1,544 matches
-
și semințe. Toamna umpleau prăvăliile cu bostani copți. Pe toată rampa se scurgea un miros dulce, care aducea lucrătorii de la Regia de tutun în fața dughenelor. ' Pungașii își umpleau buzunarele goale de dimineață. Priveau de departe alvița. Liftele o întindeau pe tarabe după ce-și legau șorțurile. Întâi îi vedea Iani. - Țineți-vă, bre, că vin bandiții! striga el celorlalți în gura mare. Hahalerele abia se târau. Le era lene și căscau. Se întindea Sandu, Gheorghe își troznea degetele, Paraschiv fluiera cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Grecii mormăiau, pe sub mustățile lor mari, răspunsul. - Dați, mă, bună ziua Stăpînului! se înfuria Gheorghe din spate. - Lasă-i, Treanță, spunea moale starostele, și se întorcea iar spre ei: Merge marafetul? Negustorii, numai ochi. Acu-i acu! Paraschiv se lipea de tarabe. La el nu prea se uitau, că nu-l știau. Ceilalți se opreau alături. Pe urmă începea cearta. Ăl bătrân era cu muștarul sărit de cu noaptea. Se băga sub burțile lor. - Zi, faceți pe-ai dracului, nu ne blagosloviți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
negustori: - Da mai tăceți dracului, că se întoarce el odată și-o să vedeți voi! Iani își mângâia gușa și striga la prăvăliași: - Scoateți, bre, plăcintele afară, că nu are cine să le mai fure! Muierile aruncară cu roșii terciuite în tarabele lor. - Huo! Că voi sînteți mai pungași decât ei! Vindeți bostanul cu doi lei felia, nu vă e milă de omul sărac! Fir-ați ai morții cu neamul vostru! - Dar ce-aveți, bre? se mira Iani. Și strânse iar brînzoaicele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
punea cărbuni la subțiori, să beau sângele lui, oh... În noaptea aceea au dormit în groapă, și a doua zi, în zori, s-au dus la casa Didineir 276 În drum au trecut și pe la simigii. Piața, plină. Grecii, cu tarabele încărcate. Mirosea de departe a dovleac copt și a sămânță prăjită. Au grăbit pasul. Drept la Iani în prăvălie s-au înființat. - Bună ziua la negustori! a zis cel tânăr. Cațaonul înlemnise. Nici nu mai mișca. Codoșul își freca palmele cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
prăvălie s-au înființat. - Bună ziua la negustori! a zis cel tânăr. Cațaonul înlemnise. Nici nu mai mișca. Codoșul își freca palmele cu bucurie. - Ce mai faceți, bre? a întrebat negustorul, cu jumătate gură. - Bine, dar matale? Și i-au răsturnat taraba cu plăcinte. Grecul holbase ochii. - Să nu crîcnești! Credeai că ai scăpat de noi? - Bine, mă!... 1-a dojenit și Gheorghe cu vocea lui frumoasă. De ce nu ne-ai respectat, mă? Că eram în lume, aveam treabă cu comisarul... De ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la cel mai bun și mai ieftin restaurant cu specific sud-indian din Londra... În timp ce convoiul nostru de mașini trecea prin centrul comercial cu o parte din magazine închise, cu scânduri bătute peste vitrine, acum colonizat de o înșiruire înfloritoare de tarabe de piață, m-am uitat spre stânga, să văd dacă femeia asiatică ce predica la o masă din răchită sub copertina unei bănci irlandeze închise se află la locul ei. Da, era acolo. Accentul ei era la fel de greu de înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se vând mult mai scump decât la Fès. Pentru tranzacții, nu se folosește monedă bătută, ci bucăți de aur curat; pentru plățile mici se folosesc melcișori cauris, niște scoici provenind din Persia sau din India. Îmi petreceam zilele preumblându-mă printre tarabele din suk, vizitând moscheile, străduindu-mă să stau de vorbă cu orice persoană care știa câteva vorbe în arabă și notând uneori seara, în camera mea, cele observate, sub privirea admirativă a Hibei. Caravana noastră trebuia să rămână o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
femei, probabil cu câțiva ani mai tinere decât ea, care arătau ca niște turiste. Ar fi putut fugi la ele. Dar ce-ar fi urmat atunci? Acum Nabil o conducea pe niște alei care șerpuiau și se întortocheau, trecând pe lângă tarabe înțesate de tobe bongo acoperite cu piele, covoare groase, țesute, și suvenire de prost gust sculptate în lemn. Peste tot se perindau cupluri cu părul argintiu, zări chiar și o petrecere ambulantă de japonezi. Se pare că materialul informativ pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
