3,383 matches
-
Se crispează ușor. Nu. Iar se îndoiește de Germanicus. Suspină cu inima grea. Prostuța! N-ar trebui să-și facă atâta sânge rău pentru o poveste îngropată de mult. Germanicus e un tip fără personalitate, cum a fost și răposatu’ taică său, Drusus. Ușor de modelat dacă știi cum să-l iei. De aceea Augustus l-a pre ferat lui Tiberius. Nu-i ieșea niciodată din vorbă și se lăsa con dus cu docilitate. Claudius e exact pe dos. Îi seamănă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că nu va lăsa în urmă mai mult decât a primit. Și nu o zice doar ca să i facă în ciudă. Nu se poate dezbăra de mentalitatea lui de oportunist. E clar că se simte în continuare un parvenit, deși taică-său a fost un aristocrat al spiritului. Dar pentru Gallus superioritatea înseamnă să-i surclasezi pe ceilalți printr-o îmbogățire rapidă și cantitativă. Acestea sunt elementele care în mintea lui dau demnitate și prestanță unui bărbat. Dacă se poate face
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
numai bucurii și avantaje. Cum să mai prindă în sufletul lor sămânță învățămintele ei? Mai privește o dată în spate. Nu. Herius nu mai e în sală. S-a dus probabil să tăvălească vreo slujnică. Oftează din nou. Tot ideile lui taică-său. Îl pregătește pentru a îmbrăca toga virilă. Îl inițiază, zice el. Mâine-poimâine o să-l îndemne să umble cu efebi, ca să stârnească invidia ibovnicelor. Își aruncă ochii roată prin sală. Nici Aeserninus nu e aici, deși a promis solemn că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dă frâu liber lăcomiei. Ipocrita! Pretinde că vremea de dinaintea arhitecților și a constructorilor a fost fericită. De unde știe? Că doar n-a trăit niciodată într-un bordei din crengi dese, sprijinite pe furci înălțate de o parte și de alta. Taică-său, Marcus Agrippa, a luat cu japca de la exilați tot ce-a putut! Nu și-a câștigat averea doar prin meșteșugul armelor. Și nici bunicul ei, Pomponius Atticus, nu a muncit ogoarele. Dacă n-ar fi moștenitoarea unora dintre cei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și-a pus atâtea speranțe, îl dezamăgește profund. Scuipă plin de năduf pe jos, fără să-i pese de mozaicul somptuos. Nu e decât un copil crescut în puf, obosit de prea mult belșug. Oftează din greu. Deh! Feciorul lui taică-său. Dă din cap încruntat. N-are de ce să-și piardă timpul cu țâncul ăsta. Rolul pe care i l-a hărăzit soarta e altul. Menirea lui e să stârpească inovațiile nefaste introduse de Octavianus și să redea Senatului și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
frau darea legii. Normal. Ar fi un pericol nu numai pentru creditorii patronului, ci și pentru noi toți. Riscăm să ne trans formăm cu timpul într-un stat de liberți. Ridică ochii spre Libo. Da’ ce l-a apucat pe taică-tău să se joace așa de-a testa mentul? Avea mulți sclavi. Și nici unul dintre ei n-a intrat în altă casă decât atunci când îi trimitea el sau Scribonia, deoarece, după ce l a silit Augustus să divorțeze ca să-i ia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Gallus rânjește. Bine măcar că recunoaște. Își dă jos picioarele. Se duce spre Libo și-l apucă de mâini: — Hai! Calmează-te! rostește poruncitor. Scribonius geme și gesticulează frenetic în continuare: — Dacă nu l-aș fi eliberat ca un bou pe taică-său, sau l-aș fi lăsat să devină peregrin deditic... Gallus ia loc lângă el și grăiește încruntat: — Cei ce intră în categoria dediticilor nu pot primi nimic prin testament, întocmai ca orice peregrin, și prevalează opinia că nici ei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
financiar este cea mai bună dovadă a hărniciei și capacităților sale. Și o cauțiune pecuniară deloc neglijabilă în caz de pagube. De fapt, asta este singura deosebire între un sclav bun și unul rău. — După un timp, văzându-l destoinic, taica a adăugat și el ceva capital și au pornit împreună mai multe afaceri profitabile... — Parteneri deci? se forțează Asinius Gallus să râdă. — A încercat și cu alți sclavi de-ai noștri, mârâie a scuză Scri bonius. Dar în timp ce mulți dădeau
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
