65,243 matches
-
puțin vine aici și nu ne obligă să mergem noi acolo. În locul ăla teribil, malefic. Unii dintre ei așa ar fi făcut, Niddrie așa ar fi făcut. Noi sîntem oficial În concediu medical, căci avem gîtul Într-un guler de suport. — Poare că nu prea se potrivește Bruce, dar un an nou fericit! — Un an nou fericit Bob, aud eu o voce venind dintre buzele mele Înțepenite, reci și amorțite. Toal ne explică faptul că acum sîntem suspendați din cauza unei anchete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Ca tipul ăla director la Wimbledon, care a jucat la Spurts. O respirație aburindă Îi iese pe gură. La cîțiva metri depărtare, În șemineul nostru, zace cenușa manuscrisului lui. Nu putem să Încuviințăm din cap cînd purtăm gulerul nostru pentru suport. — Apreciem asta, spunem noi cu resemnare În voce. Toal Încearcă să fie În același timp și ferm și plin de compasiune. Trebuie să ne facă să ne dăm seama de gravitatea situației, dar, de asemenea, să ne dea și speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de odihnă este uriaș, cu păsări de bronz la capetele spătarului. În el lenevește adesea cu privirea goală. Mai sunt: un birou minuscul și un scaun vienez de culoarea argilei, stinghere și tăcute. Televizorul, este ancorat În perete pe un suport negru metalic și pare un un corb Împăiat. Merge fără oprire, deși nu privește nimeni ecranul pe care se perindă atâtea imagini. Covorul uzat, cu desene geometrice n-a mai fost curățat de foarte mult timp și miroase a praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Georgie în materie de podoabe de Crăciun, și totuși încăperea avea o strălucire aparte, amintind de o peșteră în care zăcea o comoară abia întrezărită. În fața lumânărilor, ca într-un altar, se afla unul dintre cadourile mele pentru ea, un suport pentru bețișoare de tămâie: doi războinici chinezi minusculi din bronz, care țineau pe post de săbii bețișoarele parfumate. Fumul ce se înălța din ele plutea mai întâi ca o ceață încolo și încoace până ce căldura lumânărilor îl trimitea spre întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
afla ceva. Când luă și ultima bucată de pânză stinse luminile centrale, aprinse un singur spot luminos de pe masa de lucru și îndreptă fasciculul de lumină spre piedestal. Am văzut un cap din lut în primele faze de lucru, atunci când suportul de sârmă este umplut numai în linii mari, iar peste el sunt așternute fâșii lungi de lut în toate direcțiile până ce apare doar schițat conturul unui cap. Această fază mi s-a părut totdeauna stranie, faza în care imaginea fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Alexander. Se numește moralitate. S-a cam ruginit, iubite frate, am râs, din lipsă de exercițiu. Mai arată-mi și altceva. Cine este aici? întrebă Alexander. Întoarse lampa drept în sus și lumină un cap de bronz așezat pe un suport deasupra mesei de lucru. Am fost surprins, șocat, chiar înainte de a-l recunoaște. — Sunt ani buni de când nu l-am mai văzut. Era Antonia. Alexander lucrase capul în primii ani ai căsniciei noastre, apoi susținuse că nu-i place cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și m-am ridicat să-i pun unul lângă altul. Arătau mai bine așa. Apoi m-am gândit că n-ar fi rău să beau niște vin și m-am întors în bucătărie. Într-unul dintre dulapuri se montase un suport pentru o mică provizie de sticle. Restul vinului rămăsese în Hereford Square. Asta era încă o problemă. Am luat o sticlă la nimereală. Greutatea sticlei îmi dădea o senzație plăcută, de parcă țineam în mână o unealtă sau o armă bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Încurcătură și, pentru un moment chinuitor, avu Îndoieli. Scap din mână subiectul meu cel mai bun? Să nu fie aici subiectul cel mai bun, ci la școala de pe coasta de sud, printre clădirile de cărămidă roșie, băncile de pin lăcuit, suporturile pentru călimări, clopoțeii fisurați și mirosul hainelor de băieți? Îndoiala o făcu mai puțin sigură de sine și vorbi blând, mult mai blând decât intenționase, căci Îi era greu să-și moduleze adecvat vocea răgușită. Vom merge mână În mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ce să fac eu cu o lamă? O să moară de dor de casă aici. Iar Juan Îmi tot trimite poze prin fax cu armăsarul ăsta al lui, care e pe un câmp din Spania, așteptându-mă pe mine. Nu mai suport. Lauren oftă, ca și cum s-ar fi simțit frustrată. Mda, cred că Într-adevăr primești cadouri mai mișto dacă ești divorțată. Cinci Orgasme mi-a