2,234 matches
-
din intensitate, în schimb, ea începuse să-l iubească, ajungând chiar să-l dorească și să i se abandoneze cu delectare. Acum nu mai simțea pentru soția lui decât respectul dictat de bunele maniere. De iubit își iubea doar fiicele. Tânjea după prezența lor și luă hotărârea să le scrie neîntârziat. Dar soția, fiicele, brioșele dispărură. Gândurile somnoroase, oarecum liniștitoare se risipiră. Fu despărțit brutal de ele și Kutuzov deschise ochii mari, invadat de o singură imagine. Cea a chicinetei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se bucura. Dar nu-i putea refuza chiar pe toți. De aceea, acceptase câteva invitații, deși știa că se va alege doar cu gustul fad al frivolității și al timpului pierdut. Într-un fel, se iluziona că nu părăsise Bucureștiul. Tânjea după peisajul bucureștean, după senzația de oraș deschis pe care i-o dădea capitala țării Românești. Brașovul arăta ca o închisoare. Doar ziduri și turnuri de observație, dublate de centura munților. Privirile i se izbeau mereu de crestele lor ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acea mână se sfințea din șapte în șapte ani mirul, uleiul care îngemăna aromele a peste o sută de plante diferite, după rețeta lăsată creștinilor de acel patriarh. Uneori se oprea și rămânea tăcut. În acele momente pictorul îl simțea tânjind după ritualul armean al vieții de familie, după armonia relațiilor de zi cu zi; îi era dor de grădina, caii, păunii, câinii și șoimii lui sau de cafeaua băută în pavilionul ridicat chiar deasupra apelor Dâmboviței și, bineînțeles, de hanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Manuc abia peste câteva zile cu un dar. O chisea cu tutun de Seres, cel mai fin și mai aromat tutun, pregătit cu mare dichis de un caiangiu priceput. Prințul privi lung darul. Era tutunul lui preferat, tutunul după care tânjise de când ajunsese aici, la Brașov. Zâmbi. Apoi, cu cel mai învăluitor ton, aproape șoptind, întrebă: ― De ce nu-mi iei tu viața? Pauză. Așteptare, o sclipire ironică de partea unuia. Surpriză, chiar încântare de partea celuilalt. Răspunsul veni tot în șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
își așeză coatele pe masă și își îngropă fața în palme. Trebuia să ajungă cât mai curând la Paris. Îi era dor de teatru, de operă, de farmecul convorbirilor cu Talma, dar mai ales de bucățica de om, moștenitorul lui. Tânjea după trupul acela micuț, cu miros de lapte, dorea să-i audă iar râsul care-i făcea, dintr-odată, lumină în suflet ori de câte ori îl sălta în brațe. Dincolo de imaginea copilului, însă, întrezărea o siluetă feminină. O umbră care nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acceptat... - oare chiar de toată?, nu cumva numai de bărbați, și aceia bătrâni?, Îmbătrânind, femeile au nostàlghia tinereții, nu și a copilăriei? - ba da, Însă abia acum, când scriu bag de seamă acest semn fără de tăgadă: și noi și ele tânjim după matriarhat: ce dulce eram noi ocrotiți; ce frumos domneau, ce binemirositor ne dominau ele...). Ziceam că mă mereu Întorc. Și nu cu doar gândul... Ce să spui doar-cu-gândul despre copilăria-fericită?, când, pentru un bărbat bătrân, iese din discuție, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de altădată și era lipsită de orice consolare. Furioasă dintr-odată, începu din nou să plângă în hohote. Și, în timp ce plângea din pricina băiatului de la Hungry Hop, era îngrozită la gândul că propria-i minte putuse să creeze o asemenea cușcă, tânjind după libertatea vieții ei de dinainte, dorindu-și să poată da de băiatul acesta îngrozitor, să-l arunce de-a berbeleacul pe coasta dealului, să-l calce în picioare și să-l bată cu bățul. — Ce să fac? își întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nu erau nici spiritul organizatoric, planificările făcute cu mult timp înainte sau orice altă formă de comportament domestic. În fiecare zi, Susan cobora la supermarket sau la magazinul din colț panicată, căutând înfrigurată lucrul care i se terminase atunci. Susan tânjea să fie una dintre femeile alea care au totul pus la punct, una dintre femeile alea care, în consecință, duc niște vieți calme și nestresate. Rafturile bibliotecii erau burdușite cu manuale de autodidactice de îmbunătățire a vieții, care te învățau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu Caitlin, atunci când fuseseră numai ei doi. Și mai era ceva care nu-i dădea pace lui Susan. Ceva mult, mult mai serios. Își dorea să încerce să aibă un copil. De multă vreme femeia își pusese în minte și tânjise să deschidă acest subiect într-o discuție cu Nick, numai că niciodată momentul sau starea nu fuseseră potrivite. Dacă petreceau o seară plăcută, Susan nu voia să riște să strice atmosfera abordând un subiect care simțea că era sensibil, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nici un cuvânt. Se simțea stânjenită. Julia adora atenția de natură sexuală, dar resimțea o senzație de disconfort atunci când avea de-a face cu manifestarea afecțiunii fără conotație sexuală, acel gen de afecțiune la care multe dintre prietenele ei spuneau că tânjesc. Julia nu le înțelegea. Ei i se părea că gesturile respective erau mai curând teatrale și fără sens. S-a ridicat deci în capul oaselor. —Iartă-mă, iubitule, dar părul tău de pe piept mă gâdilă. — A! James părea dezamăgit. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se mai obosească. În plus, pe lângă temerile legate de efectul pe care l-ar fi avut un copil asupra mariajului, femeia trebuia să mai recunoască și că, indubitabil, ceasul ei biologic nu avea baterii. Nici măcar o dată în viață Julia nu tânjise să aibă un copil, iar atunci când lua în brațe copiii altora, o făcea pentru că simțea că așa se cuvenea, nu pentru că asta își dorea. Julia era conștientă că lipsa acelui sentiment o făcea probabil să pară un caz neobișnuit printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
avut decât să le dea dreptate în sinea ei, păi, lipsa asta, păi, darul și pomana, răul obicei, dobândit în pripă, la doar cincisprezece ani, care o lăsase cu pereții goi și inima goală, tot nu-i era de-ajuns. Tânjea și se perpelea în viscerele ei obiceiul ăla, dând să se întrupeze într-un bărbat care s-o îmbărbăteze, să-i dea curajul vieții, pe care, oricât s-ar fi străduit, nu l-ar fi putut dobândi de una singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în a-l obloji, ținându-l strâns în brațe și mângâindu-l ca pe un copil care suferă. Ca și cum ai fi împărțit suferința cu el, Mirelo, dacă nu cumva porția ta de suferință o fi fost ceva mai mare. Iarăși tânjeai și te perpeleai și te încurajai, încurajându-l totodată și pe Velicu, Mirelo sunt fără de număr meteenele și neputințele, și suferințele care ne apasă. Unde am ajunge dac-am sta în loc de ele? În seara aia au sărbătorit spârcâiala lui Velicu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
s-o ia de cap și s-o zăpăcească, de nu mai era în firea ei, și uite așa s-au împăcat din nou, și din nou era bine. Era bine și din nou se iubeau, deh, vorba vine. Mirela tânjea iarăși, așteptându-l câte patru-cinci zile, văzându-și tot mai limpede soarta, cum își irosea viața stând la mâna cui n-ar fi trebuit... Oricum, se strâmtase și se subțiase și se rărise, Mirelo, nu mai era ce fusese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se văzu în locul dulăului ăluia uriaș, cățărându-i-se în spinare, să continue împreunarea din vis ce făcea să pulseze în el vinovăția. I-ar fi dat mâna să-și trădeze prietenul cel trădat de femeia vieții lui, râvnea și tânjea în timp ce citea articolul cu Iliescu și minerii, minunându-se citeșitrei de dibăcia lui Milică. Numaidecât a revenit la gânduri mai bune, Rafaele, păi, femeia omului, soția prietenului, nu se face, îi știi doar cât a suferit și s-a umilit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
s-ar fi cuvenit să-și amintească ceea ce dintotdeauna a știut, cu mult înainte ca soră-sa să descopere prin arhivele Sfatului Popular, și anume că-i de familie bună, măcar că n-a prea avut parte de familie și a tânjit în tăcere, neștiut, ba bine că nu: o avea pe soră-sa geamănă cu fiică-sa, până una-alta, ele erau familia lui, cât de rău l-o fi apăsat perspectiva de a o duce așa până la adânci bătrâneți... Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de copil, și ea n-a putut sau n-a vrut. Poate dacă ar fi scăpat, asta nu i-ar fi schimbat prea mult soarta, Mirelo, fiindcă te-ai lăsat ispitită în postul ăsta care nu se mai termină și tânjești neîncetat, îndatorându-te, îndatorându-te... În lunile următoare, avocata o mai vizită de trei ori, ca să-i lase bani și s-o încurajeze, dându-i de veste că treburile sunt în curs de rezolvare. În septembrie abia, veni cu actele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
