2,071 matches
-
trezi, oamenii nu vor mai găsi nimic din ce am văzut cu o zi în urmă. Furia lui distructivă era cumplită. Asiaticus știa că devastarea templului isiac din centrul Romei avea să facă plebea să se dezlănțuie, împinsă de vechile superstiții și de intoleranță; prin urmare, era foarte utilă. Se declară de acord, zâmbind cu blândețe. Iar oamenii aveau să ardă vechile papyri, să devasteze încăperile, să dărâme statuile și să le arunce în fluviu, împreună cu obiectele de cult și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sau catolică și probabil între alte șase biserici pe care nu le observasem în drumurile mele prin cartier. Lui Madeleine i se va părea ciudat. Nici unul dintre noi nu era credincios. Fuseserăm de acord să ne creștem copiii departe de superstiții. Dar mă văzuse întorcându-mă de la birou de parcă aș fi fost bătut de o bandă de huligani, dăduse peste mine luând mâncarea de la gura copilului și îmi zărise mașina la pândă în parcarea gării, deși negasem asta. Cu siguranță putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sau pe dos. Nu felul cum îl scria mă interesa. — Ce legătură are Antropologie 101 cu asta? întrebă Susannah. —Explică-i, Peter. Nu a trebuit să îi explic lui Susannah. Știa la ce făceam aluzie eu și sora ei. La superstiții, practici primitive și chipuri cioplite. Cuvintele pluteau în aer, gata să fie smulse de acolo. O înspăimântau pe Susannah. O intrigau pe Madeleine. Faptul că le invocasem o înfiorase. De asta nu a obiectat când i-am adus florile. Noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și vă sunt recunoscător pentru explicații, spuse Henry. — Southport e un punct de pornire bun. În fapt, Grădina de Iarnă e prima scenă pe care a jucat trupa și mie mi-a adus Întotdeauna noroc. Oamenii de teatru Își au superstițiile lor. Înainte să plec, mai aveți și alte Întrebări, domnule James? Henry mai avea o Întrebare, dar nu știa cum să o formuleze. Dar Compton percepu sensul privirii aruncate involuntar În sus. — Da, zise el zâmbind, pentru rolul lui Newman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îmi aduc aminte! exclamă Henry. Așa Îl chema pe câinele lui Eugénie Guérin! — Serios? Ca să vezi, spuse Du Maurier râzând. Din fericire, nu mulți dintre cititorii mei vor fi cunoscători ai literaturii franceze la fel de buni ca tine, James - și, din superstiție, bătu În lemnul mesei. Asta dacă am norocul să am vreun cititor. Vacanța italiană fu reușită. Siena era Încântătoare, Încă „nedescoperită“ de la fel de mulți turiști ca Roma sau Florența, În timp ce Veneția aglomerată, străbătută de vaporetti, mai oferea adăpost, comori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu conținuse până atunci decât ceva bănuți de aramă, trebuie să Îi fi părut o pomană neobișnuit de generoasă. Nu În fiecare zi trecea pe lângă el un scriitor care aștepta cu emoție premiera unei piese și care era dispus, din superstiție, să mituiască Providența prin orice mijloace aflate la Îndemână pentru a obține un rezultat favorabil. Parcurse Întregul Piccadilly până În piață, unde monumentul frumos Închinat de Alfred Gilbert lordului Shaftesbury În urmă cu vreo doi ani Își păstra și acum strălucirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
King Street În cursul plimbării de dimineață. Nu trăise aceeași inhibiție la Southport, când se jucase pentru prima dată Americanul, dar, la vremea aceea, era Încă relativ necunoscător În ale teatrului; Încă nu Începuse să simtă instinctiv regulile de protocol, superstițiile și codurile de comportament, nu Înțelesese pe deplin ce era În joc la lansarea unei noi piese de teatru. Oricât ar fi fost de mari emoțiile atunci, nu Înseamnau nimic pe lângă panica tot mai intensă pe care o simțea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
psihologul englez Edmund Gurney. „Se spune că nu Încape Îndoială că dl Edmund Gurney s-a sinucis. Ce păcat că lucrul acesta este ascuns, căci fiecare persoană cu educație care Își pune capăt zilelor mai face un pas către eliminarea superstiției. E rău că e atât de puțină ordine, asta nu se poate nega, căci Îți Întinezi prietenii fizic și moral, făcându-i părtași la taina ta cu mult mai mult decât și-ar dori-o. Dar ce act de curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care, ușchitu care ie asociat cu Abenhaldun. O sută și juma dă druzi și cu ei ăia patru maeștri! Doctoru Abenhaldun iera gata să mă prinză În brațe; da ăilanți, candriii care zic că alba-i neagră, plini stup dă superstiții și preziceri, nu s-au lăsat mai nașpa și s-au șucărit pă iel În druzește. Bietu Abenhaldun a dat să-i Înduplece, da pân la urmă a tret să o lase baltă. A zis că o să mă pună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
