1,716 matches
-
care, fără nici o reținere, au pus întreaga știință de partea lor și toată ignoranță de partea noastră, am urmat într-o oarecare măsură pretențiile lor, ne-am anihilat, ne-am gârbovit, am lăsat deci deoparte Biblia noastră, valorile noastre de netăgăduit; ne-am simțit ca niște oameni de nimic în fața gălăgiei timpurilor, iar cuvântul nostru (n.n. predica, cateheza) a devenit nesigur, timid și aproape ceva rușinos. Când ne vom elibera, deci, de sclavia infamă a unei științe ridicole care prezintă toate
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Însă această teorie, pentru a fi acceptată, trebuie validată. Astfel, teoria lui Einstein a reușit să explice anomalia în forma traiectoriei planetei Mercur, anomalie observată de astronomului francez Urbain Le Verrier (1811- 1877), în anul 1859. Însă dovada copleșitoare, de netăgăduit, în favoarea formulării spațio- temporale a gravitației a fost confirmarea prezicerii acestei teorii relativ la deviația unui fascicul de lumină când acesta trece în vecinătatea unei planete masive, acolo unde gravitația este puternică. Așa cum vom prezenta în continuare, teoria BB-ului a
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
ostil. întâiul atacat este ministrul de Rezbel, generalul Slăniceanu. În urma unei interpelări a lui Petre Grădișteanu care-l acuza de nereguli la o licitațiune, Senatul votează moțiunea de blam cu 27 voturi contra 4. E drept că ministrul nu a tăgăduit faptele ce i s au imputat, a declarat numai că el este cu totul afară din cauză, dar a urmat sistema practicată sub toți miniștrii de Rezbel de când este Minister de Rezbel în România. Acesta erea adevărul. Începutul erea făcut
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
N-ați văzut: după fiecare period se întorcea către primul ministru ca să-i cerșească aprobarea?!... Constantin Arion, tânăr nou intrat în Cameră și el, erea alături de Kogălniceanu. Arion, respectuos și zâmbind, spuse: — E un debut, coane Mihalache, dar nu puteți tăgădui că n-are talent. Kogălniceanu se întoarse brusc către Costică Arion și, cam răstit: — Domnule Arion, să știi de la mine un lucru: Nicăieri n-ai să găsești mai mult talent ca la Văcărești. Toată lumea a rămas tăcută! D-abia câteva
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
sângele lor curgând alături de al vostru, o, nobili cavaleri, nu mai departe decât acum câteva săptămâni, când am luptat Împotriva unuia dintre cei mai aprigi dușmani de-ai noștri. Sângele lor are aceeași culoare ca al vostru, domnilor! Da! Le tăgăduiți orice drept, Îi disprețuiți! Dar nu uitați că, dacă n-ar fi ei, n-ați avea arme care să vă aducă gloria, n-ați avea armuri care să vă apere și n-ați avea straie de mătase. Ei Împletesc platoșe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cât și ale salvării. Freud avusese cu mult înainte propria sa interpretare. El era de părere că treptele din vise semnifică oprimarea dorinței sexuale. Din acest punct de vedere, ca și din altele, Eliade a polemizat cu Freud: fără să tăgăduiască că treptele pot avea și această simbolistică, el a integrat-o într-un context mai larg. Cele mai interesante sunt acele cazuri când îndeletnicirea pur imaginară a urcărilor pe o scară poate acționa tămăduitor asupra nevroticilor moderni, care n-au
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
literari ai occidentului, confundînd o criză de creștere cu una de decadență, anunțau moartea romanului, noi, cei sosiți mai tîrziu, cuceream etapele pierdute. A fost, pentru literatura românească, epoca de renaștere și de maturizare a romanului. Căci nimeni nu va tăgădui: abia născut, romanul românesc a atins o maturitate surprinzătoare și, dacă voiți, consolatoare. În zece ani, romancierii noștri au recuperat un veac pierdut. (...) Viitorul istoric literar va privi, cu uimire, abisul dintre anii dinaintea războiului, cu rubrica romanului deșartă, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
că a fi prieten al evreilor înseamnă a fi a priori pentru un anume stat. Și că n-ar fi trebuit să se lase niciodată copleșit de "mizerabilismul palestinian" și de "nerealismul profetic al biblistului". Lucru pe care el îl tăgăduiește, bineînțeles, dar suferința rămâne. Nu mai face parte din familie. E singur. Ce se spune la Paris, mă întreabă, despre mărturia lui, despre bilanțul vieții lui? Nu îndrăznesc să-i răspund: nu cine știe ce. Privirea lui insistentă, anxioasă și ușor umezită
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
