4,883 matches
-
Diamandy, vizita țarului Nicolae al II-lea la Constanța. Pregătirile au Început În luna aprilie a anului 1914 și s-au concretizat prin sosirea , la 14 iunie, la Constanța a țarului și a familiei imperiale. Discuțiile, purtate Între cei doi suverani la Constanța, și mai apoi la București și Sinaia Între oficialitățile ruse și cele române, nu au atins problematica raporturilor româno-asutro-ungare, ci s-au concentrat pe problemele balcanice: chestiunea albaneză, libertatea comerțului În Strâmtori, relațiile României cu Bulgaria, Serbia și
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
echivoc: există o imensă voință politică de a schimba statutul politic al României. Chiar dacă imposibil Încă, cel puțin, din punct de vedere mental, era foarte aproape de Îndeplinire. Indirect, se subliniază și acordul lui Carol, care nu se opune apelativului de „suveran” sau ideii de a fi proclamat rege. Agitația În jurul problemei lărgirii autonomiei, eventual, a obținerii independenței este mare, fapt pentru care rapoartele diplomatice revin insistent, mai ales În contextul evenimentelor din 1873-1874. Constatăm că, În mesajele sau În acțiunile oficiale
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
titlul de „Alteță Regală” <ref id="40"> 40 Scrisoare Carol c. Carol Anton, București, 7/17 noiembrie 1878, În Regele Carol I, tom II, p. 254. </ref>. În același timp, Bălăceanu a fost inițiat și În formulele diplomatice uzitate Între suverani, În funcție de titlurile purtate <ref id="41"> 41 Ibidem. Există o ierarhie foarte strictă. Astfel, Împărații și regii se adresează unui alt Împărat sau rege cu formula Monsieur, mon frere, marii duci cu mon bon Cousin, iar principii cu Sire.</ref
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
septembrie 1878, Consiliul de Miniștri a reușit să impună titlul de „Alteță Regală”. Imediat, ministrul de externe Kogălniceanu a trimis o notă diplomatică tuturor Însărcinaților noștri, În care se explică, practic, justețea gestului: „Carol aparține unei dinastii auguste, a devenit suveranul unui stat independent, care prin suprafață, populație și grad de dezvoltare este mai important decât multe state, care poartă chiar rangul de regat” <ref id="44"> 44 Kogălniceanu c. trimiși, În AMAE, fond Arhiva Istorică, vol. 131, f. 10. </ref
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
credem că decisiv În alegere a fost termenul „regală”. Chiar dacă regatul nu s-a putut proclama În 1878, noua denumire trimitea cel mai direct, semantic, la acesta, subliniind intențiile de viitor ale românilor. Nu aveam nevoie de titluri sofisticate pentru suveran, ci de unul care să afirme ideea națională. Crearea regatului rezolva definitiv aspirațiile naționale ale românilor de a avea un stat național unitar. În plus, un mare ducat nu ar fi fost potrivit cu această idee. Nu cunoaștem exact poziția lui
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
Hoyös Își dădea cu părerea dacă era sau nu posibilă Înfăptuirea actului. Astfel, acesta ajungea la concluzia că lucrul nu este cu putință, ceea ce liniștea Viena, impacientată de reproșurile ministrului de externe sârb, care susținea că e normal ca pentru suveranul lor, Milan, să fie acceptat titlul de „Alteță Regală” o dată ce „România a obținut regatul” <ref id="60"> 60 Hoyös c. Andrassy, București, 21 aprilie 1879, la ANIC, fond Casa Regală, dosar 12/1879, f. 52.</ref>. Hoyös se baza pe
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
Inițial, Bismarck și-a manifestat Întregul sprijin, iar a doua zi după proclamare, a organizat o conferință cu ambasadorii, În care a precizat că Germania nu are nimic de obiectat, dar că, date fiind legăturile de rudenie dintre cei doi suverani, e politicos să nu facă ea primul gest de recunoaștere și, În consecință, așteaptă ca ceilalți să ia inițiativa <ref id="112">112 Liteanu c. I. C. Brătianu, Berlin, 6 aprilie 1881, la ANIC, fond Casa Regală, dosar 37/ 1879, f.
