10,100 matches
-
de aramă, / Arfa a cărei sunet e turbur, tremurat, / Arfa care din pietre durerile le chiamă" (Povestea magului călător în stele) sau "stoarce lapte din a stâncei coaste seci" (Memento mori). Piatra (în componentele ei: "piatra detunată", "piatră seacă", "piatra sură", "piatră risipită") închide în ea forțe pe care doar magul le poate elibera: el bate de trei ori în piatră ca într-o lespede secretă dintre moarte și viață să o învie pe regina Maria, sau poate face ca "piatra
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
pe drumul inițiatic. Imaginile cosmice nu sunt surprinse gâfâind, pe cărări "spăimântătoare", ci dintr-un ochi de pasăre care planând deasupra lumii sărbătorește frumusețea lumii. Nu putem decela la el o privire "revoltată" aceea ar distruge, ar arde toată schelăria "surelor văi de chaos" din jur. Eminescu nu este un "vânător", ci un pânditor al cerului. Nietzsche dorește întâlnirea cu zeul și-l urmărește ca pe un vânat. Eminescu pândește în "văile de chaos" în așteptarea unui semn scris în astre
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
din vârful munților și "vederi ale omului" pe cele din fundul văilor) criticul notează: "O perspectivă strivește și alta eliberează, printr-o contemplație echivalentă în dispersiunea până la atomizare sau cu ruga, care e concentrare absolută".25 În contemplarea eminesciană a "surelor văi de chaos" e o privire suverană 26 pe care doar lumina o poate da. Tablourile înfățișate de poet sunt jocuri de oglinzi ale luminii. Privirea poate triumfa doar în lumină: ne spune încă vechiul text al upanișadelor: "Lumina care
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
manuscris: "Toată viața îi trecea în tablouri înaintea ochilor săi" (ms. 2255). Importantă ni se pare arta ieșirii din staza imaginilor. Pare că tot timpul Eminescu folosește o dublă privire: una îndreptată spre cosmos și una către individ. Stelele, văile sure din haos sunt repede proiectate pe fundalul temporalității. Este nevoie de un "interpret" între om și zeu, pentru că divinul vorbește întotdeauna per speculum et in aenigmate. Sau cu cuvintele unui specialist în a decripta "omul romantic" Sergio Givone: "Adevărul care
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
pe pământ al lui Ștefan cel Mare". Când Ștefaniță, slab de virtute și un neiubitor al trecutului, spune că "ruinele pustii / Înfrică bătrânețea și sperie copii" el rezumă, de fapt, una din cele mai complete "definiții" ale hieroglifei eminesciene: "... Ruina sură e-un vis încremenit, E-un basm făcut piatră, e-un veac înmărmurit Ce secoli mai durează și ne aduce-aminte De oameni mai puternici, de vremi mai mari, mai sfinte." Temporalitatea mitică, față de care contemporaneitatea e în decădere, stă în
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
la zidirea mare Și bucuros o face, căci piatra Nemuritoare-i în zidire-eternă. Aceasta-i partea mea de nemurire, O alta nu doresc... o alta nu" (Decebal 42) 5. Galbenul asfințitului Scara la care este lucrată topografia lumilor și "văilor sure de chaos" este predominant romantică, "titaniană". Romanticul include viziunea lumii între doi poli, geneza și stingerea, distribuind elementele, evolutiv și involutiv, în perspectiva a două mari decoruri: "fundalul cosmogonic și fundalul eschatologic. Materia însăși este examinată în fierberea ei în
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
prăpăstii cu creste de piatră. Or, Sarmisegetuza lui M. Eminescu este o proiecție, o "gândire în piatră" ridicată de un Apolodor al magiei absidelor tăietură în stâncă, linii precise de stampă penumbră în care viețuiește și mușchiul verde și paloarea sură a vedeniilor și jocul razelor pe coifuri hieratice: "Înrădăcinată-n munte cu trunchi lungi de neagră stâncă, Răpezită nalt în aer din prăpastia adâncă, Sarmisegetuza-ajunge norii cu a murilor colți; ..." În "varianta de tranziție" (D. Murărașu) a ms. 2259 f.
