1,489 matches
-
contemporane"). A fost inginer agronom (1953 - 1955), preot paroh în Lisa - protopopiatul Făgăraș( 1955 - 1970) și Daneș - protopoiatul Sighișoara (1970 - 1976), spiritual ÎI (asistent) în febr.- sept. 1976, apoi spiritual I (conferențiar) la institutul Teologic Universitar din București (1976- 1983), suplinitor al catedrei de Teologie Dogmatica și Simbolică (1980-1983) la acelasi Institut, profesor titular la catedră de Morală de la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (din 1 nov. 1983, acum pensionat). Vaste preocupări de etnogeneza Românilor și ecoteologie. Iconom stavrofor (1985). Președintele
Ilie Moldovan () [Corola-website/Science/308451_a_309780]
-
s-a deschis pentru prima dată o Școală Națională la 1 septembrie 1860 sub supravegherea Consiliului Bucovinean în casa gospodarului Aftanasie Chira. Primul învățător la această școală a fost de la deschidere și până la sfârșitul lui iulie 1862 Nicolae Onciul în calitate de suplinitor, căruia i-a urmat Nicolae Bocancea până în anul 1869. În anul 1865 Școală Straja avea un numar de 12 elevi. La data de 3 iulie 1869 s-a desființat Școală Națională și s-a deschis o Școală publică, cu o
Comuna Straja, Suceava () [Corola-website/Science/302000_a_303329]
-
un institut de cercetare (I.A.M.N.). În semestrul al doilea din anul universitar 1989-1990 și în semestrul întâi din 1990-1991 este profesor invitat la Universitatea din București unde ține două cursuri despre Immanuel Kant. În anul 1992-1993 este profesor suplinitor de germană la Liceul „Lucian Blaga” din București. Participă la seminariile private ținute de Anton Dumitriu la domiciliul său. Cenzurate de presa comunistă, studiile sale critice asupra filosofiei lui Constantin Noica, Anton Dumitriu, Lucian Blaga, Petru Comarnescu, Platon, Kant, Heidegger
Isabela Vasiliu-Scraba () [Corola-website/Science/302575_a_303904]
-
în țară, Pantazi a fost numit asistentul lui Gheorghe Țițeica, la Seminarul de Geometrie Analitică. Simultan a funcționat și ca actuar la Ministerul de Industrie și Comerț și profesor la Școala de Statistică și Actuariat. În 1940 a fost numit suplinitor la catedra de Geometrie Descriptivă și Geometrie Proiectivă la Școala Politehnică din București, iar în 1943 prin concurs, a fost numit titularul acestei catedre, unde a profesat până la încetarea sa din viață. În anii 1946-1948, după plecarea lui Petre Sergescu
Alexandru Pantazi () [Corola-website/Science/302759_a_304088]
-
slavistică (1929-1934) la Praga, Cracovia, Bonn și Varșovia, unde îi are ca profesori pe M. Murko, P. Bogatyrev, I. Horak, M. Tille, R. Jakobson, nume de rezonanță în folcloristica, etnografia, lingvistica și teoria literară universală. Între 1928-1929 funcționează ca profesor suplinitor la Liceul Spiru Haret din București. Între 1929-1936 face parte din echipele de cercetare ale școlii sociologice în cadrul Institutului Social Român, condus de Dimitrie Gusti. Participă la anchetele sociologice complexe din Drăguș (Făgăraș), Runcu (Gorj), Cornova (Basarabia), Dâmbovnic (Argeș) etc.