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
pe 25 martie/6 aprilie 1881, cei trei plenipotențiari, Uruzov, Hoyös și Wesdehlen, s au prezentat În uniformă de mare ținută la Carol În audiență, pentru a-l felicita și a recunoaște oficial, În numele statelor lor, Regatul României și pe suveranul său. De altfel, luna martie 1881 a fost una foarte intensă pentru Ministerul Afacerilor Străine, volumul de documente legat de problema recunoașterii regatului fiind de aproape 800 de file <ref id="118">118 AMAE, fond Arhiva Istorică, vol. 133/1881
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
sau la liziera pădurilor aplecate deasupra acoperișurilor. Perechea princiară a venit la Sinaia să petreacă vara pentru prima dată în anul 1871.<footnote Mite Kremnitz, Regele Carol I al României, Ed. Porțile Orientului, Iași, 1995, p. 105 footnote> La început Suveranii României au locuit în câteva chilii ale mănăstirii din oraș. În scurt timp locurile au început să placă foarte mult familiei princiare, ceea ce i-a determinat să-și construiască în zonă o reședință. “Valea se chiamă Prahova, după râul care
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
13 octombrie 1870, în biserica de la Cotroceni. Acolo cei doi mitropoliți, precum și șefii autorităților civile și militare ale statului așteptau cortegiul ce se formase la palat. După oficierea slujbei religioase a botezului principesei Maria, Mitropolitul Primat adresează cuvinte de felicitare Suveranilor și binecuvântează familia princiară. În același timp Mitropolitul ține să sublinieze legătura dintre mica principesă Maria, prima născută, și România, patria adoptivă a familiei Princiare, și patria natală a Mariei. La sfârșitul lunii martie a anului 1874, prințesa Maria s-
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
footnote> După mai puțin de patru ani de viață, prințesa Maria, a murit lăsând o mare durere în sufletul părinților și o tristețe fără margini ce a cuprins toată țara. După moartea prințesei Maria, familia pleacă la Sinaia pentru resemnare. Suveranii sosesc la Sinaia la 15 iunie 1874, iar la 3/15 iulie pleacă în străinătate. Principesa Maria a României a lăsat drept moștenire mamei sale Elisabeta, țara în care se născuse și poporul pe care-l iubise. În noapte în
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
se născuse și poporul pe care-l iubise. În noapte în care a murit prințesa ea a spus: “Vreau să merg la Sinaia să beau apă din Peleș”. Acesta este un motiv suficient de puternic, care a hotărât definitiv pe Suverani la onstruirea unui castel princiar pe acele meleaguri. Astfel, în 1873, când Carol era încă Prinț, a cumpărat moșia Sinaia și tot atunci dă profesorului D. Doderer de la Școala Politehnică din Viena să-i facă planurile pentru noul castel de
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
septembrie 1883.<footnote George Bengescu, Din viața Majestății Sale Elisabeta, Regina României, Ed. Librăriei Socec&Comp., Buc., 1906, p. 114 footnote> Ceremonia inaugurării Castelului Peleș a fost dintre cele mai solemne. Mitropolitul primat a sfințit toate sălile castelului, după care Suveranii au iscălit, împreună cu toate personalitățile țării, următorul document transcris de însăși Regina Elisabeta cu litere ornate, pe o foaie de pergament: “Eu, Carol I, Domn și Rege , cu Elisabeta Regina, după o silință neobosită de doi ani, în luptă cu
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
întrebuințare a lemnului. Predilecția Regelui pentru lemnăria sculptată se manifestă la Castelul Peleș, care este creația lui personală, mai mult decât la Palatul din București. Majoritatea lemnărie castelului a fost sculptată de un artist german, Stoerh, care a lucrat pentru Suverani timp de zece ani. Acesta, a executat la Sinaia, ca și în palatul din București adevărate capodopere de sculptură decorativă ce dovedesc, pe lângă o iscusință artistică deosebită, meșteșugul desăvârșit al unui maestru lucrător.<footnote George Bengescu, Carmen Sylva ..., p. 51
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
familie. Este nelipsită o colecție de portrete ale mici Prințese Maria care cum spune Bachelin “întristează acest bogat mobilier cu doliu nesfârșit ce a întunecat pentru totdeauna viața Reginei”.<footnote George Bengescu, Carmen Sylva..., p. 54 footnote> Sala în care Suveranii serveau masa avea lemnăria în stilul Renașterii iar la uși și ferestre erau coloane încoronate cu frontoane.<footnote Elemente arhitctonice decorative, de obicei de formă curbă sau triunghiulară, plasate deasupra intrării în edificiu, deasupra ușilor, a ferestrelor, etc. footnote> Mobilierul
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
vorba de prințul moștenitor al Germaniei. Regina Elisabeta, era așa cum afirma Regina Maria, neîntrecută în arta de a primi musafiri. Era o gazdă inteligentă, blândă și o prezență extrem de plăcută. Lista oaspeților primiți la Peleș pare că este fără sfârșit. Suveranii se mândreau cu reședința lor, care era de ce nu un simbol al independenței de stat a României. Astfel, la Castelul Peleș au mai fost primiți: Regele Gustav a Suediei văr primar cu Regina Elisabeta; regina-mamă a Olandei, Emma; nepoții de
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
