1,549 matches
-
este mai marxistă decît a gingașului poet Șt. O. Iosif, sau a lui G. Coșbuc, de ce proza lui Brătescu-Voinești, Gib Mihăescu sau Liviu Rebreanu este diferită ca conținut ideologic de proza dtale". Autorul lui Nicolae Iorga creionează în Tudor Arghezi: tejgheaua cuvintelor un portret intelectual puțin onorant pentru poetul "cuvintelor potrivite". Așa cum de altfel atenționează undeva: " Orice pamfletar exagerează, este în natura genului să accentueze deformat trăsăturile caracterului, să întrebuințeze culori tari", și, trebuie să recunoaștem, procedează în consecință. Despre pamfletele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mă-ta să fie ! îl înjură Pribeagu. Cam toți bărbații din bar se ridică nervoși pentru a-i pune la punct pe cei trei nebuni care îi luaseră apărarea. Ceilalți, speriați de scandal, își iau tălpășița. Barmanul se ascunde sub tejgheaua barului. Gândind că nu e timp de taclale și de strategii sofisticate, iar dacă nu acționează rapid o pot încasa zdravăn, Cristi trage imediat scaunul de sub el și-l aruncă spre gașca rămasă, de vreo șase- șapte bătăuși. În scurtul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
toate încheieturile și rugându-se să se termine mai repede. — Hai să-l luăm p-ăla mare, pe scandalagiu, țipă unul, cu gând să-i sucească gâtul lui Ionel. Dar când să se apropie de bar și să sară peste tejghea, se trezesc că vin spre ei tot felul. Cristi și Pribeagu încep să arunce ca nebunii spre inamici cu ce le vine la mână, cu pahare, halbe goale, cu sticle, cu farfurii. Zeci de obiecte se duc și se sparg
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sa, trage tare de la guler și scoate o bucată sănătoasă de material, pe care îl și vâră într-o sticlă de vodcă, tot pe jumătate plină. O leagă iar la cap, îi dă foc cu bricheta și o aruncă peste tejghea, de data aceasta având un impact și mai puternic. — Futu-vă morții de cretini ! se aude un zbieret puternic al unuia probabil lovit în plin. Aaa ! — Hai, mă, pe ei ! Că dau așa toată ziua până ne fac ciurucuri ! Și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aude un zbieret puternic al unuia probabil lovit în plin. Aaa ! — Hai, mă, pe ei ! Că dau așa toată ziua până ne fac ciurucuri ! Și cum fumul se ridică iar în bar, nemaivăzându-se nimic clar, cei trei prieteni sar tejgheaua și, prinzându-se puternic de mâini, cu capetele înainte, de parcă ar fi fost niște bivoli, o iau spre ieșire cu toată viteza, gata să dărâme orice le-ar fi ieșit în cale. Însă nu le iese nimic. Schilodiți de a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
uit că am iubit, să uit de-a ei chemare. Celebre în acei ani au fost și : Garoafa ce mi am pus la butonieră, Plâng trei corzi de balalaică, Să-mi dai batista ta ca amintire, Ai adormit, crâșmare, la tejghea, Într-o prăvălioară undeva, Povestea unui pierde-vară sau Să pui ca semn o floare la fereastră. Din păcate însă, timpurile și gusturile publicului chiar încep să se schimbe dramatic, compozitorii de tangouri fiind tot mai puțini, iar oricât de suave
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un espresso aburit și lăptos, iar stafia bâigui mersi în timp ce Marta se deplasă în direcția extractorului de suc Waring și începu să stoarcă portocale. Epuizată, stafia se zgâia la oalele de cupru care atârnau de cârligele unui raft de deasupra tejghelei din mijlocul bucătăriei, sorbindu-și mohorât cafeaua în timp ce își muta privirea asupra unui exemplar din Daily Variety care stătea deasupra unui teanc ce includea The New York Times, secțiunea Calendar din The Los Angeles Times și Hollywood Reporter. Auzind voci sus, la etaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am dreptate, însă privit de pe terasa de la Sacré-Coeur, Parisul seamănă cu Roma imperială. VASILE GÂRNEȚ: Comerț „artistic” în Montmartre. Trei prețuri pentru o halbă de bere în același local: 12 franci, dacă o bei stând pe unul dintre scaunele de la tejghea, cu fața spre bar, ignorând spectacolul străzii; 25 de franci, dacă alegi să te așezi la o masă, având posibilitatea să tragi cu ochiul și pe fereastră; 52 de franci, dacă savurezi berea sub o umbrelă la o măsuță pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
