1,534 matches
-
proaste posibile. M-am izolat, m-am tras deoparte, am refuzat cu încăpățînare toate punțile pe care mi le întindeau colegii mei și, ca dezastrul să fie total, aproape mă mândream cu modul meu rudimentar de a fi. Aveam o timiditate arțăgoasă. În zadar, au încercat unii colegi să mă includă în atmosfera clasei. Am răspuns bunăvoinței lor cu o defensivă agresivă. Câțiva m-au invitat să-i vizitez. Am refuzat, sub diverse pretexte. Eram convins că mă chemau îndemnați de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
retrospectivă”. Un fel de beție a visului! Nu știu dacă P.H.Lippa trebuie considerat un excentric. Descripțiile sale „respiră” senzualitate, dar și o anume dezinvoltură pe care nu o poate avea decât un bărbat trecut de prima tinerețe, dincolo de romantismul timidității ocolitoare. Un bărbat care știe, cu toate acestea, că nici vârsta „coaptă” nu-l absolvă totdeauna de o anume stângăcie la prima întâlnire cu o femeie. Puțină emoție (dacă este emotiv!), grija excesivă pentru „prima impresie” (dacă este orgolios!), excitația
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Gulagul” siberian. Prin urmare, presupun, în „aventura” eroului său toarnă neîmplinirile și insatisfacțiile unei vieți risipite în prea multe direcții, nu totdeauna fertile. De aceea, bănuiesc, își contemplă eroul în tot felul de episoade amoroase cu Teodora, uitând de vechile timidități ale romanticului de odinioară. Îl și văd zâmbind la gândul că acum, la o vârstă târzie, scrie o literatură „neconvențională”, în răspăr cu pudibonderia oficială ce domnește în școală, în literatură, în întreaga societate „ideologizată” de partidul bolșevicilor (pripășiți sau
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
se ascunde o mângâiere abia reținută, aproape o „promisiune”... Încălzit de propria imaginație, Profesorul încearcă să se convingă că femeia din fața lui, la cei vreo 30 de ani ai ei, visează să fie iubită, că se ascunde, cu o anume timiditate, în gesturi și cuvinte. Domnul R. se străduiește să rămână grav, „serios”, deși în sinea lui este „ușor amuzat de situație”. Poate că totul nu-i decât un joc făcut să treacă timpul mai repede. „Convingere de moment!” - comentează autorul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
plină pe care i-o dă nuditatea trupului ei, cu picioare desenate în linii dulci, buze calde, ochi închiși, piele fină, vorbe puține, somnolență postorgasmică. Și iarăși, plăcerea de a se copilări cuibărindu-se în brațele lui, mângâindu-l cu timiditate (sau poate cu mascată repulsie față de ceea ce are dizgrațios corpul masculului?), în fine, feminitatea ce susură ca un izvor vrăjit în toată ființa ei, revărsat generos în pulsațiile vaginului ca și în șoaptele și gemetele „spuse” ca un descîntec menit
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
rege a cărui politică nu va avea drept scop decît să se facă temut, va domni peste lași și sclavi; nu se va putea aștepta la mari fapte din partea supușilor lui; căci tot ce s-a făcut din frică și timiditate a avut acest caracter. Sînt de părere că un principe care va avea darul de a se face iubit va domni peste inimile oamenilor, căci supușii vor ști că e spre binele lor să-l aibă stăpîn; în istorie sînt
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Nu faci nimic fără ele. (Christina) 25 Există, fără îndoială, rele care nu se vindecă decît prin fier și foc; în politică, precum în chirurgie, chirurgii miloși nu vindecă rănile, ei ucid bolnavii. (Christina) 26 Tot ce se face cu timiditate e rău făcut. (Christina) 27 Trebuie să se facă temut și iubit. Acesta e singurul secret. (Christina) 28 Acesta e motiv de garanție și nu este niciodată adevărat decît atunci cînd este cel mai puternic. (Christina) 29 În această lume
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care n-o mai văzusem de mult, veni la mine, de data asta acasă, nu la tribunal, ca altă dată. O primii și o poftii pe fotoliul de lîngă fereastră. Se așeză, la Început Își ținu mîinile pe genunchi, amintind timidități, neîndemînări de elevă, nepotrivite anilor ei. Se vedea clar că vizita o stînjenea, dar după puțin timp intră În normal, recăpătîndu-și libertatea gesticulației și a vorbirii. Avea părul vopsit În negru, dar grija cosmetică era stridentă, Încercare inabilă de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de minuscule expectorații În tweeter, În ploaie, saliva prelingîndu-se apoi În difuzoarele de medii, gîfÎitul