Mihai Pop () [Corola-website/Science/302912_a_304241]
-
la Facultățile de Teologie din Atena (1927 - 1928), Munchen și Berlin (1928 - 1929) pentru a se specializa în Dogmatică și Istorie bisericească și face călătorii de studii și documentare la Paris și Belgrad. Reîntors în țară, ocupă funcția de profesor suplinitor (1929), apoi provizoriu (1932) și titular din 1935 de Dogmatică la Academia teologică “Andreiana" din Sibiu. Funcționează ca profesor până în 1946. Între 1929 - 1932 și 1936 - 1937 predă Apologetică, între 1932 - 1936 Pastorală iar între 1929 și 1934), limba greacă
Dumitru Stăniloae () [Corola-website/Science/302953_a_304282]
-
scurt timp, Radu Stanca este redactorul paginii culturale a ziarului "Țara" (Sibiu, 1942+1944, dir. Grigore Popa) 1942 - Radu Stanca își ia licența în litere și filosofie, calificată "magna cum laude", cu o dizertație despre Problema cititului 1943 - este numit suplinitor în postul de asistent de la catedra de filosofie a culturii, condusă de Lucian Blaga 1945, ian. - iunie-august, apare la Sibiu "Revista Cercului Literar", revistă lunară de literatură, filosofie și artă. Redactor: I. Negoițescu, iar Radu Stanca se numără printre colaboratori
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
la determination de l'équivalent mécanique de la calorie", avându-l ca îndrumător științific pe profesorul Gabriel Lippmann (1845-1921), viitor laureat al Premiului Nobel pentru fizică în anul 1908. După revenirea în țară, Constantin I. Miculescu este numit mai întâi profesor suplinitor la Facultatea de Științe a Universității București (1891), la catedra rămasă vacantă după decesul lui Emanoil Bacaloglu, apoi profesor titular de fizică moleculară, acustică și optică (1894), post pe care l-a ocupat până la moartea sa în anul 1937). În
Constantin Miculescu () [Corola-website/Science/304656_a_305985]
-
În aceeași perioadă a urmat cursurile Facultății de Filologie și a celei de Litere. În 1949 și-a susținut teza de doctorat cu titlul "„Viața și petrecerea Sfântului Antonie. Începuturile monahismului creștin pe Valea Nilului”". În 1949 a devenit profesor suplinitor la Academia Teologică Ortodoxă Română din Caransebeș. Între anii 1956-1958 a fost profesor de limbile greacă și franceză la Seminarul Teologic „Ioan Popasu” din Caransebeș, iar în 1959 conferențiar la Institutul Teologic din Sibiu, unde a predat teologia simbolică și
Nicolae Corneanu () [Corola-website/Science/303555_a_304884]
-
al Patriarhiei Române (1969 - 1976), redactor de limbă engleză al revistei "Romanian Orthodox Church News" (1971 - 1978) și redactor șef al aceleiași publicații (1988-1991). În 1976 devine asistent la secția de Teologie sistematică de la Institutul Teologic din București, apoi lector suplinitor la conferința de Teologie fundamentală și istoria religiilor (1978 - 1985), conferențiar la aceeiași disciplină (1985-1991), profesor de Istoria și filosofia religiilor (1991), profesor asociat al Facultății de Filosofie a Universității din București, la catedră de Istoria Religiilor (din februarie 1990
Remus Rus () [Corola-website/Science/303866_a_305195]
-
român. Studiază dreptul doi ani, după care se transferă la Institutul "Maxim Gorki" (prin 1949). Inițial membru al Partidului Muncitoresc Român, este exclus din partid și exmatriculat înaintea susținerii examenului de stat datorită unor păreri „revizioniste”. Lucrează ca impiegat, profesor suplinitor, sortator de piei într-o tăbăcărie, vopsitor, zugrav, electrician. La Medgidia este o perioadă antrenor de box. „Alesul boem al Bucureștiului”, este prieten cu, printre alții, Tudor George, Leonid Dimov, Florin Pucă, Stan Palanca, Virgil Mazilescu, George Mărgărit, Dumitru Țepeneag
Teodor Pâcă () [Corola-website/Science/304255_a_305584]
-
