5,159 matches
-
lemn. La parter are o pivniță, o magazie și un hambar. La etaj în centru se află salonul din care pornesc circular celelalte camere, care au jos dușumea și tavanul din lemn sculptat. Prima cameră cu vedere spre mare are tavanul de lemn cu romburi lucrate din stinghii, perdele țesute în război și reprezintă principalele ocupații ale Nessebarului: pescuitul, viticultura și vinăritul. Aici sunt expuse unelte de pescuit, amfore, ploști, căldărușe de aramă, lanternă, felinar. Salonul central are tavanul din lemn
NESSEBAR, UN CUIB DE PIATRĂ IN MARE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347108_a_348437]
-
mare are tavanul de lemn cu romburi lucrate din stinghii, perdele țesute în război și reprezintă principalele ocupații ale Nessebarului: pescuitul, viticultura și vinăritul. Aici sunt expuse unelte de pescuit, amfore, ploști, căldărușe de aramă, lanternă, felinar. Salonul central are tavanul din lemn sculptat, cu ornament sub forma unei stele mari. Vizitatorii pot admira câteva obiecte specifice stilului de viață urban din epocă: o măsuță cu față de masă croșetată, rochii de damă foarte elegante de la începutul secolului al XX-lea, cană
NESSEBAR, UN CUIB DE PIATRĂ IN MARE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347108_a_348437]
-
de burtă, de pește, țuică și vin ale căror denumiri le știu în limba română. Ne reține atenția, în mod deosebit, restaurantul „Aquamarin”, un adevărat muzeu de etnografie, construit în stilul caselor tradiționale bulgărești, cu pereți groși, de piatră, cu tavan cu grinzi, cu icoane pe pereți, cu sobă și cișmea din care apa curge neîncetat, perdele, carpete, velințe țesute în război pe fond roșu, fețe de masă pe fond roșu, cu dungi divers colorate: alb, negru, verde, bleu, portocaliu. De
NESSEBAR, UN CUIB DE PIATRĂ IN MARE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347108_a_348437]
-
boturile umede în vînt și Arthemis Incordeazặ violă care se tînguie Animalul rănit răsuflă respira agonizează Culcat pe un pat de frunze uscate Care foșnesc, aburii moi îi dilata nările Organista apasă tragic pedalele Un bocet profund se sparge în tavanul catedralei Harpa dublă strălucește sub degetele tandre Care par a mîngîia gîtul fragil al clepsidrei Ghitara mare își sărbătorește argintia ei sonoritate Plînge, geme, respira pentru ultima oară Susurul suav al flautului piccolo vine de niciunde Sparge trompeta cămașă ranitặ
CRISTINA LILA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357086_a_358415]
-
acestea, deși la început a râs când m-a auzit. Noaptea am visat că am fost iar la biserică, eram singură înăuntru și crescusem așa de mare că puteam să mă uit afară pe geamurile înalte. Capul îmi ajungea până în tavanul pictat cu stele, ori parcă nu mai era tavan, ci cerul înstelat deasupra mea. M-am jucat acolo cu stelele și cu sfinții care coborâseră de pe pereți și deveniseră mari ca mine. Când m-am săturat de joc am vrut
INOCENŢA COPILULUI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357100_a_358429]
-
auzit. Noaptea am visat că am fost iar la biserică, eram singură înăuntru și crescusem așa de mare că puteam să mă uit afară pe geamurile înalte. Capul îmi ajungea până în tavanul pictat cu stele, ori parcă nu mai era tavan, ci cerul înstelat deasupra mea. M-am jucat acolo cu stelele și cu sfinții care coborâseră de pe pereți și deveniseră mari ca mine. Când m-am săturat de joc am vrut să plec acasă, dar n-am mai putut ieși
INOCENŢA COPILULUI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357100_a_358429]
-
de timp și de praf, cu care strâns la piept, fugeam la tataie să-mi povestească istoria lui. Mamaie mă certa, îi era teamă să nu cad de pe scara făcută de tataie din araci vechi și noduroși, dar și pentru tavanele ei, care erau din grinzi mari, rotunde, vopsite în maron. În camerele din față, “de la drum”, nu aveam voie. Erau camerele de “tinere”, tot cu paturi lungi și înguste, tot cu grinzi în loc de tavan și tot cu ștergare pe pereți
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
vechi și noduroși, dar și pentru tavanele ei, care erau din grinzi mari, rotunde, vopsite în maron. În camerele din față, “de la drum”, nu aveam voie. Erau camerele de “tinere”, tot cu paturi lungi și înguste, tot cu grinzi în loc de tavan și tot cu ștergare pe pereți. Aici nu mai era nici soba și nici plita. În camera de la “drum”, în fața ferestrei, era o fața de masă plină de trandafiri cusuți cu ață portocalie, care îți atrăgeau atenția imediat ce pășeai în
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
