1,727 matches
-
cu o volubilitate care se vedea că nu i-e firească, vrând parcă să convingă cu orice preț: ― Am avut onoarea să fac parte din Curtea Marțială care l-a judecat și, prin urmare... De altfel nici el n-a tăgăduit. Nici vorbă, față de dovezile definitive, ar fi fost zadarnică orice apărare... A fost de un cinism într-adevăr nemaipomenit. N-a deschis gura toată vremea și n-a vrut să răspundă măcar la întrebările președintelui... Ne-a privit sfidător, pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mea... Cum să risc eu toate acestea pentru... pentru ceva... pentru un vis? Totuși, pe urmă am fost trimis și eu, cu dânșii, în fața Curții Marțiale, ca complice. Și acolo m-am lepădat de ei, ca de lepră, și am tăgăduit, agățîndu-mă cu disperare de viața asta rușinoasă! Iar ei au tăcut și nici măcar nu m-au disprețuit. Secera morții scânteia în fața lor și ei n-au clipit din ochi... Apoi, când s-a citit amenințarea spânzurătorii, au strigat toți trei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
avut prezență de spirit să nu iscălești... De aceea am cerut un supliment de instrucție și, după stăruinți colosale, am izbutit. Acuma să mă ajuți și tu, înțelegi? Întâi vei renega prima depoziție, dar, știi, foarte energic, pe urmă vei tăgădui categoric că ai vrut să dezertezi la inamic... Restul rămâne în sarcina mea... Am să găsesc eu explicații plauzibile în privința rătăcirii tale, noaptea, prin liniile de tranșee pe care nu le cunoșteai... Chiar harta, asupra căreia pretorul se străduiește să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
curând dacă forțele în fierbere sub scoarța bazaltică nu ar fi împins deasupra mereu alți munți și alte platouri. Vânturile de pe Acheron duceau o luptă necruțătoare cu lumea care le-a dat naștere. Nimeni nu avusese cutezanța de a le tăgădui stăpânirea întreagă a văzduhului, de a mai potoli încrâncenarea furtunilor de nisip, de a se împotrivi vijeliei, până, la venirea oamenilor. Aceștia anexaseră Acheronul, iar ei nu revendicau această planetă sub forma actuală (o priveliște infernală de stânci cu forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
putut să se ducă după celelalte ouă în nava de care vorbești dumneata. Această regină, această societate extraterestră complexă, toate acestea poate nu există decât în închipuirea mea. Dar fie că se datorează sau nu inteligenței sau instinctului, este de netăgăduit faptul că aceste ființe cooperează. Asupra acestui punct nu mai există nici o îndoilă. Le-am văzut la treabă. Ripley medită la implicațiile analizei lui Bishop, și rezultatul nu era deloc încurajator. De fapt nici nu se așteptase la altceva. Arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
omul se abținuse pînă n-a mai putut și a trebuit să intre În cabina telefonică... Poate fusese bărbat... Putea la fel de bine să fi fost și femeie... dar mai mult ca sigur erau excremente de bărbat. Vreun bărbat singuratic a tăgăduit pînă și existența uneia din nenumăratele toalete din labirintul nemărginit al orașului. CÎnd am Încercat să-mi imaginez chipul V bărbatului ghemuit În cabina telefonică, m-a cuprins spaima. Asta nu Însemna, bineînțeles, că bărbatul era neapărat ca și mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
un alt timp, un timp fără Început și fără sfârșit. Poveștile pentru copii erau cele mai vechi povești din lume, prin cuvintele lor vorbeau fantomele generațiilor trecute. Nevoia de a termina această carte era atât de instinctivă și atât de netăgăduit de mistuitoare, Încât era de nestăpânit. Lumea fusese un loc mohorât de când Începuse să o scrie și acum trebuia să o termine fără Întârziere, de parcă de ea ar fi depins ca aceasta să devină un loc mai puțin Înfiorător. — Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-o mai târziu: un țăran experimentalist din fire descoperise că, odată fierți, „ciulinii“ medicinali sunt considerați de porcii lui o adevărată delicatesă. În fine, dacă tot nu v-am convins de inventivitatea românului, am păstrat pentru final o „invenție“ de netăgăduit, pe care o știm cu toții și la care participăm, organizat, ca nație - coletăria prin mijloacele de transport de persoane. O mai fi și prin alte părți, dar în România e deja o instituție. Cred eu, cea mai serioasă. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
