6,861 matches
-
știe nimeni altcineva. Bărbatul nu părea să mai aibă nimic de adăugat. Dante era perplex. De prea multe ori ascultase prin taverne povestiri legendare și lipsite de temei. — Așadar, ai auzit vorbindu-se despre asta demult, pe timpul călătoriilor dumitale. Pe tărâmuri Îndepărtate, Îmi Închipui, reluă el cu un dram de ironie. Meșterul colorist Îl fixă În ochi. Nu, messer Durante. Am auzit vorbindu-se despre asta În orașul dumitale, nu demult, răspunse el cu asprime. Și nu era vorba doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu sunt un om de litere ca dumneata, messer Alighieri. Dar am văzut multe, peste mare, poate că mai multe decât sunt scrise În cărțile dumitale. Și multe altele le-am auzit povestite de la cei care s-au aventurat spre tărâmurile Indiei, urmând pașii marelui Alexandru. — Ce ți s-a povestit? — Că, acolo, unele popoare Își cinstesc zeii nu prin cuvinte sau prin cântece, ci prin mișcările trupului. Ei bine, messere, eu cred că Antilia, Într-un fel sau altul, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lumină. — Cu siguranță așa e. In interiore terrae erimus sicut deos. — Dumnezeu a despărțit lumina de Întuneric, pământul de ape! Și ne-a dat lumina și Pământul În stăpânire, populând tenebrele și apele cu creaturi monstruoase. Măruntaiele planetei nu sunt tărâmul făgăduinței, ci văgăuna lui Lucifer! exclamă poetul pe un ton mâniat. — Și unde, altminteri, s-ar fi putut refugia prințul Îngerilor, dacă nu În locul În care totul converge, unde maximă e forța? Exasperat, Dante se pregătea să obiecteze la acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
altă parte, nu suntem nici pe puntea unei galere, la arsenal ori pe plaje Îndepărtate, unde cineva s-ar putea gândi să te găsească pe dumneata, messer Venuiero. — Totuși, sub aceste bolți, există mai mulți coți de mare și de tărâmuri Îndepărtate decât ai putea crede dumneata. Dar Îmi Închipui că știi. Nu pari surprins să mă vezi. — Nu. Știam că ne vom Întâlni. Și poate că acesta e locul cel mai nimerit... Cum de m-ai bănuit pe mine? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lăsându-l să respire, iar apoi se ridică, făcând doi pași Înapoi. Ea Îi luă locul, aplecată peste trupul bărbatului, Îndoindu-se din genunchi cu o mișcare sinuoasă, asemenea unui șarpe. Priorul Își aminti ce Îi povestise un călător pe tărâmuri Îndepărtate despre dansul de dragoste al marilor cobre de peste mare, ce poate fi văzut În nopțile cu lună printre dunele deșertului. Antilia Îl acoperise pe Veniero cu mantia și Încerca să Îl readucă la viață printr-o cantilenă rostită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
adevăr, un fluviu, masa aceea de apă care se Întindea spre Apus, aparent nesfârșită. Pe hartă era Însemnat limpede malul celălalt, o cărare de pământuri, de insule și de golfuri ce mergea paralel cu țărmurile Europei și ale Africii. Un tărâm fără hotar, o insulă În formă de clepsidră: două mari mase legate Între ele printr-un istm. A cincea parte a lumii. In pentagono secretum mundi. Tărâmul către care se Îndrepta uriașul În mișcare. La Apus, În punctul către care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și de golfuri ce mergea paralel cu țărmurile Europei și ale Africii. Un tărâm fără hotar, o insulă În formă de clepsidră: două mari mase legate Între ele printr-un istm. A cincea parte a lumii. In pentagono secretum mundi. Tărâmul către care se Îndrepta uriașul În mișcare. La Apus, În punctul către care Îi convergea privirea. Acesta era secretul pe care meșterul din Como Încercase să Îl reveleze prin opera sa. Un alt continent, dincolo de ocean. Pământul aurului? Privirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Zeii nu au pășit niciodată pe pământ. Acolo nu există decât miraje. Pietre arse de soare și de flăcările asediilor. Numai urma unei științe străvechi, pe care comunitatea evreiască din Alexandria o păstrase. Fragmente de hărți. Indicații despre călătorii pe tărâmuri Îndepărtate. Mărturii pe care popoarele Egiptului le posedau. Pe Nil trebuia să se caute. Pentru asta s-au bătut templierii pentru Damietta dincolo de orice rațiune, inclusiv conducând la distrugere forțele creștine? — Da. Găsiseră deja În Cipru un portulan incomplet, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi adăpostit supraviețuitorii de pe Atlantida sau, după alți autori, ultimul refugiu al Cavalerilor Templieri, depozitul sacru al misterelor, al secretelor și al