64,222 matches
-
substanțiale postfețe -una pentru fiecare dintre seriile de prelegeri, cursurile universitare devin astfel tratat solid. Tema e cuprinzătoare pînă la intimidare și/sau suspiciune: teoriile de reprezentare ale percepției și relația dintre corp și gîndire văzută din perspectiva așa-numitelor teorii de identificare. De fapt, The Threefold Cord este o reflecție pe tema stadiului actual al filozofiei: principala preocupare a lui Putnam este aceea de a depista erori, ticuri de gîndire, drumuri care nu duc nicăieri, superstiții moștenite cu secole în
Vechi dileme, noi răspunsuri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16742_a_18067]
-
ar fi trebuit să folosesc chiar majuscule...)? Empiriștii și idealiștii vor sări deopotrivă ca arși la auzul unei asemenea întrebări, afirmînd sau negînd vehement. Dar se referă ei la același lucru, folosind termeni precum "realitate", "adevăr" sau "obiectiv"? Pornind de la teoriile lui J.L. Austin și ale lui William James, Putnam propune abandonarea vocabularului existent, un fel de cutie a Pandorei mai curînd decît instrument onest de lucru, și lansează un nou concept: acela de "realism natural". Conform acestui concept de realism
Vechi dileme, noi răspunsuri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16742_a_18067]
-
timp după apariția cărții, Jerry Fodor a publicat o cronică iritată peste măsură în "London Review of Books", o revistă mai academică, mai specializată decît echivalentele ei mai faimoase, TLS și New York Review of Books. Ne-am aștepta ca o teorie precum cea propusă de Putnam să fie agreată în primul rînd de lingviști. Însă lingvistica actuală nu este cea de odinioară. Dimpotrivă, teoreticieni precum Fodor și alții pun studiul limbii în slujba unei discipline cu aură de religie deja în
Vechi dileme, noi răspunsuri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16742_a_18067]
-
ale obiectelor percepute. Dacă am în față un pian (exemplul lui Fodor), voi percepe acest obiect ca fiind într-adevăr un pian ca urmare a unui lanț cauzal de reprezentări mentale a ceea ce văd în fața ochilor (formă, culoare, dimensiuni etc.). Teorii din domeniul fizicii și medicinii susțin o asemenea abordare, aducînd dovezi științifice referitoare la felul în care se formează imaginile pe retină și felul în care creierul procesează informația. Prin reprezentare mentală cognitiviștii se referă la mecanismele creierului, aruncînd în
Vechi dileme, noi răspunsuri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16742_a_18067]
-
element de bază, uman... Animale domestice descinse și ele din fabule țărănești. Credința este simplă, naivă, la îndemâna tuturor, ca pentru un regim politic ce nu s-a născut încă niciodată în lumea dominată mai curând de dogme, principii abstracte și teorii libertare... Calc stânjenit, cu luare aminte, pe nisipul colorat ce acoperă aici trotuarele, în loc de praf. Este aceeași materie prelucrată, întinsă cu mistria, alcătuind însăși plămada din care este făcută faimoasa catedrală a lui Gaudi. Totul, realizat în joacă, nu serios
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
autor duce la inventarea unei anumite "tehnici de lucru" reglată de practică, care poate deveni un punct de sprijin pentru traducător. Dacă am înțeles eu bine, fiecare mare autor impune o altă "tehnică" și, într-un anume fel, o altă "teorie" a traducerii. în palmaresul dvs. de traducător aveți autori atît de diferiți... Da, da, într-adevăr sînt niște tehnici. Sigur că sînt niște principii de bază pe care le regăsim. Deja am dezvoltat puțin ideea asta. Altfel de tehnică și
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
Pécuchet mai are ceva, are niște ironii, foarte, foarte fine și care pot să-ți scape. Ele trebuie redate cu aceeași discreție, finețe. Totul ține de limbă, de limbaj. într-adevăr în funcție de fiecare autor ne construim o tehnică și o teorie foarte specifică. Cred că ați răspuns și la întrebarea care ar fi urmat și anume dacă există texte rebele la inventarea unei asemenea tehnici. Da, da. Eu cred că există și e una dintre ideile mele obsedante, pentru că, de exemplu
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
preferințelor pentru Ion Iliescu. Acesta ar fi candidatul oamenilor săraci. În prezent, peste jumătate din populația României trăiește în sărăcie, cu un nivel de viață mai scăzut decît în 1996, cînd PDSR-ul și dl Iliescu au pierdut alegerile. Dacă teoria d-lui Năstase ar fi întrutotul adevărată, Ion Iliescu ar trebui să aibă suficienți suporteri încît să cîștige alegerile din primul tur. Dar nu-i are și, potrivit acelorași sondaje de opinie, candidatul PDSR-ului ar cîștiga acum mai puține
Ce mai zic sondajele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16760_a_18085]
-
și de limpezire care nu trebuie nicidecum ignorat. Pe de altă parte, e semnificativ că o carte cum să se face ecoul acelui curent foarte puternic în mediile mai sus-amintite, intitulat - atât de sugestiv - behaviorism (ori, în traducere neaoșă, comportamentalism). Teoria formulată pentru prima oară în 1925 de către psihologul J.B. Watson se cristalizează în jurul ideii că "activitatea psihică poate fi definită în termeni de date comportamentale" (Antony Flew, Dicționar de filozofie și logică, trad. D. Stoianovici, Humanitas, 1996). În acest cadru