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Răpezită nalt în aer din prăpastia adâncă, Sarmisegetuza-ajunge norii cu a murilor colți; ..." În "varianta de tranziție" (D. Murărașu) a ms. 2259 f. 93-95 găsim parcă o sinteză a arhitecturii ei: "Și-n cetatea cea zidită din a stâncii coaste sure ... Ce se vede un vis de piatră ridicat dintr-o pădure..." Îmbinarea piatră trunchi de stejar este o operă de dulgherie nu străină de meșterii de mănăstiri din ținutul Moldovei, dar și ai artei "nodului dacic" cu "îmbrățișări repetate, dinamice
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
dac..." Poetul a mutat accentul de pe distrugerea zidului spre moartea omului, care e una cu zidul construit de el: " Se sting una câte una faclele mirositoare, Se sting una câte una viețile ducilor daci; De pe scaune cad pe piatra rece, sură, ce podește Sala. Toți, toți pân-la unul.... " "Natura templu" ("un vis de piatră ridicat dintr-o pădure") își află împlinirea la M. Eminescu în cetatea țară. Finalul din Andrei Mureșanu (tabloul dramatic) este edificator pentru zidul faptă umană urmărit de
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Nu mai este nimeni care să citească semnele convertite în firul de praf. Dacă pe o treaptă anterioară, a timpului istoric, praful putea fi citit ca o "hieroglifă a unui alt timp" de către magul inițiat, acum panorama e încremenită: "Ruina sură e-un vis încremenit E-un basmu făcut peatră, e-un veac înmărmurit" Viziunile poetului sunt anterioare, nimeni nu este supraviețuitor, sunt imagini ale unui deșert care s-ar putea oglindi pe sine: "Și lumea din adâncuri o scutură ușoară
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
pe alocuri greoaie și cu scări întinse în gol, ar putea părea doar un "somptuos alai funerar al corpurilor cerești"16 privit comod prin țevăria unui telescop, o contemplație rece. Dar înaintând din schelă în schelă ești prins în maëlstromul sur și absorbant al nopții universului, zguduit pas cu pas și înfiorat. Eminescu "lucrează" cinematografic: aici un plan în ralanti prin "văile de mite", aici un prim-plan pe fața unui rege dintre "microscopicele popoare", din nou o accelerare gâfâitoare pe
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și ucide. Precum la unele animale, există ochi care inspiră teamă: multe personaje eminesciene poartă o pecete "malefică". Se trece repede peste aceste însemne chiar la personaje des comentate. Iată: călugărul ascet din Povestea magului... "aruncă peste lume" ochii lui suri, "ochiu-i țintea întunecos"; Orfeu sta lângă harfa lui zdrobită cu "ochiu-ntunecos" pe care și-1 întoarce "și-1 aruncă aiurind"; în proiectul teatral Petru Rareș Mira spune: "Privește-mă! Privește! Ochiu-mi îngrozitor / seamănă cu privirea îngerului omor". Aceste semne ale
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
îndreaptă, deci, asupra orbirii ca "închidere în sine a artistului", alegând calea oedipiană a sfâșierii, "simbolurile supreme și obsesive ale arderii" (Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică, 1978, p. 77). Rămân în afara cercetării chipurile arderii: schimonosirea privirii, privirea tulbure și sură, gheața și focul scânteietor, autoarea sugerând pentru ei doar clasa damnaților, a demonilor: Foarte adesea acești demoni rebeli împotriva voinței de a fi, primesc înfățișare de călugări, reamintind idealul etic schopenhaeurian al ascetului...". Ascetul contrastează însă cu privirea înghețată eminesciană
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
inspiră teamă, este privit cu suspiciune și pare de altundeva, un "străin". 3. "Stinsul". Cred că ar trebui să acceptăm pentru "demonul" eminescian o natură bipolară demoniacă și ascetică în același timp. Partea demonică ar fi "scânteierile" din priviri, ochii suri, tulburi și vineți, "focul din priviri" care nu mângâie ci îngheață. Dar partea ascetică? Magul eminescian nu e evlavios, nu e martir al unei devoțiuni spirituale. Nu coboară între oameni să predice vreo credință. El are mai mult o natură
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cum înfulecă? Și, pentru că e vorba de licoarea francă, mă simt pe loc avocatul diavolului și-l frăgezesc pe companionul meu: Crezi, cher ami, că după Revoluția Franceză, deci după căderea Vechiului Regim, soarelele de-acolo arătau mult altfel? Be sure! recunoaște amicul. 2 august După '90 sîntem sfătuiți să uităm. Să uităm trecutul recent și să trăim doar prezentul. Sfătuitorul, se înțelege, e moștenitorul direct al regimului pentru care memoria e bună doar dacă e profitabilă. Aflat efectiv la putere
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Nu vom putea înțelege prea mult din „originea psihologică”, mai exact bio-psiho-socială a reușitei/nereușitei școlare dacă facem abstracție de viața afectivă, de atitudinile, de calitățile volitive ale personalității elevului. Gradul de maturitate a personalității depinde într-o mare mă sură de maturitatea emoțional-afectivă. Nivelul de dezvoltare a voinței se răsfrânge asupra întregii activități, deci și asupra activității școlare. Cunoașterea straturilor superioare ale psihicului constituie o preocupare fundamentală și permanentă a fiecărui pedagog. Pedagogul nu se poate mulțumi însă doar cu
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
