6,950 matches
-
de muncă În favoarea Chinei În patru ani, adică 1,5 milioane de chinezi trăiau de pe urma nefericirii a 1,5 milioane de americani și milioane de americani cumpărau lucruri ieftine de pe urma salariilor de mizerie ale chinezilor. În Los Angeles continua căutarea supraviețuitorilor inundațiilor, ceea ce Însemna că banii curgeau În buzunarele lui Diane Keith. Bărbații din Arabia Saudită Își exprimau acum opțiunile prin vot În primele alegeri de după ’63, În timp ce femeile nu aveau Încă drept de vot. Companiile de medicamente cereau 100000 de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să fixeze un prim loc de adunare, ce anume ar fi putut alege templierii din Provins, mai dedați să comande căpitănii de oști decât să citească romane ale Mesei Rotunde? Păi, Tomarul, castelul Cavalerilor lui Crist, un loc În care supraviețuitorii ordinului se bucurau de o deplină libertate, de garanții neschimbate, și În care erau În contact cu agenții celui de-al doilea grup! Am părăsit Tomarul și Portugalia cu mintea În flăcări. Abia acum luam În serios mesajul ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o venerează, iar dacă noi vrem s-o vedem, trebuie să ne scoatem pantofii? Păi chiar În centrul moscheii lui Omar, la Ierusalim, unde odinioară era Templul templierilor. Nu știu cine-ar trebui să aștepte la Ierusalim, poate un nucleu de templieri supraviețuitori și deghizați, sau de cabaliști legați de portughezi, dar e sigur că, pentru a ajunge la Ierusalim venind dinspre Germania, calea cea mai logică e aceea a Balcanilor, și acolo aștepta cel de-al cincilea nucleu, cel al paulicienilor. Vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
măsură să le procurăm templierilor un secret, ca lumea. Era soluția cea mai economică, mai elegantă, și se Îmbinau În ea toate piesele acelui puzzle milenar al nostru. Deci, celții știau despre curenții telurici: aflaseră de ei de la atlanți, pe când supraviețuitorii acestui continent scufundat emigraseră parte În Egipt, parte În Britania. Atlanții, la rândul lor, Învățaseră totul de la acei strămoși Îndepărtați ai noștri care, din Avalon, străbătând continentul Mu, pătrunseseră până În deșertul central al Australiei - când toate continentele erau un unic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
introdus În sfincter, Împiedică toată acea aerostatică demnitate să se dizolve, așa Încât, invitând subiectul să-și scoată susmenționatul dop, Îl condamni să-și urmeze propria-i fleșcăire ireversibilă, nu rareori Însoțită de un fluierat foarte ascuțit și de reducerea involucrului supraviețuitor extern la un biet nimic, o imagine descărnată și o exanguă fantasmă a vetustei maiestăți.“ „Nu te credeam așa de vulgar.“ „Acum o știi.“ Lorenza ieșise, simulând iritare. Știam că Belbo suferea și mai mult În felul ăsta: o mânie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ar putea ca ea să aibă dreptate, dacă poți vedea lumina. Avem nevoie de oameni deștepți pentru studioul nostru de televiziune. După război, va fi singurul care va rămîne În funcțiune și chipul tău ar putea deveni chipul speranței pentru supraviețuitorii de afară. Wakefield nu știe dacă ar trebui să se simtă măgulit sau să fugă cît Îl țin picioarele. I-ar plăcea să rîdă, dar nu poate face nici asta. Tocmai i s-a oferit o viață de apoi confortabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și deteriorat. Zidurile erau cenușii - ca și cum timpul și-ar fi Întipărit pe ele tristețea. Dulapurile erau și ele din metal cenușiu, mobilele din imitație de lemn. Calculatorul sergentului În care se Îngrămădeau denunțurile părea ca scos de la rebuturi, pansat și supraviețuitor al multor cârpeli tehnice. Chiar și drapelul era vechi - un tricolor prăfuit, șters, ce atârna deasupra capului președintelui Republicii Italiene - nici acela nu era prea tânăr. Emma rămase Înspăimântată de neglijența aceea, de toată acea sărăcie evidentă. Italia e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
au onorat pe Sherlock, iar el s-a decis să rămână puțin mai mult decât și-a dorit la începutul aventurii sale în Insulele Paradisului. Mihordea Roxana, clasa a VIII-a Colegiul Național „Costache Negri” Galați profesor coordonator Ciobanu Cristina Supraviețuitorii. Sfârșitul lumii I. Melanie Mă trezeam. Mă uit în jur, totul este acoperit de o ceață densă cu miros dulceag ca o vată de zahăr. Nu știu cine sunt. Nu știu unde mă aflu. Mă ridic și încep să merg. Nicio urmă de viață
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