strâns cam vreo cinzeci de debitori și tot atâtea co răbii. — Da!? cască Gallus ochii mari. Tata a investit o mică parte, a mai pus și principele... Augustus deci! Cum altfel? — Iar Otacilius a lucrat pe mare împreună cu debitorii. — Adică taică-tău nu risca tot, ci numai o mică parte? face Gallus. Ingenios! — Da, răspunde Libo. În felul acesta, Otacilius a organizat o rețea de transport maritim între Alexandria și India, prin Marea Eritreii. Oftează. — Așa a ajuns Otacilius să reprezinte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ce caută Trio Fulcinius în târboseala asta? Că doar el e denunțătorul. Din prudență sau de frică, Flaccus doar a contrasemnat depoziția. — Și Trio? întreabă cu voce tare. — Ah, Trio! tresare Scribonius. Ricanează: — Asta te miră? Glasul sună a dispreț: — Taică-său e bijutier... E așadar interesat de comerțul cu perle și pietre prețioase din Est, cugetă în tăcere Gallus. Libo bate sacadat cu pumnul în tăblia patului ca să-i atragă atenția: — A ajuns șeful colegiului aurarilor! Se sufocă. Tușește. Scuipă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cum așa? se minunează Libo. Tovarășul lui rânjește arâtându-și caninii. — Cel puțin în privința companiei maritime... Scribonius Libo merge din mirare în mirare. — Da’... — Las-o cu da’, i-o taie scurt Gallus. Nu ziceai că a început cu debitorii lui taică-tău? Ce, a depus ăla, cum naiba îl chema, vreun capital? Scribonius înghite în sec de câteva ori ca să poată vorbi. În sfârșit, își poate manifesta recunoștința: — Zău că mi-ai luat o piatră de pe inimă, și așa sunt des
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tânărul o ia ostentativ înainte. Ajuns în dreptul unor scări, rămâne pe loc încurcat. Nu știe în ce parte să o apuce. Rufus îl ajunge din urmă, urcă treptele și cotește spre dreapta. Pusio îl urmează, pleoștit. Cum îl cheamă pe taică-tău? Se miră că-l aude oftând. Întoarce capul și-l întreabă părintește: — Ce e? Poate s-a supărat. — Glumeam și eu..., se scuză încurcat. Uriașul coboară pudic pleoapele. Peste o durere adâncă? se înmoaie Rufus. M-a adus aici
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
asprime. Cine te-a pus să-l înjunghii pe amorezul maică tii? rica nează cu dezgust Ganymedes. Adolescentul roșește: — Ne făcea familia de râs, bâiguie cu un sughiț. — Ei și? Nu era treaba ta. Trebuia să-l fi lăsat pe taică-tău să se descurce. Taica e țintuit la pat de ani buni, geme copilandrul. — Atunci puteai să privești lucrurile mai filozofic. Că doar nu-ți punea ție coarne. Și n-ai mai fi ajuns gladiator. Îl scuipă, cu dispreț, în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să-l înjunghii pe amorezul maică tii? rica nează cu dezgust Ganymedes. Adolescentul roșește: — Ne făcea familia de râs, bâiguie cu un sughiț. — Ei și? Nu era treaba ta. Trebuia să-l fi lăsat pe taică-tău să se descurce. Taica e țintuit la pat de ani buni, geme copilandrul. — Atunci puteai să privești lucrurile mai filozofic. Că doar nu-ți punea ție coarne. Și n-ai mai fi ajuns gladiator. Îl scuipă, cu dispreț, în obraz. — Caricatură de luptător! Nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de această trăsătură de caracter a lui Drusus și murmură pe la colțuri că nu e potrivită cu unul care într-o zi s-ar putea să moștenească imperiul. Degeaba îl ceartă. Vorbe aruncate în vânt. Îi răspunde râzând că el, taică-său, este cel posac, că lui îi e silă să vadă lume multă în jur, căci îi e teamă să nu fie comparat cu Augustus, care asistă la jocuri cu voioșie. Capul i-a alunecat în jos. Și-l ridică
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să le aduc mai întâi la urechile tale și ale împăratului și, numai după aceea, să cer ajutorul zeilor.“ Tiberius Nero ciocăne nervos cu degetele în tăblia mesei. Bine, bine, totuși de ce apelează la el, și nu se duce cu taică său de mână direct la Augustus? „Nu-mi voi părăsi sarcina și menirea de a întări familia ta împotriva dușmanilor“, continuă Seianus. „Voi trăi destul și prea destul dacă îmi voi petrece viața până la capăt în serviciul tău.“ Încruntat, Tiberius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
