: să publice sau să nu dea fotografia. Nu asta era esența problemei. Trebuia să se discute serios probleme mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
publică, spre seară. Pe o bancă, nu departe de noi, un soldat și o fetișcană se drăgosteau, în înfățișare. Ea - frumușică, gătită, roză, rotofeie și cu gropițe. Vorbea tot timpul, se apleca spre el, nu-i da pace, făcea pe supărata, se alipea mângâioasă. El o lăsa în voie, puțin încovoiat, ca un om care are alte treburi, cu gândul în altă parte, fără pretenții, fie că și le îndeplinise, fie că nu se mai gândea la ele, știind că ora
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
gândit și s-a gândit că trebuie să suporte că dorm oameni pe ea. A lăsat de atunci încolo oamenii să doarmă pe ea. Și-a dat seama că asta trebuie ea să facă și să nu fie o pernă supărată. Iar omul s-a trezit, le-a spus celorlalți oameni din casă că a visat ca i-a fugit perna, și unul dintre ei a râs de a căzut pe jos și a scos perna cea fricoasă de sub pat. Și
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
de neobișnuit: "Ca să arăt proștilor că ești prietenul meu". Dar am avut cu ea și altercații. Îi vorbeam adesea de viitor și, firește, și de vremea când o să aibă o familie. Ea tăcea. Dar într-o zi mi-a răspuns, supărată, părăsind respectul pe care mi-l arăta întotdeauna: - De ce vrei mereu să mă măriți? - Nu vreau eu, dar toate fetele se mărită. - Ei! exclamă ea scurt, făcând un gest de impaciență cu capul,cu nasul și cu buzele. Altă dată
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
bărbații lor sunt bogați, dar și de mobilele din saloanele lor. Și nici la rochii nu se pricepe, cum pretinde el. Se pricepe mai bine cusătoreasa mea. O carte pe care o citește mereu e Tartarin: - Mă liniștește când sunt supărată, când am griji, când e bolnavă mama. În cartea asta nu-s necazuri, toți sunt fericiți. Dar numai volumul întîi. Celelalte-s exagerate, cu farse și ghidușii. Scriitorul însă pe care îl gustă mai mult este institutorul Creangă! Cu alte
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu cele două biserici dinlăuntrul "zidului" una lângă alta (ceea ce dă, nu știu pentru ce, o impresie sinistră și funebră), cu aghezmătarul din față, cupolă enormă, dizgrațioasă, pe jumătate îngropată în pământ, a unei catedrale urieșești scufundate, cu chiliile izolate, supărate una pe alta, Neamțu este călugăr, tot așa cum Agapia, cu căsuțele mici, dese și curate, cu biserica gătită, spilcuită - casă cu două sute de gospodine! - cu miniaturile ei de munți ai căror brazi i-ai putea număra (doamna V... susținea că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Întorsătură neașteptată a celor Întâmplate, avură darul să emoționeze asistența În afară de bărbatul femeii care privea la ea cu neâncredere. „Cine Îmi garanteză mie...!?” Aceste tăioase cuvinte, Încinse din nou atmosfera, când, Gironda interveni energic. „Ascultă băiete, eu trebue să fiu supărată...! Tu, n-ai motiv... Am fost negociată, desigur mai rău, de cum se vindeau sclavele În societatea imbecililor!!. Ce se putea petrece În cele câteva minute...? Nimic...!! Afirm cu toată convingerea, acest om este un „Gentleman”. Desigur, Încurajat de cuvintele nevestei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
gândea el amuzat-de regulă se terminându-se aproape de, miezul nopții...! De Carla, aproape uitase. Efectiv, nu-i mai ajungea timpul...! Trecuse mai bine de două săptămâni de când n’o mai văzuse și nici nu primise măcar un singur telefon. Era supărată. Urma deci, să Întrebuințeze puțină diplomație, făcând-o să de-a uitării lipsa lui de bune maniere. Într-un fel, potopului ei de mustrări vor fi recompensate de acești bani care vor veni curând, ajutându-l să-și rotunjească substanțial