revelațiilor ce alcătuiesc tezaurul Înțelepciunii budiste, banca de date a tainicelor Învățături ale științelor oculte. Shambhala sau Agartha, tărâmul ascuns al celor nouăzeci și șase de regate Închipuind un lotus Înflorit peste care domnește Suveranul Lumii, Metatron, și unde oficiază regele-preot Kuli’Ka, al cărui palat de aur și nestemate Împodobește centrul capitalei fabulosului meleag. Derutantă, orice s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ba sta să explodeze sub presiunea neliniștii, ba intra În ralantiuri funcționale vecine cu nepăsarea inertă a omului părăsit de speranță. Între cele două stări de agregare interioară se plasau momentele tulburi În care mintea mi-o lua razna către tărâmurile normale lăsate dincolo de bariera arierantă a zidurilor subteranei. Imaginam prostește aceeași scenă cu distribuții schimbate: diverși cunoscuți cărora cineva le spunea ce pățisem și unde mă aflam și care reacționau stereotip În gama perplexității, a indignării și a revoltei. Încercasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Păsărelele s au apucat și ele de muncă și își fac cuiburi noi, frumoase și încăpătoare. Magia primăverii se simte peste tot... câtă iubire, câtă frumusețe este pretutindeni! Toată natura, toate viețuitoarele se bucură de magia primăverii! Cu toții sunt fericiți! Tărâmul acesta de poveste am vrea să fie tot anul, dar ne bucurăm că îl putem regăsi cu forțe noi an de an, primăvara!
Parfum şi culoare în suflet de floare. In: ANTOLOGIE:poezie by Talida Boboc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_659]
-
pute a hazna. Copiii i-au împărtășit imediat părerea, astfel că și-au reluat de îndată trista pribegie fără țintă, până când, într-un târziu, ajunseră la concluzia că singurul refugiu se afla în cel mai îndepărtat și pierdut colț din tărâmul Tenere - „Neunde“ - în graiul lor -, acolo unde nici măcar tuaregii nu îndrăzniseră să pătrundă. — O să căutăm un loc izolat și sigur unde să ne ascundem câțiva ani, așteptând să se schimbe guvernul sau să se stingă amintirea celor întâmplate. Bătrânii tribului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
parte din unul singur acum. Mi-e frică, moarte, unde mă duci? Tu îmi arăți tot ceea ce există, ducându-mă în mâna ta puternică și fără margini. Îmi răsucești spiritul spre necuprins, presărând cu el stelele și micile lumini de pe tărâmul închipuirii. Ele, luminile, sunt ființele celor care au trăit vreodată. Sunt atât de multe! Locul meu e lângă una dintre ele, mic, pentru că nu sunt cu nimic mai mult decât o luminiță albă. Numai că... nu sunt toate egale, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dacă cineva ar mai fi fost acolo, ar fi văzut trupurile celor doi prieteni scurgându-se prin crunta și incredibila melasă, moarte. Căzând lin, pe lângă mirabile clepsidre din carne albă, netedă, ale căror baze, titanice fiind, se aflau pe chiar tărâmul curții lui Aquarelin, stăpânul nuanțelor și servitorul morții, principele unui ținut pe care tinerii nu aveau să-l mai vadă niciodată. Dar ce-ar fi fost de văzut acolo? Lacul de Parfum, cea mai teribilă invenție din ultima decadă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să credem sau nu, dar, da, iată, bănuielile noastre se adeveresc, este vorba despre același băiat răsfățat toată copilăria cu prăjiturele. Destinul său s-a împlinit însă aproape în totalitate, iar acum privește mândru pe geam, din înălțimi, la minunatul tărâm de aburi pe care îl conduce: Ionescu Land. Deodată, din partea opusă celei în care ne aflăm, se aude un zgomot ciudat, ceva ca un piuit însoțit de un strănut de pisică și un icnet de femeie. Înciudat și nervos pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Am ascultat cu mare atenție și am privit peste tot în jur, în încercarea de a înțelege ce anume provoca sunetul acela perfect continuu, asemănător murmurului din piepturile și gâtlejurile a mii de războinici încurajându-se înaintea ultimei bătălii de pe tărâmul vieții, suscitând în același timp teroare în inimile dușmanilor aflați pe colinele din zare. Și iată că nestăvilita mea curiozitate a fost grabnic răsplătită. Cercetând încă o dată chipurile participanților la cenaclu, am înțeles, spre teribila mea groază, că ei erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