el, Herodes Agrippa murmură abătut: — Câți dintre cei de-aici n-ar pune cu dragă inimă umărul la anihilarea rasei noastre... Își mușcă consternat buzele și tace. Nu-i poate spune, dar știe de la Drusus că Aelius Seianus complotează împreună cu taică-său, Seius Strabo, și-l sfătuiesc pe principe să-i alunge pe toți evreii din Cetate și să-i mute cu forța în Sardinia, unde clima nesănătoasă și tâlharii locali le-ar veni repede de hac. De data aceasta, Germanicus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și adjutantu-și făcea griji din cauza focului de la bucătăria mea. A fost un drum tare ciudat. Asta se-ntâmpla când eram caporal la popotă. Rezervația indiană Încă o canoe fusese adusă la malul lacului. Cei doi indieni așteptau. Nick și cu taică-su se așezară la pupa bărcii, indienii o Împinseră În apă și unul din ei intră În ea ca să vâslească. Unchiul George stătea la pupa bărcii venite din sat. Indianul mai tânăr o Împinse și pe asta În apă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
amândoi ținutul, livada, dincolo de drum, peste câmpiile joase și pădurile de pe promontoriu, apoi lacul. Vântul bătea direct spre lac. Se vedeau valurile de-a lungul digului de zece mile. — Da’ știu că bate, zise Nick. — De trei zile bate-așa. — Taică-tu-i acasă? Întrebă Nick. — Nu. Și-a luat pușca și-a ieșit. Hai, intră. Nick intră-n casă. În cămin ardea un foc mare. Vântul urla. Bill Închise ușa. — Bem ceva? Se duse-n bucătărie și se-ntoarse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
te descalți, zise Bill. — N-am șosete-n picioare. Tu descalță-te și pune alea la uscat și-ți aduc niște șosete. Urcă la etaj și Nick Îl auzi prin tavan cum umblă. Deasupra era podul, și acolo dormeau Bill, taică-su și câteodată, Nick. În spatele podului era un șifonier. Mutaseră paturile de campanie ca să nu le ude ploaia și le acoperiseră cu niște prelate. Bill se-ntoarse cu o pereche de ciorapi groși din lână. — Nu mai e vremea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
deschis. — A, sigur. Zice că dacă te-apuci să deschizi sticle, sigur ajungi un bețiv. — Asta așa e. Era impresionat. Nu se gândise la asta până acum. Crezuse mereu că dacă bei singur, ajungi cu siguranță bețiv. — Ce mai face taică-tu? Întrebă respectuos. — Bine. Mai face pe nebunu’ câteodată. — E un tip grozav, spuse Nick. Își turnă apă-n pahar. Apa se amesteca Încet cu băutura. Era mai mult whisky decât apă. — Poți să bagi mâna-n foc pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Bine. Mai face pe nebunu’ câteodată. — E un tip grozav, spuse Nick. Își turnă apă-n pahar. Apa se amesteca Încet cu băutura. Era mai mult whisky decât apă. — Poți să bagi mâna-n foc pentru asta, spuse Bill. — Și taică-miu-i de treabă. Fii sigur de asta. — Cică n-a băut niciodată-n viața lui, spuse Nick ca și cum ar fi emis o idee demonstrată științific. — Păi, e doctor. Taică-miu-i zugrav. E-o diferență. — Oricum, el pierde, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să bagi mâna-n foc pentru asta, spuse Bill. — Și taică-miu-i de treabă. Fii sigur de asta. — Cică n-a băut niciodată-n viața lui, spuse Nick ca și cum ar fi emis o idee demonstrată științific. — Păi, e doctor. Taică-miu-i zugrav. E-o diferență. — Oricum, el pierde, spuse Nick Întristat. Η Nu s-ar zice. Totul se compensează. — Chiar și el zice că a pierdut o grămadă, se confesă Nick. — Ei, nici lu’ tata nu i-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
profund. — Mă duc s-aduc o buturugă din spate, spuse Nick. Cât se uitase-n foc, observase că-i cam pe ducă. Voia, de asemenea, s-arate nu numai că ținea la băutură, dar că rămânea același tip practic. Chiar dacă taică-su nu băuse niciodată, Bill n-o să-l Îmbete Înainte de a fi el Însuși beat. — Adu una mare de fag, spuse Bill. Și el era practic Într-un mod ostentativ. Nick se-ntoarse cu buștanul prin bucătărie și În trecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pentru Stratton? Probabil că ei i-ar plăcea asta. Nick nu-i răspunse. Băutura se evaporase și-l lăsase singur. Bill nu era acolo. El nu stătea În fața focului, și nici nu mergea mâine la pescuit cu Bill și cu taică-su, și nimic de genul ăsta. Nu era beat. Se dusese beția. Nu știa decât că odată o avusese pe Marjorie și acum o pierduse. Ea era dusă și el o gonise. Asta era tot ce conta. S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]