Facultatea de Științe din București, unde lipsea cu totul infrastructura necesară. A continuat să publice (1937-1940) lucrări de analiză a unor date experimentale proprii anterioare și din literatură, dezvoltând latura teoretică, în dialog de idei cu prietenul Șerban Țițeica, asistent suplinitor la Politehnică. La Facultatea de Științe nu existau nici măcar cursuri de fizică atomică sau fizică nucleară; iar Manu, ca simplu asistent la "Catedra de Fizică Moleculară, Acustică și Optică", nu putea ține decât seminarii sau lucrări practice cu studenții. Cum
Gheorghe Manu () [Corola-website/Science/304442_a_305771]
-
acordat lui Slavici și Eminescu în calitate de ministru al instrucțiunii publice și al culturii, iar pe Slavici îl destituie din funcția de secretar al comisiei și totodată a fost destituit de la catedra de filosofie a liceului Matei Basarab unde fusese numit suplinitor la 16 octombrie 1875. Maiorescu îl ajutase întradevăr cu o subvenție pentru susținerea examenului de doctorat la Viena în toamna lui 1875, dar Slavici nu a reușit deoarece își pierduse indexul de studii și al examenelor anterioare și depășise termenul
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
acestei averi se ridica la peste șapte jugăre. În anul 1921, structura averii bisericii a fost următoarea: suprafață care în 1950 a intrat în patrimoniul CAP din localitate. Preoții satului în ordine cronologică după anul atestării documentare au fost: "Preoți suplinitori": [[Categorie:Religia în România]] [[Categorie:Racovița, Sibiu]]
Preoții comunei Racovița () [Corola-website/Science/311784_a_313113]
-
ceară. Între 1929-1932, pentru a putea trăi, lucrează ca profesor de muzică la liceul „Sf. Haralambie” din Turnu Măgurele. Între 1932-1935 este profesor de muzică la liceele Sf. Sava, Mihai Viteazul și Matei Basarab din București. În paralel este profesor suplinitor la clasele de istoria muzicii și estetică muzicală la Conservatorul din București și la Academia de muzică religioasă. În 1933 pleacă la Paris cu o bursă, unde lucrează la Muzeul Trocadero, dar se și documentează asupra cercetărilor de folclor muzical
Harry Brauner () [Corola-website/Science/311889_a_313218]
-
literatură americană cu gândul la o bursă la Columbia University, bursa pe care n-o va obține niciodată. 1930 - își susține lucrarea de diplomă, dar nefiind înscris în partidul fascist, nu poate deveni asistent la Universitatea din Torino. Preda că suplinitor latină în afara orașului Torino. 1933 - se înscrie în Partidul Național Fascist și astfel poate deveni profesor suplinitor de italiană chiar la liceul la care a studiat și el, în Torino. Colaborează la editură lui Giulio Einaudi fondată la Torino, în
Cesare Pavese () [Corola-website/Science/311361_a_312690]
-
niciodată. 1930 - își susține lucrarea de diplomă, dar nefiind înscris în partidul fascist, nu poate deveni asistent la Universitatea din Torino. Preda că suplinitor latină în afara orașului Torino. 1933 - se înscrie în Partidul Național Fascist și astfel poate deveni profesor suplinitor de italiană chiar la liceul la care a studiat și el, în Torino. Colaborează la editură lui Giulio Einaudi fondată la Torino, în sediul publicației comuniste "Ordine nuovo". 1934 - din mai până în ianuarie 1935 îl înlocuiește la direcția revistei "La
Cesare Pavese () [Corola-website/Science/311361_a_312690]
-
al PCR fiind chiar și secretar al organizației de partid al facultății de fizică și matematică. Începând cu februarie 1946 funcționează din nou la Universitatea din Iași îndeplinind următoarele funcții: lector (1946 - 1948), conferențiar onorific la matematici generale (1946-1948), profesor suplinitor de geometrie analitică (1947-1954), profesor titular de geometrie (1955-1975). A îndeplinit de asemenea funcția de decan al facultăților de fizică și matematică, apoi matematică-mecanică între anii 1953-1968 și funcția de șef de catedră la geometrie între anii 1960-1975. În aceste
Gheorghe Gheorghiev () [Corola-website/Science/312970_a_314299]
-