instituția aceasta are atâtea înfățișări câți inițiați. În orice caz, el personal s-a putut convinge că la noi nu era nimic din asemenea alegații; din contra religia și Dumnezeu au fost în primul rând puse și onorate. Nu putem tăgădui asta; a arătat totuși că instituția ar fi o zădărnicie. Se poate și asta, ca toate cele omenești. Că asta ar fi constituit "o scădere" pentru scriitorul M. S. I-am răspuns că voi lămuri cândva această chestie. Pentru moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la Copenhaga, D. N. Ciotori, preciza că „Guvernul sovietic al Rusiei și al Republicii Ucraina sunt gata să discute cererile teritoriale și monetare ale guvernului român, în scop de a asigura pacea între aceste țări". Cu același prilej, Litvinov a tăgăduit zvonul ce s-a răspîndit în Italia că „aurul românesc ar fi fost pus în circulație de guvernul rusesc pentru nevoile lui comerciale". La 11 ianuarie 1921, în cursul negocierilor româno-sovietice de la Londra, delegații sovietici îl asigurau pe Ciotori „pe
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
energia și hărnicia coloniștilor români. O altă concluzie este că Ucraina n-a avut niciodată vreun drept asupra Basarabiei și n-a putut niciodata să-și exercite aici vreo influență și că, din contră, Moldova a exercitat o influență de netăgăduit asupra Podoliei, parte a Ucrainei, și că influența moldovenească a lăsat urme care se mențin și în zilele noastre. Neputând susține vreun drept istoric asupra Basarabiei, Nota menționată invocă un alt motiv și afirmă de mai multe ori că românii
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
nu încerce o reașezare a lucrurilor. Criticul se dovedește, aparent, un cititor impenitent. Dar criticul care nu știe să reașeze cuvintele la loc, până la poezie, până la țipătul care le-a generat, nu este convingător. Nici unul dintre criticii noștri nu poate tăgădui preocuparea pentru poezie "în intimitate", trebușoară ascunsă cu abilitate din complexul "maturității critice" în fața "copilăriei artei, a ingenuității creației". Alex Ștefănescu a scris poezie. Ioan Holban a scris poezie. Mircea A. Diaconu, la fel. Până și Al. Cistelecan a scris
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
treia, afișându-se în loje cu dansatoare ca Marilena Bodescu, căreia îi dete un auto german pentru a se duce la Brăila la înmormântarea surorii sale. Reîntors la Berlin și interpelat asupra purtării lui aici, nu numai că nu a tăgăduit, dar a spus în plină ședință la Reichstag: „Dacă începeți să cercetați viața privată a miniștrilor, nu veți mai găsi pe nimeni care să consimtă a ședea pe această bancă“. Ar fi putut scăpa cel puțin fațada într-o țară
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
văzut retezați și am numărat cercurile concentrice ale trunchiurilor, m-au trecut lacrimile, erau de 145 de ani“. Toate femeile erau rusoaice până în fundul inimii, credincioase educației ce primiră în instituțiile imperiale, vieții ce trăiseră în lumea rusă. Nu o tăgăduiau, erau nenorocite de schimbarea lucrurilor, dar se felicitau că rămăseseră în România, că scăpaseră cu viață și copiii lor nu fuseseră luați forțat în școlile bolșevice. Aveau o ură nespusă pentru revoluționarii ruși și parveniții basarabeni care făcuseră exproprierea. E
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
este dat în judecată, dar nu încă condamnat și că de s ar schimba soarta războiului el ar avea gloria, precum el va purta pedeapsa în caz contrariu, că ține să se stabilească oficial părerile, ca nimeni să nu poată tăgădui sau critica hotărârile luate. Nu era mai puțin adevărat că era o anomalie să consulte un om inculpat de o crimă politică. Se știa că Ionel și Iorga erau singurii contra schimbării ordinii succesiunii la tron și zdruncinarea creditului și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Ruginoasa, să constate lucrul și să-i spună impresia lui. Costache plecă chiar în seara aceea cu colonelul Roznovanu, care era mandatarul mamei. Găsi acolo pe Adela Moruzi, mama Mariei Cuza, și pe aceasta cu micul copil. Nu se poate tăgădui, îmi spuse, că fiul este al lui Ionel, seamănă într-un chip prea desăvârșit cu tipul familiei, dar nu cred un cuvânt din cele ce spun amândouă femeile și după ele repetă colonelul. Ele pretind că mama nu a avut
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în care practica chirurgia infantilă. Cu ocazia primului Congres Medical din România, a fost elogiată școala sa chirurgicală, care se distingea prin abordarea chirurgiei abdominale. Atunci, practica aceasta reprezenta, încă, o excepție. Personalitatea profesorului Russ-senior a conferit un prestigiu de netăgăduit Școlii de medicină de la Iași încă de la începuturile sale. Unul din colaboratorii săi (colonelul dr. Gavrilescu) oferă următoarele date cu privire la numărul operațiilor importante efectuate de marele chirurg: 99 de operații de hernie, 249 de amputații, 381 de dezarticulații, 194 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
