3,451 matches
-
plecat nervos, fără alt comentariu. La câteva zile, am reînnoit invitația mea pentru botez, dar am fost întâmpinată cu același refuz categoric. A doua zi m-a sunat băiatul nostru și mi-a zis că a primit un telefon de la taică-sau și că s-a plâns la el de ceea ce fac eu. Am avut o discuție foarte sinceră cu el și la final lam invitat și pe el la botez. Mi-a zis ca nu-mi promite, pentru ca este foarte
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Călărași Inginer Ion.V. Cristea. (1920 - 1996) O zicală românească, spune, că dacă n-ai văzut Arcul de Triumf, degeaba ai venit în București. Același lucru se poate spune și despre Oltenița. Nu lai cunoscut sau nu ai auzit de Taica, degeaba ai venit la Oltenița. Lăsând la o parte latura anecdotică, despre Taica, alias Ion. V. Cristea, se pot spune multe lucruri, unele la superlativ. Deși era cunoscut ca un om simplu, fără o pregătire intelectuală temeinică, acest om a
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3145]
-
n-ai văzut Arcul de Triumf, degeaba ai venit în București. Același lucru se poate spune și despre Oltenița. Nu lai cunoscut sau nu ai auzit de Taica, degeaba ai venit la Oltenița. Lăsând la o parte latura anecdotică, despre Taica, alias Ion. V. Cristea, se pot spune multe lucruri, unele la superlativ. Deși era cunoscut ca un om simplu, fără o pregătire intelectuală temeinică, acest om a făcut din Oltenița un oraș înfloritor, atât economic, dar și edilitar gospodăresc. Mai
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3145]
-
Cristea, se pot spune multe lucruri, unele la superlativ. Deși era cunoscut ca un om simplu, fără o pregătire intelectuală temeinică, acest om a făcut din Oltenița un oraș înfloritor, atât economic, dar și edilitar gospodăresc. Mai mult decât atât, Taica, s-a implicat și în activitățile sportive ale orașului. În perioada 1970 - 1985, echipa Șantierului Naval Oltenița lupta să promoveze în Divizia Națională, fiind aproape mereu pe primele locuri în Divizia B. Mai mult, în Oltenița era și o formație
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3145]
-
să vadă fiara. În mod sugestiv, fiul ce dorește să-și facă mama mândră este auzit doar de cea care va înlocui imaginea feminină în etapa viitoare, semn că vârsta anterioară a fost abolită complet: „Ia ieși, maică, ia ieși, taică,/ Să vezi maică, ce-ai scăldatu,/ Ce-ai scăldat, ce-ai d-umbăiat!/ Ți-am adus leu legatu,/ Viulez, nevătămat!/ Nimeni nu-l auzeară./ El avân’ d-o ibovnică,/ Ibomnica l-auzeară,/ Furca din brâu lepădară,/ Tare-afară mialerga-ră” (Lupșanu - Călărași). În basme
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ei de „palmares” al abilităților pescărești neputând fi ascunsă. Antofiță nu e inițiat în breaslă și comensualitatea nu se poate îndeplini. În plus, el aspiră la un vânat cu mult mai mare, cerut de altfel de viitoarea soție: „Și ea, taică, mi-a trimes/ Carte albă, slovă neagră,/ Ca să-i aduc/ Știucile/ Ca vacile,/ Morunii/ Ca biolii,/ Să-i aduc ca oile,/ Cu carnea nunta s-o nuntesc,/ Cu oase casa s-o zidesc,/ Cu coastele s-o-nlănțuiesc,/ Cu solzii s-o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
am întâlnit-o și în basme sub forma degetului mic retezat) este asociată ritualului culegerii și torsului: „Luni dimineața,/ Luai furchița/ Și secere-n brău./ Tare mă purtai,/ Dejetu-mi tăiei;/ Cursă sânge, cursă,/ Doru mă d-ajunsă,/ De maică, de taică,/ De frați de surori,/ Grădina cu flori” (Valea-deJos - Bihor). Despărțirea dureroasă de familie nu poate fi justificată decât de etapa izolării rituale, ceea ce ne convinge asupra valorii simbolice, a morții prefigurate prin sângerarea plăgii. Versul Tare mă purtai din cântecul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la porunca împăratului nouă cuptoare de pâine și bea nouăzeci de ardovele ca pentru a se pregăti cu resurse maxime pentru coborârea pe celălalt tărâm, a cărui contagiune poate fi nimicitoare. Obiectul căutării lui Gruicea este un pom atemporal, moștenit: „Taica-al meu, când a murit,/ Piste Marea Neagră-a avut/ Un pui de măr de argint./ Pe-o parte pârguit,/ Da pe-unambobocit,/ Pe-alălaltă a roșit./ Asta pui de merișor/ De păzât mi-l păzăște/ Vo trii zâne, fete mari”. Prima sugestie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vei afla nește oase de cal și căpățâna calului și apucă căpățina și dă cu ea de pământ de trei ori și zi: «Țio! Cal de hadă. Câinii carnea ți-o roadă, poartî-mă și pe mine cât ai purtat pe taica!»”. Localizarea precisă a hainelor și calului, ritualul de revigorare a pute¬rilor magice, retrase în craniul calului, precum și formula incantatorie conturează o conștiință specializată la nivel ritual, fără de care trecerea în nivelul superior nu este posibilă. Gestul indicat de a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
