5,643 matches
-
au dansat încercând să le sugereze participanților problemele speciale și bogăția traiului în două culturi. Cunoscutul antropolog Theodore Roszak a continuat pe același ton, lansându-și teoria despre „intelectul rapsodic”. Rhapsodic intellect era cam același lucru cu tacit knowing („cunoaștere tacită”) a lui Michael Polanyi. Ambele desemnează fenomene și procese care adâncesc și extind cunoașterea, precum search for larger („căutarea nemărginirii”), deeper meanings („înțelesuri mai profunde”) ș.a. Despre acestea nu se mai auzise vorbindu-se în sobrele conferințe ale ASCD. Oricine
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care copilul le derivă din natura înconjurătoare, inclusiv din arhitectura școlară și conduitele educatorilor sau ale administratorilor 219. Leslie Owen Wilson a observat că definiția este vagă și a completat-o cu exemple. Hidden curriculum poate fi derivat din mesaje tacite induse copilului de organizarea școlară (de exemplu, orarul școlar) sau tipul de disciplină practicat. David Gardner menționa că învățările noastre simple sunt preluate din diversele ritualuri pe care le practicăm - de la cele din viața de familie la ritualuri ale vieții
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Comentarii ad Homeri Odyseean, Leipzig, 1825-1826, pp. 65 sqq, apud Buffière, op. cit., p. 593). Bibliografie selectivătc "Bibliografie selectivă" Această bibliografie conține numai lucrări semnificative pentru problematica și metamorfozele curriculumului modern, explicit. Am renunțat la lucrările referitoare la curricula implicite și tacite, plecând de la supoziția că ele prezintă mai puțin interes pentru specialistul contemporan. Referințele complete pot fi regăsite însă la sfârșitul fiecărui capitol de către oricine are dorința de a-și făuri o imagine exhaustivă asupra devenirii teoriei curriculumului ca știință. Abbs
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a convenit sau, în orice caz, nu ocupă un spațiu cu veleități de „stăpân”, egal proprietarilor de drept și de fapt. Contextul crea o psihologie specială, cu o mentalitate de „ocupant” protejat de stat (ba chiar, cel puțin în mod tacit, se știa că era sub oblăduirea a ceea ce începea să devină temuta Securitate). Evident, primii vizați să fie invadați (este cuvântul propriu) erau foștii proprietari ai caselor naționalizate (în 1950), care, dacă nu erau izgoniți în insalubrul subsol, erau cel
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cu autobuze turistice, fapt ce asigura și o anumită constanță a prezenței lor. Un muncitor tânăr care până pe la începutul anilor ’90 făcea naveta la Arad ne-a spus că „piața care există acum exista și înainte de 1989, cu acordul tacit al poliției” (G.B. - bărbat, 30 de ani). O altă posibilitate, legată, ca și cea dinainte, de contactul nemijlocit cu bunuri străine, era aceea a angajaților din Sântana care lucrau la Fabrica de Vagoane din Arad. Unii dintre ei au avut
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
numărul de ieșiri anuale, la timpul permis călătoriei sau cantitățile și la produsele ce puteau fi (a)duse, se poate conceptualiza un contract social între autorități și locuitorii angajați în micul trafic. El consta în răsplătirea autorităților pentru consensul lor tacit privitor la încălcarea limitărilor impuse de către stat. Răsplătirea era de două feluri: pentru indivizii din cadrul instituțiilor statului și pentru instituții. Câștigurile individuale, adică bacșișurile, erau, cu siguranță, un ingredient important al practicării micului trafic. Cei mai mulți oameni cu care am vorbit
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
una din primele lui producții lirice tipărite, la trei ani după debutul în „Ghimpele”. Apar, de asemenea, știri privind studiile universitare ale scriitorului, examenul de licență, întâii pași în magistratură, ca supleant la tribunalul din Hârșova. Mai publică aici I. C. Tacit, profesor din Brașov, și se retipăresc, din „Ghimpele”, poezii de N. Nicoleanu și o biografie a poetului, scrisă de G. Dem. Teodorescu, însoțite de un studiu al operei, care s-ar putea să-i aparțină lui Duiliu Zamfirescu. R.Z
PUTNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289072_a_290401]
-
Un articol de direcție, publicat în „Almanahul literar” de George Munteanu, descria astfel culpele raportabile la p.: „Formalismul, schematismul, idilismul - aceste piedici în calea dezvoltării poeziei noastre - își au rădăcinile nu numai în necunoașterea realităților actuale, ci și în subaprecierea tacită de către anumiți poeți a câștigurilor realizate în materie de creație de poeții clasici. Deși, datorită îndrumării înțelepte a partidului, bazate pe experiența sovietică, la noi nu și-au putut găsi loc manifestări nihiliste deschise față de zestrea culturală valabilă a trecutului
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
altfel, George Ranetti, care, după moartea prematură a lui Anton Bacalbașa, continuase să redacteze M.T., va opri apariția publicației pentru a trece în redacția noii serii a „Moftului român”, ce va fi inaugurată la 1 aprilie 1901. El recunoștea astfel, tacit, nu numai autoritatea în materie a lui Caragiale, dar și legătura existentă între cele două reviste umoristice, alcătuite, de fapt, de aceeași echipă redacțională (A. Bacalbașa, G. Ranetti, D. Teleor), căreia i se adăugau, după împrejurări, și alți colaboratori. G.
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
episcopul Grigorie al Nyssei (Sibiu, 1868). Din germană transpune, fără a o tipări, Încurcătura de August von Kotzebue, apoi, surprinzător în raport cu preocupările sale, Suferințele junelui Werter de Goethe (1842). Traduceri notabile, însoțite de prefețe, comentarii și note, sunt cele din Tacit, Suetoniu și Horațiu. O cultură națională, susține M., trebuie neapărat să aibă la bază clasicismul antic. Traduceri: Meditații religioase, I-II, Buzău, 1839-1840; Goethe, Suferințele junelui Werter, București, 1842; Thomas a Kempis, Urmare lui Iisus Hristos, București, 1845; Tacit, Viața
MUNTEANU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288293_a_289622]
-
din Tacit, Suetoniu și Horațiu. O cultură națională, susține M., trebuie neapărat să aibă la bază clasicismul antic. Traduceri: Meditații religioase, I-II, Buzău, 1839-1840; Goethe, Suferințele junelui Werter, București, 1842; Thomas a Kempis, Urmare lui Iisus Hristos, București, 1845; Tacit, Viața lui C.J. Agricola, Brașov, 1858, Germania sau Situațiunea, datinele și popoarele ei, Sibiu, 1864, Opurile lui..., postfață G. Barițiu, Sibiu, 1871; Suetoniu, Viața a XII imperatori, pref. trad., Brașov, 1867; Horațiu, Odele și epodele lui..., pref. trad., Iași, 1868
MUNTEANU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288293_a_289622]
-
Dacoromania”, „Preocupări literare”, „Anuarul Institutului de Studii Clasice” sau în reviste de cultură - „Convorbiri literare”, „Gând românesc”, „Revista română” ș.a. Cele mai multe au fost reunite în volumele Idile de Teocrit (1927), Eneida. Cartea a II-a de Vergiliu (1941), Germania lui Tacit (1943). Se adaugă studiile Sentimentul naturii în scrisorile lui Pliniu cel Tânăr (1927), Vergiliu și Teocrit (în volumul colectiv Viața și opera lui Publius Vergilius Maro, 1930), Horațiu (1936). După părăsirea forțată a catedrei, N. izbutește să-și reediteze o
NAUM-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
Vergiliu, Bucolice, București, 1922, Eneida. Cartea a II-a, București, 1941, Bucolice. Georgice, pref. G. Guțu, București, 1967 (în colaborare cu D. Murărașu), Eneida, pref. trad., Cluj-Napoca, 1979; Varia, București, 1926; Teocrit, Idile, introd. trad., București, 1927; ed. București, 1969; Tacit, Germania lui..., introd. trad., Sibiu, 1943; ed. (Despre originea și țara germanilor), pref. Nicolae Lascu, București, 1957; Ovidiu, Scrisori din exil, introd. Nicolae Lascu, București, 1957; ed. (Tristele. Ponticele), cu ilustrații de Mircia Dumitrescu, București, 1972; Lucrețiu, Poemul naturii, pref.