îți atrăgeau atenția imediat ce pășeai în cameră. Hainele de “tinere” le țineau într-un șifonier cu două uși de care tataie era foarte mândru, fiind printre puținii din sat care nu-și atârnau hainele de cuiele bătute în grinda de la tavan. În interior, pe una dintre uși era lipită o oglindă. Nu era netedă, dar oricum era oglindă mare în casă, în fața căreia, în ascuns, câmd găseam ușa deschisă, încercam să o imit pe mamaie sau cel mai adesea pe tataie
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
zor în ceaunul cu mămăligă și îi povestea mamaiei scena petrecută la prima oră cu Orfana. Și mulțumit că “Dumnezeu îl ferise de o mare nenorocire în ziua aceea” își ridica din când în când privirea în sus, ca și cum în tavanul bucătăriei ar fi existat salvarea lui. -Tataie, să nu fii supărată pentru rochie! Am să-i dau Mariei un pol să-ți cumpere material să-ți coasă alta! mi-a spus fericit când m-a văzut că intram așa de
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
ținea agățată într-un cui la grindă. Tăticu vorbea cu paharul în mână. Eu îl priveam pe tataie care se îngălbenea. Au ciocnit paharele și tăticu l-a tras pe tataie lângă el pe pat. Aburul mămăligii se ridica până în tavan. Mamaie a mărit flama lămpii, iar tăticu și-a dus paharul la gură. Deodată tataie l-a întrebat ce face mami și când venea. Tăticu a sorbit din pahar și-a trecut palma peste buze și i-a spus: -Venim
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
vizitatorului, ai ocazia să vezi “Cameră junglei” cu un mobilier de lemn în forme mai ciudate, dar extreme de originale; un scaun uriaș, rotund care după spusele ghidului era favoritul Priscillei Presley, soția lui Elvis, si ca o altă ciudățenie: tavanul, ca și pereții și podeaua prezintă aceeași mocheta verde! Ciudat, nu?! Dar se pare că muzica lui Elvis sună mai frumos în această cameră tocmai datorită acestui artificiu care îmbunătățea acustică camerei. Elvis era atât de atașat de casă să
CAUTANDU-L PE ELVIS... de MARA CIRCIU în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357324_a_358653]
-
adevărat colț de rai, ale cărui binefaceri pot fi doar trăite. Casa Stăreției, datând de pe vremea lui Zosim schimonahul este o construcție impunătoare, pe două niveluri, cu pereți exteriori din piatră și cărămidă, iar cei interiori din grădele de nuiele, tavanele fiind consolidate cu bârne masive de stejar. Aici, schimonahul, a organizat, începând cu 1665, o școală de grămătici cu durata de 4 ani. Învățământul fiind gratuit, iar preotul „Gheorghe ot Văleni”, originar din Transilvania, slujitor al acestui sfânt altar, se
FEREASTRĂ CATRE SUFLETELE NOASTRE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357838_a_359167]
-
Ediția nr. 500 din 14 mai 2012 Toate Articolele Autorului mă las robit de liniște-n odaie și mă cufund de voie în lectură aleg ținuturi unde-și petrecură conchistadorii vremea în războaie un țârâit de greieri noaptea cură din tavane amintind a ploaie și lucrurile împrejurul meu se-nmoaie intrând aievea în literatură această investiție aparte și susurând duios ca o vioară recordurile lumii le doboară prin gestul simplu de-a lua o carte pe care o citești și o
MĂ LAS ROBIT de ION UNTARU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357882_a_359211]
-
să exprim teama, groaza, și durerea acestor copiii care, s-au trezit în noapte anesteziați aproape de fumul înnecăcios și Dumnezeu a fost bun cu ei pentru că, exact ce mama a reușit să scoată din ghearele focului ultimii doi copii, acoperșul, tavanul s-a prăbușit peste ...ce mai rămăsese din casă...Acum își duc zilele de azi pe mâine... PS. Iar tatăl? Ieri, preotul penitenciarului ne spunea că...nu se poate vorbi cu el. A primi vestea ca un trăznet și...parcă
MAMI...MAMI...PÎRRRRR.... de MIHAI ENEA în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357873_a_359202]
-
să exprim teama, groaza, și durerea acestor copiii care, s-au trezit în noapte anesteziați aproape de fumul înnecăcios și Dumnezeu a fost bun cu ei pentru că, exact ce mama a reușit să scoată din ghearele focului ultimii doi copii, acoperșul, tavanul s-a prăbușit peste ...ce mai rămăsese din casă...Acum își duc zilele de azi pe mâine...PS. Iar tatăl? Ieri, preotul penitenciarului ne spunea că...nu se poate vorbi cu el. A primi vestea ca un trăznet și...parcă
MAMI...MAMI...PÎRRRRR.... de MIHAI ENEA în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357873_a_359202]
-
