1,495 matches
-
scuti de noi emoții necontrolate, citesc textul scris și unanim candidatul primește o notă bună, termină liceul în bune condiții și merge și mai departe. Îl întâlnesc și astăzi și cred că s-a vindecat măcar în parte și de timiditatea excesivă de atunci. Ridic problema unor colegi - necolegi. Unși de partid cu o anumită responsabilitate, nu mai sunt colegii și tovarășii mei de profesie. Am amintit cazul unei colege care, fiind mare, la o întrebare a mea mi-a vorbit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în acest final care dizolvă responsabilitatea celor implicați. Dincolo de aceasta, porecla pe care Mitică i-o dă lui Mișu, aceea de „poltron” vine pe filieră franceză din italiană. Dicționarul etimologic consemnează filiația cu „pullus” și „puer”, ceea ce invocă ideea de timiditate proprie copiilor. Chelfăneala între cele două bande de funcționari, pe baza unor rivalități cutumiare, constituie preambulul episodului care prefațează schimbarea la față a lui Mișu. Dramatizarea secundă îl are ca regizor pe Mitică. Fapta este pusă la cale la berărie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sau dacă ceva concret ne-a făcut să ne hotărâm. Cert este că în luna mai, într-o dimineață de luni, Liviu mi-a trasat sarcina să mă ocup de problemele administrative legate de expediție. Și ne-am hotărât cu timiditate și spaimă să alegem calea asfaltului. Din mai multe motive, care până în momentul de față, cu toate „dezavantajele” - dacă poate fi vorba de ele - se pare a fi minunată. Punându-mi în mână banii pentru taxe, asigurări, vize, drumuri etc.
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Atlanticului. Cu ajutorul lor am Început să am un gust concret al scrisului, comparabil cu cel al acțiunii directe, fizice, Într-o repetiție În teatru. După șocul inițial al discuției cu ei, atât de necesar ca să depășesc starea de pasivitate și timiditate stângace În relația cu scrisul, cartea și-a găsit natural formula ei. Odată ce curentul a fost pus În mișcare, am căpătat curaj. Uneori, mărturisirile mele stimulate de Întrebările lor alternează cu un dialog În trei, pe care sper ca cititorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
spectacolele viitoare. Două cărți, două lumi... Ucenicia pe lângă Peter Brook Început de septembrie 1970. Frunzele sunt Încă verzi În Jardin du Luxembourg, unde, așezat pe o bancă, aștept să se facă ora trei, Încercând să mă relaxez din tracul și timiditatea pe care le simt Înaintea Întâlnirii cu Brook. Recunosc teama obișnuită În fața necunoscutului, dar plină de promisiuni. Întâlnirea are loc În câteva ore la Cité Universitaire, unde ni s-a spus că vom fi În rezidență, În așteptarea spațiului de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
aproape o jumătate de oră, în picioare, în bucătăria în care știam că mișună scârboșii gândaci de bucătărie! Fără să mă sinchisesc de data aceasta de ei, posedat de o imensă dorință de a poseda, în luptă cu o imensă timiditate, străduindu-mă din răsputeri să mă smulg din acel ungher de lângă chiuvetă unde parcă prinsesem rădăcini, spre a face cei câțiva pași până în fundul bucătăriei, unde, singură în pat, dormea una din cele două chiriașe ale noastre (studente la aceeași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ani, că în vremea studenției noastre ea se temuse un pic de mine, găsindu-mă tăios și sarcastic. Dumnezeule! Va să zică, și eu, timidul de altădată, puteam să intimidez pe alții! La asta chiar că nu mă gândisem până atunci, ca și cum timiditatea ar fi fost monopolul meu exclusiv. Se dovedea însă - iată - că nu era, că lucrurile stăteau altfel decât îmi închipuisem eu, că relația cu celălalt se putea inversa. Descoperire tardivă! * În primăvara anului 1959 viața mea a intrat, de pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care plăcile de teracotă le transmit palmelor mele și - prin ele, - scurgându-se în el și împrospătându-l, întregului meu corp tânăr, înfierbântat de ardoarea „luptei”, de efortul acelui duel verbal interminabil. * Figura cea mai strașnică pe care proverbiala mea timiditate mi-a făcut-o vreodată a fost aceea de a mă transforma într-un mic... securist. Și asta tocmai în vara care a urmat excluderii mele din UTM și din facultate, când eram mai inocent, o proaspătă și măruntă victimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pielea mea - a jucat un rol deloc neglijabil în producerea acestui penibil - pentru mine - quiproquo. Și totuși, cu toate situațiile false în care m-a vârât și cu toate necazurile cu care m-a procopsit, îi sunt, în continuare, recunoscător timidității mele salvatoare. Fără ea, care m-a ferit să cad în brațele înșelătoarelor iubiri, cum aș fi ajuns să cunosc, liber de lanțul oricăror obligații, iubirea cea mare? * Nu se vindecă, de tot, niciodată, nici rănile noastre mai ușoare... Ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu am fi fost de față. „Nu se poate, extraordinar”, a murmurat el, izbit de nefireasca noastră asemănare pe care, cu ochiul său penetrant, a știut s-o surprindă. Parcă am fi fost nu soț și soție, ci frați întru timiditate... * Pe culoarele Gazetei literare, seara, pregătindu-ne, împreună cu Raicu, poate și cu Mihalaș, să „punem o bază”, adică să mergem să bem ceva, Nichita, căruia îi aparțineau și inițiativa și expresia, ținând să-mi spună, aproape în șoaptă, din decență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
toamnă - pe care l-am observat când ne-am urcat în mașina salvării, în față: acoperea parcă tot parbrizul - mi s-a întipărit ca o pecete roșie pe pergamentul acestei amintiri de groază), Doina avea tensiunea șase. Bineînțeles, stângăcia mea, timiditatea mea, impardonabile, vinovate în acea împrejurare deosebit de gravă, au obligat-o să se descurce, chiar în starea de slăbiciune în care se afla, mai mult singură. Îmi vine greu să scriu aceste rânduri. Le închei, deci, încercând să schimb puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
îngeri decât copii. Doina i-a oprit ca să-i întrebe ceva, de fapt ca să-mi dea posibilitatea să-i contemplu. Evenimentul - să te întâlnești cu propria dirigintă care pe deasupra să fie însoțită și de soțul ei! - îi copleșește. De atâta timiditate ambii au încremenit parcă într-un fel de visare interminabilă. * Într-o noapte de toamnă destul de sumbră, la Snagov, unde sunt numai cu tata. E târziu, afară s-a stârnit vântul și nu prea mă simt în apele mele. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cărui detronare era iminentă. Tot ce știau despre regele Mihai oamenii de bună credință care-și mai amintesc sunt aceste trăsături de caracter exemplare, ținuta lui morală exemplară, extraordinara lui prestanță fizică, alura lui cu adevărat regală, asociate cu oarecare timiditate, cu o rară și cuceritoare modestie, nu mai puțin autentică decât marea lui simplitate umană. Nu tot atât s-a cunoscut, deși nu s-a ignorat cu totul, darul său de a găsi în împrejurări dificile nu totdeauna previzibile cuvintele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Cred mai degrabă că era o natură slabă, care n-a fost în stare să-și domine pasiunile”.) Spre deosebire de Carol al II lea, fiul său, cu rezerva, cu lipsa sa totală de vanitate și de ambiție personală, cu ușoara sa timiditate și exemplara sa modestie, mai mult decât atât, cu grațioasa sa umilitate în fața realului și a vieții, merge consecvent și coerent în profunzime, la esența lucrurilor. Inteligența sa, de care nu numai că nu face caz și cu care nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de lucrările pe care le public, un fel de scrisori deschise, unde, pe lângă lipsa talentului, a răgazului de a gândi și compune, se amestecă aceeași jenă față cu publicul de care mă desparte o prăpastie, sentiment datorit probabil amorului propriu, timidității, autoanalizei și nesociabilității mele”. Adevărul este că articolele și studiile lui propriu-zise, nu „de serviciu”, sunt „necalofile”, scrise nu în pripă dar repezit, se simte asta, în pas cu mersul gândului, fără căutare dar cu găsirea cel mai adesea a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în notația pregnantă a unor elemente umile ce-și găsesc farmecul în însăși gingașa lor fragilitate. Pe fondul vechi, prăfuit, perimat, frăgezimea sentimentului ̀ nflorește pură. Chiar lipsa de expresie binecunoscută a criticului dispare sub vălul poeziei discrete, fine, cu timidități de începător și cu lucidități sceptice de om matur - totul solubilizat în perfecta adaptare a ritmului sufletesc cu cel al locuțiunii”. Acestea sunt, după știința și gustul meu, rândurile cele mai frumoase și mai corecte ce s-au scris despre
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sunt umezi când povestește asta. Apoi își amintește de dădaca lui, cum îi umplea paharul cu lapte, și el a tras paharul și laptele a murdărit fața de masă. Amintiri obscure care poate i-au format caracterul profund melancolic și timiditatea excesivă. Vizita fotografilor: Mikael Norman (trimis de Dagens Nyheter), apoi Lars Grönval (de la Expressen). Impresionată de figurile lor expresive (mai ales a lui Mikael), de felul lor de a crea o bună atmosferă între noi pentru ca imaginea să nu fie