și tot ceea ce ține de protocol, se făceau plimbări. Pe aleile din Parcul Castelului Peleș, pe potecile umbrite de brazi, cu popasuri la “Cuibul Reginei”, la “Sf. Ana”, la “Izvorul Peleșului” și până la “Poiana Reginei” (invitații) oaspeții făceau cerc în jurul Suveranului și a Reginei Elisabeta, purtând convorbiri de o ținută plină de finețe. Se dezbăteau subiectele cele mai variate, de la politică în general, până la culisele diplomatice și de la probleme de artă până la micile răutăți de familie.<footnote Ibidem, p. 257 footnote
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
legau trainice simpatii spre folosul țării și al poporului român. Așadar, Peleșul, acest măreț Castel Regal din Sinaia, pe care înaltele vârfuri ale Carpaților par că-l privesc cu mulțumire, nu era numai un loc de odihnă și relaxare a Suveranilor ci și un loc unde se discutau probleme serioase legate de soarta României. De aceea, Peleșul devenea pe timpul verii capitala politică a statului român. Dar mai presus de orice, Castelul Peleș era “ un adevărat giuvaer, o creațiune feerică în ținuturile
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
de aur, de argint și de opal, care te face să visezi (...) Dacă m-aș asculta, m-aș înrădăcina la poalele Bucegilor privind minunatul Castel Peleș”, spunea atât de frumos marele poet Vasile Alecsandri referindu-se la reședința regală a Suveranilor României.<footnote Castelul Peleș devenea pe timpul verii reședința politică a României, pentrucă Regele Carol I și Regina Elisabeta își petreceau lunile de vară, Sinaia la Peleș footnote> Ce-și puteau dori mai mult Regele și Regina decât o astfel de
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
se aflau. În 1884 propunerea lui I. C. Brătianu de creare a unui domeniu regal se impunea, deoarece o astfel de posesiune trebuia să dea coroanei mijloacele necesare pentru o reprezentare demnă a statului român. Încă din momentul construirii Castelului Peleș, suveranii se leagă sufletește, definitiv de acesta și de meleagurile pe care el fusese ridicat. Acest lucru reiese clar și din testamentul Regelui Carol I al României. La 14/26 februarie 1899, Regele Carol I își redacta testamentul în care specifica
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
pentru mult iubita mea soție [...]”<footnote onstantin Xeni, Take Ionescu, 1858-1922, ediția a-II-a, Bucuresti, Editura Universul, 1933 , p. 134 footnote> Castelul Peleș a constituit deci atât un simbol al cuceririi independenței de stat, un loc de recreare și odihnă a Suveranilor cât și nucleul unei posesiuni ce trebuia să demonstreze lumii întregi că România este un stat de sine stătător, independent și condus de o Familie Regală care nu era cu nimic mai prejos față de celelalte familii princiare europene. CONCLUZII Instaurarea
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
modulată ceremonios în versete opulente, de o „calmă disperare”, tema care generează întreaga poezie scrisă de V.: un lamento pentru candoarea agonizantă („cum să scap de inorogul sfios ce-mi paște părul cărunt?”), cu o rețea largă de metafore izotope. Suveran e un imagism originar al naufragiului („izbânda apelor materne ce-și trag trufașe victima-n adânc”) și senzoriumul înecului („clopote la gâtul meu însângerat”). Făptura e un „delfin fulgerat”, o epavă în derivă ori eșuată pe „faleze de sare, arse
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
ceea ce mai rămânea valabil din Convenția de la Paris, ca legitimare a „sancțiunilor externe asupra mersului chestiunii române”, după dobândirea autonomiei interne (legislative) Întărite și de Statutul dezvoltător. Cum bine sesizase Paul Henry, pentru atingerea condiției de „principe constituțional”, cu adevărat suveran, și ridicarea, prin aceasta, a statutului Principatelor Unite, Cuza nu dispunea de „mijloacele necesare”, la Îndemâna numai a unui „principe străin consacrat de acte de energie națională” <ref id="24"> 24 Paul Henry, L’abdication du Prince Cuza et l’avènement
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
1866-1871, mai ales, au ținut de disputele politice pe care „tânărul suveran” nu prea avea Încă „dexteritate” ori abilitățile necesare spre a le „arbitra”, conform normelor constituționale <ref id="32"> 32 Vasile Russu, op. cit., passim. </ref>. Experiența personală, probele de suveran și de comandant de oști, la momentul Independenței, i-au consolidat definitiv poziția monarhică, fie aceasta și pe mai departe supusă unor „critici” ori „contestații” proferate de eșuanți politic și „vizionari”, sinceri sau nu, ai „republicii”. În actele Independenței și
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
gen un accentuat caracter național. Instituționalizarea acestui tip de manifestare În școală și promovarea lui prin mijloacele specifice vremii - decizii și recomandări ministeriale, publicistică și presă - a determinat, totodată, crearea unei conștiințe civice și a unui discret cult al personalității suveranului prin școală, favorizat mai ales de implicarea metodică a dascălilor În organizarea serbărilor și de vârsta fragedă a elevilor. Dincolo de formalitățile oficiale ale unor astfel de manifestări și implicațiile rezultate din organizarea lor, aceste activități au reprezentat, Într-un mod
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]