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un haos În Grand Central. — Mi-aș fi dorit să mă trezești. Știai că trebuie să ajung În oraș. — Dragă unchiule Sammler, ne-am gândit la asta, dar nu era loc În mașină. Mă Înșel eu sau ești iritat? Pari supărat. Te puteam lăsa cu mașina la gară. Ceea ce Sammler se abținu să comenteze era că el și Lal puteau să o lase pe ea, pe Margotte, la gară. Dacă era supărat! Dar chiar și acum, cu toată presiunea din craniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
rog, așteptați puțin, mă doare rău gîtul. — Prostii, nu fă pe Îndureratul cu mine. Acesta e omul de care vorbim. El e rănit serios. — Vă jur că fura din geantă și i-am făcut două poze. — Nu mai spune! — Păreți supărat, domnule. De ce sunteți așa de supărat pe mine? Sammler văzu acum mașina poliției, lumina intermitentă de pe acoperiș și polițiștii care se apropiau agale, croindu-și drum prin mulțime. Emil Îl trase pe Sammler după autobuz și spuse: — Nu vreți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
foarte bucuroasă de reacția lui la un tablou numit Sulking. I-a citit din carte și i-a spus cum că relația dintre bărbatul și femeia din imagine e una misterioasă și nimeni nu știe care dintre ei e cel supărat. Connolly s-a mai uitat o dată la pictură și a zis că nu e nici un mister - bărbatul era clar cel supărat. Femeia se apleacă înspre el, încearcă să scoată ceva de la el, iar poziția lui iritată, irascibilă, arată că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
relația dintre bărbatul și femeia din imagine e una misterioasă și nimeni nu știe care dintre ei e cel supărat. Connolly s-a mai uitat o dată la pictură și a zis că nu e nici un mister - bărbatul era clar cel supărat. Femeia se apleacă înspre el, încearcă să scoată ceva de la el, iar poziția lui iritată, irascibilă, arată că nu-i face plăcere. Sheba a rămas impresionată de analiza lui și l-a felicitat pe Connolly că e așa un observator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
se va ocupa de generoasa provizie de șervețele... la ce-i folosesc? Plânge? Strănută? Se masturbează? A fost o mică confuzie când fata de la casă a greșit și a inclus laptele și pâinea printre produsele lui. — Nu, nu, a mormăit supărat bărbatul. Mi-a aruncat o privire antipatică, a apucat micul despărțitor de metal și l-a aruncat pe bandă ca să separe lucrurile mele de ale lui. Mi-am dat seama că oamenii singuri sunt foarte prefăcuți unii cu alții. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ea acum. Nu mi se pare că ați făcut vreun efort s-o ajutați... M-am așezat la loc. — Bathsheba! a țipat Richard. S-a ridicat și s-a dus în camera cealaltă. — Ce se întâmplă? l-am auzit întrebând supărat. Cei doi au vorbit unul cu altul un moment în șoaptă. Apoi am auzit-o pe Sheba zicând, șuierând exasperată: — Doamne, Richard, mă lași să mă înțeleg cu omul ăsta? Richard s-a întors înapoi, repede, în sufragerie și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
orice eventualitate. Doamna Taylor s-a uitat la mine cu o expresie de surpriză și iritare. Nu era obișnuită să nu fie ascultată. — Pentru ce eventualitate? a întrebat cu răceală. — Pentru eventualitatea că e nevoie de mine. — Oh! A rânjit supărată: — Barbara, mi-e greu să cred că... Sfârșitul propoziției i-a fost întrerupt de niște țipete ascuțite venite de sus. Era Polly. Amândouă ne-am repezit pe scări, eu înainte, doamna Taylor năpustindu-se peste mine. Când am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
coclit. Dar Jina nu putea să-i ghicească vârsta. Ellis nu se împiedica în mers; era mai zdravăn decât ea. Trebuie să auzi niște lucruri, i-a spus el. Chiar dacă vorbele astea n-o să-ți placă. Jina a râs cumva supărată. Auzise tot ce era de spus. Că trupul soțului ei n-avea să mai fie niciodată recuperat. Că statul Idaho îl declarase mort. Că bărbatul pe care avea să-l mai iubească n-o s-o vrea. Ca și când ea ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
