1,900 matches
-
uită la stopuri, ochi identici de roșu dispărând la sensul giratoriu. Știi foarte bine care-i treaba! Ai publicat nenorocitul tău de articol și asta ne-a costat cea mai bună șansă pe care-o aveam să-l prindem pe ticălosul ăsta. Logan știa că nu e corect, că Miller nu voise să iasă așa, dar În clipa aia nu-i păsa. Era obosit, frustrat, și voia pe cineva la care să strige.A răpit alt puști pentru că a trebuit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
că fusese dezbrăcată. — Nu trebuie să-ți faci griji, micuțule, spuse Martin delicat. Un geamăt ușor, ca un plâns, veni dinăuntrul valizei și sângele lui Jackie Îngheță. Jamie McCreath era Încă În viață. Va fi nevoită să-l vadă pe ticălosul cel bolnav omorând un copil! Încordându-și toți mușchii, se luptă cu legăturile. Nu era nici un centimetru liber În ele. Cu mâinile și picioarele tremurând din cauza efortului, nu reuși decât să facă frânghia să taie mai adânc În piele. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
grimasă de triumf, Watson reuși să-și poziționeze gleznele. Acum putea să se lase cu toată greutatea, privind cu satisfacție sinistră cum lui Martin Începe să i se Învinețească fața. N-avea de gând să se oprească până nu murea ticălosul cel bolnav. Intrând În panică, Martin Își eliberă mâinile din cablul electric, pocnind și zgâriind tot ce pindea. Lovind-o cu pumnii În abdomen. Cu durerea explodându-i În stomac, Watson Închise ochii și continuă să strângă. Martin Își Înfipse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o scosese din parcarea de la cartierul general al Poliției, porni motorul și radiatoarele la nivelul maxim. Își lăsă capul să-i cadă pe volan și gemu. Agenta Jackie Watson și Jamie McCreath erau În drum spre spital, iar Simon Rennie Ticălosul se afla deja acolo. Dar Martin Strichen era mort și la fel era și maică-sa. Își ridică privirea exact la timp să vadă o mașină scumpă oprindu-se. Două picioare lungi, elegant construite, se legănară jos de pe scaunul șoferului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
felul în care fusese asasinat tatăl său. — Am vorbit cu el, le spuse Drusus puținilor prieteni care le rămăseseră. Mi-a povestit cum a murit tatăl său. Pe neașteptate a debarcat pe insulă un ofițer, unul dintre cei care săvârșesc ticăloșii, cu oamenii lui. Gracchus stătea pe o stâncă și privea marea, singur. Ca să supraviețuiască, fiul său împletea coșuri de răchită, așa cum făcea de șaptesprezece ani. Ofițerul i-a spus lui Gracchus că Julia era moartă și că doar el mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lupte în arene. Cel care dăduse ordinul era prefectul Cornelius Sabinus, fostul gladiator, omul în care Gajus Caesar avusese încredere până în ultima zi. Iar acesta, când văzu că germanii se opriseră, le strigă celor din cohortele pretoriene: — Curățați palatul de ticăloșii aceia de egipteni! Să nu rămână unul! — Calul! urlă Annius Vinicianus. Calul acela! Câțiva pretorieni dădură fuga la grajduri și dărâmară porțile. Ce faceți? strigară băieții care țesălau cu grijă trupul mătăsos, strălucitor al calului. Pretorienii își croiră drum lovind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că o să-ți dai seama de cel de-al patrulea individ din mașină așa devreme. Planificasem să-l împuște pe Wilkins și apoi am fi văzut cum te descurcai. În timp ce se depărta, zâmbi și adăugă: - Dar l-ai aranjat pe ticălos. Bang, bang. - Ai dat examenele scrise și orale, nu? întrebă căpitanul. - Da, aștept rezultatele. N-ar trebui să mai treacă mult până să le am. - Noi vom revizui raportul și îl vom trimite conducerii împreună cu recomandările. Poți să stai liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ferestre de apartamente, plus mulțimea de oameni de pe trotuar. Pur și simplu nu exista vreo posibilitate să tragă un glonț măcar în perfectă siguranță. Corul nu părea să împărtășească totuși aceeași părere. - Hai, păpușa, să te vedem cum zbori creierii ticălosului! - Fata, aștepți invitație specială sau ce? Continua să-l urmărească din priviri pe Magician; avu o scurtă tresărire din umeri când realiză că Mazda se îndrepta exact spre Camaro. Nu, nu mașina... Nu! Își aminti cum tatăl ei îi făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