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
de înțeles, în primul rând lui Erich Fromm, falsificarea premiselor doctrinei freudiste (de unde și un sens peiorativ pentru denumirea echivalentă de "revizionism neofreudian"), încurajarea "dezvoltării individualității" printr-o adaptare frustrantă și mutilatoare, conformistă, la cadrul social și politic existent (contrar teoriei critice a societății), în locul clasicei exigențe de întărire a eului în raporturile sale cu sinele și cu supraeul. Din păcate, cartea lui Miller, deși confirmă prin informație și prin nuanțe oportune pregătirea și experiența clinică a autorului, cedează încă din
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
pe urmele unei Nikita din serialul omonim, are de-a face inclusiv cu o avocată purtând o mască ce-o întinerește cu vreo douăzeci de ani și pe care o scoate trăgând-o peste cap. Ca să nu mai zic de teoriile conspiraționiste, cu avocate criminale, bisexuale și foarte corupte care învârt lumea și securiști infiltrați de mulți ani în închisori ca să-i omoare pe opozanții regimului, unul dintre aceștia dovedindu-se chiar tatăl ucigașului de profesie. E de la sine înțeles că
Misterele literaturii de trei parale by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16782_a_18107]
-
avut parte de modele ale rezistenței de tipul celor de care s-au bucurat ungurii, polonezii, cehii, procesul înnoirii s-a blocat într-o "problemă de cadre, a materialului uman de-o anumită calitate, în absența căruia cele mai nobile teorii au sfîrșit în promiscuitatea "aplicării". Așa e pe cale de a fi compromisă azi, în Republica Moldova, ideea de democrație, capitalism, societate deschisă". Dar "omul nou" se manifestă și în forme mai puțin agresive, în superficialitatea, inerția, disponibilitatea la factorii negativi pe
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
novatoare, se erijează în autorul prefeței, lăsînd publicul să creadă că volumul în sine ar aparține filosofului în viață, personaj continuînd de fapt tradiția lui Moses Herzog. Idee nuanțată cu ocazia apariției romanului Ravelstein: "Fiindcă o persoană care construiește o teorie erudită, pentru orice situație, cu o singură variabilă și profund fantastică, despre motivul pentru care lumea se descompune este exact genul de personaj căruia Bellow i-a dedicat întreaga sa carieră". (Louis Menand, Bloom's Gift, "The New York Review of
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
Fără nici un fel de orgolii sau ambiții, Constantin Cubleșan nu încearcă să impună o nouă perspectivă asupra operei lui Caragiale, nu își asumă riscul de a formula un punct de vedere personal, ci se mulțumește să treacă în revistă, conștiincios, teoriile altora. De altfel autorul își precizează încă de la început intențiile: "Strădania mea a fost tocmai aceea de a inventaria, pe cât mi-a stat în putință cu maximă obiectivitate, aceste demersuri critice ale istoriografiei noastre actuale, ca într-o veritabilă agendă
Din nou Caragiale... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16800_a_18125]
-
care sînt reperele contiguității și unității între persoane-stagiu nesimultane. Odată stabilite asemenea repere putem ști ce anume ține laolaltă mai multe persoane-stagiu așa încît ele să formeze un singur individ. Dificultățile metodologice cu care se confruntă adepții acestei abordări, numită teoria reidentificării (reidentific o persoană-stagiu ca fiind contiguă și/sau egală cu cea de dinaintea ei) provin din însăși ambiguitatea conceptelor folosite. Cît trebuie să dureze un stadiu pentru a putea stabili că avem de-a face cu o persoană-stagiu: un minut
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
religiei sau chiar teologi, preocupați prin urmare de problema învierii, a vieții de după moarte, a justiției divine, care nu poate atinge decît făpturi "recuperate" cumva. Meritul lui Raymond Martin, deloc mărunt, este de a restabili o legătură explicită între o teorie a identității și viziunea pe care o avem asupra morții. Ființa umană nu e capabilă de reprezentări autentice ale propriei sale limite, spune Thomas Nagel, un alt nume des invocat de Martin. Moartea este anularea unui orizont infinit de posibilități
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
găinii care-a făcut un ou, simțim nevoia să luăm părtași la trăirile noastre intime tot restul umanității! O formă de pornografie e și obsesia jurnaliștilor de a crea probleme acolo unde ele există doar în mintea lor înfierbântată de teorii naționaliste. Ca întotdeauna, "Adevărul" excelează la acest capitol. Nu trece zi în care vameșii adevărului de la Casa Scânteii să nu atragă atenția asupra "pericolului maghiar". în stil pompieristic, bine deprins din cenaclul lui Păunescu, un titlu sună astfel: "Românii din
România la ora vibratocrației biruitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16816_a_18141]