d-acolo o oglindă și vez’ ce este. Când a băgat mâna acolo, mă rog, ș-a luat oglinda calului, ce-a văzut? A văzut pă Mustață de Aur și Barbă de Mătase, moșu care i-a dat drumu de la taică-său din împărăție, era cu trei zâne lângă el” (Pătuleni - Dâmbovița). Funcția psihopompă a calului transformă trupul lui într-un mediu transparent al sacrului, de care nu se desparte nici când se află în contingent. Legătura permanentă cu lumea esențială
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Pandorei și că, de fapt, discuția abia începe. Ca să mă-ntorc la categorisiri și la ”ce e La dolce vita ?”, răspunsul cel mai adevărat este : un film de Fellini. (Știi poate anecdota aceea, spusă chiar de marele Federico, cum că taică-su voia să-l facă doctor, maică-sa preot, iar el a sfârșit prin a deveni un adjectiv : fellinian ?...) Altfel, sigur, categoriile astea ad-hoc în care sunt puse filme celebre sună infinit de comic ; îmi pare rău că nu am
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
evreu, sau spion. Poate că e un plagiator de duzină. Poate ține cu Băsescu. Sau cu Patriciu. Poate are afaceri necurate. Și dacă el personal nu pare să aibă defecte la vedere, poate că ceva nu era în regulă cu taică-său. Sau cu vreun frate. Sau cu prietenii. A te apropia de un text cu această mentalitate de anchetator e a deveni imun la orice formă de bucurie și a te abona, conștiincios, la hepatită cronică. Nu se poate frecventa
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
oarecare versuri umoristice ale lui Nae Orășanu, celalt un vechi cântec de mahala. Primul cântec descria orgiile bandelor electorale organizate de Popa Tache sub conservatori. Cântecul începea astfel: Popa Tache, und’ te duci Numa-n halat și papuci? Mă duc, taică-n mahalale Ca s-adun la haimanale, Zidărași și dulgherași Că sunt buni de ciomăgași. Popa Tache cântă Rezemat în bâtă, Bătăușii ține Isonul pe vine. Pe la Zece Mese, Păruieli mai dese, Pe la șapte Nuci, Bătăi cu măciuci. Junele Missir
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
pe lume ! Caierul mi-i pe sfârșite... Mâine, poate-și curmă firul, Și-ntre patru blăni de scânduri Să mă cheme cimitirul... Jale mi-i de voi mămucă, Și visez chiar și deșteaptă, Cum, pe-o margine de groapă, Bietul taică-tău m-așteaptă... Tu odorul mamei-n urmă Să te-aduni cu frații-acasă Și să-mparți agoniseala De pe urma mea rămasă: Lui Codrin să-i dai pământul De la Moară, și cu via; Vaca, și-un pogon din Luncă, Lui Mitruș să
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
târziu -, au înaintat ca prin brânză spre Nistru, dar au dat lupte grele la Tighina și la Țiganca. Mărturie stau, și astăzi, cimitirele pline de cruci (cimitire lăsate acum în paragină de basarabenii pro-ruși). De la Odesa, în primăvara lui 1942, taică-meu a venit într-o permisie de câteva zile, împreună cu moș Ion. Ascultam cu sufletul la gură cum își povesteau unul altuia, la un pahar de vin, cum au scăpat cu zile. Iadul pe pământ, bă! Trăgeau rușii din toate
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Am urcat apoi dealul acoperit de o pădure bătrână și am coborât de partea cealaltă a pantei, spre gara de la Băcești. Am așteptat automotorul ( un tren format doar din două vagoane, fără locomotivă) vreo jumătate de oră. În acest timp, taică-meu a încercat să-mi dea niște sfaturi. Bă copile, îmi zicea, să ai grijă de mă-ta, de ceilalți... ești doar cel mai mare. nu? Da, tată, spuneam. Și să ai grijă și de caii ăștea. Da, tată ! Vezi
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
sat? Sunt convins că la primărie se găsesc acte care să lămurească lucrurile. Și mai sunt convins că fiecare familie și-a dat obolul sângerosului război. În familia tatei au fost doi frați și două surori. Au rămas doar surorile. Taică-miu și unchiul - Nică Toloacă- au rămas undeva prin câmpiile nesfârșite ale Rusiei. Dar viața a mers înainte. Țin minte că în seara de Sfântul Vasile ( de revelion, cum se spune acum) colindam satul, din casă în casă, cu buhaiul