când ț-oi spune că Sampaio nici măcar n-a alborat steag alb În fața bombei beton. Mai rece ca Înghețata dă cafea cu lapte, mi-a zis că, cu privire la treimi, nime n-a simțit ca iel pulsu la tristele urmări ale superstiției și ignoranței și că În zadar aș da să scoț o singură silabă, pencă ipso facto o să-mi sfredelească pă sub perucă trăirea personală care Îl potmolise pă linea moartă dă materialism grosolan. Don Lumbeira, milordule, mă jur pă zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
chilipirgiu și egoist, laș, mincinos și fanfaron. Își disprețuiește prietenii ajunși la ananghie, Îi vorbește de rău și aleargă cu limba scoasă după succes. Dar - a explicat Borges - cu ajutorul lui „ne puteam exprima nemulțumirea În legătură cu anumite situații din Argentina. În legătură cu superstițiile și defectele argentinienilor“. Scriitorul merge adeseori la cinematograf și Îi plac filmele americane de război. „Romantismul său e periferic. Plânge mult la cinema. Îi plac filmele de amor, ori de câte ori nu sunt prea sentimentale.“ E dintotdeauna Îndrăgostit - și În sensul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
emoții, atunci ar fi bine să nu neglijăm aspectele psihologice ale reacțiilor sale. — Nu intenționez să te ofensez, spuse Ted, dar personal nu văd ce rol ar putea avea aici psihologia. Psihologia nu este o știință, e o formă de superstiție sau de religie. Pur și simplu nu are nici o teorie bună sau date concrete despre care să poți vorbi. Totul e vag. Toată această atenție acordată emoțiilor... poți spune orice despre emoții și nimeni nu poate dovedi că ai greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să dea pe gât băutura. "Bea măi cu dreapta, că altfel te îmbeți!" îi spusese el, cu zâmbetul lui fin. Izbucniseră în râs atunci ca de o glumă bună și toată seară băuseră cu mâna stângă, curioși să vadă dacă superstiția vehiculată printre stâlpii cafenelelor avea un sâmbure de adevăr. De îmbătat nu se îmbătaseră, adevărul că nici nu consumaseră prea mult, în schimb a doua zi se treziseră cu o groaznică durere de cap. Ținând în palma mâinii stângi gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acum nicio satisfacție, părăsit de fiul său, dormind direct pe podea. Cinismul lui Daniel dobîndește note de un grotesc fabulos, sarcasmul îi reflectă nebunia și Eli Sunday, determinat să rostească pe diferite tonuri "Sunt un fals profet, Dumnezeu e o superstiție", devine victima acestei furii care-l macină pe petrolist. Scena corespunde catehizării-exorcizării lui Daniel în fața comunității, doar că rolul "pastoral" îi revine acum petrolistului. Simetria și simplitatea în act, conferă filmului ceva din condiția tragediei, regizorul a evitat orice redundanță
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
prin case de cultură de cartier. Reîntors pe prima scenă a partidului, Năstase vrea să și cînte dar să și regizeze spectacolul itinerant al PSD din campania electorală. Și-a luat cu el băieții din spectacolul din 2004, din vreo superstiție? Sigur, nu. Încercați să vi-l imaginați pe Năstase înconjurat de o echipă de tineri din partid. Pe cine ar fi luat presa la ochi? De frica roșiilor aruncate din public, baritonul Năstase scoate la vedere și alte posibile ținte
Fonoteca de avarie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8691_a_10016]
-
încheiat: mitul adevărului e pe butuci, efigia s-a crăpat și credința în el a dat ortul popii. Dar ce este atît de precar în mitul adevărului ca Rorty să fie atît de reticent în cultivarea lui? Pur și simplu, superstiția pe care tradiția filozofică a întreținut-o în privința acestui concept: potrivit opticii ei milenare, adevărul e scopul cunoașterii. El e precum capătul unui drum a cărui străbatere echivalează cu cunoașterea, iar cel care a apucat să afle adevărul nu se
Spinosul și inutilul adevăr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8694_a_10019]
-
pagina 10, cu verdicte de-o franchețe pe care-o știm de undeva... Ion Stoica despre un ex-libris eminescian în biblioteca lui Titu Maiorescu. Constantin Noica, Introducere la dor. Un Radar - soi de Meridiane, cu felurite curiozități: Farfuriile zburătoare, o superstiție?, Einstein pe scenă?, Speologii și zborurile cosmice?.Dorin Tudoran stă de vorbă cu Andrei Blaier, iar George Banu scrie despre Livada cu vișini pusă în scenă de Pintilie. La rubrica cu de pe la alții, o recenzie din Paris Match, a ghidului
Cîteva instantanee by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8715_a_10040]
-