proiecție. Unii au reușit să se aghezmuiască binișor. Noroc că hotelul la care vom fi cazați e la câțiva pași de Bibliotecă... La Astron Suite-Hotel - uriaș, supermodern - primim, fiecare, nu câte o cameră, ci un adevărat apartament: sufragerie cu bar, tejghea și chincetă; dormitor; lavoar; baie... Mi se pare o risipă incredibilă, dar cum să protestezi față de asemenea condiții, mai ales că nu știm ce surprize ne așteaptă pe traseul nostru în Europa de Est, în Rusia. Un lucru e cert: Dortmundul va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Hoinărind așa, fără vreun țel anume, din purul dezinteres al exploratorului, dăm peste o piață cu diverse țarcuri aglomerate: mese, pavilioane, gherete, sugerând o... serbare campestră într-un mediu urban. Totul e curat, bine organizat, o geometrie impecabilă. Băieții de la tejghele - probabil studenți care mai câștigă un ban în vacanță, angajându-se în activități sezoniere, ca la noi, pe litoral - sunt rapizi, poartă haine multicolore, își strigă comenzile, par foarte prevenitori cu clienții. Nu avem mărci germane și încercăm să cumpăram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
are miros, în vreme ce lumea oamenilor de rând miroase, așa ca a noastră de sub Vechiul Regim, cu canalele de scurgere pe mijlocul străzii. Adăugați carcasele de oi legănându-se în cârlige, gunoaiele descompunându-se la soare, minigrătarele improvizate, trotuarele folosite ca tejghele, și aveți tot secolul al XIV-lea în nări. Această duhoare are drept compensație complexul olfactiv agreabil. Tămâia e contraponderea mirosului de urină. Iasomia, santalul, scorțișoara, floarea de portocal, șofranul, măghiranul, mărarul: toate nuanțele de efluvii. Cu ochii rămași frustrați
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
gest, el continuă să-și îndrăgească tovarășii și tot la ei se gândește mai întâi. Familia. Tribul care i-a ținut de cald toată viața. Atâtea amintiri, atâtea fapte de arme împreună, atâtea gustări frugale și halbe de bere pe tejghea, așa ceva nu se șterge din memorie, ba chiar capătă o coloratură romantică mai târziu. Și, mai ales, el nu suportă să fie considerat un trădător. Își tot repetă: "Mă vor înțelege. Sunt de-al lor. Am dreptate". Numai că ei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Moșoc foarte bun cântăreț bisericesc. A învățat dăscălia a cântat la Școala de cântări bisericești a strălucitului profesor Neculai Barcan din Piatra Neamț, unde se ducea și tata meu când făcea armată, în timpul liber. Am împrumutat bani, dar mi-am cumpărat tejghea și gealăe 34 ca să fac stupi. Și în timpul liber și mai ales iarna când îs nopțile mari, lucram. Și în vara lui 1908 prin luna August 22, m-am dus cu tata la Boboești din com. Pipirig jud. Neamț. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
pe spate. - Ce-are gagiul ăsta? - Un pistol-mitralieră și vreo treiș’ cinci de drame de morfină. - Morfina pot s-o plasez imediat, dar cu pistolul-mitralieră s-ar putea să dureze ceva. Doi agenți au intrat și s-au aplecat peste tejghea, vorbind cu barmanul. Jack a dat din cap spre ei. - Garda. Să facem cîțiva pași. L-am urmat afară. A ieșit pe ușă Întors Într-o parte. - Te duc la cineva care-o să vrea morfina, a zis. Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Așa că Mike Își petrecea cel puțin jumătate din timp la bulău pe Insulă, efectuînd cele cinci luni și douăș’nouă de zile pentru dat cu jula. În seara asta Herman se dăduse pe „nemb” și capul Îi tot cădea pe tejghea. Whitey tropăia În sus și-n jos de-a lungul barului după cineva să-i facă cinste. Băieții din bar stăteau imobili și Încordați, strîngînd paharele În mîini și vîrÎndu-și iute restul În buzunare. L-am auzit pe Whitey
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mare. Eram cuprins de o furie isterică, deși, dacă stau să mă gîndesc, nu pot să-nțeleg cu precizie de ce anume. Am coborît din taxi, am făcut cîțiva pași pe stradă și-am intrat În bar. Tipul stătea sprijinit de tejghea, cu spatele și umerii slabi strînși În sacoul gri. S-a-ntors spre mine cu o față lipsită de expresie. - Ieși afară În fața mea! am zis. - De ce, Bill? a-ntrebat. - Dă-i drumu’! Mișcă! Am scos revolverul de la centură, armîndu-l În timp ce-l scoteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
s În timpul zilei și la Ship Ahoy seara. Lola’s nu era tocmai un bar. Era un local mic unde se servea bere și sucuri. În stînga ușii, cum intrai, era o cutie plină cu bere, sucuri și gheață. O tejghea cu scaune din tuburi metalice, acoperite cu piele galbenă, lăcuită, se-ntindea pe o latură a Încăperii pînă la tonomat. Mesele erau aliniate pe peretele opus barului. Scaunele rămăseseră demult fără capetele de cauciuc de la picioare și scoteau un sunet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