și Împestrițată cu duzina culorilor naturale. Eu nu sunt preaminunatul Meng Tzi care, pentru a vesti Colegiului Astrologic răsăritul lunii noi, a vorbit fără răgaz vreme de douăzeci și nouă de ani, până când fiii i-au preluat ștafeta. Zadarnic am tăgădui-o: prezentul ne mână din urmă; nici eu nu-s Meng Tzi, dar nici numărul ascultătorilor săi, mulți și cumpătați, nu-l depășește aievea pe cel al harnicelor furnici care subminează lumea. Nu-s orator: poliloghia Îmi va fi scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mai puțin utile doar pentru că nu-s cunoscute, care aparțin domeniului public. În schimb, radioul lansează În goana mare bomba că doctrina breslistă se dovedește nepractică, din cauza instabilității breslelor. Unuia ideea Îi pare ciudată; altul o știa deja. Este de netăgăduit faptul că doctrina breslistă e prima Încercare planificată de a aglutina În apărarea persoanei toate afinitățile latente care au brăzdat până acum istoria precum râurile subterane. Structurată perfect și condusă de un timonier expert, ea va fi stânca ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
simplu și mai direct era să-și spună de la început că nu va reuși, oricîtă vreme ar mai avea de trăit și de stat în fruntea Serviciului. Lucrurile erau neîndoielnic legate, viața sa și postul în fruntea Serviciului. Era de netăgăduit că atîta vreme cît va trăi se va afla pe acest loc în ierarhia știută și neștiută a Serviciului. Iar una din dovezile nereușitei sale era tocmai raportul lui Leonard Bîlbîie, un inspector foarte dotat, cu putere și dorință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
hodină până la Amasia. Să-mi aduci pe Mustafa aici. Să nu-l strici. Vreau să-și mărturisească în fața mea nelegiuirea. Rustem, marele vizir, a îndrăznit: —Să fie oare vinovat fiul strălucirii tale? — Vom vedea, Rustem. În fața mea nu va putea tăgădui. Iar dacă e nevinovat, Allah va lumina judecata noastră. Rustem a fost într-o săptămână la Amasia. Marele vizir cunoștea puterea oștilor lui Mustafa, precum și dragostea lor pentru șahzadè. Pe de altă parte, în lungul drumurilor Anatoliei, credinciosul împărăției cugetase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
unul vinovat care e încă în viață. S-a dărâmat cerul, s-a dărâmat pământul, apoi s-au amestecat vârtej în ființa ei și în cugetarea ei. Uneltirile iubitului său Baiazid erau date pe față. Nu era cu putință să tăgăduiască. Se vedea din înfățișarea împăratului că firele înțelegerilor și intrigilor au fost date la iveală. Cum? e cu putință una ca asta? a strigat ea cu iuțeală. Copilul inimii mele? Cel pe care l-am socotit cel mai tare sprijin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ci și în a încorona acest act printr-o atitudine exemplară de meditație moral-estetică. În acest sens, el a propus patru principii de bază, pe care un maestru care se vrea demn de acest titlu ales trebuie să le demonstreze netăgăduit în practică. Acestea sunt: wa sau "armonia", desemnând raportul ideal dintre individ și semenii săi, precum și dintre individ și natură kei sau "respectul", cu referire la atitudinea atât față de invitați, cât și față de instrumentele ceremoniale sei sau "puritatea", prin raportare
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
structura cărții poate justifica, prin nuanțele de rigoare, ambele variante. Poate fi considerat un roman prin dimensiuni (deși întinderea nu este niciodată hotărâtoare), arhitectura caleidoscopică și contrapunctică, o anume complexitate a traiectoriilor existențiale ale unui grup de personaje, protagonistul de netăgăduit fiind Paul Alexandrescu. Trebuie luate deopotrivă în considerație perspectiva narativă unică (naratorul putând fi considerat purtătorul de cuvânt al autorului) și - desigur - viziunea asupra vieții. Cu reducțiile inevitabile, Filigran se integrează tematic și tipologic seriei romanelor focalizate pe “obsedantul deceniu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mai gândesc... ... tic tac, tic-tac, tic-tac... ...“Unde ești, copilărie...” Să mă uit înapoi cu nostalgie?... Ori să fac așa cum propăvăduiește titlul - și nu numai el - unei binecunoscute piese de teatru, transpusă, pare-mi-se, și pe ecran? Nu se poate tăgădui faptul că vârsta cea mai nevinovată a existenței mele a avut de înfruntat destule dificultăți. Departe de a spune că au fost mai multe necazuri decât bucurii. Ori, poate, invers? Cine mai știe? În fond, cine n-are parte, pe parcursul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Sara, zicînd: "Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sunt bătrînă? 14. Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, și Sara va avea un fiu." 15. Sara a tăgăduit, și a zis: "N-am rîs." Căci i-a fost frică. Dar El a zis: "Ba da, ai rîs." 16. Bărbații aceia s-au sculat să plece, și s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