necesitatea apărării istoriei și muncii naționale". În acest orizont al preocupărilor se înscrie și consecvența cu care a urmărit gazetarul Eminescu Chestiunea dunăreană, dar și conjunctura politică a proclamării regatului. Contribuția lui Eminescu în materie de politică externă este, de netăgăduit, majoră: "concepția sa se poate schematiza pe baza identificării și ordonării ideilor prin raportare la doctrina existentă în epocă, la demersurile și obiectivele majore pe care România le-a înfăptuit. Locul important pe care îl ocupă politica externă în publicistica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
căruia se derulează întregul parcurs analitic, în continuare, menit a demonstra tocmai valoarea artistică/literară intrinsecă acestei opere. Studiul lui Daniel Ciurel se deschide, firesc, printr-o contextualizare a publicisticii eminesciene, așa încât să se poată lesne defini originalitatea ei de netăgăduit, de altfel. Poetul este văzut și receptat ca un "reprezentant al generației postpașoptiste" el inaugurând în presa acelui moment "critica socială radicală", devenind astfel "fondatorul doctrinei naționale", "într-un veac prin excelență al națiunilor" și realizând "pentru prima dată un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ar fi avut loc; și mare trebuie să fie recunoștința noastră cătră acea generațiune de patrioți care n-au cruțat nimic în lupta lor aprigă pentru a ajunge la împlinirea visului secular a cinci milioane de români. Și dacă este netăgăduit că li se datorește o eternă recunoștință, apoi trebuie să spun cu regret că puțină grabă a pus generațiunea noastră de a și-o manifesta. Cum este posibil ca Alexandru Lahovari care a găsit totul de-a gata și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ascuns în dosul unui butoi dintr-o pivniță a răposatului Dimitrie Anghel. Liniștea odată restabilită, s-a procedat imediat la arestarea autorilor provocători ai acestei culpabile mișcări și astfel țara a fost cruțată de un dezastru fără seamăn. Nu voi tăgădui însă că represiunea a fost din cale afară de sângeroasă; că ar fi fost chip de a se cruța multe vieți; că, în loc de sângele vărsat inutil al atâtor oameni nerăspunzători moralicește, s-ar fi putut din vreme lua măsuri contra instigatorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ca unii ce totdeauna au șovăit când spre dreapta când spre stânga, totuși în ce privește activitatea lor literară nu cred să se găsească un om de bună-credință și în curent cu cele petrecute de la aparițiunea Convorbirilor și pănă astăzi, care să tăgăduiască această influență În cele 35 de volume ale Convorbirilor unde este consemnat capitalul intelectual al unei întregi generațiuni, sunt multe scrieri de valoare care vor rămânea ca modele de stil și de cugetare omenească în istoria literaturei noastre și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și... O! Doamne! ce văzui! în loc de înfricoșatul urs, văzui o veveriță mică și sprintenă care sărea de pe creangă pe creangă, se uita galeșă la mine și părea că se strică de râs de fiorii ce-mi dăduse. Iar eu nu tăgăduiesc că în acea clipă de strașnică emoție am simțit o nespusă bucurie, văzând că ursul s-a prefăcut în veveriță. În același moment sosiră și haitașii și goana se isprăvi. Mulțămit că am scăpat de cei trei urși care în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de la țară, unde parcă tot ai sta lungit, ne mai uitam la niște vechituri de litografii aninate în părete. Da' mâncarea nu venea. Trecuse acum o oară plină, de ni se lungise urechile și ne ghiorăiau măruntaiele. Însă nu pot tăgădui că în fundul cugetului nostru dădeam dreptate lui Manolucă, fiindcă de... la bucătărie nu se fierbe nici se frige așa cât ai bate din palme. În sfârșit, după două oare lungi, nesfârșit de lungi, ușa se deschise și baba se înfățoșază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Un admirabil povestitor (istoria se cere povestită!), cu atenție și înțelegere pentru cei din jur, cu energie și voință în a-și duce fapta la bun sfârșit; iată doar câteva din însușirile pe care oricine a cunonoscut-o nu le poate tăgădui; a fost un om care s-a distins în gradul cel mai înalt prin talent și hărnicie, oriunde a muncit, a dovedit cu prisosință că omul sfințește locul. În urmă-i au rămas roadele unei munci de câteva decenii săvârșite
In memoriam Maria Vrabie: Un om între oameni (1943- 2006). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1850]