între crăpăturile Zidului de Vest. O luară la stânga, intrând într-o măcelărie. Lui Maggie îi veni să verse când văzu raft după raft de carcase cu coastele expuse și carnea stacojie, însângerată. Zări un rând de capete de oaie pe taraba unui măcelar și își feri privirea doar ca să dea cu ochii de bălțile de sânge de animal de pe jos. A, am ajuns repede. Doar un minut mai e. Deodată intrară din nou în zona genților, poșetelor și suvenirelor de prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de umbrele venind dinspre capătul aproape nevăzut al acelei săli de librărie, nici nu îndrăzneam să mă avânt prea departe. Mă opream la primele rafturi, răsfoiam cărțile aflate la îndemână, mă bucuram de risipirea lor după legile unui hazard de tarabă și ezitam îndelung până la a mai face un pas în interiorul acela de umbre mirosind a motorină, a praf, a hârtie cu cerneluri amețitoare. Ani mulți, librăria aceea a fost o legătură tainică a mea cu lumea de dincolo de tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și umplut de apă în încălțări. Am cumpărat ziarul, cu gestul reflex din fiecare dimineață. Atunci am văzut că era datat joi. Nu înțelegeam. Ar fi trebuit să fie marți. M-am uitat și pe alte frontispicii ale gazetelor de pe tarabă. Toate erau datate joi. Nu înțelegeam ce se întâmplase. Dar, într-o fracțiune de secundă, m-a umplut o imensă frică. De fapt, nu frică. Panică de animal proiectat dintr-odată în ceva cu totul necunoscut. Vertiginos se perindau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pașii de aer după poticneala pașilor mei. Astăzi am văzut că s-a renovat „Spicul“. Vechea prăvălie de pâine, inaugurată prin 1954, care-și păstrase fizionomia timp de jumătate de veac. Pe dreapta, cum intrai, mezeluri și lactate, în față tarabele și rafturile cu pâine și pe stânga, în fund, sectorul de patiserie, cuptorul din care ieșeau continuu merdenele, ștrudele, cornișoare, triunghiuri și alte asemenea, cu laborantele frământând coca pe niște mese, în văzul clienților, cu uniformele lor albe, prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
târziuri de noapte, aproape asemeni lor. Un om necăjit, duhnind a băutură, fugind de cine știe ce necazuri și el, de rătăcea în inima nopților prin piețe, de nu-și găsea somnul, odihna sau împăcarea. Am trăit, alături de astfel de țărani, între tarabele lor, o noapte de nepovestit aproape. Pornisem spre Patriarhie, la slujba de Înviere. Mă înțelesesem să merg împreună cu T., apoi să venim la mine acasă și să petrecem prima dimineață de Paște împreună. Spre seară, mi-a telefonat că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în boală mahalaua. Gazolină! Carantină, zău! Sanepid și cloramină!“. Nu am rămas. Am plecat. Era deja târziu de-acum. Spre tramvai, treceam printr-o piață. Și am văzut ceea ce cu greu mi-aș fi închipuit că voi vedea vreodată. Pe tarabe, lumânări aprinse și, undeva lângă sifonărie, țăranii se strânseseră în jurul unuia bătrân care le citea psalmodiat dintr-o cărțulie slujba Învierii. Aprinseseră nu departe un butuc, năclad bun, cu foc mare, în care din când în când aruncau boabe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai mult bănuită, stinsă, izvorând ea însăși, temătoare, din ascunzișuri și cotloane de întuneric, din oboseli și pătimiri, ridicându-se abia atunci, chemată de buzele și răsuflarea orbului, spre lumina celor câtorva lumânări. Bastonul orbului, atârnat de o grindă deasupra tarabei, se legăna încet, nehotărât, părelnic, mișcat de șoptita cântare a bătrânului cu cărțulia jerpelită și a orbului cu muzicuța lui. Toiagul acela alb, lucind stins în zvâcnetele de lumină ale lumânărilor, părea că, atârnat de fir pogorât din cer, cadența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nebuniile altor ființe omenești de-a lungul vremii, începând cu civilizațiile dispărute ale lumii antice și ajungând până la primele luni ale secolului XXI. Dacă nu altceva, măcar speram să stârnesc hohote de râs. Nu doream să îmi pun sufletul pe tarabă sau să mă lansez în cine știe ce introspecții sumbre. Tonalitatea avea să fie una ca de farsă ușoară și unicul țel era acela de a-mi oferi un prilej de divertisment și de a-mi ocupa cât mai multe ceasuri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mai sus, dar cam tot de pe acolo provin. Cam asta este ceea ce au adunat bunicile și străbunicile noastre în tingirile lor de-a lungul celor cîteva secole de „jug otoman”. Au luat ce au găsit prin bătătură sau pe vreo tarabă de băcănie, au făcut focul cu chibrite sub ceaun, au pus totul pe o tavă pe care au așezat-o pe