sacadat produs de-o constipație rebelă Împreună cu, dar pe celălalt canal, oftatul de ușurare adus de Înlăturarea-n cele din urmă a astupării anale, a timidității, a obiceiurilor nesănătoase, și instaurarea unei noi și vijelioase ordini intestinale pe bază de laxative și reacție tinerească Împotriva stupidelor reguli de comportament, freamăt diareic, vuiet de același ordin, un vînt distins, greu și prelung, cu o frecvență situată-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu știam ce să facem cu mâinile și pe cine să privim. Chiar Lucien era puțin încurcat, deși la plecare, în mașină, a făcut haz nespus de acest accident. Numai doamna rămăsese cu același zâmbet pe buzele înroșite și aceeași timiditate caldă în ochi. Conversația n-a mai durat mult. Inginerul i-a arătat lui Lucien manuscrisele sanscrite din biblioteca unchiului său, fost prim-pandit al guvernului, apoi o serie de tablouri și cusături vechi. Eu mă apropiasem de fereastră și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pentru că mă știam imun, simțeam că voi putea rămâne deasupra jocului, implicat în eventuala ei pa-siune, dar liber față de mine însumi. Jurnalul acelor săptămâni dovedește îndeajuns aceasta. Urmăream jocul Maitreyi ei cu multă luciditate. Pentru că, într-adevăr, de când îi pierise timiditatea de la început și începuse să vorbească deschis cu mine, Maitreyi îmi făcea impresia că se joacă. Se ridică strîngîndu-și cărțile și luă în mână o floare. ― Le-am ales pe cele mai roșii, spuse ea, privind ciorchinele glicinii. Se pregătea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
frumos, un picior alb, de alabastru, mă lămuri Maitreyi, fără să-și poată ascunde o privire de neînțeleasă invidie și necaz. Roșii, și de plăcere (căci, urât fiind, mă încîntă peste fire orice laudă adusă ființei mele fizice), și de timiditate; nu știam cum să tâlcuiesc privirile Maitreyiei. Îmi fixa picioarele cu un zâmbet disprețuitor, rău, umilit. Eu începui a vorbi stupidități ca sa curm tăcerea, spunând că aceasta nu are nici o importanță, căci niciodată nu se văd picioarele, cel puțin la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nostalgia debutului ei de acum aproape douăzeci de ani? Sau crede că numai într-o asemenea grădină de vară, undeva, pe la marginile orașului, îl va regăsi pe el, pe ursitul ei, poetul, pe Adrian? Sau să fie pur și simplu timiditate, indiferență, sau poate, chiar un început de neurastenie? - În orice caz, îl întrerupse Cladova, nu s-a schimbat prea mult. De când am văzut-o întîia oară, parcă ar fi rămas aceeași... - Cred că te înșeli. În ultimii ani s-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fii ceea ce sunt atâția alții: filolog, orientalist, arheolog, istoric, mai știu eu ce altceva. Adică, vrei să trăiești o viață străină, viața altora, în loc să fii dumneata, Dominic Matei, și să cultivi exclusiv geniul dumitale... - Geniul meu? exclamase cu o prefăcută timiditate ca să-și ascundă bucuria. Asta presupune că aș avea geniu... - Într-un anumit sens, desigur că-l ai. Nu semeni cu nimeni din toți cei pe care i-am cunoscut până acum. Trăiești și înțelegi viața altfel decât noi... - Dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
urmă, a pășit pragul magazinului. L-au Întâmpinat câteva priviri galeșe, dornice să-l cucerească pe „client”. Mai ales că aveau și pe cine! Bărbat Înalt, zvelt, cu privire de azur, limpede... Dar... „Undeva, În spatele siguranței afișate, se ascunde oarecare timiditate. Să-l ajutăm” - și-au spus ele, ca niște cunoscătoare a firii omului.... ― Bună ziua. Ce doriți? - și-a Înfipt privirea ademenitoare În ochii lui una din frumoasele de dincolo de tejghea. ― Mmm... ― Cu ce vă pot ajuta? ― Am un băiat... ― Să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
neștire În adversar, până când iese victorios. Am reținut acea stare de bucurie bolnăvicioasă de după victorie, când acesta nu realizează altceva decât faptul că fusese Învingător, că devenise matur, că trecuse proba. Acum se simțea Întreg, se simțea puternic, Își Învinsese timiditatea și toate complexele de adolescent; victoria aceasta era mai mult o victorie asupra lui Însuși, decât asupra celuilalt. Poate m-am trădat, am fost prea elocvent povestind acest episod violent. Ei au intuit că Îmi asumasem complet acțiunea personajului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pure. Vina: Înaltă trădare a purității sentimentului. (Mai târziu, am aflat că - iată, aceasta e literatură! -, În același timp, dulcea mea E. se-nsoțea cu un tânăr de douăzeci și cinci de ani ca să meargă la teatru și la film, unde eu, din timiditate, nu am Îndrăznit s-o invit niciodată.) (sâmbătă) Albul Îmi dă o senzație dureroasă: când ninge, o amețeală mi se prelinge În mădulare, ca și cum aș bea o licoare Încinsă; alunec parcă din ființa de carne, locuind o altă materie, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