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vitrine par o adunare de strigoi care și-au părăsit lăcașul pentru o nocturnă macabră, poate din cauza luminii verzi. * O femeie tânără, știrbă, jerpelită, consumată, decăzută, semănând cu celebra "băutoare de absint" a lui Picasso, mă acostează cu respect, cu timiditate studiată; e expertă a sordidului, îmi cere bani pentru o pâine. Îmi spune, confidențial, că tocmai a plecat de la Spitalul de psihiatrie, învoită pentru o oră de doctorul P., care, în prezent, face contravizita. Vreau să-i cumpăr o pâine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pentru ea, când franțuzește, când rusește, iar eu, simțindu-mă subiect de cercetare, știind de visul de care amintea destul de des, eu am devenit un mic paranoic, de un orgoliu nemărturisit, din cauză că eram un mare timid. Formula aceasta, orgoliul și timiditatea, este foarte frecventă. * După ce am început școala primară, la Soroca mergeam numai vara. Nu știu de ce, dar la vie ne duceam destul de rar. Tiotea Nadia a trăit încă mulți ani, a fost silită să rămână sub prima ocupație sovietică, refugiindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
grijulie, de către învățător. M-am pomenit așezat în banca întâia, o bancă evident specială deoarece erau doar trei șiruri de bănci, cu câte șapte bănci fiecare. Nu mi-a plăcut niciodată să fiu așezat în primul rând, dar asta din timiditate. Atunci însă repartiția pe locuri s-a făcut pe criterii sociale, pentru că în banca întâia au fost așezați fiul unui colonel (cred că era șeful garnizoanei locale), copilul prefectului (om bătrân cu copil mic), fiul directorului Băncii Naționale și al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
această întâlnire. Nu știa nimic, auzise ceva, foarte vag, m-a somat să fac un articol despre "singura conferință a lui Enescu" după cum spunea el. Dar Iosif Sava a murit peste vreo săptămână și, iarăși neglijența mea, chiar o anume timiditate, îmi anulează cele mai bune elanuri. După puțină vreme Enescu a părăsit țara, unde nu s-a mai întors. * Nu știu dacă elevii Bobu și Munteanu care lipseau din oraș au aflat despre aprecierile lui Enescu. Probabil că au aflat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
strict necesară", ca "element de supraviețuire" după cum se exprimă un cunoscut psihiatru, unul pe jumătate popă și pe jumătate doctor, sau invers. S-a așezat lângă mine o doamnă foarte bătrână. Era o fostă femeie frumoasă. M-a întrebat, cu timiditate, ce caut printre ei, acum, azi, când este o zi de mare sărbătoare. Pe urmă, neașteptând răspunsul care întârzia, m-a întrebat câți ani am și dacă sunt doctor. Da... Și am atâția și atâția... Și nu mă cunoști, chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ținut multă vreme și așa am început să trec chiar la picturi în ulei. Cele câteva luni pe care le-am petrecut cu elevii în calitate de pedagog au constituit pentru mine o mare școală a vieții. Am învățat să-mi maschez timiditatea, dar și mai important, am înțeles care este rostul școlii; mi-am schimbat cu 180° atitudinea față de școală și învățătură. Revenind la Liceul din Tecuci, în toamna anului 1955, am abordat școala după o altă poziție. Am simțit în mine
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
contribuit cu certitudine și viața din tinerețe: simțul lui de inferioritate de a se prezenta la școală în haine care nu-i aparțineau; considerația proastă din partea anumitor profesori de-ai lui și, de aici, lipsa de încredere în el însuși; timiditatea excesivă, nesiguranța, nevoia de un îndrumător puternic; caracterul lui sensibil, treptat devenit hipersensibil; consecințele tifosului căpătat în timpul serviciului militar. A doua fază: perioada marii încercări (dec. 1949 - 20 mai 1951) Până pe 27 martie 1949, în procesele-verbale ale Consiliului General al
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
drept ca și mort, iar cînd trebuie să urc o scară, la recepțiile oficiale, sufăr cumplit, iar pentru călărie, urc doar pe cai pregătiți pentru doamne"47... Această mărturisire explică îndepărtarea regelui de ceremoniile publice, cît și acel soi de timiditate, atribuit taliei sale mici, lipsită de prestanță, dar datorată și educației spartane exagerate la care fusese supus în copilărie (Regina Margareta îi povestea mamei mele că atunci cînd, la dejun, tînărul prinț, copil mic fiind, își manifesta bucuria la anunțul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]