1,438 matches
-
Iosif Romanov devenise un centru de desfacere a gazetelor și cărților tipărite începând din 1829 de către Ion Heliade Rădulescu. Strâns legată de carte și implicit de actul educațional, cultural, activitatea de librărie are ca scop circulația acesteia de la autor și tipograf la cititor. Pe Iosif librarul îl aflăm în această perioadă implicat și în procesul educațional al noilor generații, întreținând strânse relații cu profesori ca Ion Heliade Rădulescu, Simion Marcovici, Florian Aaron, Ioan Gherasim Gorjan, Nicolae Simonide, Grigore Plesoianu, Ioan Maiorescu
Iosif Romanov () [Corola-website/Science/303846_a_305175]
-
de atunci. În 1847, când Twain avea unsprezece ani, tatăl său s-a îmbolnăvit de pneumonie și a decedat în luna martie din același an. La scurt timp după aceea, Twain și-a găsit de lucru ca ucenic la un tipograf; la vârsta de șaisprezece ani a început să scrie articole amuzante și schițe. La optsprezece ani a plecat din Hannibal, lucrând ca tipograf la New York, Philadelphia, St. Louis și Cincinnati. La 22 de ani, Twain s-a întors în Missouri
Mark Twain () [Corola-website/Science/304188_a_305517]
-
același an. La scurt timp după aceea, Twain și-a găsit de lucru ca ucenic la un tipograf; la vârsta de șaisprezece ani a început să scrie articole amuzante și schițe. La optsprezece ani a plecat din Hannibal, lucrând ca tipograf la New York, Philadelphia, St. Louis și Cincinnati. La 22 de ani, Twain s-a întors în Missouri. În timpul unei călătorii la New Orleans pe fluviul Mississippi, pilotul vasului, pe nume „Bixby”, l-a inspirat pe Clemens să devină pilot de
Mark Twain () [Corola-website/Science/304188_a_305517]
-
Deal", cunoscută azi ca Mănăstirea Dealu, care va fi terminată de urmașul său Vlad cel Tânăr. Pictura acesteia va fi realizată în 1514 sub Neagoe Basarab de zugravul Dobomir din Târgoviște. După toate probabilitățile, la Târgoviște a activat primul meșter tipograf din Țara Românească, Macarie, care a tipărit, începând cu anul 1508, primele trei carți în limba slavonă cunoscute la noi: „Liturghierul” (1508), „Octoihul” (1510) și „Evangheliarul” (1512). către mijlocul aceluiași secol activitatea tipografică este reluată la Târgoviște de ucenicul lui
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
minunatele modele pe care le găsea pe perne și cuverturi, precum și ornamentele specifice de pe vasele de ceramică. După absolvirea gimnaziului, s-a orientat spre meseria de librar, care era o tradiție de familie. Emil Sigerus era nepotul lui Martin Hochmeister, tipograf de renume care a scos în 1790 atât prima publicație din Transilvania ("Siebenbürgische Vierteljahresschriften") cât și prima publicație în limba maghiară din Transilvania ("Erdély-Magyar Hir-Vivõ", numită mai târziu "Hiradó"). După ce a lucrat o scurtă perioadă în tipografia “Ottmar Pfraundler”, Emil
Emil Sigerus () [Corola-website/Science/312683_a_314012]
-
() a fost un profesor, pictor, tipograf, editor, scriitor și traducător român din secolul al XIX-lea, care s-a remarcat în domeniul portretisticii, al picturii religioase și al picturii cu tematică istorică - care de altfel l-a și consacrat. Alături de prietenul său Mișu Popp și de
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
școlare. Ultima tipăritură pe care Lecca a făcut-o la tipografia sa a fost în anul 1846, moment în care aceasta și-a schimbat proprietarul - Asociații George Albeanu, Iosef "legătorul de cărți" și Iancu. Iosef "legătorul de cărți" a fost tipograful Iosif Samitca, cel care a dezvoltat afacerea în renumitul Institut de Editură Samitca. Institutul Samitca s-a transformat mai târziu în editura "Scrisul românesc", cea care a făcut epocă în secolul al XX-lea. Lui Constantin Lecca i se datorează