NAUM-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
clar”, 1928, 13-16; N. I. Herescu, „Izvoarele lui Catul în poema LXIV”, RC, 1929, 413-415; Iorga, Ist. lit. cont. (1986), II, 214; P. V. Haneș, „În amintirea lui Ioan Paul”, PL, 1936, 296-297; Predescu, Encicl., 587; D. M. Pippidi, „Germania lui Tacit”, RC, 1943, 93-94; G. Popa-Lisseanu, „Germania lui Tacit”, AAR, partea administrativă, 1943-1945, 546-547; Gh. Bulgăr, Publius Ovidius Naso, „Scrisori din exil”, VR, 1957, 9; H. Jacquier, Publius Ovidius Naso, „Scrisori din exil”, ST, 1957, 11; Eugeniu Sperantia, Lucrețiu, „Poemul naturii
NAUM-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
în poema LXIV”, RC, 1929, 413-415; Iorga, Ist. lit. cont. (1986), II, 214; P. V. Haneș, „În amintirea lui Ioan Paul”, PL, 1936, 296-297; Predescu, Encicl., 587; D. M. Pippidi, „Germania lui Tacit”, RC, 1943, 93-94; G. Popa-Lisseanu, „Germania lui Tacit”, AAR, partea administrativă, 1943-1945, 546-547; Gh. Bulgăr, Publius Ovidius Naso, „Scrisori din exil”, VR, 1957, 9; H. Jacquier, Publius Ovidius Naso, „Scrisori din exil”, ST, 1957, 11; Eugeniu Sperantia, Lucrețiu, „Poemul naturii”, ST, 1965, 11; Nicolae Lascu, Catul, „Poezii”, TR
NAUM-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
în 1933, ca asistent la Iași, devenind profesor în 1945. A funcționat și la Muzeul Național de Antichități, la Institutul de Arheologie, unde asigură funcția de director între 1971 și 1982. Este doctor al Universității din București (1932) cu teza Tacite et Tibère. Une contribution à l’étude du portrait dans l’historiographie latine, publicată în același an, iar mai târziu doctor honoris causa al universităților din Lyon și Geneva, membru corespondent (1963) și titular (1990), președinte al Secției de istorie
PIPPIDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
unul din marii critici ai tuturor timpurilor”. În ansamblu, scrierile lui P. demonstrează vocația sa enciclopedică spre completitudine, aspirația umanistă și universalistă de îmbrățișare a unor domenii înrudite, în vederea reconfigurării unei imagini - pe cât posibil - vaste asupra spiritualității lumii antice. SCRIERI: Tacite et Tibère. Une contribution à l’étude du portrait dans l’historiographie latine, București, 1932; Recherches sur le culte impérial, Paris-București, 1939; Formarea ideilor literare în Antichitate, București, 1944; ed. 2, București, 1972; Autour de Tibère, București, 1944; Contribuții la
PIPPIDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
str. 13 Decembrie 4. 8552. Stănescu Maria și Ion, 3 apartamente, Campu Lung str. Negru Vodă 126, Constantă, str. N. Bălcescu 11, str. Episcopul Ilarie 4. 8553. Tomescu Alexandru, 2 apartamente, București, Bd. Dacia 53, str. Precupeții Vechi 29. 8554. Tacit Ileana, 2 apartamente, București, str. Atena 3, str. N. Golescu 5. 8555. Trancu I. Ana, 2 apartamente, București, str. Hâia Lifschitz, 14 b. 8556. Vizanti Gheorghe, 2 apartamente, București, str. Aristide Briand 21 8557. Vlăsceanu Mihail, 2 apartamente, București, str.