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
pe partea stângă cum intrai pe vălișoara aia a Bogdanei - cu fața la soare - iar cel al nostru pe dreapta. Tot întâmplarea, probabil, a făcut ca bunicii mei să primească loturile de pământ alăturate. Așa s-or fi cunoscut maică-mea cu taică-miu și s-au luat. Vorba vine. Pentru că și în sat, bunicii mei erau megieși. de o parte și de alta a drumului. În fine, cum surorile tale mai mari erau bune prietene cu surorile mai mici ale maică-mi
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
de care îmi aduc aminte este Puiul Tabacaru. Nu știu de ce, dar nu m-am prea împăcat cu el. Poate pentru faptul că făcea parte dintre târgoveți. Care, oricum, se cam țineau cu nasul pe sus. Puiul se fălea cu taică-său, care avea moară, numărându-se printre oamenii avuți ai Pungeștiului. Adevărul e că noi, cei din sat, nu ne prea duceam la moara lui, măcina mai bine, ziceam noi, moara lui Jak Marcopol. Evident că Puiul Tabacaru era un
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
pe domnul Boacă-legionarul că negustorii noștri evrei își potoleau setea cu sânge de biet român. Dimpotrivă, știu că atât noi cât și mulți dintre vecinii noștri luau marfă pe datorie, plătindu-le atunci când veneau banii, sau în natură, contra cereale. Taică-meu le era un fel de partener. Având căruță, cu cai, făcea săptămânal drumul Pungești-Vaslui și retur. Umplea căruța - până aproape de o mie de kilograme - cu produse agricole achiziționate de evrei ( grâu, porumb, floarea soarelui, ouă etc.) și se întorcea
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Îmi era un adevărat aghiotant. Nu se deslipea de mine nici mort. Deși contrastul dintre noi era ca de la cer la pământ. Nu-i plăcea cartea nici cât negru sub unghie. La ce bun, bre, îmi spunea. Uită-te la taică-miu. Dacă ai lua-o după carte, îi prost ca noaptea. Nu știe o buche. Se uită ca mâța la calendar dacă îi pui un ziar în fața ochilor. Și, cu toate acestea, se descurcă mai acătării decât ăl de al
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Grigoruță, săracul, a intrat în panică. s-a apropiat de rusnaci și a început să-i implore, cu lacrimi în ochi. Nu-l tăia, bădie ! Îl trăgea de rubașcă Grigoruță pe găliganul cu satârul în mână. Mă omoară ăl de taică-miu în bătaie dacă mă duc acasă fără Vasilică (ăsta era berbecul). Dă-i-l înapoi, bădie! Mă rog în genunchi. Să te ajute Dumnezeu s-ajungi cu bine la Berlin ! Nu știu dacă rusul înțelegea ceva din văicăreala lui
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Cela Zdrincu, parcă-parcă... era o târgoveață care, evident, se ținea cu nasul pe sus, o știu îmbrăcată frumos, curat și era frumușică. Mă înșel? Dacă mă gândesc bine, avea tot dreptul să ne privească oarecum de sus, pe noi, țăranii. Taică-său avea o cârciumă (unii îi spuneau restaurant) cu dever mare, lângă pod, aproape de primărie, și îi dădea mâna s-o țină ca în palmă. Dar, din câte am înțeles, dragă prietene de demult, ești mereu în contact cu, azi
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
aduceți așa o bucată de cârnaț la mine”. Copiii, când au văzut cârnațul, n-au mai auzit ce le-a spus părintele, dar le-a lăsat gura apă de poftă și cel mai mărișor a strigat „dă-mi-o mie taică părinte s-o mănânc eu cu Vasilica”. La auzul acestei rugăminți, părintele a pus bucata de cârnaț în lădița șaretei, a dat bici calului și a plecat la poarta casei vecinului lui Gruia unde a reluat dialogul”. Părintele Cristea Popescu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
largi concepții despre umanitar?" În fine, dineul se termină. Toată lumea iese pe palier. Fiul lor, Georges, a venit să-i ia cu Mazda decapotabilă, două locuri, practică pentru îndrăgostiți. Dar ei sunt trei. Propune să-l ducă mai întâi pe taică-său, pentru că liftul este deocamdată în pană, iar ea nu poate coborî pe scări. Așteptând să se repare liftul (de asta se ocupă doctorul Sinus), se așază pe o banchetă sprijinindu-se de perete. Timpul trece. Georges întârzie. Liftul reparat
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]