spatele lui Charlie, dar sentimentul familiar pe care-l avusese cu câteva clipe înainte se disipase. Cine era, până la urmă, familia Lymond ? Semnul de pe copac putea să fi fost făcut de orice: de la un topor aruncat greșit la un urs supărat. Acum Danny nu mai avea nici cea mai vagă idee pe care cărare ar fi trebuit s-o ia și, atât timp cât Charlie se ținea de coada lui, nici nu mai voia să meargă nicăieri. Tu simți mirosul ? l-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Nu te pune cu ea... Pare să aibă mintea odihnită și n-o scoți la capăt. Îți faci singur rău și numai tu o să ai de suferit... Hai să mergem acolo unde ne trimite! E noapte și poate că e supărată că nimeni nu vrea s-o aibă în pat. Pe dușumea, am replicat, fiindcă patul nu poate s-o țină la un frecuș. Am chicotit cu Marius până am ajuns în camera noastră și am adormit cu zâmbetul pe buze
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
în urmă așa că a trebuit să încetinesc lăsând-o să creadă că mă va prinde, apoi eschivând, mi-am schimbat brusc direcția. Îi scăpasem chiar de sub nas și râdeam mândru de mine. Dă-mi picsssul înapoi Gonzalesssss!... îmi striga tânguitor, supărată un pic atât cât să se poată alinta copilărește. Eu scuturam din cap și-i răspundeam în felul meu: Neee... Parcă fugeam de toate grijile lumii și simțeam că fericirea se ascunde deseori în lucruri atât de mărunte. Alergam atât
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
a refuzat să mai bată. Când ai dedicat melodia? m-a întrebat Marius. Nu eu sunt cel cu pricina. Nu e un singur câine cu coada scurtă. Ion-Elena... e prea mare coincidența. Râde soarta de mine, i-am răspus vădit supărat. V ați certat? N-am avut când. Atunci ce se întâmplă? Creața a găsit pe cineva care să poarte același nume cu mine și care să fie exact așa cum își dorește ea să arate. Adică? Înalt, frumos și cu bani
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mare mi-a fost mirarea constatând că avea în picioare o pereche de pantofi sport, tip adidas, albi cu trei dungi albastre și cu o talpă foarte subțire. De ce ții capul plecat? Ți-e rușine cu mine? întrebă ea vădit supărată. Îți admiram încălțările, i-am răspuns întorcându-mi privirea spre chipul ei ce radia în lumina plăpândă a lunii... Dacă ar fi să alegi, dintr-o lume întreagă, bărbatul perfect, ai ști cum ar trebui să arate?. Sincer? Astăzi aș
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mă mai vrei...? Hai, ia-mă! îi spuneam teatral descheindu-mi cămașa și dezvelindu mi mușchii de broască rahitică. Sunt al tău... dar ia-mă o dată, că altfel ajunge dracu` înaintea ta și mă pierzi! De ce vrei să mă vezi supărată mai tare ca acum? Fiindcă prefer să privesc la doi ochi care mă îngheață decât să-i admir cum se topesc. Zău că n-am chef să ascult cum te prostești. Atunci întreabă-mă ce caut aici, că dacă nu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pe frunte, iar ochii radiau lumină, o lumină albastră ca apa adâncă a unui lac de munte. Buza inferioară părea să-i cadă ușor, ca un fruct exotic ce se aștepta cules, trimițându-te cu gândul la imaginea unui copil supărat ce nu-și primește jucăria. Marius își plimba privirile pe liniile ei perfecte, amorțind uneori pe zonele care-i stârneau imaginația și cred că se visa alături de ea. Mă, tu ai polipi? îl întrerupse Erjika din visare cu o întrebare
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
hotărât, aproape amenințător. Nu, de ce? Fiindcă stai cu gura căscată. Mestecă și nu mă mai dezbrăca din priviri că o să ți se facă rău...! și pufni în râs chiar dacă gluma o făcuse chiar ea. Sini se ridică de la masă vizibil supărată, îndepărtând scaunul de sub ea cu un gest brusc, de parcă ar fi spus „până aici”!. A privit-o de sus, din picioare, cu dispreț, dar nu și-a răcit gura cu nicio remarcă. Când a ajuns în dreptul meu, mi-a trecut
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]