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
ca parametru structural în explicația diferitelor fenomene sociale, reprezintă, de asemenea, o caracteristică definitorie, distinctivă a abordării sociologice marxiste. În ultimele decenii s-a dezvoltat o bogată literatură psihosociologică a întreprinderilor. Critica cea mai severă adusă acestei literaturi este presupoziția tacită că organizațiile productive se constituie într-un vid social. Nimic din marile procese structurale ce caracterizează societatea globală nu influențează evenimentele din cadrul întreprinderii. A devenit însă clar că nu putem înțelege logica interioară a proceselor psihosociale făcând abstracție de logica
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
suprasistem compus din persoane angajate într-un proces complex de competiție pentru statut social, putere, prestigiu, beneficii. Sunt situații în care deciziile organizaționale sunt luate în funcție de finalitățile întreprinderii, dar sunt situații în care, dimpotrivă, ele sunt dominate de rațiuni „ascunse”, „tacite”, izvorâte din lupta pentru poziție și putere a indivizilor și grupurilor. În acest din urmă caz, întreprinderea apare mai mult ca un suprasistem, indivizii cu finalitățile lor fiind forțele dinamice. Pentru ilustrarea necesității considerării și a acestei perspective în explicarea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a dinamicii colective, vor produce până la urmă prin acțiunea lor efecte macroscopice în concordanță cu această logică. Logica globală se manifestă prin acțiunea indivizilor care se orientează în mod conștient doar spre propriile lor interese. O asemenea soluție o găsim tacit destul de frecvent și în sociologia actuală. Să ne gândim la orientarea producției prin mecanismul pieței. În mod obișnuit găsim exprimată ideea că, deși fiecare producător este orientat spre maximizarea profitului său, prin jocul cererii și al ofertei, întreaga producție socială
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
capitaliste, punctele de vedere ale patronatului și ale muncitorilor sunt tot mai mult distinse cu grijă. În ultimele două decenii, în sociologia occidentală se poate remarca un proces de cristalizare progresivă a unei conștiințe critice vigilente față de tendințele de ideologizare tacită și manipulativă. Unul dintre rezultatele remarcabile ale revoltelor studențești din anul 1968 a fost declanșarea unei extrem de ascuțite critici ideologice a științelor sociale occidentale. Avertismentul a fost formulat. De atunci există o continuă reflexie critică în legătură cu diferitele tendințe de ideologizare
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o continuă reflexie critică în legătură cu diferitele tendințe de ideologizare ascunsă, nedeclarată a științelor sociale, de utilizare a lor de către grupurile și clasele sociale care dețin puterea. Aceasta nu înseamnă că sociologia occidentală este liberă de orice ideologie. Influențele ideologice necritice, tacite sunt puternice. În ce măsură sunt ele prezente și în ce măsură sunt limitate de intervenția mecanismelor orientate spre promovarea obiectivității este o stare înalt variabilă, fiind în funcție de o mulțime de condiții. Asumarea pluralității are o bază socială reală: opțiunea democratică. Caracterul distructiv, pe
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de faptul dacă aceasta este de natură să asigure sau nu elaborarea celor mai bune decizii. Dacă pentru acțiune perspectiva normativă este vitală, pentru științele social-umane, care încearcă să descrie și să explice comportamentul real, perspectiva descriptivă este crucială. Presupoziția tacită care stă la baza acestei indistincții este că ambele perspective se fundează pe același model de raționalitate. Din acest motiv, modelele normative sunt de regulă considerate a fi totodată și descriptive, fiind utilizate în explicarea și predicția comportamentului decizional real
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
prin mijloace extracognitive. Rezolvarea acestor două probleme nu este absolut separată, soluțiile lor interacționând. Teoriile deciziei, atât cele clasice, cât și cele actuale, își concentrează atenția asupra primei probleme. Cea de-a doua - tratarea incertitudinii în exces - este practic ignorată. Tacit, ea pare să fie considerată o problemă exterioară deciziei și deci nerelevantă pentru aceasta. În fapt, așa cum voi încerca să argumentez pe larg, ea este o parte organică a procesului, determinând într-o mare măsură desfășurarea acestuia. Două tipuri de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]