-
Stalin boala predominantă pare să fi fost mai degrabă paranoia cam ca și la Ceaușescu) - sau poate că Wagner scria acea muzică sublimă și sacră tocmai pentru a compensa enorma sa bestialitate? Arthur Koestler a dezvoltat în această privință o teorie sui-generis, total neștiințifică: avem cu toții, spunea el (poate metaforic), un creier dublu. Datorită unui decalaj al evoluției, nu s-au dezvoltat amîndouă la fel: primul, cel din față, de mici dimensiuni, ar reprezenta creierul gîndirii raționale și al umanității; celălalt
Lecția lui George Steiner by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16830_a_18155]
-
pragmatice engleze: să crezi că în conștiința ta ar exista niște còpii ale lucrurilor fizic percepute. Saltul gîndirii moderne husserliene și a ei intenționalitate, pură, punerea în paranteză a fenomenului perceput. Atenție la alianța Husserl-Sartre, la implicarea literaturii moderne în teoria lor: Husserl și Sartre atacă împreună, deși din unghiuri diferite, metafizica (naivă) imanentistă a imaginii... Subiectul cunoaște direct obiectul, nu prin intermediul unui clișeu,... nu prin intermediul unei còpii - s-a văzut - al unei imagini, așadar, conținută în conștiință (naivitate primitivă!). Astfel
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
Deși influențat de marxism, - pînă la un punct, - existențialismul de-materializează în chip husserlian existența, de unde, la existențialiști, ideea fundamentală de libertate a spiritului, de responsabilitate, de spirit activ asupra realităților fizice; de unde și conștiința, revoluționară, ce a decurs din teoria aceasta precum și gherilele luptătoare pe diverse fronturi și în care inamic principal erau cele stabilite odată pentru totdeauna, regimurile capitaliste sau burgheze incapabile, după gîndirea revoluționară, de a prinde procesul în acțiune al realității. O altfel de dialectică, nu materialistă
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
poeziei populare" - bineînțeles, doar prezintă toate caracteristicile folclorului literar: anonim, oral, etc. După toate acestea, nu ne mai miră că autorul nu înțelege miza Dilemei (VI/265), un act de igienă culturală, deopotrivă revalorizare și recontextualizare, și nici enunțarea următoarei teorii a conspirației: "Reviste precum 22 sau Dilema (dar, mai puțin constant, și România literară), care fac opinia intelectuală a noii stângi gălăgios democratice, duc de mai mulți ani o campanie, evident concertată din culise, împotriva valorilor românești tradiționale (asimilate, cu
"Dreptăciuni" pseudocritice by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16840_a_18165]
-
colonizat masiv, sau chiar integral, de postmodernism. După o analiză atentă și cumpătată a structurilor instituționale din domeniul compoziției, precum și a principalelor direcții de gîndire din postmodernism (Foucault, Lyotard, Bourdieu, dar și Clifford Geertz ori mai exoticii postmoderniști provenind din teoria arhitecturii), Faigley se ferește să tragă o concluzie explicită, străduindu-se să lunece precaut printre desișurile complicate ale unei orientări intelectuale atît de vaste cum e postmodernismul. Înarmat cu sumedenie de "totuși" și "deși", autorul se încumetă să enunțe, pînă
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
unei orientări intelectuale atît de vaste cum e postmodernismul. Înarmat cu sumedenie de "totuși" și "deși", autorul se încumetă să enunțe, pînă la urmă, cîteva ferme principii, reductibile toate la următoarea idee: prin felul în care se face adepta unei teorii implicite a comunicării ca negociere permanentă între convenții și norme culturale, compoziția este o progenitură legitimă a postmodernismului, căci ea încurajează formarea unei culturi a diferenței, nu a asimilării, a uniformizării și a dogmei. Efortul lui Faigley merită salutat datorită
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
de a "elibera" o voce interioară a fiecărui student în parte, care apoi să producă mai mult sau mai puțin sub dicteul unei inspirații misterioase, o scriitură fluentă și articulată, expresie, în plus, a identității studentului cu pricina. Așa-numitele teorii expresiviste ale scrisului au făcut vogă în Statele Unite în anii '80 și sînt încă departe de a fi date uitării. Dar o asemenea viziune, protestează Faigley, nu are nimic de-a face cu declarația unui Roland Barthes, de pildă, anunțînd
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
Dar o asemenea viziune, protestează Faigley, nu are nimic de-a face cu declarația unui Roland Barthes, de pildă, anunțînd moartea autorului, și nici cu faimoasa redefinire a conceptului de autor ca spațiu abstract de semnificație de către Michel Foucault. Dimpotrivă, teoriile expresiviste ale scrisului sînt, în subtextul lor, emfatic moderniste, nu postmoderniste. Alăturînd principalele trăsături distinctive și opoziționale totodată identificate de Ihab Hassan în 1985 pentru a descrie modernismul și postmodernismul, Faigley se vede pus în fața inevitabilei concluzii: centrat pe formă
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]