masa acoperită cu o mușama și au servit musaă firii în farfurii albe, poftindu-i să se înfrupte cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nociv pentru societate și sinucigaș pentru disciplinele menite să cunoască această societate - pentru etnologie în primul rînd. Ciobanul, xenofobia și economia de piață — Păi, cum adică nu faceți negustorie ? îl întreabă, mirat, A. pe cioban, stînd de partea cealaltă a tarabei. — Eu vînd produsele mele ! se revoltă acesta. — și atunci negustorie ce ar însemna ? — Negustorie înseamnă să iei de la altul și să vinzi pe piață, asta-i negustorie ! Eu am carnet de producător, eu nu sînt hoț din ăia... Acest fragment
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cunosc direct și personal de vreo doi-trei ani pe toți producătorii de la care am cumpărat. Nu știu însă dacă dumneavoastră puteți fi cu toții la fel de siguri. Cu cîteva zile înainte de sărbători, președintele Romalimenta a declarat, de pildă, că produsele comercializate la tarabe sub denumirea de „tradiționale” sînt de fapt cumpărate din piață și vândute de 2-3 ori mai scump, ne informează Mediafax. Și, din păcate, de multe ori cam așa stau lucrurile... Supărați în primul rînd ar trebui să fie consumatorii. Dar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
egoismului din noi. Am început să ne obișnuim cu arta refuzată de fior. Arta pur comercială atrofiază gândirea consumatorului. În surâsul trist al Giocondei există și semne al viitoarelor noastre alienări. Arta de consum profanează sensibilitatea umană. Avem cărți de tarabă, dar și cititori de același calibru. Și în artă mai obosesc grinzile. Artistul - un biet pălmaș sub steagul ferfenițit al absolutului. Poezia autentică operează pe cord deschis. Marii scriitori știu să aducă în raft partea invizibilă a lumii. Destinul cărților
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
asorteze mămăliga cu șampania. În artă și prieteniile sunt tensionate concurențial. Când citesc o capodoperă simt cum curge textul direct în biografia mea. Cei care au revoluționat arta nu s - au sfiit să facă naveta între ridicol și sublim. Pe taraba cu ridichi era scris : azi nu avem poeme. Marele scriitor devine treptat un foarte mic cititor. Ce scriu postmodernii e tot mămăligă, dar făcută în tavă de cozonaci. Poezia actuală a devenit un soi de logaritm cu ușoare evaziuni estetice
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
propune să schimbe lumea este un rebut, o blasfemie. Debutanților le stă bine și când intră cu praștia în Olimp. Șansa talentului e să fie fecundat de o credință. Din luxoasele librării de altă dată, cartea a fost exilată pe tarabe. Când se apropie de pisc, arta devine rugăciune. Parcă prea mult sifon toarnă criticii contemporani în creațiile lor. Unii și - au consumat geniul modelând o oală, ori cioplind un fluier. Relația scriitor - critic seamănă uneori cu cea dintre copac și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cap să se ocupe de cocotieri, cot la cot cu băștinașii? M-am arătat dispusă să-i vând șapca, la preț de tablou, eram pregătită să-i ofer chiar și un autograf, ca bonus, pe jerpelitura aceea cumpărată de pe o tarabă de doi bani, dar n-a ținut figura. A insistat să-mi facă o "vizită oficială" la "Frații Grimm", dar iar l-am tratat cu refuz, explicându-i că este prea mic spațiul pentru a le găzdui și pe nelipsitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Nottingham High Street. Agitația, trecerea portarilor și a curierilor, i-aduse o clipă În minte piața de gâște din Turcia și se agăță de amintirea acestei piețe, Încercă să și-o Înfiripe În minte, să pună cărămizile și să instaleze tarabele, până când aceasta avu tot atâta realitate ca și peronul spălat de ploaia rece ori semnalele luminoase ce se tot schimbau. Apoi bărbatul i se adresă și ea se văzu obligată să revină din lumea ei ascunsă și să afișeze o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
către zori, găsi o soluție. De dimineață se duse la piața de legume fructe. Umblă printre femeile care vindeau ardei, și iuți și grași, până când crezu că a găsit ce căuta. Se destăinui, pe cât putu mai cu rușine, lipovencei cu taraba plină de ardei și, alături, cu mulți saci umpluți cu același fel de marfă. știi să alegi ardeii iuți, dintre toți cei pe care-i ai aici? Da. Am nevoie de o pungă de ardei, numai foarte iuți. Da. Se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]