trebuit să ne îmbete de mirosul lor. La parter era barul, mesele erau deja aranjate, lipite cap la cap, acoperite cu fețe de masă alb cu roșu. Totul era aranjat cu grijă și bun gust, creând o atmosferă primitoare. De după tejgheaua barului, o femeie bine clădită cu un zâmbet pe colțul gurii, ne privea pe rând urându-ne un călduros ,,bun venit”. Cabana avea două etaje și spre surprinderea noastră eram singurii ei musafiri. Fiecare am putut opta pentru ce etaj
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
din urmă în conștiință". Într-o altă categorie a imaginarului, aceea a capcanelor speculare, este plasată postuma Cum negustorii din Constantinopol, datând din 1874, poiesis-ului i se atașează "o natură de adaos", arta poetică transformându-se "într-o fabulă a tejghelei dintr-un bazar oriental". Pentru Eminescu, zice Călin Teutișan, "ideea de discurs poetic" este văzută ca "obiect de negoț" și "vine, firesc, din propensiunea către ironie și ludic". Un amplu capitol este consacrat universurilor descentrate, "Lumea pierdută". Aici se vorbește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de la noi îi cere unei farmaciste buline. Farmacista vrea să vadă rețeta, dar moșul fie că n-aude, fie că se preface că-i surd. Ridică vocea, de parcă femeia e tare de ureche: „Buline, buline de piept“. Pe ușa din spatele tejghelei apare încă o farmacistă, în timp ce pe ușa de la stradă intră o babă. Între cei doi bătrâni sunt câteva deosebiri de condiție. Cândva, moșul a fost un domn. Costumul e ponosit rău, nici pantofii nu-s noi, însă poartă cravată, prinsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mă gândeam la ea, moartea mă tot căutase încă mai înainte s-o facă Statul cu amenințările lui funeste. Mă căuta acolo unde sfârșea pământul învelit al orașului. Pândea la hotarele orașului, care erau poate și hotarele copilăriei mele: pe tejghelele de beton ale pieței de zarzavaturi, acolo unde niște muntence bătrâne vindeau piersici amărui cu perișorul cenușiu, cât nuca de mici. Fructele semănau cu pielea de pe obrajii lor - niște babornițe de piersici. Moartea pândea în parcuri când frunzele foarte tinere
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la croitoreasă, la cizmar ori la brutar, la farmacie. Intru, dau bună ziua, spun ce doresc, vânzătorii mă servesc și-mi spun cât costă - și-apoi, mai înghițind o gură chioară de aer: „De unde veniți?“. Cât durează să pun banii pe tejghea și să-mi iau restul, le răspund: „Din România“. Firește că până s-ajungem aici a mai trebuit să schimb cu ei cele două-trei vorbe necesare despre pantof ori rochie, despre ce vreau și ce nu - așadar, până ca ei
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
care Nu dă pe tine nici un ban." (Cântec sârbesc) Mai mult ca sigur că primul vers al cântecului a fost greșit înțeles de către patron, acesta considerând pe nedrept! că interpretul solicită o bere neavând nici un ban, așa că a ieșit de la tejghea și l-a scos în stradă pe nefericitul interpret, fără prea multe menajamente, care, ambițios și fiind convins de talentul său, a continuat cu elan creator interpretarea, sub ramurile primului salcâm primitor și înțelegător. Acest fiasco nu l-a descurajat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fusese proiectată în ecranul televizorului, se aplatizase și se lipise de el ca o rozetă cu multe raze. Numai masca era neclintită. Am fugit jos în stradă. Lângă blocul nostru era un restaurant cu autoservire, iar chelnerițele, care stăteau în spatele tejghelei, purtau halate albe. Când am coborât, prima imagine care mi s-a înfățișat a fost un șir de femei în alb, cu bonete albe, îngenuncheate în stradă, care se închinau și-și făceau întruna cruce. Pentru o fracțiune de secundă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de-a lungul pardesiului și un vârtej de vânt mi-l luă și mi-l ridică spre cer. Urmărind zborul revistei peste câmpul moscovit, se modelă chipul lui Mimi, nenorocita de la recepția hotelului Lido, cea care îmi păstra revista sub tejghea, eu promițându-i la întoarcerea de la Moscova, o noapte lungă la Monj; am încercat să reiau rugăciunea, dar îmi apăru roșcata de la Difuzarea Presei din Strada Doamnei (Doamne, iartă-mă!), cea care mă trădase, ea oricum fiind frigidă, dându-mi
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]