pe cele gimnaziale la Blaj, după care urmează teologia la Seminarul central din Budapesta. Reîntors la Blaj, ocupă pentru câtva timp funcția de cancelist mitropolitan, în 23 august 1882 fiind hirotonit ca preot ""celibe"". În perioada 1882-1888 a fost profesor suplinitor la Seminarul teologic, profesor la Școala normală precum și prefect la Internatul Vancean. Preot interimar în Tiur, după anul 1888 Aurel Florianu intră în cadrele armatei austro-ungare, îndeplinind funcția de preot militar clasa a II-a în Districtul militar Sarajevo până în
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
absolvit și Facultatea de Drept din București). Brânzeu și-a continuat studiile la Schola Cantorum din Paris, sub îndrumarea compozitorului și muzicologului Vincent d'Indy. Revenit în țară, în perioada interbelică s-a afirmat că pianist, dar și ca profesor suplinitor la catedră de armonie a Conservatorului bucureștean. Creația lui Brânzeu cuprinde genuri diverse, insă remarcabile sunt creațiile pentru teatru liric. Stilistica muzicii lui se încadrează în modernismul de tip neoromantic; interesul pentru acest curent estetic i-a fost trezit în
Nicolae Brânzeu () [Corola-website/Science/310954_a_312283]
-
titlul de doctor în antropologie, cu aprecierea "trés honorable". Teza sa de doctorat a fost recompensată cu premiul Broca al Societății de antropologie din Paris, acordat în anul 1926. Ioan Gh. Botez a fost numit, la 1 ianuarie 1926, conferențiar suplinitor la cursul de paleontologie umană al Facultății de Științe din Iași. În 1930 este creată, la Universitatea din Iași, catedra de paleontologie și antropologie. Ioan Gh. Botez este numit, la 1 octombrie 1930, profesor suplinitor, iar la 1 decembrie 1931
Ioan Gh. Botez () [Corola-website/Science/309709_a_311038]
-
la 1 ianuarie 1926, conferențiar suplinitor la cursul de paleontologie umană al Facultății de Științe din Iași. În 1930 este creată, la Universitatea din Iași, catedra de paleontologie și antropologie. Ioan Gh. Botez este numit, la 1 octombrie 1930, profesor suplinitor, iar la 1 decembrie 1931 devine primul profesor titular al acestei catedre. În paralel cu activitatea de la catedră, Ioan Gh. Botez a efectuat studii privind anatomia comparată a primatelor și a omului. A inițiat studii multilaterale asupra paleoliticului de pe teritoriul
Ioan Gh. Botez () [Corola-website/Science/309709_a_311038]
-
a fost pastor al comunității lutherane din Iași. Colaborarea dintre profesorul Bratu și Klein a atras critici din tabăra legionară la adresa lui Bratu. La 19 aprilie 1932 Klein a obținut funcția de profesor extraordinar la Iași, după ce între 1928-1929 fusese profesor suplinitor la Facultatea de Filosofie din Marburg, fiind și la conducerea institutului universitar "Für Grenz- und Auslanddeutschtum" la aceeași universitate. A fost membru titular al Academiei Germane din München, secția istorie, și membru în comitetul de conducere a societății științifice "Verein
Karl Kurt Klein () [Corola-website/Science/310056_a_311385]
-
comandat 5 sculpturi pentru Espace Pierre Cardin din Paris, iar din anul 1969 a devenit profesor titular de sculptură și desen la Centrul American din Paris. În anul 1972 i se acordă cetățenia franceză, iar din 1975 a devenit profesor suplinitor de sculptură și desen la Universitatea din Sorbona. Printre lucrările mai importante din perioada franceză a artistului se numără o decorație murală din beton, de 100 mp, realizată în 1978 pentru "Musique, Diffusion Francaise, La Bois-Colombes", și două sculpturi murale
Ion Vlad (sculptor) () [Corola-website/Science/308985_a_310314]
-
apoi la cea din Cernăuți (1882-1886), unde a obținut doctoratul în teologie. Mitropolitul primat Atanasie Mironescu a fost ales ca membru de onoare al Academiei Române (25 mai 1909). Este numit apoi ca director la Internatului teologic din București (1886-1887), profesor suplinitor la Seminarul “Central" (1886-1887), profesor de Morală la Facultatea de Teologie din București (1887-1897), iconom stavrofor (1887). La 27 iunie 1895 este ales arhiereu titular cu titlul “Craioveanul", fiind călugărit la Mănăstirea Cernica sub numele Atanasie. Este hirotonit ca arhiereu
Atanasie Mironescu () [Corola-website/Science/310818_a_312147]