trimis haină Yves Saint Laurent cu garnitură din blană de nurcă. Lauren Își trecu degetele peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Pe capac era inscripționat cu litere aurii: S.J. Phillips. M-am uitat lung la ea, zăpăcită. Asta ce mai Însemna? — Nu vrei să o deschizi, iubito? Hunter era tot un zâmbet. Am ridicat cu grijă capacul cutiei. Acolo, pe un suport bombat din satin albastru pal, se afla pandantivul din schiță. Era spectaculos: ametistul strălucea magnific, ca și cum ar fi fost luminat din interior, iar diamantele care se Împleteau În juru-i luceau ca o galaxie de stele sclipitoare. Era un cadou foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
M-am gîndit puțin. Dacă mă gândeam bine, adevărul era că Hunter nu-și Încălca promisiunile. În cele din urmă, am spus doar: Niciodată, iubitule. Hunter păru ușurat și Își ridică mâna ca să mă mângâie pe obraz. Apoi zise: —Nu suport ideea că ai văzut-o pe Sophia purtând colierul acela superb. O să-ți iau ceva și mai frumos, iubito. —De fapt, Îmi place la nebunie... —Ei, ghinion, pentru că tocmai am comandat ceva atât de extraordinar, că n-o să-ți vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o să lase din preț până o să ajungă să coste ca atunci când era nou, zice. Îmi place foarte mult, dar o să-l cumpăr așa cum îmi convine mie. Mai facem câțiva pași, iar coridorul se deschide spre o pădure de cuiere-pom și suporturi pentru pălării, rasteluri pentru umbrele și suporturi pentru paltoane. Dincolo, în depărtare, se vede un alt zid de rafturi și dulapuri. — Elisabetan, zice, atingând fiecare mobilă. Tudor... Eastlake... Stickley... Atunci când iei două mobile vechi, un șifonier și o oglindă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să coste ca atunci când era nou, zice. Îmi place foarte mult, dar o să-l cumpăr așa cum îmi convine mie. Mai facem câțiva pași, iar coridorul se deschide spre o pădure de cuiere-pom și suporturi pentru pălării, rasteluri pentru umbrele și suporturi pentru paltoane. Dincolo, în depărtare, se vede un alt zid de rafturi și dulapuri. — Elisabetan, zice, atingând fiecare mobilă. Tudor... Eastlake... Stickley... Atunci când iei două mobile vechi, un șifonier și o oglindă, să zicem, și le îmbini una cu alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
șifoniere ceruite și lustruite, distrugând tot ce atinge. În timp ce mă conduce, zice: — V-ați pus vreodată problema de unde vine poemul? Din Africa, zic, stând chiar în spatele ei. — Dar cartea de unde a fost luat? zice. Mergând agale, pe lângă panoplii, cabinete și suporturi pentru crinoline, zice: Vrăjitoarele își numesc colecția de vrăji Cartea umbrelor. Versuri și poezii din lumea-ntreagă a fost publicată acum douăzeci de ani, îi zic. M-am interesat și eu cât de cât. Cartea a avut un tiraj de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lentilele ochelarilor. Asta-i cursa rapidă pentru Valea Brândușelor? întreabă un țăran, săltîndu-se de pe banca de alături. Șoferul se oprește din șters, mai privește o clipă bucata de fereastră curățată, merge la ușă, urcă un pas în mașină, fixează în suportul de lîngă parbriz tăblița pe care scrie "Cursa rapidă Iași-Valea Brândușelor" și, fără să arunce vreo privire celui care l-a întrebat, se întoarce la șters fereastra. Îți cădea limba murmură țăranul, așezîndu-se. Ce zici de vreme? arată cu fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ați mușcat cu plăcere la momentul oportun. Profesorul nu se mai poate abține: repetă gestul făcut de Lazăr, numai că el sfîrșește prin a-l prinde serios de gulerul hainei, scuturîndu-l: Drept cine mă iei de-ți închipui că-ți suport glumele proaste și insinuările?! Măcar diferența de vîrstă ar trebui să-ți impună... Respect! conchide Lazăr. Ceea ce nici dumneavoastră n-ați prea avut față de înaintași acum vreo douăzeci de ani, după cîte am aflat. Ai aflat prost! șoptește apăsat profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
