5,786 matches
-
se drogheze, decât dacă dorește. Nimeni nu îl trimite în lanțul subjugării sexuale, decât dacă slăbiciunea lui este foarte mare și îndreptată spre un astfel de viciu, ca de altfel și cel al consumului exagerat de alcool. Nimeni nu îl târăște în bandele mafiote decât dacă impulsul său energetic nu își găsește veriga înrobitoare într-o astfel de rocadă infecțioasă a fiindului. Suntem stăpâni pe propria noastră conștiință și avem puterea, numai dacă vrem să spunem nu energiilor amăgitoare ale răului
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361544_a_362873]
-
un noian de reproșuri inutile, că fusese împinsă să dobândească un handicap al conștiinței. Emanuel îi mărturisește tot trecutul său, inclusiv iubirea pentru Adina. „Și dintr-o dată, în inimă i se ridică deasupra tuturor sentimentelor confuze, privindu-l cum se târa ca un vierme, ideea triumfului. Triumfase în sfârșit, asupra lui.” Nina înțelege că dobândise victoria asupra tuturor umilințelor, durerii, deznădejdii, nefericirii aduse în sufletul ei de un om cu un uriaș handicap - acela al conștiinței. „Cât timp Nina fusese internată
NATURALEŢE ŞI FORŢĂ EPICĂ ÎNTR-UN ROMAN DE REFERINŢĂ DESPRE OAMENI OBIŞNUIŢI CARE LUPTĂ ŞI AJUNG SĂ ÎNVINGĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361519_a_362848]
-
și-ar fi dorit să o inițieze și pe mezină. Chiar vorbise și cu un băiat să o înceapă, însă Ana fugea de acest fel de întâlniri inițiate de sora mijlocie, ca dracul de tămâie. De aceea mijlocia o tot târa după ea, când mergea la întâlniri cu partenerii din sat, poate - poate o păcălește să se distreze și ea și așa va înțelege plăcerea acestor aventuri cu sărutări și îmbrățișări. Cele patru surori cu sacoșele în mână, au tras poarta
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
vom ajunge aproape de diguri vom încerca să o luam spre Saturn, spre locul de acostare. Am aruncat ancora pentru a ne mai odihni. Simțeam că nu mai putem continua. Ancora nu ținea barca pe loc. Valurile ne duceau din nou târâși spre larg. Cât timp fratele trăgea la vâsle, eu trăgeam de parâmă să scot din nou ancora, care avea ghearele de prindere îndreptate de forța curenților și de aceea nu ne ținea barca ancorată. Mai aveam o sută de metri
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
lungul secolelor, printre malurile stâncoase, unde arbuști crescuți parcă din granitul dur al muntelui stăteau de veghe, numărând fiecare păstrăv ce sărea din apă la bulboane, grăbit să prindă câte o gâză rătăcită spre flora montană. Călătorul nostru solitar își târa din ce în ce mai greu picioarele obosite de drum și de vreme. Mai avea puțin și ajungea la marginea localității Teșila, un sat ca toate satele de munte, cu oameni duri, învățați cu asprimea vremii și capriciile muntelui, pe care dacă nu-l
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
sa spinare, Puf e toată! Tot mergând prin curte-agale, Prin țărână, Ochiul său rotund și ager Se rotește Depistând așa, deodată, Câte-o râmă... Iute ciocul își desface Pân' la gușă, Prinde râma cu-ncântare De un capăt Și-o târăște după dânsa, Jucăușă... Când pe-o parte, când pe alta, Că-i micuță, Ea întruna se dă-n leagăn Pe picioare Și învață-acum să meargă ... O rățușcă! BĂTRÂNA Mergând spre cimitir, Tudor își aminti că a scris, cândva, o poezie
SELECŢIUNI DIN VOLUMUL CAPTIV PE TĂRÂMUL COPILĂRIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363911_a_365240]
-
ale altuia în noapte, care nu renunță să creadă în tine și tot așa până ajungi în luminișul unei liniști, ale unei clipe cît de cît echilibrate. Și zaci în locul acela cît îți este necesar ca să te ridici și apoi târându-te din umăr în umăr te poți ridica. Și odată biped redevenit zâmbești și constați cum s-a făcut ordine în viața ta fără tine, cum n- a fost nevoie să te duci la nimeni să -i strigi la fereastră
RESPIRO de LIA ZIDARU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363928_a_365257]
-
-l primesc în bătătură, să-i dau hrană că-i lihnit... Cum îți spun, mi-aduc minte, într-o seara-n asfințit Scriam ultima filă din "Cartea vieții mle" printre câini... Când în fața îmi apareopotaie - venită de prin străini. Se târa sfios, teama îl oprise-n prag, și cu ochi blajini Mă privea-n extaz; aveau strălucire și-atât de senini!... Și-a-ntins botul cât putea, și văzând că nu-l alung, Ca un resemnat stătea,mi-a săruta laba
AZOR ŞI POTAIA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363955_a_365284]
-