corul îl va declara apărătorul morților, un Oreste aducător el însuși de moarte, cu sprijinul lui Hermes, care îl va învălui într-un fel de ceață pentru a-l ascunde privirilor, un Oreste a cărui răzbunare va confirma adevărul de netăgăduit: „sunt vii morții culcați în pământ”. Sângele care îi pătează mâinile este sângele cerut de umbra lui Agamemnon, o umbră care nu s-a arătat decât în visul Clitemnestrei, povestit Electrei de către Crisotemis, așadar, evocat printr-o relatare indirectă: „Cică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
însă, despre “hiclenie”, “au trimis niște bulubași cu simeni de i-au luat de pre la gazdele lor și i-au închisu-i. Și a doa dzi i-au scos la Divan,... și ei nemic n-au mai putut să tăgăduiască faptele lor, și au spus drept că ei sântu vinovați. Deci Duca-vodă mult i-au mustrat și au orânduit pe Toader Flondor vel-armaș de le-au tăiat capetili a tustrii dziua amiadzăzi la fântâna denaintea porții domnești”. Și acum, dacă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
toți, am schiris cu mena me și am pus pecete nostru, mai mari marturiia, se știi...” --Cum ți se pare, părinte? --De ce mă pui să păcătuiesc acum la bătrânețe, fiule? --Adevărul spus nu este un păcat, prea cucernice părinte. Tăgăduind un adevăr, ne adăugăm păcate noi la șirul celor vechi... --Bag samă că nu ești departe de gândul unui călugăr, dragule... --Fac și eu ce pot, sfințite. --Uite că Ianachi blănarul ne iese în cale din nou, la 22 martie
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Înțelepciunii și frumuseții feminine, În vreme ce pelegrinii creștini răspîndiseră despre ea tot soiul de zvonuri, că era o curtezană, o tîrfă, o tîrÎtură și o șarlatană care-i trezise mila Însoțitorului ei șarlatan Într-un lupanar din Siria. Simon n-a tăgăduit niciodată aceste clevetiri. Trecutul ei de roabă și concubină Îi slujea drept pildă și Învățătură pentru cruzimea lui Iehova și grosolănia oamenilor. Acest Înger Căzut, această Oaie Rătăcită, mărturisea el, era victima Domnului. Un Suflet Neprihănit Într-un trup pieritor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Lui, deci adevărul credinței creștine, era doar unul dintre adevărurile aceste lumi, nu și singurul; atunci lumea era o taină, atunci credința era amăgire, atunci viața lui nu mai avea nici un temei; atunci omul era taina tainelor, atunci denecuprinsul era tăgăduit. Dacă era să-și creadă ochilor, ceea ce trebuia să fie trupul muritor al lui Simon Făcătorul de Minuni răzbise pînă-n nori; o pată neagră, pe care pentru o clipă o pierdu din ochi, dar care acum, pe fundalul lăptos al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
câștigat încrederea, impresionând-o cu cunoașterea câtorva descântece (38, p. 157). O explicație în acest sens a încercat Enea Hódoș : „E ușor de înțeles că persoana care se ocupă cu vrăjitoria - o meserie prigonită de autorități - mai totdeauna își va tăgădui meseria, zicând că «nu vrăjește», «nu farmecă», ci numai «descântă» ca să «desfacă» sau să «dezlege» - ceea ce este permis, căci însăși biserica are «rugăciuni de dezlegare»” (114, p. 5). înainte de a trece mai departe, trebuie să lămuresc pe scurt o problemă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
una, sufletul samuraiului devenea tot mai greu, ca împovărat de o piatră. Gândul că avea să pornească într-o călătorie lungă și să traverseze oceanul către un ținut străin și necunoscut îi apăsa acum sufletul cu greutatea unui adevăr de netăgăduit. Pentru el, ca și pentru țăranii din aceste locuri, cel mai dureros lucru dintre toate era să trăiască departe de vale. Însă de fiecare dată samuraiul își aducea aminte de cuvintele seniorului Shiraishi și își învingea teama. Se simțea vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spre credință sau ar putea înțelege mai bine adevărul decât alte popoare din țările Orientului. Ci poate pentru că, dimpotrivă, deși japonezii au o curiozitate și o putere de înțelegere nemaiîntâlnite la alte neamuri, nu există popor pe lume care să tăgăduiască mai tare tot ce nu aduce folos pe lumea asta. Pentru o vreme se prefac că ascultă cuvântul Domnului, dar numai pentru că își doresc nu învățătura creștină, ci lucruri care să le fie de folos în război sau care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]