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
domnitori în paginile revistei "Biblioteca românească" sub conducerea lui Zaharia Carcalechi. A doua, este perioada considerată de către specialiști cea a maturității artistice de la Craiova. În această perioadă, Lecca s-a manifestat plenar ca profesor de desen și caligrafie, editor și tipograf, pictor de compoziție, ilustrator de carte, portretist și nu în ultimul rând zugrav de biserici. A treia perioadă, este cea petrecută la București între anii 1851 și 1870. La București, Constantin Lecca n-a mai fost artistul de Craiova. Aici
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Astfel, Constantin Lecca și-a păstrat un loc în memorie ca și un bun pedagog, un mare patriot sub spectrul iluminismului transilvănean și un bun portretist. Asemenea lui Gheorghe Asachi și Ion Heliade-Rădulescu, Constantin Lecca a fost pictor, editor, literat, tipograf și nu în ultimul rând profesor. Pentru a pătrunde în esență opera artistică a pictorului, trebuie ca aceasta să fie încadrată în epoca în care artistul a creat și s-a manifestat. Heliade-Rădulescu a creat la București, Asachi a activat
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
lor sunt originari din Maramureș, ceea ce explică fenomenul de rotacism: în cuvintele de origine latină litera n este înlocuită cu r. Pentru că traducătorii se țin prea aproape de originalul slavon, textele sunt greoaie, aproape de neînțeles. 3. Primele tipărituri. Cei mai importanți tipografi ai sec. al XVI-lea au fost: a) Macarie, care în 1508 tipărește prima carte în Țara Românească, Liturghierul (în limba slavonă); b) Dimitrie Liubavici, împreună cu ucenicii Oprea și Petre, tipărește în 1547 Apostolul, din porunca lui Iliașcu-voievod; c) diaconul
Literatura română veche () [Corola-website/Science/309486_a_310815]
-
Iași - d. 6 iulie 1979, Iași) a fost un poet și traducător român. A fost fiul lui Ileana și Doroftei Glod, căruțaș. După absolvirea școlii primare la Iași, a intrat ucenic la tipografia revistei „Viața Românească". Ulterior a lucrat ca tipograf, funcționar la tipografii și edituri, bibliotecar la Baroul Iași și redactor la „Iașul literar". În perioada cât a fost tipograf la Viața Românească, prin intervenția lui Ionel Teodoreanu Editura Cartea Românească i-a publicat lui Lesnea o traducere în versuri
George Lesnea () [Corola-website/Science/308788_a_310117]
-
Glod, căruțaș. După absolvirea școlii primare la Iași, a intrat ucenic la tipografia revistei „Viața Românească". Ulterior a lucrat ca tipograf, funcționar la tipografii și edituri, bibliotecar la Baroul Iași și redactor la „Iașul literar". În perioada cât a fost tipograf la Viața Românească, prin intervenția lui Ionel Teodoreanu Editura Cartea Românească i-a publicat lui Lesnea o traducere în versuri din Lermontov, pentru că poetul știa limba rusă. Format în cercul revistei "Viața Românească", a fost încurajat și sprijinit de Ionel
George Lesnea () [Corola-website/Science/308788_a_310117]
-
a acestei cărți poartă următoarea însemnare: "Această carte este a lui Roman Teodor din Măgura, anul 1800" 3. Liturghier - tipărit la București în anul 1741 în timpul lui Ion Constantin Nicolae Mavrocordat cu cheltuiala lui Kir Anania Mitropolit de Cesarea Palestinei, tipograf fiind Pop Stoica Iacobici. 4. Evanghelia - tipărită la Blaj în anul 1765 sub episcopul Atanasie Rednic. Cartea a fost cumpărată pentru biserica din Măgura cu 12 florinți de Șandor On făt la biserică în Măgura și de unchiul său Nicolae