-i apă, O Morgana prin sudoare În tunel și-acuma sapă... Piatra a lovit obrazul, Pentru pași-n rătăcire... Cu nădejde tot mai caut Candela cea cu iubire. Mir izbăvitor doar Cerul Picură pe rana mea, Pe Golgota neputinței Mă târăsc în piept cu ea. Țipă vantul printre ramuri Ce-s uscate prematur, Pomul și-a jertfit coroana Se întreabă micul fur? ---------------------------- Cum să mă ridic din mine? Mi-au fost cârjele furate Clipele își cer iertare Se vor toate împăcate
ZILE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/364036_a_365365]
-
cobor în falsele smerenii îndrug nimicuri - nimănui priință și lâncezesc și pâlpâiesc vedenii știu bine - focu-mi nu-i de fad „prieten” dar lumea-i ipocrită - tu - ei sclavă nu pot umbla prin cruguri cu vreun piepten iubirea-mi s-a târî prin ierni - bolnavă... ...trupul bătrân - primăvăratic duhul văd trist: nu-ți pot aprinde-n ochi văzduhul... CREZ Dumnezeu nu e perfect: ar fi plicticos și teribil de egoist abia fiind imperfect e frumos - măreț - tragic viu și impresionant: El se
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
Hai cu mămica să faci o baie și te înviorezi! -N-auzi că sunt frânt? Nu fac nicio baie! Doamna rotunjește boticul, alintându-se: -Hai mă, Țicușor! Vrei să mă supăr? Măcar scoate-ți ciorapii că miros îngrozitor! Impasibil, ” Țicușor” își târăște agale spre dormitor pachetele de mușchi foarte ”frânte”.Cu gemete înăbușite și le aruncă pe pat zdrobind arcurile somierei. Doamna...după el: -Chir nu vrei să faci baie? El mormăie: -Nu ți-am spus, frânt?! Adu-mi ziarele alea din
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
sfințenie pe oamenii ăia complicați de pe ecran care se înghesuie și se agită cu veștile calde. Pentru marea armată de oameni simpli, toți tâlharii țării, marii corupți, mafioții, excrocii, derbedeii, dar absolut toți, se lasă prinși de mascați, încătușați și târâți în fața televizorului, să știe domnii “oameni simplii”că în țara asta se face ordine și curățenie. Pentru treaba asta domnul Gigi trebuie să se bucure, să chiuie, să sară-n sus dintre perne. Tot pentru domnulGigi scumpii eroi ai țării
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
mult. Refuză să se ridice. - Nenorocitule, crezi că tatuajul îți dă drepturi suplimentare?, bolborosi el cu greutate, amețit. Eram gata să-l sfâșii. - Potoliți-vă nătărăilor!, zise Ursula ridicându-se în capul oaselor, apoi ridicându-se trecu pe lângă mine cu târând cearceaful peste cel căzut. Eram ridicol. John se ridică în silă, scuipă peste cearșaf.Plecă ostenit. Părea că ia ceva cu el, ceva de care simțeam că voi avea și eu nevoie. Nemulțumit de postura ingrată în care mă aflam
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
oră de când ai plecat și eu număram clipele ce se împotriveau vederii chipului tău cât mai repede cu putință. O mașină a oprit în fața mea. Era el. Am și uitat că mai există acel el. A coborât și m-a târât după el ca pe un fugarnic. Acasă m-a acuzat că m-am ascuns de familie în munți. I-am explicat că m-am rătăcit de grup involuntar și tu m-ai salvat. După ce am fost salvată i-am explicat
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
mulțimii curioase și se îndepărtară încet, uniți și hotărâți să nu se mai despartă niciodată. În urma lor, viața își reluă cursul tulburat și întrerupt pentru câteva clipe din goana lui teribilă, de o dramă neconsumată, din fericire. Pașii lor se târau tăcuți pe aleile umbrite ale parcului și niciunul nu îndrăzni să spargă tăcerea grea ce le apăsa sufletele, prin care rușinea, vinovăția și neputința, tropăia fără menajamente. Pe Lea o instalară pe bancheta din spate, ca pe o păpușă inertă
DILEME 23 de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362886_a_364215]
-
muiate în sânge, Mărțișor îi apucă de lațele năclăite și le zise: - Hai, spuneți codul și mergeți la Soare-Împărat! Ziceți-i voi cum m-ați omorât! Și îi izbi cu căpățânele de butoanele ușii. După ce deschiseră ușa, cei doi se târâră pe coate și genunchi până în sala tronului. Mărțișor le mulțumi prietenilor, care-i spuseră: - Rămâi sănătos, Mărțișor! Când ai nevoie, să ne mai chemi! Și dispărură. Când văzu împăratul în ce hal arătau cei doi viteji ai săi, turbă de
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
și matahale cum erau, trebuiau să facă scrum pe oricine. Îi privi sictirit și dezamăgit: - Mi-e silă de voi! Nu mi-am închipuit ce nătărăi mă slujesc! Marș din calea mea, nefericiților, că vă trăsnesc acum! Bieții generali se târâră și-n mare viteză dispărură din sala tronului. Soare-Împărat porunci să se adune toți demnitarii. Aceștia sosiră, fiind îngroziți când aflară ce s-a întâmplat. - Ei, zise Soare-Împărat, nu mai am nici un luptător în stare să lupte cu dușmanii mei