-i pot descifra secretul melodiei. Era însă imposibil. Îndată ce se termina nu-mi mai rămânea în urechi decât o chemare, un extaz, un strigăt parcă din junglă al unui negru, în care se amestecau iubirea, împlinirea, temerea obscură, adorația și superstiția. Totul concentrat într-o armonie atât de strânsă. Încât arunca parcă în aer ca o dinamită geometria cântecelor noastre europene atât de leneșe. O puneam din nou: nimic, o melodie diamant, strălucitoare și cu neputință de memorat. O pusei atunci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Apus, și în cadrul lui totul, începând cu credința, se subordonează acestei idei. Papa a cotropit pământul, tronul pământesc și a pus mâna pe sabie; de atunci totul merge așa, numai că sabiei i s-au adăugat minciuna, viclenia, înșelăciunea, fanatismul, superstiția, nelegiuirea, s-au jucat cu cele mai sfinte, cele mai drepte, cele mai naive, cele mai înflăcărate simțiri ale poporului, au dat totul, totul pe bani, pe josnica putere pământească. Și asta nu-i învățătura Antihristului? Cum să nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Bulgaria actuală, pe când celalt a căutat refugiu în Carpații septentrionali. Oricum ar fi, fie că ne-am sui la daci sau c-am vorbi de coloniile militare romane, sunt în originea românilor și a macedoromânilor puncte de contact evidente; datinele, superstițiile sunt aceleași; Rusaliile, sărbătoare care are aceleași nume în amândouă limbile și care consistă în a pune roze pe morminte; Filipii, cari se practică în cele dendîi săptămâni ale postului și în care timp se împart bucate între amici și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
spațiul creștin, cu deosebire În cel ortodox de mai târziu, iar Sfânta Tradiție va așeza aceste activități printre cele mai minunate acte făptuite de om cu scopul ajutorării semenilor În suferință. Chiar dacă la Începuturi Îngrijirea bolnavilor era un amestec de superstiție, magie, misticism și proceduri empirice, În jurul acestor centre se va Înfiripa treptat asistența medicală pentru bolnavi, formarea profesională a celor ce vor lucra cu suferinzii, de asemenea vor deveni centre În jurul cărora se va schița În cele din urmă nucleul
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
ficțională din romane precum Blood Meridian, din The Border Trilogy sau din No Country for Old Men merită un nume aparte, precum Southwestern Gothic. Primul roman, The Orchard Keeper (1965), evocă o comunitate rurală izolată din Tennessee, în care tradițiile, superstițiile și violența fac casă bună, pe linia marilor realizări ficționale faulkneriene, pentru care autorul primește un Premiu Faulkner, următoarele cărți, Outer Dark și Child of God, bătând același drum, în care asprimea și izolarea oamenilor se completează cu izolarea și
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
activat în Germania secolelor al XII-lea și al XIII-lea. Aceast] literatur] se ocup] cu probleme specifice și situații concrete și nu se afl] în c]utarea unor principii cu caracter general. Se caracterizeaz] printr-o profund] pietate, cuprinde superstiții tipice poporului evreiesc și nespecifice elitelor religioase, și pune accentul pe efortul necesar îndeplinirii unui act religios sau moral: cu cat aceast] dificultate este mai mare, cu atat actul respectiv devine mai demn de laud]. Aceast] concepție, cât și aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de clas], metoda să principal] fiind mistificarea ideologic] și ascunderea. O moral] care și-a înțeles propriile baze sociale ar fi la fel de imposibil] că și religia care s-a întemeiat pe percepția clar] c] orice credinț] în supranatural este o superstiție. ix. Iluzia bun]voinței imparțiale Vom vedea de ce este așa dac] analiz]m o caracteristic] fundamental] a moralei ca atare. Este specific gândirii morale s] se prezinte ca fiind întemeiat] pe asemenea lucruri că dorinț] a unui Dumnezeu universal binevoitor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
satele românești de dincolo de Prut. În prozele Savan, Greșeala lui Dumnezeu și Insula fericirii, ce compun în 1943 volumul Frumoasele, autorul se cantonează în registrul tradiționalismului romantic, părăsind latura ideologică. Spațiul rămâne aceeași provincie săracă a Basarabiei, unde credințe și superstiții ancestrale schimbă cursul vieții personajelor, oameni simpli, însă pătimași în sentimente și la băutură. Roman al dragostei materne, Drumul Sevastopolului (1943) se înscrie în linia beletristicii de propagandă. Se constată din nou predispoziția scriitorului de a se cantona în locuri
VELICAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290482_a_291811]