voia să dispară. Îmi aminteam fiecare detaliu de dinaintea luminii: explozii catastrofale valuri uriașe, ploi acide. Toate au dus la un singur punct: sfârșitul omenirii. Ceața sau fumul de mai înainte se retrăgea ușor, dezvăluind realitatea în care doar eu sunt supraviețuitor. Să fie adevărat? Eu sunt ultimul om de pe Pământ? Nu puteam concepe așa ceva. Înaintând cu precauție, încerc să găsesc orice indiciu care sămi demonstreze că nu sunt singur. Este greu, aceste indicii nu există. III. Melanie Știu că trebuie să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
continuă și o voce părea că se aude în surdină. Încerc să identific ce este și constat că sunetul vine de la o mașină din apropierea mea. Mă apropii și ascult: o alarmă falsă! Repet, nu este o alarmă falsă! Sunt un supraviețuitor. Oricine a mai supraviețuit să vină în apropierea Empire State Building...” Asta era șansa pe care o așteptam. Aproape fără să gândesc, m-am ridicat și am început să alerg. VI. Jacob Tot ce speram era ca cineva să-mi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
VII. Melanie Nu-mi mai simțeam picioarele. Alergam și tot alergam, nu mai puteam opri. Știu că dacă mă voi opri nu voi mai avea voința să merg mai departe. Aleargă! Aleargă! îmi tot spuneam. Nu știu cât voi mai rezista... VIII. Supraviețuitorii Melanie ajunge în fața celei mai înalte clădiri din New York. Este extenuată, așteptând orice semn de viață. Jacob o vede și începe să coboare scările cât de repede poate. Ajunge la baza clădirii. Se uită unul la altul, amândoi fără cuvinte
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a dus în patul lui Iacob pentru prima dată. Ea nu se oferise pe sine așa cum o făcuse Bilha, deși era cu cel puțin cinci ani mai mare ca ea, de o vârstă cu Lea care deja născuse cinci fii supraviețuitori. Zilpa știa că avea să se întâmple într-o zi și era resemnată. Dar spre deosebire de Bilha, Zilpa n-ar fi cerut-o niciodată. Lea trebuia să comande asta. Și până la urmă a făcut-o. - Într-o noapte, când mă plimbam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mea. După grozovia acelei scene, am crezut că mi se va interzice să mai intru în vreo cameră de naștere. Dar Meryt a spus povestea în așa fel încât a reieșit că eu singură eram cea care salvase viața copilului supraviețuitor, care se născuse într-o zi așa de urâtă de zeul Set, zicea ea, încât a fost un miracol că a tras chiar și o gură de aer. Curând, la poarta grădinii lui Nakht-re au apărut mesageri de la cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au decis să facă să naufragieze bricurile care navigau În largul coastei. În nopțile cu furtună, agățau felinare de coarnele vacilor și le plimbau pe faleză În apropierea golfului. Înșelate de acele lumini, navele se zdrobeau de recife. Localnicii ucideau supraviețuitorii și jefuiau Încărcăturile. Polițistul se opri la un detaliu de un realism barbar: unul dintre jefuitori, ținînd de păr o femeie tînără Într-o atitudine imploratoare, Îi tăia gîtul Într-un val de sînge. - „Ospitalitatea“ văd că e pe la voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a ucide, ci de a aplica o pedeapsă, și totodată de a face ca acest lucru să se știe, explică Lucas. În muzeul pustiu, cercetară cele mai mărunte detalii ale gravurilor inspirate de legendă. Puteau fi văzuți jefuitorii tăind gîtul supraviețuitorilor și deschizînd sipetele eșuate pe plajă. Aproape În același timp, aceeași idee le dădu prin minte la amîndoi: jefuitorii recuperau Încărcăturile - alimente și material - , dar și bijuterii, argint și aur. Lucas arătă spre un amănunt: un cufăr spart din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
va aplica eutanasia la bolnavii incurabili. Și În fața unor minți astfel preparate, vii și le propui exterminarea evreilor. Și se produce un start substanțial. Sunt uciși peste jumătate din evreii Europei. Iar tu și cu mine, Chick, ne numărăm printre supraviețuitori. Cuvintele lui Ravelstein nu au sunat chiar așa. L‑am parafrazat. De fapt a spus că noi, ca evrei, știm acum la ce ne‑am putea aștepta. - Și nu e cu putință să prevezi din care colț va izbucni scânteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să vadă rezultatul. Poate a fost mai bine așa: portretul său postum este extrem de crud, deși nu lipsit pe alocuri de o paradoxală tandrețe. Dacă tandrețe este, și nu simplu reflex al nostalgiei pe care defunctul i‑o inspiră postum supraviețuitorului. Numele de familie „Ravelstein” trimite deopotrivă la iudaitatea eroului („‑stein”) și la firea lui sucită, ciudată, dubioasă: substantivul ravel Înseamnă “Încâlceală”, “Încurcătură de ițe”, „nod”, „complicație”, „confuzie” etc.; verbul to unravel are denotații și conotații corespunzătoare, plus sensul figurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