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
l înapoieze. Când a restituit omul bulgărele de aur, sfântul l-a chemat în grădina sa și rugându-se la Dumnezeu, la care toate sunt cu putință, a văzut că acesta începe să se miște, să se rostogolească, să se târască și în cele din urmă s-a transformat într-un șarpe și atunci l-a apucat frica văzând cele întâmplate. Cu numai câteva cuvinte blânde și înțelepte, sfântul știa să îndrepte răutățile oamenilor, aducea o femeie desfrânată la pocăință, întotdeauna
SF. SPIRIDON, FĂCĂTORUL DE MINUNI de ION UNTARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363293_a_364622]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > DILEMA Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 1732 din 28 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului DILEMA Clipele, aerul căpătaseră consistența melasei și vara își târa alene trupul de iguană pe străzile orașului, etalându-și splendidele culori, sub privirile indiferente ale trecătorilor toropiți de căldură. Sclipirea de șiș a luminii dezghioca totul, până la ultima fibră, până la albul osului, nelăsând pe nicăieri vreo umbră de îndoială. Pe
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
oferi oare sprijin celui cu spinare ceroasă, dacă nu cumva tot... tot... Aproape adormită, făcu un efort și imaginea unei morse înfigându-și colții în sol pentru a se putea sprijini mai bine în încercarea sa de a se cățăra, târându-și undeva mai sus, trupul greoi, i se agăță de retină. Așadar tot ei, dinții, erau salvarea. Poate că nu era deloc întâmplătoare închiderea cabinetelor stomatologice și fenomenul chiar se petrecea, așa, în plină zi, pe nevăzute. Rămase pe gânduri
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
acolo de multe decenii. Încă de la intrare te întâmpină un aer tonic, contrastând cu starea dintre pereții care te face captiv. Multe alei, multă verdeață, o fântână arteziană și cântecul păsărelelor din pădure. Printre copaci se plimbau câțiva pacienți, abia târându-și pasul. Un bărbat moțăia pe o bancă. Pe o altă bancă, o femeie. Cineva spunea că sunt soț și soție, însă aceștia nu-și vorbeau. Păreau plictisiți, obosiți, descurajați. Probabil așa era și Ilona. Comisarul se legitimă și ceru
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
sufletului ruginit și-ncerc să descopăr în cristale înghețate imagini trecute în prezent și aruncate în viitor. Orbită de întunericul alungit în neant, printre fire sticlos de dureroase adâncite în carnea cu miros de eternitate, asist, neputincioasă, spectator fără voie, târându-mi amăgirile în cocoașă, la un cortegiu plouat. Referință Bibliografică: TRECEREA / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1081, Anul III, 16 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Daniela Tiger : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
TRECEREA de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363482_a_364811]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > PĂCATUL Autor: Lucia Tudosa Fundureanu Publicat în: Ediția nr. 1080 din 15 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului PĂCATUL S-au adunat iar fariseii, Tîrînd la Isus o femeie. Și-L încolțesc ,vai,precum leii, Și-aduc multă pîră femeii Și-n ea cu piatră vor să deie. Au prins-o săvîrșind păcatul, Și vor s-o judece cu legea. Dar unde este el bărbatul
PĂCATUL de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363494_a_364823]
-
perpeli pe caldarâm ca un pui de găină când îi iai gâtul, zbătându-se într-o baltă de sânge. O voce de fată, ieșită de undeva, ca din pământ striga ca ieșită din minîi: <Huoooo, ne-mpușcaîi, criminalilor!!> Doi tineri se târâră pe burtă până la victimă și merseră așa până lângă caldarâm. <A murit, a murit!>- repetau înfiorați și îngroziți de imaginea mortului. Marian întinse pasul; se uita prin mulțimile de tineri speriat, doar o va zări pe Andra. Dar Andra nu
REVOLUŢIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363466_a_364795]
-
curtea unde a fost stăpân până aseară. M-am gândit să-l duc undeva în malul Șasei, să-i fac o groapă și să-l depun acolo. A doua zi de dimineață, mi-am luat o parte din copilărie, am târât-o pe ududoiul ce ducea spre Șasa. I-am făcut o groapă mare, l-am depus acolo și l-am predat Domnului cu procesul verbal. Adio, Ursei! Adio, prieten drag! Toată viața îmi vei lipsi!”. „După dudul din curtea casei
CÂND UMBRA SE FACE ROUĂ DE VIS, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363495_a_364824]