imediat ce se așază pe scaun. A! rîde zgomotos Muraru. Știi ce se întîmplă pe front cu soldații indisciplinați? Sînt trimiși într-un batalion disciplinar, în linia întîia. Ce boacănă ai făcut? Vlad se uită la el cruciș. Două lucruri nu suport: colaboratorii proști, care-și dau importanță și obrăznicia. Îți plac femeile? Să fim înțeleși! continuă Muraru, văzîndu-l roș tot, pierdut. Am în instalație multe laborante tinere, cîteva mutate disciplinar, pe motive de morală. Dacă te încurci cu vreuna din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ca un puști, roșindu-se tot. Vă rog, doamnă! face un gest de apropiere, să sugereze că o invită mai spre mijlocul camerei, dar cînd femeia înaintează, vrea și el să meargă spre chiuveta de după ușă, să lase prosopul pe suport; întîlnirea lor față în față, în spațiul îngust, de vreun metru, între pat și masa așezată lîngă celălalt perete, creează un moment jenant; Mihai se lipește mult de marginea patului din fier, asemeni celor din spitale, luat cu chirie de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rămînînd apoi întinsă, cu arătătorul spre pieptul lui, amenințătoare: Tu m-ai făcut să recurg la gesturi barbare! Din prima clipă cînd ne-am întîlnit la teatru, ochii ăștia nu fac decît să mă dezbrace! Cît am să te mai suport, cît?! Ce dacă ești con-țăran cu soțul meu și prieten cu Doina?! M-am săturat să tot fiu dezbrăcată cu privirea! Și ai venit aici ca să fii dezbrăcată cu mîinile spune Mihai calm, clipind din ochiul drept, care îi lăcrimează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
minune treaba. Mai precis, decorul se schimba după dispoziția profesorului... Își continuă povestea, parcă voind să mă împiedice să-mi analizez mai atent impresia. E suficient să spun că Dave 2 devenise o prezență constantă în apartament, un adept al suportului pentru hârtia de toaletă, un vânător de Marvel și lapte condensat pentru ceaiurile din miez de noapte. 5 Chestia Există pe lume oameni ale căror vieți sunt la fel de terne ca acelea ale personajelor dintr-o povestire proastă. Știi la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
așa că nu uita să stai liniștit! Fața profesorului, apropiată de a mea, era în plină metamorfoză. Parțial, îmi dau acum seama, din cauza eșecului minții mele, din cauza acestui colaps de câteva secunde. Și, parcă să o susțină, să îi dea un suport fenomenologic, ca să spun așa, văzul îmi dă și el rateuri. Vederea nu îmi mai e stereoscopică. Contururile și formele se schimbă pe măsură ce trec de la un ecran oval la altul. Ridurile subțiri pe care le observasem mai devreme se desfășoară ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
străluceau câteva luminițe, cu o scânteiere mecanică. Pe bancheta din spate, acoperită cu o husă de catifea reiată neagră, se afla geanta diplomat neagră a lui Alan. Pe covorașul de cauciuc negru era trusa medicală. Telefonul mobil se afla în suportul de pe bordul mașinii, alături de mulțimea de butonașe verzi. Dosarul cu informații despre Competiția Educațională a Autorității pentru Sănătate zăcea deschis pe genunchii acoperiți de pantalonii negri ai lui Alan. Hârtiile dinăuntru fuseseră dispuse astfel încât să incite. Numai că Alan nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Henan, în apropiere de Anyang, regiunea de nord a Fluviului Galben, a găsit, la începutul secolului trecut, câteva carapace și oase inscripționate. Fiind convins că au puteri tămăduitoare, le-a vândut. Mai târziu, istoricii au recunoscut caracterele gravate pe aceste suporturi și au început săpăturile sistematice în acel loc și cercetarea inscripțiilor. Așa au fost descoperite cele mai vechi urme ale scrierii chinezești așa-numitele vestigii Yin. Începând cu anul 1928, au fost găsite zeci de mii de asemenea fragmente. Descoperirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
găuri pe interiorul acestora sau pe oase de animale, cu ajutorul unor unelte speciale. Carapacele astfel pregătite erau așezate într-o anumită ordine, iar cel care oficia slujba își grava și numele, data divinației și motivul solicitării mesajului divin, apoi, aceste suporturi sacre erau arse. Din cauza căldurii, în carapace se produceau fisuri, denumite "Zhao". Analizând direcția fisurilor, maestrul de ceremonie trăgea concluziile și grava rezultatul divinației pe carapace. Dacă previziunile se dovedeau corecte, carapacele erau depuse spre păstrare în arhiva oficială. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
grupe, în funcție de mărime și după sunet. Cel mai mare are o înălțime de 153,4 cm, iar cel mai mic de doar 20,4 cm, iar greutatea totală a acestora este de 2.500 kg. Clopotele sunt atârnate pe un suport confecționat pe trei niveluri, din bronz și lemn și au înscrise pe ele, în relief, 2.800 de caractere. Fiecare dintre aceste clopote poate atinge două tonuri diferite, cu înălțimea determinată precis și un sunet de o claritate perfectă. Instrumentul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]