numărul ăsta lacrimogen, dar parcă nici lui nu i-ar fi priit băutura, își dădu cu părerea Rafael, măcar că de musafiri din ăștia care să-și plătească tratația să locația să tot fi avut parte, și tot ar mai fi tânjit. În baza lor, ar mai fi stat liniștiți o vreme, iar Rafael și-ar mai fi rărit plimbările cu Mărgărit cât să-și mai tragă sufletul ca să i se domolească graba să vândă, să plece din cuibușorul lor, dragostea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
adus aminte că nu-l mai văzusem pe Tom din seara aceea. Dintr-un impuls de moment, i-am format numărul, iar el răspunse aproape imediat. Asta Însemna că probabil scria, dar treaba nu mergea chiar atât de bine și tânjea după ceva care să-i ia mintea de la asta. În prezent, păzea apartamentul unui prieten, un analist-programator care plecase În străinătate pentru șase luni, fiind mai mult decât fericit să-și părăsească amărâta de cameră În care locuise până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
barului, lângă pian și șemineul părăsit, și făceau un tărăboi mai potrivit pentru o ședință de brokeri, dar, cu excepția lor, atmosfera era Încă relativ pașnică. Deci, ce-i cu invitația asta, Tom? am Întrebat. Adică, abia ieri te-am văzut. Tânjești după companie mai mult ca de obicei? Tom goli cam jumătate din halba de Guinness, dintr-o singură Înghițitură. Are origini irlandeze și, când se află În tovărășia altor irlandezi, are tendința să scoată foarte tare În evidență acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-și viziteze copiii smulși de lângă ele și cum pe buzele lor fluturau niște zâmbete înghețate, studiate, căci știau că momentul despărțirii este aproape și erau sătule de atâta luptă, ar fi vrut, de fapt, să se termine odată cu toate, deja tânjeau după libertatea pe care le-o dădea împietrirea acelor sentimente copleșitoare, după bucuria aceea oribilă a renunțării. Eu știu că exact în clipa aceasta ea bate la ușă, apoi își caută cheia în ghiozdan, cotrobăie prin grămada de caiete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sunt înfricoșați, asemenea ochilor micuței Noga, atunci când am adus-o acasă, eu ședeam pe bancheta din spate, ținând-o pe genunchii mei, Udi conducea în tăcere, aplecat de spate, eram cu toții ca o vază spartă atunci, o mână de cioburi tânjind să se reunească, și poate că acum se va întâmpla în sfârșit, poate că acum ne vom reuni din pricina bolii sale, îi mângâi mâna, Udighi, nu îți face griji, important este că am plecat de acolo, te vei odihni câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu suntem aceeași carne, un singur trup, ci două trupuri care s-au schimbat între ele, eu port trupul lui, iar el, pe al meu, fiecare dintre noi renunță la propriul său corp și se pare că toată viața am tânjit după această renunțare, încă de când eram copii și aveam aceeași uniformă. Mă despart de mine însămi cu o mare ușurare, de conștiința mea întortocheată, neliniștită, inspectez membrele lui încordate, voința sa îndrăzneață, pe mine mă vrea și eu sunt tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întorcându-i spatele. Pe drum am ajuns să mă întreb ce naiba fac, ce naiba se întâmplă și îmi era pur și simplu silă de mine. N-ar trebui să fac așa ceva, îmi spuneam, și totuși... nu aveam de ales. Trupul meu tânjea după femei, dar ori de câte ori mă culcam cu asemenea fete, mă gândeam la Naoko, la pielea ei albă în întunericul camerei, la suspinele ei, la răpăitul ploii. Și cu cât mă gândeam mai mult, cu atât simțeam o nevoie mai acută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
marea Babă de Plastic, faimoasa Zână Mitralieră. În schimbul a două ruble, ea îi dezvălui voievodului unde se aflau pitite armele tatălui său: paloșul Kutuzov cu tăișuri în diagonală și un dolohov T-415. De asemenea, în grajdurile fostului I.A.S., tânjea răpciugosul Pierre, vestitul armăsar de tracțiune cu 5 viteze, de fabricație sovietică. Atât îi trebui dogelui: îi aruncă lui Pierre 3 pumni de jeratic, încălecă, zbură peste podul unde bătrânul împărat tocmai își trăgea bretelele din blană de urs și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]