Biserica de lemn din Măgura () [Corola-website/Science/309789_a_311118]
-
fura cartea sau ar înstrăina-o. A fost reparată în anul 1846 iulie 20 pentru doi zloți de argint de către Bohățel Onuț. 5. Antologhion - carte tipărită la Căldărești în anul 1766 în timpul lui Scarlat Griore Ghica și a Mitropolitului Grigorie, tipograful ce a realizat tipăritura fiind Iordache Stiocovici. 6. Apostol - tipărit la Blaj în 1767 - donată bisericii de Bohățel Onuț la 1879. 7. Molitfelnic - tipărit la Blaj în anul 1874 - cartea fiind cumpărată pentru biserică de către Simion Ghiran. Biserica este amplasată
Biserica de lemn din Măgura () [Corola-website/Science/309789_a_311118]
-
care nu se vând, într-un an, din pricina sabotajului inițiat de concurență decât douăzeci de exemplare. Pentru a-și zdrobi concurența Balzac cumpără o imprimerie pe str. Maris-Saint-Germain (azi str. Visconti) nr. 17, și îl angajează pe Barbier, fost maistru tipograf să se ocupe de partea tehnică. Activul întreprinderii lui Balzac marchează 67 000 de franci, iar pasivul 113 000. Nu se descurajează, ia un alt asociat, Laurent, și mai cumpără și o turnătorie de litere. Dar, comenzile nădăjduite nu sosesc
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
(n. 1859, Iași - d. decembrie 1939, București) a fost un librar, editor și anticar ieșean de origine evreiască. s-a născut în anul 1859 în orașul Iași. Provenea dintr-o veche familie de tipografi, legători de carte și anticari evrei, predecesorul său fiind Aizig Șaraga (1770-1845), care a avut o legătorie de cărți pe Ulița Bucșinescu, „una dintre cele mai vechi străzi ale Iașilor” și a fost înmormântat în vechiul cimitir ieșean de la Ciurchi
Elias Șaraga () [Corola-website/Science/310456_a_311785]
-
a Societății Academice Eminescu", "Centrul Cultural „Eminescu la Florești”" (2005); "Diploma de Excelență a revistei „Rațiunea”, periodic național" (2005); "Diploma de Excelență Fundația Cultural-Științifică „Orizont” Craiova" (2005); "Trofeul de Excelență - Cultural Sportiv Municipal Craiova" (2005"); Diploma de Onoare a Asociației Tipografilor, editorilor și furnizorilor din Oltenia - ATEF" (2005); "Medalia Jubiliară și Diploma „Honoris Causa” cu prilejul împlinirii a 1900 de ani (106-2006) de la încheierea războiului daco-roman, acordată de Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni (2006); Diploma de Onoare a Universității
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
creat în anii 1874-1875, dar în 1884, intrînd în conflict cu Ion Brătianu, a organizat o disidență liberală. A susținut cu entuziasm proclamarea independenței țării și participarea României la războiul ruso-turc din 1877-1878. În 1858 a pus bazele "Asociației lucrătorilor tipografi din București", al cărui președinte a fost. În 1863 a fondat Casa de ajutor reciproc a tipografilor din România alături de Walter Scarlat, Iosif Romanov, Zisu Popa, Mihalache Gălășescu și Petre Ispirescu. A fost în mai multe rânduri ministru și președinte
Constantin A. Rosetti () [Corola-website/Science/305784_a_307113]
-
liberală. A susținut cu entuziasm proclamarea independenței țării și participarea României la războiul ruso-turc din 1877-1878. În 1858 a pus bazele "Asociației lucrătorilor tipografi din București", al cărui președinte a fost. În 1863 a fondat Casa de ajutor reciproc a tipografilor din România alături de Walter Scarlat, Iosif Romanov, Zisu Popa, Mihalache Gălășescu și Petre Ispirescu. A fost în mai multe rânduri ministru și președinte al Camerei Deputaților. A făcut parte din primul guvern al lui Carol I, fiind pentru cîteva luni