atitudinile americane față de Holocaust, de la ultimul război până azi, The Holocaust in American Life, Houghton Mifflin Co., 1999; Norman Finkelstein, În lucrarea sa amintită mai sus (aspru condamnată și de Novick), merge până la a acuza personalități evreiești ca Elie Wiesel (supraviețuitor al Holocaustului și militant global al memoriei), organizații internaționale evreiești (În primul rând cele care obțin și gestionează sinistrele „reparații” financiare În numele victimelor și supraviețuitorilor Holocaustului), politicieni americani și oficialitățile israeliene de manipularea cinică și interesată a Holocaustului. O versiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sus (aspru condamnată și de Novick), merge până la a acuza personalități evreiești ca Elie Wiesel (supraviețuitor al Holocaustului și militant global al memoriei), organizații internaționale evreiești (În primul rând cele care obțin și gestionează sinistrele „reparații” financiare În numele victimelor și supraviețuitorilor Holocaustului), politicieni americani și oficialitățile israeliene de manipularea cinică și interesată a Holocaustului. O versiune și mai controversată a sintagmei „industria Holocaustului” este Shoah business, un calc inspirat de versul celebru al unei melodii celebre prin care industria divertismentului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
deja multe prilejuri În care se mai putea confesa și optase pentru tăcere, pentru minciuna prin omisiune. Iar Împrejurarea că stabilirea sa În străinătate putea fi explicată convenabil prin instalarea comunismului de stat În țara sa natală a servit tuturor supraviețuitorilor dreptei (și extremei drepte) ajunși din Europa de Est În Occident. Când a fost propus de Georges Dumézil (de dreapta și el) pentru o post În cercetare la Paris, matematicianul Simion Stoilov, ambasadorul R.P.R. la Paris, se consultase prudent cu Bucureștiul, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sub transparenta lor mască ficțională. În fine, „Chick” e rugat de agonizantul „Abe” să-i scrie biografia, iar cel dintâi afirmă către sfârșitul cărții că rămăsese În viață tocmai pentru a se achita de sarcină - confesiune puțin credibilă din partea unui supraviețuitor de vocație, care nu lasă impresia că existența sa atârnă În vreun fel profund de scriitură, oricât ar părea de coextensive viața și scrisul În cazul unui autor deopotrivă longeviv și prolific. În primele pagini din Ravelstein, „Chick” speculează despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un succes nebun. S-au înscris doar trei prizonieri de război. Dumnezeu știe ce s-a ales de ei. Bănuiesc că erau toți trei morți la ora când m-am dus să-mi vizitez socrii și că eu rămăsesem unicul supraviețuitor al C.A.L.-ului. Când m-am dus să fac acea vizită, rușii se aflau doar la douăzeci de mile de Berlin. Nu mai aveam nici o îndoială că războiul era aproape terminat, că și carierei mele de spion îi sosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
neagră, albastrul închis al apelor coclite, cu o pălărie de paie de orez, model „Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați, se opri la ghișeu și arătă funcționarului o hârtie rozulie, tip formular QF, rețete compensate pentru supraviețuitorii accidentului feroviar din iarna trecută din tunelul de la Beiușani. - Nu vă intrigați, zâmbi acela. Doamna a ieșit abrupt din perimetru. În toiul dansului. Se trecuse la cadrilul orb, era perechea contelui, pe bune, și de-odată a dispărut. O căutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vreme, încununarea luptelor ce durau de zeci de ani. După atingerea descărcării absolute și a genocidului total, nu mai aveau nici un motiv să continue. Așa că reconstruiră orașul și își văzură de viețile lor. În anii următori, deschiseră un sanatoriu pentru supraviețuitorii Bătăliei de la Fabrică pe dealul din apropierea lacului. Aleseră un primar, se interesară de politica națională și internațională, frecventară noua biserică. Cât despre copii, ei crescură într-un climat de bună înțelegere. Unii rămaseră în oraș, întemeiară familii, iar alții plecară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
era destul de apropiat de ei, continuă ea. S-ar putea să știe ceva. — Înțeleg că Bez e aici de când lumea, observai eu. — A, da. El și cu Steve, directorul de scenă. Și cu mine. Noi facem parte din clubul bătrânilor supraviețuitori. Margery se lumină de îndată ce pronunță aceste cuvinte; părea că nu face nici o legătură între vechimea în muncă la teatrul Cross și posibilitatea ca o asemenea persoană să sugrume o fată oarecare și să-i facă vânt în canal. — Și Philip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]