necugetat și absolut involuntar drept aprigă dorință. Și fiindcă tocmai acest el e cel care transformă orice dorință în realitate, dintotdeauna, iată că și intru în lumea spiritelor celor cândva vii și dragi ; grabnic îmi iau zborul din mine spre tărâmul acelui Hades și, deși ușor înfricoșat și mirat, nu e aceasta oare exact ce mi-am dorit? Dumnezeule, ce prăpăd simt deja că voi face cu prezența mea! Cât de nesăbuit pot fi să cred că nu voi deranja spiritele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Cât de nesăbuit pot fi să cred că nu voi deranja spiritele celor morți intrând viu printre ei, admirându-le ca într-un muzeu? Fie ca Domnul să aibă milă de sufletul meu, căci am păcătuit fără asemănare intrând pe tărâmurile acestea, iar acum deja am pătruns în lumea unde pentru a vedea, fiind viu, a trebuit să mor pentru totdeauna. Dar am să scap de nenorocirea asta, sunt mai mult ca sigur, știu asta, probabil pentru că steaua care m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-l fi atins întunericul odată cu dezvoltarea omenirii. Aș fi putut să fac atât de multe, atât de multe, cu darurile pe care le-aveam, aș fi putut poate chiar preface lumea cu-acele daruri pe care oamenii le primesc pe tărâmurile lor odată la atât de mulți ani, iar eu atât de puține am făcut... Dacă aș fi știut numai cât de multe se puteau face și cât de bune, dacă aș fi avut curajul, ah, numai dacă l-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cum să mă mai răscumpăr? Nicicum. Iată încontinuu ceea ce aud și cât de amarnic este, iar greșeala mea în ceea ce privește nesocotința a ceea ce era înăuntrul meu, crezând uneori că totul nu e decât o întâmplare, mi se pare acum, pe acest tărâm, pur și simplu de neînțeles, iar senzația aceasta de vinovăție mă urmărește precum cel mai crunt sentiment de deznădejde încercat de cineva. Dar unde să alerg să scap, unde să fug, sub ce văgăuni să mă ascund, ce speranță mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
acum, având în vedere că eu am fost însăși moartea pentru tine? Suflete bune și drepte, de judecata tăcerii voastre acuzatoare nu am să pot scăpa nicium. Cum să mai mor încă o dată, fugind de voi, din moment ce ăsta este ultimul tărâm? Ce este nebunia aceasta în mijlocul căreia am fost aruncați fără drept de apel? Înăuntrul neființei nu mai este nici un loc unde să te poți ascunde de cei față de care ai păcătuit. Dinăuntrul morții nu se poate fugi, nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mulți, printre care și al meu, târându-le în zonele întunecate ale acestor câmpii astrale în care plutesc, mortificându-le, ucigându-le, dând astfel un sens senzației cumplite de frică pe care o aduce presimțirea morții. Vaiere sfâșietoare spintecă aceste tărâmuri colosale, al căror judecător este atât de mare, încât îi poate fi simțită prezența pretutindeni, în orice clipă, peste tot și nicăieri. Teroarea abătută asupra celor de aici, înainte de a mă speria, mă intrigă. Ceva îmi scapă. Nu înțeleg și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
o obțin nevrând să-mi las pradă sufletul definitiv diavolului face ca întreaga întindere a acestor câmpiilor astrale să fie martora unei lupte fără precedent, care divide chiar lumea de dincolo, lăsând toate sufletele într-o înmărmurire neobișnuită pentru aceste tărâmuri. Trebuie să pot lupta cumva împotriva morții sufletului, trebuie... Dumnezeule, Tu, care mi-ai dat viață, fă cumva ca fărâma aceasta de credință și speranță să mă întoarcă printre cei vii! Fie ca aceste spasme turbate care se petrec numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mari decât ale celor mai crunți ucigași? Cum poate fi atât de bun? O, Doamne! În genunchi, în genunchi în fața acelui preot care-mi va fi alături când voi muri și care va merge lângă mine atunci când voi păși pe tărâmul de dincolo, aceasta este ceea ce trebuie să ispășesc acum. Dar voi trăi! Există oare mulțumire mai mare decât aceasta? În genunchi, asemeni poporului în care m-am născut, mă confesez acestui om de a cărui bunătate nemărginită mă umplu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
grele la care m-au supus soldații aceia ai întunericului și măcar atât mă mulțumește acum, faptul că am încercat, fie și pentru o clipă numai, mă gândesc, să mă războiesc cu necuprinsul stelelor și cu ființele nevăzute ale căror tărâmuri nu țin cont de nici o lege a fizicii... măcar atât cred că poate fi o realizare cât de mică, pentru că nu se poate chema om, îmi închipui, acela care nu a vrut măcar o dată, fie și în glumă, să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]