vii care fac trecerea dintre floră și faună. - Este sau nu este omul ființa perfectă, ființa cea mai apropiată de creatorul ei? - Aici răspunsul este categoric negativ. Până și firava muscă este infinit mai perfecționată decât omul. Poate „ateriza” pe tavan, ceea ce omul nu va reuși niciodată chiar dacă prin absurd ar învăța să zboare cu forțe proprii. Apoi omul este una din încercările făcute de natură potrivit legii hazardului care a generat „inteligența” sa. Inteligența este o măsură benefică concretizată în
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
AM IUBIT-O Am iubit-o în orașul cu ochi de caldarâm, mai visa pe furiș, pe sternul nopții luna, mai treceau păsările către alt tărâm, mai cădeau pe gânduri stelele, una câte una. Am iubit-o în orașul cu tavan de toamnă, mai tușea aerul la subțioara copacilor, mai alerga strada cu glezne de doamnă, mai cânta la chitară autoportretul frunzelor. Am iubit-o în orașul putrezit într-un gând, mai șchiopăta vântul printre sâni de sărut, mai zornăiam pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
mai mult AM IUBIT-OAm iubit-o în orașul cu ochi de caldarâm,mai visa pe furiș, pe sternul nopții luna,mai treceau păsările către alt tărâm,mai cădeau pe gânduri stelele, una câte una.Am iubit-o în orașul cu tavan de toamnă,mai tușea aerul la subțioara copacilor,mai alerga strada cu glezne de doamnă,mai cânta la chitară autoportretul frunzelor.Am iubit-o în orașul putrezit într-un gând,mai șchiopăta vântul printre sâni de sărut,mai zornăiam pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
mișcat încet capul în semn de aprobare și a ieșit tăcută din încăpere. Nu l-a văzut pe Andrei, rămas încremenit dincolo de tocul ușii după ce ascultase întreaga discuție, privind-o compătimitor. S-a trântit pe pat cu ochii țintă la tavan și a rămas cu brațele ridicate, având palmele desfăcute a rugă, preț de câteva minute... Pe holul central al impunătoarei clădiri, în timp ce se îndrepta spre secretariat, Adriana l-a întâlnit pe Sergiu, unul din asistenții universitari de la Științe penale. A
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
am spus că la cumpăna dintre ani... - Hei Adriana, te-am strigat de trei ori și nu auzi! Ce-i cu tine, fetițo? Mă îngrijorezi, a murmurat Pavel apropiindu-se de pat și privindu-i întrebător ochii deschiși ațintiți în tavan. Băieții pleacă și vor să-și ia rămas bun! ... După două luni Adriana era deja obosită de activitățile ce i le punea în sarcină patronul. Nu de munca specifică juristului, cât de alte treburi pe care trebuia să le rezolve
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
pe pereți erau lipite poze cu pieisaje de prin Caraibe, pline de soare și de culoare și de cocotieri, mașini luxoase pe capotele cărora se tîrau ca lipitorile niște purtătoare de țîțe bronzate, imagini cu scări interioare, baruri cochete și tavane susținute cu grinzi de lemn și cîteva naturi moarte decupate cu mare atenție - pentru că fără artă nu putem trăi, dobitoace proaste ce sînteți, le explica ea, iar sexul își are și el implicațiile lui în deformarea plastică a cotidianului. Atîta
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
egoist din partea lui, dar nu mai avea ce să facă. Aștepta să se descarce în ea, să-și ia blugii și să fugă unde o vedea cu ochii. Și în clipa aia un gîndac negru, imens, i-a căzut din tavan pe burtă și ea a urlat de oroare, de silă, de dezgust și de umilință. Auzind-o, băiatul s-a excitat și a început să tremure, dar ea l-a împins cît colo și sperma lui a țîșnit neputincioasă pe
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
geam, ca să-l scoale pe nenorocitul acela beat, care nici măcar nu realiza cu cine stă de vorbă ... Subofițerul a discutat ceva prin stație și l-a urcat pe paznicul-portar în mașina poliției. Căpitanul intrase în încăpere și aprinsese neonul din tavan. Cămăruța era puternic scăldată în lumină. Pe biroul jegos, acoperit cu ziare, era un catastif imens în care erau trecute ieșirile și intrările mașinilor, cel puțin după rubricile tipărite cu culoare neagră. Căpitanul pusese dosarul deschis pe birou lîngă el
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
și uite-l domnule se dă mare de parcă ar fi meritul lui da' nici cu tat'su nu mi-e nici un pic de jenă că se-ncurcase cu Aldelina, mama lu' Adelina, merchandiseara asta care cică să-și pună ăștia tavane false că am auzit-o eu pe la cinci, parcă ieri, auzi, Alunică, ieri am fost noi doi ... . cum, mă, se înfuriase dom' colonel, pentru că Alunică îl contrazisese, cum, nenorocitule, ai și uitat că am mers eu cu tine la taica
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]