O formalitate? - Bineînțeles. Va fi o pierdere de timp toată căutarea mea de probe și indicii, pentru că scafandrii îi vor găsi cadavrul în mod sigur. - Totuși, trebuie să faci o investigație... - Era o glumă, Rhyme. - Da, bine. Doar că acest ticălos nu mă face deloc să râd. Mai bine începi cu grătarul. Cărase deja o geantă cu echipamente și se pregătea să o deschidă, când auzi o voce cu un puternic accent spaniol cerând ajutor. - Ce se întâmplă aici? E toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
era nevoie. Sachs știa: pentru a-și reabilita credibilitatea, Ramos trebuia să arate că tipa care îl scosese din joc, care îl pusese într-o situație penibilă, era o indisciplinată. Și al doilea motiv era că el însuși era un ticălos răzbunător. - Și care ar fi temeiurile? - Nesubordonare, incompetență. - Nu pot să îmi permit să îmi pierd insigna, domnule. Încerca să nu pară disperată. - Nu pot face nimic în privința examenului picat, Amelia. Asta e în puterea comisiei și deja s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și, în cele din urmă, îl întrebă: - Bine, domnule. Care e povestea? A dat înapoi? Marlow făcu tacticos un semn în locul în care ajunsese cu cititul și își ridică privirea: - Cine? - Ramos. În legătură cu examenul pentru postul de sergent. Și celălalt ticălos răzbunător, polțistul acela libidinos de la exercițiul de evaluare. - Dacă a dat înapoi? o întrebă Marlow, suprins de naivitatea ei. Păi, agent, asta cu datul înapoi nu a fost niciodată o alternativă pe care să o ia în calcul vreun moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Cine? Fusesem lovit de panică într-o clipă: cine erau acești „toți“? Câți bărbați se mai țineau după fata mea în afară de mine? — Ticăloșii. Ciudații. Ăia care zic porcării pe stradă și așa mai departe. — Așa fac? Cine? Ce fel de ticăloși? — Știi tu. Bărbații care încearcă să pună mâna pe tine sau să-ți spună chestii. Ca tipii care umblă după Andy. Și ei zic tot așa. „N-am mai făcut niciodată așa ceva. E prima dată când mă simt așa - sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
romantică prost scrisă) -, ca niște adulți raționali. Dar ți se pare cumva că te-ai comportat ca un adult rațional? Cred că va trebui să analizăm acest aspect, domnule avocat. Eu cred mai degrabă că te-ai comportat ca un ticălos - și oare cum discută un ticălos astfel de probleme cu soția lui sau ar trebui să spun fosta soție? Sau viitoarea fostă soție, bănuiesc? Mă mișcam prin dormitor, adunând vag o mână de șosete de-aici, un morman de boxeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
raționali. Dar ți se pare cumva că te-ai comportat ca un adult rațional? Cred că va trebui să analizăm acest aspect, domnule avocat. Eu cred mai degrabă că te-ai comportat ca un ticălos - și oare cum discută un ticălos astfel de probleme cu soția lui sau ar trebui să spun fosta soție? Sau viitoarea fostă soție, bănuiesc? Mă mișcam prin dormitor, adunând vag o mână de șosete de-aici, un morman de boxeri de colo. Le-am pus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
repede și m-am trezit că joc iar rolul surorii mai mari și iubitoare. A încercat să-mi explice- ceva cum că „încerca să scape din propriu-i cap“-, dar sunt sigură că de fapt era din cauza plecării lui tata. Ticălosul. L-am pus pe Ben să promită că se-ntoarce înainte de weekend, apoi l-am lăsat în pace. Am alergat jos în dormitorul mamei și-am bătut la ușă. Nu păruse că-i pasă prea mult de dispariția lui Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să fiu cât de melodramatică vreau, cum zici tu așa de fermecător. Recunosc deschis că încă te iubesc cu disperare, Charlie- Dumnezeu știe de ce -, dar asta nu înseamnă că sunt oarbă și proastă. Încă mai pot vedea cât ești de ticălos. Doar că nu-mi vine să cred - mereu ai fost minunat cu copiii și cu mine, iar acum te comporți absolut ca un străin; nu, mai rău ca un străin. Un străin nu ne-ar lăsa să suferim în halul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nenorocit? Stai la... nu, nu-mi spune, nu