Constantin A. Rosetti () [Corola-website/Science/305784_a_307113]
-
în 1675 (anul morții pictorului) număra 11 copii. Ține mult la independența sa, fapt care-i conferă o deplină libertate artistică, dar - cu timpul - și inevitabile greutăți materiale. Cei mai cunoscuți clienți ai lui erau brutarul Hendrick van Buyten și tipograful Jacob Dissius, acesta din urmă fiind în posesia a 19 tablouri. Vermeer lucra și ca expert în verificarea autenticității unor tablouri, devenind consilierul colecționarilor de artă. În ultimii ani ai vieții, situația lui financiară se înrăutățeșe, fiind obligat să facă
Johannes Vermeer () [Corola-website/Science/305799_a_307128]
-
și Petre Ispirescu înființează “Tipografia Lucrătorilor Asociați” pe care o instalează în Pasajul Român. Aici Petre Ispireascu a publicat poemele lui Dimitrie Bolintineanu, ediție care a fost distinsă cu o medalie de argint. Tot aici Petre Ispirescu a publicat revista “Tipograful Român” și “Unirea Democratică”. Tot această tipografie a tipărit și “Claponul” lui Ion Luca Caragiale. La etajele superioare existau redacțiile ziarelor celor mai importante din București. Pe lângă redacția ziarului Românul, aici existau redacțiile ziarelor "“Buciumul”" lui Cezar Boliac, "“Dâmbovița”" lui
Pasajul Român () [Corola-website/Science/305937_a_307266]
-
distrus tocmai în anul în care ar fi împlinit 100 de ani. Singurul lucru care mai menționează trecutul este o placă comemorativa, cu inscripția ""De sub teascurile Tipografiei Lucrătorilor Asociați, aflată pe acest loc, a apărut la 1 august 1865 ziarul Tipograful Român, una din primele publicații muncitorești din România"". Nici măcar mențiunea că ziarul a fost publicat de Petre Ispirescu. De restul activităților din pasaj nu mai amintește nimic. Arhitectura Bucuresteana secolul 19 si 20, Simetria, 2000
Pasajul Român () [Corola-website/Science/305937_a_307266]
-
și stareț. În partea stângă a Catedralei i s-a săpat o groapă, dar la adâncimea de doi metri au fost găsite moaștele unui călugăr, având sub cap o cărămidă cu numele și data morții (ieroschimonahul Isachie, mort la 1880, "tipograf și legător de cărți") . Craniul părintelui Isachie era intact și avea culoarea cerii, iar moaștele sale au fost depuse temporar în cripta mănăstirii. Groapa a fost acoperită, iar mormântul PS Dorimedont s-a hotărât să fie în capela cu hramul
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
Biserica Sfântul Visarion din București. În timpul anului 1821 Anton Pann se refugiază la Brașov, după modelul boierilor, adăpostindu-se pe lângă biserica Sf. Nicolae din Schei, unde cânta la strană. Aici îl va cunoaște pe Ion Barac, celălalt colportor, traducător și tipograf de cărți populare din orașul de sub Tâmpa, cu care va lega o strânsă prietenie. După înăbușirea Zaverei, revine în București în primăvara anului 1822. Reîntors în București, Anton Pann își continuă activitatea de tălmăcire a melodiilor de strană. Concomitent, Ieromonahul
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
numele "Andrei Șerbulescu", a fost un comunist român ilegalist, prieten cu Mircea Eliade, Emil Cioran, și apropiat al lui Lucrețiu Pătrășcanu. În 1918 a fost exmatriculat din toate școlile din țară pentru participarea la demonstrația din 13 decembrie a muncitorilor tipografi. Și-a continuat liceul la Paris. A frecventat cursurile politehnicii din Grenoble, fără însă a-și termina studiile. A revenit în România în 1922, unde a pretins că are diplomă de inginer. Conform propriei mărturii, a devenit spion sovietic în
Belu Zilber () [Corola-website/Science/314566_a_315895]