adjective sau adverbe: Ce te legeni... de M. Eminescu: „Și mă lasă pustiit, Veștejit și amorțit...” Rapsodii de primăvară de George Topîrceanu: „Și, prin crângul adormit...” „Stol bălai...”, „nor sihastru...”, „cerul albastru...” Acceleratul de George Topîrceanu: „Peste fagi cu vârfuri sure A căzut amurgul rece Înserarea mută trece...” „Păsările ciufulite, Alarmate Și-ngrozite...” Epitetele se întâlnesc atât înainte cât și după numele pe care îl determină; topica schimbată conferă muzicalitate și valoare expresivă versului. Pentru ca elevii să sesizeze valoarea poetică a
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
elev; copac; apă; pasăre; floare. 4. Alcătuiți enunțuri cu substantivele de mai sus, însoțite de adjective potrivite. 5. Găsiți substantive pentru adjectivele: roșu; mic; curajos; harnic; verde. Adjectivele stau atât înaintea, cât și după substantivul pe care îl însoțesc: „văzduhul sur”, „covor alb”, „munți înalți”, „întinsa pădure”, „multicolore flori”, „bogată și frumoasă țară”. copil trist cuminte frumos mic bun isteț alintat vesel mare Adjectivul se potrivește în număr cu substantivul pe care îl însoțește. 6. Realizați acordul adjectivelor cu substantivele care
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
de littérature" 2:107-37. Pouillon, Jean. 1946. Temps et roman. Paris: Gallimard. Pratt, Mary Louise. 1977. Toward a Speech Act Theory of Literary Discourse. Bloomington: Indiana University Press. Prince, Gerald. 1973. A Grammar of Stories. The Hague: Mouton. . 1977. Remarques sur les signes métanarratifs. "Degrés" 11-12:e1-e10. . 1978. Le Discours attributif et le récit. "Poétique" 35:305-13. . 1980. Introduction to the Study of the Narratee. In Jane P. Tompkins, coord. Reader-Response Criticism, pp. 7-25. Baltimore: Johns Hopkins University Press. . 1981. Reading
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1965. Proust's Narrative Techniques. Geneva: Droz. Romberg, Bertil. 1962. Studies in the Narrative Technique of First-Person Novel. Lund: Almqvist & Wiksell. van Rossum-Guyon, Françoise. 1970. Point de vue ou perspective narrative. "Poétique" 4:476-97. Rousset, Jean. 1973. Narcisse romancier: Essai sur la première personne dans le roman. Paris: Corti. Rumelhart, David E. 1975. Notes on a Schema for Stories. In Daniel G. Bobrow, Allan Collins, coord. Representation and Understanding: Studies in Cognitive Science, pp. 211-36. New York: Academic Press. Ryan, Marie-Laure. 1979
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
să demonstreze locul atribuit Moldovei și Țării Românești, de proiectanții acelui „Imperiu de mijloc” germano-austriac, în contextul preocupărilor de soluționare a problemei unității germane la mijlocul secolului al XIX-lea. În același registru tematic poate fi înscris și studiul ulterior Considérations sur la politique des Habsburgs à l égard des Principautés Roumains (Depuis le XVIII-e siècle jusqu'en 1848), ale cărui observații și concluzii îi vor fi folosit analistului în reconstituirea cadrului istoric preliminar evaluării noilor raporturi româno-austriece, în contextul crizei orientale
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ca și perspectiva, deopotrivă importante pentru analistul înzestrat cu un ascuțit spirit critic, rigoare, erudiție, sobrietate, dar și eleganța expresiei, s-a întors la geneză prin câteva studii segmentare, ce prefigurau însă viitoarea sinteză. Astfel, studii analitice precum: Considérations portant sur la reconstitution de la Dacia dans des projets européens du XVIIIe siècle, ori Momentul 1711 în raporturile politice internaționale ale Principatelor Române, sau In Search for a Model of juridical and political Statute of Romanian Principalities during the 18th Century, ori
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la demonstrația maritimă a Rusiei, care a însoțit misiunea reușită a lui Ukraințev de încheiere a păcii cu Turcia - 1700). Este cât se poate de semnificativă nota contelui Poniatowski, interlocutor al țarului la Jaworow; Petru I „comptait lui-même si fort sur ses prochaines victoires, qu’il disait qu’il voulait être enterré a Constantinople”. Să ai o ambasadă la Constantinopol și să nu verifici măsura în care bunele și nobilele intenții ale creștinilor au șansă de punere în practică ? Pisma i
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
2003) 676, 5.11.2003, p. 12 87 Idem, Communication from the Commission to the Council and the European Parliament, COM(2004) 657, 6.10.2004, p. 2 88 Ibidem, p. 7 89 Parlement Européen Commission des affaires étrangères, Rapport sur les progrès par la Roumanie sur la voie de l'adhésion COM(2004) 0667 C6 0151/ 2004-2004/ 2184 (INI), p. 7 90 Council of the European Union, Brussels European Council, 16-17 december 2004 Presidency Conclusions, 16238/04, Brusselles, 17 december
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
12 87 Idem, Communication from the Commission to the Council and the European Parliament, COM(2004) 657, 6.10.2004, p. 2 88 Ibidem, p. 7 89 Parlement Européen Commission des affaires étrangères, Rapport sur les progrès par la Roumanie sur la voie de l'adhésion COM(2004) 0667 C6 0151/ 2004-2004/ 2184 (INI), p. 7 90 Council of the European Union, Brussels European Council, 16-17 december 2004 Presidency Conclusions, 16238/04, Brusselles, 17 december 2004, p. 2 91 Vezi George
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]