vreau să știu. Dar ai fi putut măcar să ai decența să ne spui că nu te mai putem găsi la numărul ăla și să ne dai un mod de a te contacta. Ticălosule. Nu mă gândisem să-i anunț că nu mai stăteam la hotel: cred că ar fi trebuit s-o fac, dar cred că sunt și alte lucruri pe care ar fi trebuit să le fac și nu le-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pe care putea să le taie sau să le curețe de coajă, dar Otis avea fixul cu strugurii. Pasărea apucă bobul dintre degetele ei, îl înghiți întreg și imediat după aceea mai ceru unul. Era atât de stereotipă! Părăsită de ticălosul ei de prieten pentru una mai tânără, pregătită să rupă în bucățele simbolul pictorial al așa-zisei lor relații, având alături de ea doar o păsăre nerecunoscătoare. Ar fi amuzant dacă n-ar fi vorba de propria și patetica ei viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
i-a dat un plic cu itinerarul complet și a bătut-o ușurel pe obraz. — Du-te. Stai plajă. N-aș vrea să se irosească. — Mulțumesc, Duncan, așa o să facem. Cu accentul pe facem, bineînțeles. El nici măcar n-a clipit. Ticălosul. Emmy îl ura pentru că o încuraja să se ducă, dar pe ea se ura încă și mai mult pentru că îi permitea lui s-o facă. Ar fi putut să renunțe detot, dar când le-a spus prietenelor ei de ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
flămând, care nu se teme să-și asume niște riscuri. Se opri. Cum mă descurc? — Foarte bine. — Mulțumesc. Simțea că se încărcă cu adrenalină, era agitată și nerăbdătoare, dar într-un fel pozitiv. — Și cu riscul de a părea un ticălos condescendent, zise el, sunt foarte sigur că am luat decizia corectă. —Așa e, clătină ea din cap. Jesse îi făcu semn chelnerului să le aducă nota de plată și, când acesta o aduse, i-o dădu lui Leigh. — Presupun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
indiferent de subiectul ei — avea să fie într-adevăr un al doilea succes, sau totul era doar o fațadă? Putea fi atât de șarmant, de reverențios și de sclipitor pentru ca apoi — bam! — ca la o apăsare de buton să redevină ticălosul îngâmfat de care vorbea toată lumea. Se uită la ceas și văzu că mai avea o oră până să se cazeze la hotel, așa că, după ce luă o înghițitură de Bloody Mary uitându-se cu jind la pachetul de țigări pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și îi întâlni pe-ai lui pentru prima dată de când intrase. Russell nu s-a supărat niciodată pe ea, pentru nimic. Dar dacă se întâmplase ceva la serviciu? Poate că se certase cu producătorul acela care întotdeauna a fost un ticălos. Sau poate că postul a decis să-i schimbe timpul de antenă. Se auzea că se umblă la grila de programe, iar Russell era îngrozit că o să-l scoată din prime time. Ia stai, el spusese mai devreme în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și dezamăgirea. Cumnata ta se mulge și pune laptele în biberoane să i-l dai tu? Bebelușul e cuminte? Pun pariu că are colici dacă nu doarme noaptea. Și sora mea tocmai a născut și al ei e un mic ticălos. — Da, îi e cam greu cu alăptatul — zicea că e cel mai greu lucru pe care l-a făcut vreodată — așa că îl hrănește la sân sau îi dă cu biberonul. Dar micuța — Stella, așa o cheamă — este chiar cuminte. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se Îmbete, perorând că Biblia hazlie este o carte mincinoasă și nenorocită, că, uite, e un Dumnezeu, că-i bate cu fulgere și tunete, să se Învețe minte ei care nu-i dau o pensie ca lumea, mama lor de ticăloși și hoți, că el la rebeliune s-a dus noaptea și a bătut cinci cruci din așchii pe ușa lui Finckelmann și Lencovici, nu-i știi tu, ca să creadă legionarii că ei nu sunt evrei și așa i-a scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
în camera aceea, m-a văzut trecând și a făcut un semn de aprobare. Apoi s-a lăsat pe un scaun, ca o trestie ruptă, i-au adus un pahar cu apă: nu-ți face probleme, n-o să ne scape ticălosul ăla, el și organul lui mizerabil. Când am trecut, nu m-am uitat în spatele ușii. Nu am avut curaj, păcat. Mă forțam, dar nu reușeam să-mi amintesc la ce servea camera aceea. Ușa de dinainte duce la camera în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]