reușit să comunic tot ce am În mine. Persoana Întâi pe care o Întrebuințez aici ne apropie, mă face să gândesc că suntem egali În toate - și În vârstă, și În sentimente - și mă ajută să fiu degajat de acea timiditate ce mă rigidizează În momentele cele mai intense ale vieții mele) din cauză că mi-e frică să nu stric, cu un gest de familiaritate frustă, o stare de puritate refrigerentă, ce s-a țesut Între noi În mod spontan, de când ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a Împins să vin la filo a fost și acest pariu: să-i dovedesc celui care mă umilise că pot face ca și el facultatea de filologie și că nu e mare lucru să faci așa ceva. Eu sufeream de frisonul timidității, mă mișcam parcă mai Încet din cauză că mă Îndoiam prea mult de mine Însumi și nu aveam forța de a mă decide să mă exprim la timp, să fiu adică pe fază, și atunci pierdeam oportunitatea reacției. Dacă mă Înfuria ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o fulgeram cu o uitătură distrugătoare, la care ea răspundea cu falsă mirare de inocentă martirizată de obsesiile unui Othello bolnav de sine. Privirile noastre deveneau acum, când tandre chemări corporale spre ceva bănuit, dar Încă interzis din frică și timiditate, când cuțite de Înjunghiat pe la spate. Priviri inocente, priviri tandre, priviri cochete, priviri geloase, priviri rănite, priviri prefăcute, priviri promițătoare, priviri impure, priviri pure, priviri vinovate, priviri arogante, priviri disprețuitoare, priviri dulci, priviri reci, priviri distante, priviri supuse, priviri provocatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ți-o voi dovedi“. Ne-am Înțeles să ne Întâlnim azi la 19, 30 ca să mergem la el acasă. Tot ieri, mai târziu, m-am Întâlnit cu Eugen. O seară Întreagă n-a fost În stare să mă sărute, din cauza timidității. Dacă dovezile lui de afecțiune m-ar fi cucerit, aș fi renunțat azi la Petre. Dar așa... Am În mine un diavol. Sunt momente În care spun: nu mă duc, mi-e scârbă, mi-e frică... Dar rațiunea din mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
rezervă o asemenea Întâlnire? 9 mai 1963 (joi) Ura! Am găsit leacul ca să nu mă mai Îndrăgostesc, dacă logic nu vreau asta! Când am mers ieri seara cu Eugen la film, mi s-a făcut pur și simplu greață de timiditatea lui, pe care altădată o ridicam În slăvi. De ce? Pentru că marți seara, deci cu o seară Înainte, fusesem cu Petre, și... a fost frumos, frumos... Deci Îl respingeam pe Eugen și-l consideram pe Petre ceva minunat. Totuși, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
intri Într-o astfel de asociație, bineînțeles, dacă ții la talentul tău. Și, În ceea ce mă privește, pot afirma fără rezerve că cenaclul mi-a dat un impuls În plus pentru scris. Tu ai În tine o doză slabă de timiditate. Când ești singur, ești altul decât În grup. Pentru asta, o să te ridici și tu la poezie, doar ești În stare! Vreau să discutăm nițel câteva poezii ale tale și, dacă vrei, și de-ale mele. Pentru asta, putem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să se observe de către toți marea favoare ce-mi făcea doar mie, de care nu se rușina; o făcea dinadins, să priceapă toată lumea; se uita doar la mine, surâzându-mi fin, Îndoind colțul gurii foarte puțin, cu ironie sau cu timiditate; Își masca fără a reuși deplin emoția bruscă, ce-i colora ca două pete obrajii albi; vinișoarele albastre de la tâmple Îi tremurau vizibil, se bâlbâia ușor; a inventat o privire a ei când voia să mă cheme aproape (atunci, privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dar eu nu am nevoie de cuvinte, eu te vreau pe tine, așa cum ești, prostule, găgăuță, ce să-ți fac dacă nu Înțelegi nimic, de ce te crispezi atât, ți se vede tremurul până și În pupilele ochilor, Îmi place această timiditate a ta; e păcat Însă că tu mă refuzi, că nu ești copt, n-ai depășit Încă spaima de sex, acea limită ce ne separă“; așa Îmi vorbea fără cuvinte E., dându-mi cu tandrețe tristă dicționarul ce ne lega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]